Pretenţii. Sentința nr. 562/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 562/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 562/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ

Sentința civilă nr. 562

Ședința publică de la 21.01.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. A. M.

GREFIER: A. N.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta M. D. C. și pe pârâtul M. A. NATIONALE, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile au avut loc la data de 14.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2015 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la data de 23.10.2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2009, reclamanta M. D. C., prin reprezentant legal M. C. I., a chemat în judecată pe pârâta UM_ (Statul M. al Fortelor Aeriene), pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate ca pârâta nu i-a achitat cele 50 de solde pe care le primesc familiile ofițerilor căzuți la datorie și să se dispună obligarea paratei la plata contravalorii a 50 de solde, conform HG nr. 9435/04.08.1992, art.2 si Ordinului General nr.36/14.10.1992, art.10, pe care le primesc familiile ofițerilor căzuți la datorie, reprezentând repararea prejudiciului adus prin neprimirea acestor drepturi, obligarea pârâtei la plata sumei actualizata in raport de indicele de inflație si dobânda legala, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral creat, cu cheltuieli de judecata.

În motivare, s-a arătat că reclamanta este minoră, fiind născută la data de 24.10.1995, precum și faptul că tatăl său, comandorul M. I. A., a decedat la data de 24.10.2006, in urma catastrofei aviatice produse pe lacul Golești, cu elicopterul IAR-330 nr.03 al Bazei 90 Transport Aerian Otopeni.

S-a mai arătat ca unitatea militara la care defunctul a activat nu i-a eliberat mamei reclamantei documentele solicitate, respectiv certificatul medical potrivit căruia a decedat in timpul si din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, certificat ce a fost eliberat celorlalți doi membri ai echipajului, decedați in același accident, atunci când lor li s-au acordat drepturile bănești cuvenite, respectiv in urma cu doi ani. De asemenea, s-a mai arătat că în vederea obținerii celor 50 de solde, mama reclamantei a întrebat în repetate rânduri când a fost în audiență la Statul M. al Forțelor Aeriene, a depus și o cerere (nr. 5/20.10.2009), a trimis și o a doua cerere prin poștă, deși celelalte două familii ale ofițerilor decedați au primit aceste drepturi bănești fiind contactate telefonic, fără cerere și nenumărate deplasări și audiențe.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile HG nr. 9435/04.08.1992, art.2 si Ordinului General nr.36/14.10.1992, art.10.

Prin cererea completatoare și precizatoare, depusă la dosarul cauzei (fila 9 din dosarul nr._/299/2009 al J.S. 1) la data de 04.11.2009, reclamanta a solicitat instanței sa constate calitatea minorei de persoana îndreptățită de a primi despăgubirile in baza art.10 si art.19 din OG nr.36/1992, respectiv 50 de solde de baza lunare brute, conform art.2 din HG 9435/1992 și să dispună obligarea paratului la plata contravalorii a 50 de solde de baza lunare brute, actualizate in raport de indicele de inflație, conf.art.10 din OG nr.36/1992 raportate la art.2 din HG nr. 9435/04.08.1992, precum și obligarea paratului la plata dobânzii legale aferente sumei datorate, in temeiul art.5 din OG nr.9/2000, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, s-a arătat că potrivit certificatului de deces înregistrat la Primăria comunei Căteasca sub nr. 31/26.10.2006, M. A. a decedat la data de 24.10.2006. La data decesului avea funcția de comandor angajat cu contract în cadrul UM_ Statul M. al Forțelor Aeriene și accidentul aviatic în care a decedat s-a produs în timpul activității de instrucție.

Aceste date rezultă din adresa nr. C14379/29.10.2009, din adeverința nr. C14379/29.10.2009 și din extrasul din actul de investigare a catastrofei aviatice nr. C14379/29.10.2009, emise de pârâtă și din certificatul–decizie medicală nr. A6551/7/18.12.2007, emis de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență M. Central.

Conform certificatului de naștere înregistrat sub nr. 2789/26.10.1995 la Consiliul Local al Sectorului 1, M. A. este tatăl minorei M. D. C., născută la data de 24.10.1995.

Certificatul de moștenitor autentificat de BNP S. C. D. sub nr. 184/14.11.2006 atestă că minora este unica moștenitoare a tatălui său M. A..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 10,19 si 20 din OG nr.36/1992, art.2 din HG nr.0435/1992, Legea nr.138/1999, art.1073-1075 C.civ. si art.274 C.proc.civ.

