Pretenţii. Sentința nr. 4537/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4537/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 4537/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.4537/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. S.
GREFIER: M. – D. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul I. DE P. M. N. și pe pârâta ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 28.05.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată și care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate intimatei să depună concluzii scrise, la solicitarea expresă a acesteia, a dispus amânarea pronunțării la datele de 04.06. și 11.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.06.2014, sub nr._, reclamantul I. DE P. M. N. a solicitat in contradictoriu cu pârâta ., obligarea acesteia la plata sumei de 160.272,31 lei din care 118,857,31 lei reprezintă cote utilități neachitate și penalități de întârziere calculate conform contractului nr. 1877/20.11.2011 până la achitarea integrală a debitului, precum și chiria aferentă perioadei septembrie 2012 – ianuarie 2013 in cuantum de 41.415 lei și penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că între părțile aflate in litigiu a fost încheiat contactul de prestări servicii medicale paraclinice pe durată de un an calendaristic.
Cu toate că respectivul contract a încetat la 30.08.2012, pârâta a refuzat să părăsească și să predea spațiul până la 15.01.2013, acumulând debitele indicate in petitul acțiunii.
In drept, au fost invocate disp. art. 1777 și urm. art. 1797, art. 1829 și 1831 NCC, precum și art. 223 pct. 3 NCPC.
In susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri – filele 3-76.
La data de 29.07.2014, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat, pe cale de întâmpinare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând, in prealabil, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București (motivată de împrejurarea că sediul pârâtei se află in sectorul 3), precum și excepția de neexecutare a contractului.
Cu caracter reconvențional, pârâta a solicitat obligarea părții adverse la plata de sumei de 112.050,58 lei, reprezentând penalității de întârziere calculate pentru neplata în termen a facturilor fiscale emise în perioada 27.07._12.
In susținere, pârâta a arătat, în esență, că prezentul litigiu a avut la bază împrejurarea că pârâta nu și-a îndeplinit la rândul său propriile obligații de plată a serviciilor medicale prestate in termen de 45 de zile de la primirea facturii, astfel cum s-a obligat conform art. 14.3 din contract.
De asemenea, contractul nu prevedea un termen pentru plata utilităților, astfel că, nu exista o dată scadentă de la care să curgă eventualele penalități, iar in ceea ce privește suma pretinsă cu titlu de chirie, este calculată greșit.
In drept, au fost invocate disp. art. 205 și urm., art. 209 Ncpc și art. 1556, 1516, 1178 și urm., 1270 și urm. NCC.
La data de 07.10.2014, reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională – filele 109-111 dosar.
Instanța a încuviințat in prezenta cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În cursul anului 2006, între reclamanta-pârâtă și pârâta-reclamantă au fost încheiate o . contracte (f 44-76) care au fost succesiv prelungite până în cursul anului 2012.
Astfel, prin contractul de închiriere din data de 20.07.2011(f.60-70) reclamanta-pârâtă s-a obligat să asigure pârâtei-reclamante folosința unui spațiu complet utilat în cadrul Institutului de P. „M. N.”de 502 mp, cea din urmă obligându-se să achite chiria lunară de 7.530 lei (art.3) și să achite taxele legal datorate și toate celelalte utilități consumate în spațiu, inclusiv consum de electricitate, telecomunicații apă (art. 7 lit. f). În ceea ce privește obligația de plată a chiriei, prin art. 4 din convenție s-a prevăzut că plata chiriei pentru luna în curs se face lunar, până la data de 5 a fiecărei luni iar la art. 3.2 s-a stipulat că în cazul în care locatarul nu-și îndeplinește obligația de plată a chiriei, acesta este obligat la plata unei penalități de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată.
Prin contractul de prestări servicii medicale nr. 148 încheiat între aceleași părți la data de 20.07.2011 (f.44-59) pârâta-reclamantă s-a obligat să presteze, în beneficiul reclamantei-pârâte, servicii de analize medicale la tarife prestabilite în anexa la contract. Conform art. 18.5 din contractul de prestări servicii, neplata facturilor de către beneficiar la data scadenței atrage obligația acestuia de a plăti penalizări de 0,06 pe zi de întârziere.
În ceea ce privește sumele solicitate de către reclamanta-pârâtă cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata în termen a chiriei aferente lunilor iulie 2011-august 2012, instanța constată că parata-reclamanta nu a făcut proba plății în termen a sumelor datorate cu titlu de chirie pentru perioada de referință, recunoscând chiar că nu și-a îndeplinit la termenele stabilite această obligație. Modul de calcul al sumei reprezentând penalități de întârziere aferente chiriei rezultă din tabelul depus de reclamanta-pârâtă la fila 223.
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea. Cât timp pârâta-reclamantă nu a făcut dovada executării în termen a obligațiilor de plată a chiriei aferente lunilor iulie 2011-august 2012 rezultă că reclamanta-pârâtă este în drept a solicita plata de penalități, conform art. 3 al (2) din contractul de închiriere încheiat între părți (f 60-70). Este neîntemeiată susținerea pârâtei reclamante conform căreia în mod greșit penalitățile au fost calculate prin raportare la data scadenței obligației de plată, întrucât reclamanta-pârâtă are dreptul de a percepe penalități de întârziere calculate începând cu data scadenței obligației de plată a chiriei, respectiv data de 5 a fiecărei luni - art. 3. 2 și 4 din contractul de închiriere.
