Pretenţii. Sentința nr. 5104/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5104/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 5104/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5104/2015
Ședința publică din 29 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. M.
GREFIER - C. P. U.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S. F. și pe pârâta ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile privind fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte componentă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a acorda pârâtei posibilitatea de a formula concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 29.06.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 02.02.2015 sub nr._ reclamanta S. F. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta . ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
-în baza art.14 din Lg. nr.363/2007, art.1349, 1357 și urm, art.1381 și urm C.Civ., obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, cu titlul de daune morale;
-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că părțile au încheiat contractul nr._, modificat succesiv prin acte adiționale la 26.01.2006, 14.02.2014 și 27.06.2014, iar la data de 28.10.2014 pârâta i-a întrerupt în mod intempestiv și total nejustificat posibilitatea de a mai iniția apeluri de pe cele 2 numere de telefon mobil cuprinse în abonament potrivit contractului.
A menționat reclamanta că a făcut o sesizare online,_, la care nu a primit nici un răspuns. A mai menționat reclamanta că, în urma apelurilor către serviciul de asistență, i s-au spus că serviciile au fost suspendate pentru neplată, însă acest lucru nu era posibil deoarece pe de o parte facturile erau plătite, iar pe de altă parte celelalte servicii erau în funcțiune. A precizat reclamanta că, văzând că până la data de 30.10.2014 serviciile nu au fost reluate conform obligațiilor contractuale ce reveneau pârâtei, a revenit cu sesizarea nr._, unde i s-a răspuns că serviciile i-au fost suspendate pentru fraudă, iar când s-a prezentat la sediul societății pârâte persoana care a primit-o în audiență i-a sugerat să facă cerere de reziliere a contractului. Pârâta a reluat în urma corespondenței cu pârâta prestarea serviciilor de telefonie mobilă însă nu i-a achitat suma plătită avocatului deși i-a fost comunicată odată cu notificarea și chitanța care făcea dovada acestei cheltuieli.
A precizat reclamanta că a sesizat ANPC prin plângerea înregistrată sub nr._/2014 cu privire la aceste aspecte și i s-a comunicat că în urma controlului a fost constatat abuzul pârâtei, aceasta fiind și sancționată contravențional pentru cele întâmplate, așa cum rezultă din adresa nr._/2014.
Reclamanta a arătat că se simte umilită și profund jignită de atitudinea sfidătoare a societății pârâte, care fără să o anunțe a lăsat-o fără orice mijloc de comunicare. Totodată reclamanta a arătat că a fost tratată de o manieră de poziție dominantă atât în convorbirile telefonice cât și în cursul audienței, impunându-i-se să renunțe de „bunăvoie” la derularea contractului. Reclamanta apreciază că, compensarea materială a daunelor morale suferite va fi într-o mică măsură aptă să compenseze umilințele suferite prin încălcarea celor mai elementare reguli de bun simț, în zilele în care i-au fost întrerupte serviciile de comunicare familia și prietenii fiind foarte îngrijorați, în fața colegilor superiori de la muncă fiind percepută ca o persoană neserioasă, care nu-și plătește facturile la timp. A menționat reclamanta că nu a fost în viața sa acuzată sau cercetată pentru niciun fel de abateri, astfel încât s-a simțit profund jignită și umilită de acuzațiile care i s-au adus, intrând chiar în depresie. A mai menționat reclamanta că după lupta sa, pârâta și-a schimbat modul de abordare, notificând toți clienții prin sms că „pot renunța” de bunăvoie la derularea contractului, în caz contrar clauzele acestuia urmând a fi modificate unilateral.
Reclamanta a depus în dovedire, în copie, înscrisuri constând în corespondență cu pârâta (fila 9), răspuns ANPC (filele 6, 7), contractul încheiat cu pârâta (filele 10-22).