În ședința publică din data de 04.11.2009, reclamanta a arătat că renunță la judecarea capătului 4 de cerere, privind despăgubirile morale solicitate pârâtei, instanța luând act de această manifestare de voință.

Prin precizările depuse la termenul de judecată din 13.01.2010 de M. Apărării Naționale pentru Unitatea Militară_ București, s-a arătat că prin petiția nr. A3-8488/21.10.2009, M. C. I., în calitate de reprezentant legal al minorei M. D. - C., a solicitat șefului Statului M. al Forțelor Aeriene acordarea a 50 de solde lunare brute, actualizate în raport cu indicele de inflație, iar ulterior acestei petiții, reclamanta a mai transmis către UM_ București o copie a ordonanței șefului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetului M., înregistrată cu nr. 840/2008, prin care s-a dispus „admiterea în parte a plângerii formulate de petenta M. C.-I., infirmarea pe motiv de nelegalitate a rezoluțiilor acestei secții, cu nr. 59/P/2006, prin care în cauză s-a început urmărirea penală, respectiv încetarea urmăririi penale față de comandantul decedat M. A. și neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 2 și art. 219 alin. 1 și 3 C. penal, în dosarul acestei secții nr. 59/P/2006 și având drept obiect accidentul aviatic produs la data de 24.10.2006, în zona Lacului de acumulare Golești-Argeș, deoarece făptuitorul M. A. a decedat”.

S-a mai susținut că prin adresa nr. C15885/04.12.2009 a șefului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, s-a comunicat faptul că accidentul aviatic din data de 24.10.2006 s-a produs ca urmare a încălcării culpabile de către comandorul decedat a condițiilor imperative stabilite de CPLZ-81 pentru executarea exercițiului de zbor, ceea ce înseamnă că s-a reținut vinovăția ofițerului în producerea accidentului. În conformitate cu dispozițiile art. 18 din Ordinul General al Ministrului Apărării Naționale nr. 36/1992, despăgubirile reglementate prin aceste instrucțiuni nu se acordă dacă decesul sau invaliditatea s-au produs ca urmare a unei fapte penale sau prin încălcarea regulilor de navigație, de exploatare a armamentului și tehnicii, a regulamentelor și ordinelor militare.

S-a mai arătat că în dispozitivul ordonanței nr. 840/05.11.2008 a Secției Parchetelor Militare au fost infirmate rezoluțiile nr. 59/P/2006 din 24.11.2006 și nr. 59/P/2006 din 10.05.2007, pentru motive de nelegalitate (procedurale), iar neînceperea urmăririi penale a fost dispusă ca urmare a decesului făptuitorului; din documentele la care s-a făcut trimitere, nu rezultă că a fost infirmată încadrarea juridică a faptelor și nici calitatea de făptuitor a comandorului M. A..

Prin urmare decesul comandorului M. A. s-a produs din vina acestuia, culpa nefiind înlăturată în mod expres prin ordonanța nr. 840/2008 și pe cale de consecință, făcând aplicarea dispozițiile art. 18 din Ordinul general al ministrului apărării naționale nr. 36/1992 rezultă că nu pot fi acordate despăgubirile solicitate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe actele normative invocate.

Prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei la data de 25.02.2010, reclamanta a arătat ca înțelege sa se judece in contradictoriu cu M. Apărării Naționale.

Totodată, s-a mai arătat că din extrasul de investigare a catastrofei produsă la baza 90 transport aerian Otopeni în data de 24.10.2006, având drept consecință decesul comandorului M. A., rezultă următoarele: catastrofa de aviație s-a produs în timpul activității de instrucție, comisia de investigare nu a constatat producerea cu intenție a catastrofei de aviație, iar din certificatul – decizie medicală nr. A6551/7/18.12.2007 rezultă că membrii echipajului au decedat, iar decesul s-a produs prin accident produs în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar.

Prin ordonanța nr. 840/05.11.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Parchetelor Militare s-a dispus admiterea în parte a plângerii formulate de către petenta M. C. I., infirmarea – pe motive de nelegalitate a rezoluțiilor nr. 59/P/2006 din 24.11.2006, prin care în cauză s-a început urmărirea penală și respectiv nr. 59/P/2006 din 10.05.2007 prin care în cauză s-a dispus încetarea urmăririi penale.

Rezoluția Parchetului M. nr. 59/P/2006 din 10.05.2007 a fost infirmată prin ordonanța nr. 840/05.11.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Parchetelor Militare.