În ceea ce privește excepția de neexecutare invocată de către pârâta-reclamantă, instanța reține că aceasta poate privi doar obligații născute dintr-un contract și nu, ca în prezenta cauză, din mai multe contracte, indiferent că acestea se integrau într-o singură operațiune juridică.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 969 alin. 1 C. cv. din 1864 și 1066 rap. la 1069 alin. 2 C.cv din 1864, instanța va obliga pârâta-reclamantă la plata sumei de 26.905,9 lei cu titlu de penalități de întârziere.
În ceea ce privește pretenția vizând plata contravalorii utilităților aferente perioadei 01.04._12, urmând același raționament, instanța constată că această obligație contractuală a pârâtei-reclamante nu a fost îndeplinită, motiv pentru care o va obliga pe aceasta la plata sumei de 54.023 lei cu acest titlu, reținând că aceste sume reveneau în sarcina locatarului, conform art. 7 lit. f) din contractul de închiriere. În ceea ce privește cuantumul acestor pretenții, facturate prin factura emisă de reclamanta-pârâtă la data de 30.05.2013 (f.42), instanța constată că pârâta-reclamantă nu a contestat în niciun fel sumele calculate de către reclamanta-pârâtă, mulțumindu-se a învedera că această obligație nu avea un termen de plată stabilit contractual. În ceea ce privește acest din urmă argument, instanța reține că în măsura în care nu s-a stabilit un termen de plată, obligația este exigibilă de îndată, pârâta-reclamantă fiind ținută să plătească suma de 54.023 lei.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata utilităților, instanța reține că, în adevăr, dispoziția cuprinsă în art. 3 al (2) din contractul de închiriere era aplicabilă doar sumelor cu titlu de chirie. Astfel, în lipsa stipulației părților, nu există niciun temei pentru aceste pretenții, urmând a fi respinse. Pe cale de consecință, devine irelevantă stabilirea unui cuantum exact al sumelor pretinse.
În ceea ce privește sumele solicitate cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință a spațiului pentru perioada septembrie 2012-ianuarie 2013, instanța reține că, deși contractul și-a încetat efectele la data de 31.08.2012, pârâta-reclamantă a părăsit spațiul la data de 15.01.2013, după cum reiese din procesul verbal de predare primire (f 28-36). Pe cale de consecință, instanța constată că pârâta-reclamantă datorează sume pentru ocuparea, fără temei, a spațiului timp de 4 luni și jumătate. Observând că niciuna din părți nu a propus un alt mod de a individualiza suma datorată, instanța găsește echitabil să considere suma stabilită de părți ca fiind chiria lunară (7.530 lei, art 3 al 1) drept sumă datorată pentru fiecare lună în care reclamanta-pârâtă a fost lipsită de folosința spațiului în cauză. Pe cale de consecință, va obliga pârâta-reclamantă la plata sumei de 33.885 lei. Argumentele prezentate de către pârâta-reclamantă cu privire la calculul sumelor sunt pertinente, cu mențiunea că inexactitatea calculului determină constatarea ca neîntemeiate a pretențiilor ce depășesc cuantumul arătat, și nu reținerea unui caracter „inform” al cererii.
În ceea ce privește pretențiile deduse judecății prin cererea reconvențională, instanța reiterează că existența contractelor probează existența obligației, revenind părții interesate să facă dovada plății. Aplicând raționamentul la situația de față, instanța reține că nu a fost administrată nicio probă din care să rezulte că sumele facturate de către pârâta-reclamantă prin facturile fiscale emise în perioada 27.07._12 (f 88-103) ar fi fost plătite în termen, rezultând aplicabilitatea disp. art. 18.5 din contractul de prestări servicii medicale nr 148/20.07.2011. Observând că reclamanta-pârâtă nu contestă cuantumul calculat de către partea adversă (f. 87) și că suma pretinsă este inferioară celei la care s-ar ajunge prin calcularea penalităților aferente fiecărei facturi de la data scadenței la zi, instanța va obliga reclamanta-pârâtă la plata sumei de 112.050,58 lei. Aspectul învederat de către reclamanta-pârâtă, cu privire la inexistența facturilor de penalități este nerelevant, penalitățile izvorând din aplicarea cauzei contractuale la situația generată de neplata facturilor deja emise și nu din prestarea vreunui serviciu distinct.
Conform art. 453 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, instanța va reține că ambele părți sunt în culpă procesuală. Constatând că reclamanta-pârâtă nu a solicitat sume cu titlu de cheltuieli de judecată și că solicitarea pârâtei-reclamante vizează exclusiv sumele plătite cu titlu de taxă de timbru aferente pretențiilor admise (f. 134), instanța va obliga reclamanta-pârâtă la plata sumei de 3.346,01 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul I. DE P. M. N., cu sediul in București, sector 5,. a solicitat in contradictoriu cu pârâta ., J_, CUI_, cu sediul in București, sector 3, .. 79-91.
Obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 114.813,9 lei, din care suma de 54.023 lei, reprezentând contravaloare utilități aferente perioadei 01.04._12, suma de 26.905,90 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere, calculate pentru neplata în termen a chiriei aferente lunilor iulie 2011 – august 2012, precum și suma de 33.885 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului aferentă perioadei septembrie 2012-ianuarie 2013, calculată prin raportare la chiria stabilită de părți.
Admite cererea reconvențională.
Obligă reclamanta-pârâtă să achite pârâtei-reclamante suma de 112.050,58 lei, reprezentând penalității de întârziere calculate pentru neplata în termen a facturilor fiscale emise în perioada 27.07._12.
Obligă reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 3.346,01 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la data comunicării hotărârii, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M.I. 20 Iunie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4526/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3038/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
