Pretenţii. Sentința nr. 4180/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4180/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 4180/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentință civilă nr.4180/2015
Ședința publică de la data de 02.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. L.
GREFIER: E. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta T. F. și pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, chemat în garanție . ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin avocat, împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei arată că aceasta are domiciliul în . domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale la sediul cab.av.D. A. în comuna Mogoșoaia, ..6, județ Ilfov.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constata cauza in stare de judecata si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii formulate și precizate, obligarea pârâtului la restituirea prețului plătit pentru imobil, cu cheltuieli de judecată. Solicită respingerea cererii de chemare în garanție, arătând că prețul a fost încasat și virat în contul Ministerului de Finanțe, nefiind folosit de A. SA.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 21.02.2014 și sub nr._, reclamanta T. F. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri constând în valoarea de circulație a imobilului situat în București, ., parter, ., dobândit în temeiul Legii nr.112/1995, iar în secundar, obligarea pârâtului la restituirea prețului actualizat cu rata inflației plătit pentru apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate nr.5737/04.04.2005 încheiat în baza Legii nr.112/1995, situat în București, ., parter, ., în sumă totală de 7.581,035 lei, actualizată cu rata inflației până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5737/04.04.2005 a cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995, apartamentul descris mai sus, pe care il deținea în calitate de chiriaș încă din anul 1999, iar prin decizia civilă nr.358/28.02.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2006 a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie imobilul fostului proprietar.
Menționează reclamanta că, întrucât la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, ambele părți au fost de bună credință și, în calitatea sa de cumpărător nu a cunoscut împrejurarea că nu tratează cu adevăratul proprietar, cumpărătorul este îndreptățit la diferența dintre prețul de achiziționare și valoarea actuală a imobilului.
În drept, reclamanții au invocat disp.art.1,2 și 9 din Legea 112/1995, art.1 al.2 din HG 20/1996 privind Normele de aplicare a Legii 112/1995, art.948,966,968,969,1294 C.civ., NCpc.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, au fost depuse la dosar, în fotocopii, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.358/28.02.2011, contractul de vânzare-cumpărare nr.5737/04.04.2005, proces-verbal de predare-primire locuință, adeverință eliberată de AFI privind plata integrală a imobilului, chitanțe.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei privind capătul principal al cererii de chemare în judecată, arătând că dreptul cumpărătorilor evinși de a cere restituirea valorii de piață pentru imobil s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr.1/2009, respectiv 06.02.2009, dată de la care au trecut mai mult de 3 ani, iar reclamanta nu a făcut dovada intervenirii vreunei situații de natură a suspenda sau întrerupe cursul prescripției. Totodată, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, învederând că nu a fost parte la încheierea contractului dintre PMB și reclamantă, fiind terț față de acest contract, și, mai mult speța nu se circumscrie dispozițiilor imperative prevăzute de art.50 din Legea 10/2001. În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în raport de cu disp.al.1 art.50 ind.1 din Legea 10/2001, contractul de vânzare cumpărare nefiind încheiat cu respectarea Legii 112/1995. În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea prețului de vânzare a imobilului actualizat cu indicele de inflație, apreciază că în speță ar trebui să fie instituită răspunderea vânzătorului pentru evicțiune totală sau parțială prin fapta unui terț.
În situația în care se va trece peste excepția lipsei calității procesual pasive a M.F.P., pârâtul solicită chemarea în garanție a . restituirea comisionului de 1% încasat de această societate la încheierea contractului de vânzare cumpărare.
În drept, au fost invocate disp.art.1695 C.civ., Legea 10/2001.
Pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conf.art.223 C..
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată, arătând că dreptul său material la acțiune s-a născut la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat sub imperiul Legii 112/1995, respectiv 28.02.2011. De asemenea, solicită respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului ca neîntemeiată, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea susținerilor pârâtului formulate prin întâmpinare, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În ședința publică din 17.06.2014 reclamanta a precizat, oral, că înțelege să se judece cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, iar instanța a luat act în acest sens.
Prin încheierea de ședință din 17.06.2014, instanța, având în vedere că hotărârea prin care s-a desființat titlul reclamantei este pronunțată definitiv în februarie 2012, constată că cererea de chemare în judecată este formulată în termenul de prescripție, și respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul R. prin Ministerul Finanțelor Publice, respinge excepția ca neîntemeiată, față de precizarea cadrului procesual pasiv.
Sub aspectul probatoriului, au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză construcții. La data de 15.12.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză construcții întocmit de expert Hintea E..
La data de 12.02.2015 chematul în garanție . depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În drept, au fost invocate disp.art.205 C.., Legea 10/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține ca la data de 04.04.2005, intre reclamantă, in calitate de cumpărător si Primăria Municipiului București, in calitate de vânzător, prin mandatar, .-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.5737/04.04.2005 (fila 14), având ca obiect apartamentul nr. 1 situat în București, ., parter, ., prețul vânzării fiind 75.810.353 lei, care a fost achitat în rate lunare pe termen de 10 ani, la data încheierii contractului, reclamanta achitând un avans de 7.581.035 lei, conform chitanței nr._/_ din 04.04.2005.