Prin adresa nr. A9704 din 06.11.2009, pârâta, prin șeful direcției financiar-contabilitate a solicitat Șefului Statului M. al Aviației numai un punct de vedere juridic de la structura de specialitate a M..

Prin adresa nr. C15885/04.12.2009, Procurorul M. Șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Parchetelor Militare a dat un răspuns eronat Șefului Statului major, respectiv, făcând referire la ordonanța nr. 840/2008, afirmând că „din cuprinsul acesteia rezultă că … ceea ce înseamnă că s-a reținut vinovăția ofițerului…”

S-a mai susținut că în absența unei hotărâri definitive prin care să se fi stabilit vinovăția comandorului A. M., asupra vinovăției nu se poate pronunța Șeful Statului M. sau vreun prim-procuror, astfel că, în atare situație, nefiind stabilită vinovăția comandorului, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18 din Ordinul general al Ministrului Apărării Naționale, ci sunt aplicabile dispozițiile art. 19 și 20 rap. la art. 2 din HG nr. 9435/1992.

În plus, în toate înscrisurile ce emană de la parchetele militare, depuse la dosar, comandorul este numit făptuitor și nu învinuit, iar stabilirea vinovăției este prerogativă exclusivă a instanțelor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4021/10.03.2010, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamantă și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.03.2010, sub același număr.

În ședința publică din data de 14.09.2010, reclamanta, prin apărător ales, își precizează acțiunea și arată că pretențiile se ridică la suma de 139.500 lei indicată în adeverința nr. 8891/06.11.2009.

În ședința publică din data de 20.09.2010 (f. 121 dosar nr._/299/2009 al JS5), reclamanta, prin apărător ales, precizează că a renunțat la judecarea capătului de cerere privind actualizarea sumei în raport cu indicele de inflație și dobânda legală, prin precizările făcute în ședința publică din data de 14.09.2010, iar anterior, la data de 04.11.2009, a renunțat și la judecarea capătului 4 de cerere, respectiv obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral creat, solicitând doar obligarea acestuia la plata sumei de 139.500 lei, reprezentând cele 50 de solde, astfel cum s-a consemnat și în încheierea din data de 14.09.2010 (f. 31 dosar nr._/299/2009 al JS5).

Prin sentința civilă nr. 8513/01.11.2011, Judecătoria Sectorului 5 București a respins acțiunea formulată de reclamanta M. D. - C., asistată de ocrotitorul legal M. C. I., în contradictoriu cu pârâtul M. Apărării Naționale, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rezoluția emisă la data de 10.05.2007 în dosarul nr. 59/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Parchetelor Militare, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de comandorul A. M., sub aspectul infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și distrugere din culpă pre văzută de art. 219 alin. 1 și 3 din Codul Penal, întrucât din accidentul aviatic pentru care a fost găsit vinovat, a rezultat și decesul acestuia.

Pentru a dispune această soluție, procurorul a reținut că la data de 24.10.2006, în jurul orei 13.00 în zona Lacului de acumulare Golești de pe râul Argeș, jud. Argeș, s-a prăbușit elicopterul militar de transport de tipul I.A.R.–330 PUMA nr. 03, aparținând Bazei 90 Transport Aerian din Otopeni.

Din accident a rezultat distrugerea în proporție de 90% (totală) a elicopterului și moartea celor trei membri ai echipajului: c-dor A. M., șef de secție în cadrul Statului M. al Forțelor Aeriene, pilot secund, ce îndeplinea la bord și funcția de comandant de echipaj, lt. A. C. ce îndeplinea la bord funcția de pilot prim și m.m C. Hurchi ce îndeplinea la bord funcția de tehnic de bord.

Echipajul se afla în executarea unui zbor de instrucție pe traiectul Otopeni- Florești-Câmpina-Dragoslavele-Pitești- Florești-Otopeni, având de efectuat, conform planului grafic al zborului din 24.10.2006 al UM_ Otopeni, exercițiul 30 din „Cursul de pregătire de luptă în zbor pentru elicoptere”, intitulat „Zbor de antrenament pe traiect cu orientare vizuală și folosire mijloacelor de radionavigație”.

Condițiile (imperative și nu de recomandare) impuse de C.P.L.Z.–81 pentru executarea acestui exercițiu sunt următoarele: limita inferioară a plafonului – cel puțin 300 m; vizibilitatea – cel puțin 3 km; nr. minim de ieșiri – 3, durata unei ieșiri – 2 ore, înălțime de zbor – 50-4000 m.