Pârâta a depus la dosar la data de 09.03.2015 întâmpinare (fila 28), în cuprinsul căreia a invocat în raport de disp. OUG nr.80/2013 excepția netimbrării cererii reclamantei față de capătul 1 de cerere.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, arătând că nu a fost dovedit cuantumul daunelor morale, iar aspectele învederate de reclamantă nu sunt susținute de mijloace de probă care să arate „umilințe” suportate de aceasta, în fapt . nefăcând decât să aplice dispozițiile din contractul semnat de părți și necontestat de reclamantă. Totodată pârâta a arătat că legătura de cauzalitate dintre prejudiciul invocat de reclamantă și fapta . nu există, iar starea emoțională survenită în cazul evenimentelor precizate în cererea de chemare în judecată nu pot fi imputate .. A menționat pârâta că în baza contractului semnat de părți, începând cu data de 27.06.2014 reclamanta a beneficiat de oferta contractată putând efectua convorbiri până la data de 28.10.2014. Convorbirile nu au fost taxate, însă reclamanta a încălcat prevederile contractuale precizate în art.4.2.1/alin.4.2 privind utilizarea serviciilor cu bună credință, efectuând apeluri frauduloase.
În ceea ce privește comunicarea către reclamantă a restricționării serviciului, pârâta a arătat că se poate asimila această stare cu forța majoră (art.8.1 din condițiile generale) unde fără notificare prealabilă poate inclusiv suspenda serviciul în vederea protejării intereselor, fapt care poate fi dovedit prin desfășurătorul convorbirilor unde reclamanta a folosit în mod abuziv serviciul. Pârâta a precizat că au fost aduse la cunoștință reclamantei toate clauzele contractuale, atât telefonic cât și personal. În ceea ce privește rezilierea contractului, pârâta a arătat că reclamanta nu mai dorește acest lucru, serviciul de telefonie fiind reconectat la data de 19.11.2014.
În drept au fost invocate disp. art.205-208 C.Pr.Civ.
Reclamanta a depus la dosar la data de 30.03.2015 răspuns la întâmpinare (filele 35-38), prin care a solicitat respingerea excepției de netimbrare a cererii, întrucât a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar pe fondul cauzei a arătat că inclusiv clauzele invocate de către pârâtă cuprinse în art. 4 din Contract sunt neclare și au caracter abuziv. În ceea ce privește dovedirea daunelor morale, reclamanta a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit Deciziei nr. 2617/09.07.2009.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar în copie (filele 6-22, 86-96), pentru reclamantă încuviințând și proba cu interogatoriul pârâtei (răspunsul acesteia fiind consemnat în scris și atașate la dosar – filele 84-85) și proba testimonială cu un martor (R. V. – cele declarate de aceasta sub prestare de jurământ religios fiind consemnate în scris și atașate la dosar – fila 83).
La solicitarea instanței au fost comunicate informațiile solicitate, prin: adresele nr.1163/2015 și nr.1458/2015, emise de ANPC (filele 50-81, 99-104).
La termenul din 27.04.2015 instanța a respins excepția de netimbrare invocată de pârâtă pentru motivele expuse în încheierea de la acel termen.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 27.06.2014 s-a încheiat între pârâta S.C. R.&R. S.A. în calitate de prestator de servicii de telecomunicații și reclamanta S. F. în calitate de beneficiar – client contractul nr._/26.01.2006, care a fost modificat prin actele adiționale de la datele de 14.02.2014 și 27.06.2014 (filele 10-22).
Prin actul adițional încheiat la data de 27.06.2014, părțile au prevăzut ca reclamanta să beneficieze de pachetul de Serviciul de voce Digi Mobil Optim Nelimitat contra sumei de 10 euro lunar, TVA inclus, conform clauzelor descrise de Cap. I și I.A.2 din contract. Conform acestora, reclamanta urma să beneficieze de un număr nelimitat de minute în toate rețelele naționale, precum și, conform A.2.** din contract, în anumite alte state, printre care și Spania sau Italia.
La data de 28.10.2014, astfel cum recunoaște și pârâta în cadrul răspunsului oferit la întrebarea nr. 1, serviciile de telefonie mobilă furnizate reclamantei au fost suspendate. Pârâta a invocat faptul că clienta sa a încălcat prevederile art. 4.2.1/alin. 4.2. privind utilizarea corespunzătoare a serviciilor cu bună-credință.
În urma corespondenței dintre cele două părți, astfel cum susțin acestea, la data de 19.11.2014, serviciul a fost reconectat, întrucât reclamanta nu a dorit rezilierea contractului.
Conform adresei emise de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, reclamanta a formulat o sesizare împotriva pârâtei cu nr._/03.11.2014, invocând practicile abuzive uzate de aceasta în raport cu consumatorul (fila 65).