Prin sentinta civila nr. 358/28.02.2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a-IV-a Civilă, în dosarul nr._/3/2006, definitiva si irevocabila la data de 26.01.2012(fila 13), s-a constat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare nr. 5737/04.04.2005, fiind totodată obligată pârâta, reclamanta în cauză, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul .
In considerentele sus menționatei hotărâri judecătorești, s-a reținut ca la încheierea acestuia nu au fost pe deplin respectate condițiile legii nr.10/2001, in sensul ca au fost încălcate disp. art.20, pct.4 din Lg.10/2001, întrucât până la soluționarea notificării formulate de fostul proprietar nu se putea proceda la vânzarea apartamentului..
S-a mai reținut, totodată ca, nu se poate avea in vedere nici buna credința a paratei (reclamanta din prezenta cauza) la cumpărarea imobilului, atât timp cat aceasta nu a făcut minimele diligente pentru aflarea situației juridice a imobilului si a împrejurării daca exista sau nu vreo o cerere de restituire in natura depusa de fostul proprietar sau moștenitorii acestuia.
In drept, instanța are in vedere ca potrivit prevederilor art. 51 alin 3 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 184/2002, plata sumelor reprezentând prețul actualizat achitat de chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin 6 din Legea 112/1995.
Dispozițiile art. 13 alin 6 din Legea 112/1995 stabilesc modalitatea de constituire a fondului extrabugetar asigurat pentru punerea in aplicare a legii menționate, fond ce se va alimenta in principal cu sumele obținute din vânzarea către chiriași a apartamentelor care nu s-au restituit in natura, reprezentând plăti integrale, avansuri, rate si dobânzi, după deducerea comisionului de 1% din valoarea apartamentelor.
Dispozițiile Capitolului III din Normele Metodologice privind aplicarea Legii 112/1995 republicate in temeiul art II din HG nr. 11/1997, dezvolta modalitățile de constituire si utilizare ale „fondului extrabugetar” instituind totodată obligația unităților specializate care evaluează si vând apartamentele ce fac obiectul Legii 112/1995 de a incasa contravaloarea acestora de la cumpărător, de a retine comisionul de 1% potrivit art. 13 alin 6 lit a din lege si de a vira suma rămasa in termen de 3 zile lucrătoare in contul deschis la Trezoreria Statului din localitatea unde își are sediul vânzătorul sau in contul deschis la unitățile BCR SA, după caz.
Rezulta astfel ca prin însuși efectul Legii 112/1995 prețul plătit de cumpărător la încheierea contractului de vânzare cumpărare perfectat in temeiul acestui act normativ nu se incasa de cel ce întocmea documentația si actul de vânzare, ci era virat direct Ministerului Finanțelor Publice, OUG 184/2001 prevăzând in mod expres, după cum am arătat mai sus obligația de plata a prețului reactualizat in sarcina Ministerului Finanțelor Publice.
Din examinarea situației de fapt reținute, instanța constată că speța dedusă judecății, se suprapune ipotezei avută în vedere de textele legale menționate, întrucât ne aflăm în fața unui contract de vânzare cumpărare încheiat cu eludarea prevederilor Legii 112/1995 și care a fost desființat prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă.
Așadar, întrucât sumele de bani reprezentând prețul contractului de vânzare cumpărare au fost achitate de reclamantă, conform dovezilor depuse și a calculelor efectuate în cuprinsul raportului de expertiză contabilă încuviințat în cauză si având în vedere prevederile legale expuse, instanța va admite in parte acțiunea si va obliga pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 12.594,38 lei RON, reprezentând prețul achitat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5737 din 04.04.2005, actualizat pentru perioada aprilie 2005 – 17.10.2014, mai puțin comisionul în cuantum de 1% din preț, aceste valori urmând a fi deduse din totalul prețului actualizat al imobilului .
In ceea ce privește reactualizarea prețului plătit de cumpărător, instanța apreciază că aceasta se impune, întrucât, pe de o parte, chiar textul legii prevede expres acest lucru, iar pe de altă parte, devalorizarea monedei reprezintă un eveniment extern contractului ce a produs un prejudiciu reclamantei, care în calitate de creditor al obligației are dreptul la dezdăunarea sa integrală, reprezentând atât repararea pagubei, cât și beneficiul nerealizat, în raport de prevederile art.1073 și 1084 Cod civil.
Față de motivele expuse, văzând și susținerile pârâtei formulate în cererea de chemare în garanție, față de deducera comisionului din valoarea la care a fost obligată pârâta, va respinge cererea de chemare în garanție a . rămasă fără obiect.
În temeiul art.453 c.p.c., va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.501,70 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta T. F., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 2, și cu domiciliul ales în comuna Afumați, ., județ Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 12.594,38 lei RON, reprezentând prețul achitat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5737 din 04.04.2005, actualizat pentru perioada aprilie 2005 – 17.10.2014, mai puțin comisionul în cuantum de 1% din preț.
Respinge cererea de chemare în garanție a .>, cu sediul în București, ., sector 2, ca rămasă fără obiect.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.501,70 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.06.2015.
P. GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4170/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3437/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