Acest exercițiu are ca scop, în conformitate cu metodologia normativă precizată, însușirea zborului traiect, atât la joasă înălțime, cât și la plafonul practic al elicopterului. Zborul s-a executat ziua, în condiții meteorologice normale. Din analiza parametrilor înregistrărilor de bord IPDV1, cu care a fost echipat elicopterul, a rezultat că până în zona municipiului Pitești au fost respectate condițiile prevăzute de C.P.L.Z. – 81 pentru acest exercițiu și că toate instalațiile, echipamentele și motoarele aeronavei au funcționat în parametrii normali până în momentul catastrofei. În apropierea municipiului Pitești, în dreptul Lacului de acumulare Golești, echipajul a făcut un ușor viraj către stânga, la 100 m înălțime (față de sol), cu viteza de 200 km/h, intrând pe cap compas 140º, spre Mărăcineni, după care a mai făcut o corecție a direcției de deplasare, a redus capul compas la 110º și a început survolarea lacului în zbor de coborâre, de la coada acestuia spre dig, reducând constant înălțimea, sub limita de 50 m stabilită în mod expres de C.P.L.Z. – 81, concomitent cu creșterea vitezei spre 240 km/h.

Potrivit datelor furnizate de înregistratorul de bord, în ultimul minut de zbor, respectiv 13.02, înălțimea a scăzut constant până la 9 m față de luciul apei, după care a crescut la aproximativ 20 m, viteza oscilând în limite admisibile între 230 și 250 km/h. În continuare, înălțimea de zbor a elicopterului a scăzut din nou, mai întâi foarte încet, cu 1 m/s, după care în medie cu 2,5 m/s, până la impactul cu apa.

Discuțiile care au avut loc între membrii echipajului în ultimul moment de zbor nu indică prezența vreunui caz special, a unei avarii, disfuncții tehnice sau tensiuni psihice, ce ar fi putut perturba atenția lor în pilotarea aeronavei și monitorizarea parametrilor acesteia. La ora 12.58, în apropierea Lacului de acumulare Golești, comandorul A. M. îi spunea locotenentului A. C. că „.. o să putem face un zbor pe apă…” și, la 12.59, că vor începe coborârea, iar la ora 13, minutul 00.55, îi dă aprobarea de reducere a înălțimii de zbor („Poți să începi coborârea…”), continuând să-i descrie zona, pe care o cunoștea foarte bine și pericolele ce le-ar putea prezenta stâlpii de înaltă tensiune, păsările („O să fie multe păsări la suprafață…”), suprafața liniștită a apei lacului, care „încă nu are luciul acela, e abordabilă” (ora 13.02.08), îi precizează potrivit indicațiilor pe care le citește pe radioaltimetru, că „acum suntem la … 35 de metri …”, îl sfătuiește să nu facă manevre bruște la o astfel de înălțime mică („Nu manevrezi, nu iei înălțime, manevrezi, hai, mai trage …”), după care îi spune că se află la 15 m înălțime (ora 13.02.09), iar la ora 13.02.42., convorbirile dintre cei doi piloți se termină brusc, concomitent cu percutarea luciului apei și distrugerea aeronavei, după cum rezultă din examinarea comparativă și în paralel a frazeologiei și dinamicii producerii accidentului.