În urma sesizării, ANPC a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.12.2014, prin care a sancționat societatea pârâtă cu sancțiunea avertisment, în care s-a reținut că, din cercetarea documentelor, rezultă faptul că consumatorilor li s-a prezentat oferta de telefonie mobilă Optim Nelimitat, prin care îi informează că beneficiază de convorbiri nelimitate în rețeaua R. și în alte rețele.
Prin cuvântul nelimitat, operatorul economic a creat impresia consumatorului că poate efectua convorbiri fără nicio restricție. Analizând clauzele specifice pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice încheiate între R.&R. și consumatori, agentul constatator a observat faptul că operatorul economic a omis să comunice informații esențiale. Acesta nu a informat despre eventuale restricții aplicabile ofertei sale. Nu sunt informați consumatorii prin nici un înscris pragurile pe care, dacă le depășesc, operatorul economic va putea să suspende sau să restricționeze serviciul.
Astfel, se concluzionează că fapta operatorului economic de a omite informațiile esențiale în luarea deciziei de tranzacționare constituie contravenție, fiind încălcate prev. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 care prevăd practicile comerciale înșelătoare.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.12.2014, legal comunicat, nu a fost contestat de contravenientă.
Instanța va analiza susținerile reclamantei, care a invocat faptul că prin suspendarea intempestivă a serviciilor de telefonie mobilă prestate de societatea pârâtă, i-au fost aduse prejudicii morale cuantificabile la suma de 10.000 lei.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în temeiul dispozițiilor art. 1357 Cod civil, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Analizând prima condiție prevăzută de lege, instanța constată că a fost dovedită fapta ilicită săvârșită de către pârâtă.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.12.2014 s-a reținut ca faptă contravențională practica abuzivă de a omite informațiile care să determine consumatorul să ia decizia de a contracta oferta propusă de către pârâtă.
Instanța reține că această omisiune în cadrul clauzelor contractuale prezentate clientei a condus la rezultatul suspendării serviciilor de telefonie mobilă într-un mod incorect, depășind sfera clauzelor contractuale considerate de lege loiale și corecte.
Conform disp. art. 1349 alin. (1) C.civ., orice persoană are îndatorirea de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune. Nerespectarea regulilor privind practicile impuse de Legea nr. 363/2007 corespunde săvârșirii unei fapte ilicite, în modul în care este definită de dispozițiile legale arătate.
Cu toate că pârâta se apără invocând faptul că utilizarea acelei practici nu contravine cu dreptul consumatorului și nu reprezintă o practică incorectă, nefiind săvârșită nicio faptă ilicită, instanța constată că nu se mai impune analizarea și interpretarea dispozițiilor contractuale invocate privind frauda săvârșită de către clienți în condițiile în care există un act administrativ individual opozabil pârâtei, în care se stabilește modul în care fapta sa reprezintă o contravenție și care a rămas necontestat inclusiv sub aspectul stării de fapt descrise.
Instanța constată că din cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.12.2014 rezultă cu evidență și că fapta ilicită a fost săvârșită de pârâtă cu vinovăție, orice faptă contravențională fiind condiționată de existența vinovăției sub forma culpei sau a intenției.
Instanța reține în special aplicarea dispozițiilor art. 1358 C.civ., conform cărora pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, precum și de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi. Or, fiind vorba de un profesionist, forma de vinovăție ce va atrage răspunderea civilă delictuală în prezenta cauză este cea a culpei grave, pârâta acceptând în mod ușuratic faptul că urmare a conduitei sale clienții săi vor suferi anumite prejudicii.
Existența faptei ilicite prezumă existența unui prejudiciu moral și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, instanțele române deducând în mod frecvent producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să genereze un asemenea prejudiciu, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral proba sa directă fiind practic imposibilă. Prejudiciul moral reprezintă rezultatul negativ suferit de partea vătămată prin fapta ilicită ca urmare a încălcării drepturilor subiective nepatrimoniale si patrimoniale ocrotite prin Legea privind protecția consumatorilor, și reprezintă un prejudiciu cert și nereparat încă. Pentru a stabili existența unui prejudiciu, instanța are în vedere faptul că reclamanta, aflată în poziție de inferioritate în raport cu societatea pârâtă, a fost în situația de a i se crea tensiuni, frustrări, cauzate de faptul că nu poate deține controlul asupra modului de desfășurare a condițiilor contractuale asumate. De altfel, pârâta a profitat de poziția sa dominantă în momentul în care și-a suspendat propria obligație de prestare de servicii de telefonie.