Situația de fapt prezentată mai sus a fost reținută prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului nr. 59/P/2006 din 06.11.2006, planul general de situație și planul topografic al zonei Lacului de acumulare Golești din județul Argeș, planșele fotografice efectuate de Institutul de Criminalistică al Ministerului Administrației și Internelor, cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, planșele fotografice efectuate de Serviciul Criminalistic al IPJ Argeș, cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, rapoartele de constatare medico-legale (autopsie), întocmite de Serviciul medico-legal Pitești, județul Argeș, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în comun de Institutul de Criminalistică al Ministerului Administrației și Internelor sub nr._/18.12.2006 și Academia Tehnică Militară, sub nr. A1130/05.02.2007, raportul de constatare al . la înregistratorul de bord SAIMS 01-L, care a echipat aeronava I.A.R. – 330 PUMA nr. 03, raport preliminar de investigație tehnică a accidentului aviatic nr. C-9494 din 08.11.2006 al Statului M. General, raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 18.12.2006 al Institutului de Criminalistică al Ministerului Administrației și Internelor, raportul de constatare tehnico-științifică nr. C-9892 din 20.11.2006 al Statului M. al Forțelor Aeriene, raportul asupra situației meteorologice în zona Pitești-Golești în ziua de 24.10.2006, orele 12.00-14.00, întocmit de biroul de meteorologie al S.M.F.A., buletinul meteorologic nr. 126 din 24.10.2006, emis de Punctul meteorologic al UM_ București, planul grafic al zborului din ziua de 24.10.2006 al UM_ București Otopeni, stenograma convorbirilor radio nr. A-_/2006 ale echipajului aeronavei PUMA 03 din 24.10.2006, declarațiile martorilor H. A. I., C. I. I., C. C. G., N. G., O. D., V. I., O. M., C. C., R. N. A., M. I., G. L., Mieruță D. C., I. C. Reliu și P. D., ordinul de misiune și crochiul traiectului de zbor din 24.10.2006, fișa de pregătire a exercițiului 30 din C.P.L.Z. – 81, a lt. C. A., extrasul din Planul instrucției personalului navigant din forțele aeriene privind planul instrucției în zbor al comandorului M. A. în anul 2006, notele explicative ale specialiștilor în aviație din UM_ București.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în comun de Institutul de Criminalistică al Ministerului Administrației și Internelor și Academia Tehnică Militară, coroborat cu raportul de constatare al . s-au analizat fișierele de date și voce extrase din sistemul SAIMS 01-L, care a echipat aeronava I.A.R. – 330 PUMA nr. 03, cu raportul nr. C-9494 din 08.11.2006 al Statului M. General, cu raportul nr._ din 18.12.2006 al Institutului de Criminalistică al Ministerului Administrației și Internelor și cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. C-9892 din 20.11.2006 al Statului M. al Forțelor Aeriene, este exclusă orice cauză de natură tehnică în producerea acestui eveniment.

Astfel, aceste mijloace de probă conchid că:

1. „… motoarele au funcționat la turație normală până în momentul în care apa a pătruns în dispozitivul de admisie”;

2. este exclusă „ ipoteza aspirării unei păsări de către motoare înainte de impactul elicopterului cu apa, întrucât aspirarea unei păsări ar fi trebuit să provoace perturbarea funcționării la cel puțin un motor;

3. „… cel puțin în ultimul minut de zbor nu au apărut perturbații de natură să impună manevre de factor de sarcină mare din partea echipajului”;

4. „Din analiza preliminară a informațiilor înregistratorului de bord, a declarațiilor martorilor oculari și adatelor colectate de comisia de investigare, se poate presupune că evenimentul a fost produs de o eroare umană”.

Din raportul asupra situației meteorologice în zona Pitești-Golești în ziua de 24.10.2006, orele 12.00-14.00, întocmit de Biroul meteorologic al S.M.F.A., a rezultat că în zona Pitești-Golești nu s-au produs fenomene meteorologice care să afecteze securitatea zborului sau să constituie factori favorizanți în producerea catastrofei de aviație.

Aceeași situație meteorologică favorabilă desfășurării zborului de zi în condiții meteo normale este menționată și în Buletinul meteorologic de zbor nr. 126/2006, emis de Punctul Meteorologic al U.M._ București pentru ziua de 24.10.2006. Condiții meteo foarte bune efectuării zborului în condiții de securitate rezultă foarte clar și din convorbirile ce au avut loc între membrii echipajului pe traiect și în zona Lacului Golești.

În raport de cele prezentate mai sus, procurorul a conchis că este exclusă și existența oricărui factor obiectiv extern (păsări, fenomene meteo, obiecte) care să stea la originea accidentului aviatic.

Din coroborarea probelor administrate, procurorul a ajuns la concluzia certă că nerespectarea unor reguli și condiții elementare de zbor, stabilite de Cursul de pregătire de luptă în zbor pentru elicoptere (C.P.L.Z.-81), reprezintă cauza prăbușirii elicopterului I.A.R. – 330 PUMA nr. 03, vinovat de producerea accidentului aviatic fiind comandorul A. M., întrucât în calitate de comandant al echipajului elicopterului I.A.R. – 330 PUMA nr. 03, la bordul căruia se afla în executarea unui zbor de instrucție, a încălcat normele de securitate aeriană, cerând pilotului prim A. C. să coboare sub înălțimea minimă stabilită de C.P.L.Z.-81, inițiind astfel un zbor riscant deasupra Lacului de acumulare Golești din județul Argeș, la foarte mică înălțime și cu viteză mare, în condițiile existenței unor factori favorizanți accidentelor aviatice, pe care îi cunoștea.

Prin ordonanța nr. 840/05.11.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Parchetelor Militare a fost infirmată pe motive de nelegalitate rezoluția mai sus menționată, reținându-se că această rezoluție nu îndeplinește toate cerințele obligatorii prevăzute de art. 228 alin. 1¹ C.proc.pen. În cuprinsul ordonanței s-a mai menționat că situația de fapt reținută în rezoluție, ca și argumentele și concluzia producerii accidentului aviatic din 24.10.2006 ca urmare a încălcării culpabile, de către c-dor M. A., a condițiilor imperative stabilite de C.P.L.Z.-81 pentru executarea exercițiului sunt întru-totul susținute de un material probator administrat în mod complet și pe baza unor cercetări de specialitate efectuate la cel mai înalt nivel al forțelor aeriene române, al tehnicii militare și al investigațiilor criminalistice.

Conform certificatului de moștenitor nr. 184/14.11.2006 eliberat de BNP S. C. D., reclamanta M. D. C. este unica moștenitoare a defunctului M. A., în calitate de fiică.

Potrivit art. 19 din Instrucțiunile privind acordarea despăgubirilor cuvenite militarilor sau urmașilor acestora ca urmare a accidentelor, catastrofelor intervenite în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar, aprobate prin Ordinul general nr. 36/14.10.1992 al ministrului apărării naționale, despăgubirile pentru cazurile de invaliditate sau deces ce se acordă în condițiile stabilite de aceste instrucțiuni se plătesc titularilor în caz de invaliditate, iar în caz de deces aceste despăgubiri se plătesc urmașilor legali ai celui în cauză (soție, copii sau eventual părinților, fraților și surorilor dacă se aflau în întreținerea decedatului sau primeau de la acesta ajutor care constituie pentru ei sursa permanentă și principală de trai). Calitatea de urmași legali ai decedatului se dovedește cu certificatul de moștenitor eliberat de notariat.

Totodată, potrivit art. 18 din aceleași instrucțiuni, despăgubirile nu se acordă dacă decesul sau invaliditatea s-au produs ca urmare a unei fapte penale sau prin încălcarea regulilor de navigație, de exploatare a armamentului și tehnicii, a regulamentului și ordinelor militare.

Așa cum s-a arătat mai sus, din ordonanța nr. 840/05.11.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Parchetelor Militare, rezultă că vinovat de producerea accidentului aviatic a fost comandorul A. M., tatăl reclamantei.

Instanța de fond a mai reținut că ordonanța procurorului este, în raport de dispozițiile art. 1171 din Codul civil din 1864, un înscris autentic, astfel că aceasta face dovada până la declararea falsului în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile simțuri, celelalte mențiuni făcând dovada până la proba contrară.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. D. C., prin reprezentant legal M. C. I., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._/299/2009, la data de 25.05.2012, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată și precizată, iar în temeiul art. 274 C.proc.civ., obligarea pârâtului-intimat la plata cheltuielilor de judecată din fond și apel, constând în taxe de timbru și onorariul de avocat.

În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond nu a motivat sentința apelată. Instanța nu a făcut altceva decât să copieze din Ordonanța nr. 840/05.11.2008 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Secția Parchetelor Militare (filele 52-54), care a preluat în conținutul său concluziile din Rezoluția Parchetului M. din 10.05.2007 nr. 59/P/2006 (filele 55-60), respectiv ceea ce a reținut procurorul, concluziile acestuia.

Însă, deși reține corect că prin ordonanța nr. 840/05.11.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Parchetelor Militare a fost infirmată pe motive de nelegalitate această rezoluție, cu toate acestea conchide că vinovat de producerea accidentului aviatic a fost comandorul A. M., tatăl apelantei, acest motiv ducând la convingerea instanței de respingere a acțiunii.

La filele 42-46 din dosarul de fond se găsesc precizările prin care s-a arătat și dovedit cu extrasul de investigare a catastrofei de aviație din data de 29.10.2009 (fila 18) că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile OG nr. 36/1992 - Ordin general al Ministrului Apărării Naționale pentru aprobarea acordării despăgubirilor cuvenite militarilor sau urmare a decesului acestora, ca urmare a accidentelor, catastrofelor intervenite în timpul și din cauza serviciului militar (filele 15-22).

Astfel, la grefa instanței a fost depusă ancheta de investigare a catastrofei aeriene (caracter secret) din care rezultă că nu s-a constatat producerea cu intenție a catastrofei aviatice. Acest lucru rezultă și din răspunsul la întrebarea 9 din interogatoriul luat intimatei și din adresa nr. CI437/29.10.2009. Din extrasul de investigare rezultă următoarele: 1.- catastrofa de aviație s-a produs în timpul activității de instrucție, 2.- Comisia de investigare nu a constatat producerea cu intenție a catastrofei de aviație. Din certificatul-decizie medicală nr. A6551/7/18.12.2007 rezultă că: membrii echipajului au decedat, decesul s-a produs prin accident produs în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar.