Ceea ce trebuie în concret evaluat în continuare nu este prejudiciul ca atare, ci despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat.
În practica constată a instanței supreme invocate de către reclamantă se stabilește cu valoare de principiu, că aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectivă, doar criteriile care au stat la baza cuantumului despăgubirilor sunt obiective.
De asemenea, despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă interesului, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora urmărindu-se satisfacția echitabilă acordată victimei, împiedicarea realizării, continuării sau repetării faptelor vătămătoare.
Instanța apreciază contravaloarea în bani a prejudiciului moral suferit de către reclamantă la suma de 500 lei.
Aplicând principiul proporționalității, instanța va observa drept criterii obiective în determinarea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciilor morale: modul în care a fost săvârșită fapta ilicită, perioada care s-a răsfrânt asupra reclamantei comportamentul societății pârâte, posibilitățile obiective pe care le avea la îndemână reclamanta în vederea obligării pârâtei la îndeplinirea obligațiilor, dar și contraprestația financiară la care s-a obligat conform clauzelor contractuale pentru prestarea serviciilor de către pârâtă.
Din declarația martorei R. V., colegă de serviciu a reclamantei, instanța reține că nu rezultă intensitatea stării psihice rezultate pe fondul tensiunilor create, aceasta afirmând că nu era evidentă starea de suferință în care se afla reclamanta la locul de muncă.
Analizând criteriile arătate mai sus, instanța constată, în primul rând, că pârâta a repus în funcțiune serviciile de telefonie mobilă către reclamantă în mai puțin de o lună. De asemenea, în tot acest timp, reclamanta avea posibilitatea de a contracta un alt operator economic ce presta servicii telefonice, nefiind aptă susținerea acesteia în sensul că a fost în imposibilitate de a lua legătura cu familia sa de a releva o stare agravată a tensiunii în care se afla. Mai mult, aceasta avea posibilitatea, conform dispozițiilor legale, să formuleze plângere privind practica incorectă a pârâtei, drept de care reclamanta a uzat. Deși criteriul contraprestației financiare la care s-a obligat reclamanta cu titlu de preț al serviciilor contractuale pare a avea legătură cu determinarea unui prejudiciu material, instanța reține că analiza aceasta poate conduce la determinarea gradului de tensiune psihică la care ar fi putut fi supusă orice persoană angajată contractual în relații cu societatea pârâtă. Astfel, reclamanta achită ca preț pentru serviciile prestate de către pârâtă suma de 10 euro lunar, cuantum care nu este ridicat, mai ales prin raportare la valoarea sumei pretinse de reclamantă prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Instanța reține, pentru toate aceste motive, că suma de 500 lei (ce reprezintă aproximativ echivalentul a 10 luni de abonament) este aptă a repara prejudiciul moral produs reclamantei.
În special, însă, instanța consideră că recunoașterea producerii unui prejudiciu produs prin practica abuzivă de către pârâtă în cuprinsul prezentei sentințe reprezintă o reparație simbolică, stabilită din perspectiva consecințelor în planul vieții personale și sociale, cu reflectare în sentimentul de frustrare pe care orice individ îl încearcă în momentul în care suferă de pe urma unei astfel de practici.
Pe de altă parte, acordarea în integralitate a sumei de 10.000 lei, astfel cum a fost solicitată, ar înlătura caracterul de „satisfacție echitabilă" al despăgubirilor stabilite, deturnându-le de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, devenind astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în răspunderea pentru practicile incorecte ale pârâtei și consecințele acesteia.
Prin urma, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
Conform disp. art. 453 alin. (2) C.proc.civ., având în vedere că cererea reclamantei a fost admisă în parte, instanța constată că se impune acordarea proporțional cu suma acordată a cheltuielilor de judecată dovedite în prezenta cauză și, astfel, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 30,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru fiind singura cheltuială dovedită pe parcursul prezentului proces).
Pe cale de consecință,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S. F., CNP_, domiciliată în București, sector 6, ., ., . ales în București, la cab. av. Pinga I., ., . în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în sector 5, București, .. 73-75, CUI_.
Oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 30,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2015.
Președinte,Grefier,
Red. /Dact. judecător A.M.
07.08.2015 – 4 ex.
| ← Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Sentința nr.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5458/2015. Judecătoria... → |
|---|