Prin ordonanța nr. 840/05.11.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare (filele 52-54) s-a dispus admiterea în parte a plângerii formulate de către petenta M. C.-I.; infirmarea - pe motive de nelegalitate - a rezoluțiilor nr. 59/P/2006 din 24.11.2006, prin care în cauză s-a început urmărirea penală și respectiv, nr. 59/P/2006 din 10.05.2007, prin care în cauză s-a dispus încetarea urmăririi penale (cea despre care face vorbire pârâta în precizările sale de la filele 31,32); neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 2 și art. 219 alin. 1 și 3 Cp., deoarece făptuitorul M. A. a decedat. Ordonanța face referire cu privire la vinovăție, în considerentele ei, în motivele de fapt, cu referire la concluziile rezoluției din 10.05.2007, care a fost definitiv desființată în totalitate, prin decizia nr. 5 / 21.02.2008 a Tribunalului M. Teritorial (definitivă).

În ceea ce privește rezoluția Parchetului M. nr. 59/P/2006 din 10.05.2007 (filele 55-60), prin care în cauză s-a dispus încetarea urmăririi penale, soluția acesteia nu numai că a fost infirmată prin ordonanța nr. 840/05.11.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare, dar a fost o premieră faptul că cercetarea procuraturii într-un accident de aviație s-a finalizat înaintea terminării cercetării comisiei de specialiști - Comisia de investigare și înainte de a fi întocmit raportul acesteia.

Prin adresa nr. A9704 din 06.11.2009, pârâta, prin șeful direcției financiar-contabilitate, a solicitat Șefului Statului M. al Aviației numai un punct de vedere juridic de la structura de specialitate a M.. Prin adresa nr. C15885/04.12.2009 Procurorul M. Șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dat un răspuns eronat Șefului Statului M. respectiv, făcând referire la Ordonanța nr. 840/2008, afirmând că „din cuprinsul acesteia rezultă că....ceea ce înseamnă că s-a reținut vinovăția ofițerului....”. Însă, Procurorul M. Șef concluzionează, în mod corect, că „aceste concluzii nu se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât ele nu sunt stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă...., iar ordonanța, până în prezent, nu a fost infirmată”. În concluzie, în absența unei hotărâri definitive prin care să se fi stabilit vinovăția comandorului A. M., asupra vinovăției nu se poate pronunța Șeful Statului M. sau vreun prim procuror.

În atare situație, nefiind stabilită vinovăția comandorului, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18 din Ordinul general al Ministrului Apărării Naționale, ci sunt aplicabile dispozițiile art. 19 și 20 raportate la art. 2 din Hotărâre 0435/1992. În plus, în toate înscrisurile ce emană de la parchetele militare, depuse în prezenta cauză, comandorul este numit făptuitor si nu învinuit. Procurorii instrumentatori care au pronunțat rezoluția din 10.05.2007 nu se puteau preocupa de infracțiunile ipotetic imputabile defunctului și nici de vinovăția acestuia, fiind obstaculați, absolut, în acesta preocupare excesivă, de prevederile art. 228 alin. 4 raportate la art. 10 lit. g C.proc.pen., existând un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale-decesul survenit în timpul catastrofei aviatice.

După lege, procurorii nu aveau căderea, din momentul în care au constatat că prezumtivul responsabil de producerea catastrofei aeronautice decedase chiar în timpul producerii acesteia, să statueze asupra vinovăției comandorului. Că este așa, o demonstrează și împrejurarea că, potrivit art. 13 C.proc.pen., continuarea procesului penal (în scopul evident al apărării de răspundere penală pentru existența vreunuia din cazurile prevăzute de art. 10 lit. a-e C.proc.pen.) nu este posibilă și în cazul decesului făptuitorului, circumstanțe în care statuările procurorului, cu privire la vinovăția defunctului, ar căpăta o adevărată autoritate de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Stabilirea vinovăției este prerogativa exclusivă a instanțelor de judecată (art. 343 C.proc.pen., art. 6 & 1 CEDO, art. 20 Constituția României).

Apelanta-reclamantă a solicitat a se observa data fiecărei adrese mai sus amintite, veți constatându-se că acestea au fost emise și înregistrate după data introducerii prezentei acțiuni și după ce la data de 06.11.2009, sub nr. A-8891 (fila 47), a fost înștiințată de Statul M. al Forțelor Aeriene că suma solicitată este în cuantum de 139.500 lei și că unitatea a întreprins demersurile necesare și urmează a-i comunica modalitatea de rezolvare.

De asemenea, prin adeverința nr. CI4379/29.10.2009 (fila 16), Unitatea Militară adeverește că „accidentul aviatic din data de 24.10.2006, în urma căruia cdor.(av.) M. A. a decedat, s-a produs în timpul activității de instrucție. Având în vedere împrejurările producerii accidentului, considerăm că acesta se încadrează în prevederile art. 2 lit. b din Ordonanței de Urgență nr. 82/2006 și art. 2 lit. B din Ordinul Ministrului apărării Naționale nr. M 39/2009 (acțiuni militare). S-a eliberat prezenta pentru ca urmașii să se bucure de toate drepturile legale”. Intimata-pârâtă amăgește un copil că îi dă drepturile ce i se cuvin, după care caută motive să nu-i mai acorde aceste drepturi bănești.

În altă ordine de idei, familia locotenentului C., cel care a pilotat elicopterul, formată din părinții acestuia, el nefiind căsătorit, neavând copii, a primit soldele la aproximativ un an de la accident (adică acum trei ani). Familia maistrului militar Hurchi, formată din soție și două fiice minore, a primit soldele tot acum trei ani, ca și familia locotenentului C..

De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a interpretat greșit materialul probator administrat în cauză, neținând cont de decizia nr. 5/21.02.2008 a Tribunalului M. Teritorial (definitivă), prin care a fost definitiv desființată și în totalitate rezoluția din 10.05.2007 pe care instanța de fond și-a fundamentat soluția de respingere a acțiunii.

De asemenea, afirmația instanței că apelanta nu a solicitat administrarea unor probe din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută în ordonanța procurorului este nereală, în cauză fiind administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatei pârâte, proba testimonială, proba contrarie ordonanței fiind decizia nr. 5 / 21.02.2008 a Tribunalului M. Teritorial (definitivă) și actul de investigare (ancheta) nedesecretizată de instanța de fond. De curând, ca urmare a numirii unui nou ministru al Ministerului Apărării Naționale, mamei apelantei i-a fost transmisă o recomandată din partea ministrului prin care încă odată se recunoaște tatălui său calitatea de erou al aviației române.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282, art. 287 și urm. C.proc.civ.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului va nefondat, invocând adresa nr. C_/04.12.2009 a șefului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare, conform căreia s-a reținut vinovăția comandorului M. A. în producerea accidentului, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 18 din Ordinul General al ministrului apărării naționale nr. 36/1992.

Prin decizia civilă nr. 1062A/26.11.2012 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că ordonanța nr. 840/05.11.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare a infirmate pe motive de nelegalitate rezoluțiile nr. 59/P/2006 din 24.11.2006 prin care în cauză s-a început urmărirea penală față de comandorul M. A. și respectiv nr. 59/P/2006 din 10.05.2007, prin care în cauză s-a dispus încetarea urmării penale. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece făptuitorul M. A. a decedat.

Însă, tribunalul a constatat că situația de fapt reținută în rezoluția nr. 59/P/2006 din 10.05.2007, ca și argumentele și concluzia producerii accidentului aviatic din 24.10.2008 ca urmare a încălcării culpabile de către comandor M. A. a condițiilor imperative stabilite de CPLZ-81 pentru executarea exercițiului de zbor în cauză sunt întrutotul susținute de un material probator administrat în dosarul penal și pe baza unor cercetări de specialitate efectuate la cel mai înalt nivelul al forțelor aeriene române, al tehnicii militare și al investigațiilor criminalistice.

Ordonanța nr. 840/05.11.2008 nu a fost infirmată, având, cum eronat a stabilit prima instanță de fond, forța juridică a unui înscris autentic, în raport de dispozițiile art. 1171 din Codul civil de la 1864.

În mod evident, asupra vinovăției sau nevinovăției în înțelesul legii penale a autorului apelantei, dată fiind soluția neînceperii urmăririi penale, nu se va pronunța o instanță de judecată, însă soluția incidenței în speță a dispozițiilor art. 18 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul general nr. 36/14.10.1992 decurge din concluzia încălcării regulilor de navigație de către comandorul A. M., concluzie fundamentată sub aspect probator și care nu poate fi ignorată. Atât timp cât producerea accidentului aviatic din data de 24.10.2006 a fost urmarea încălcării de către comandor M. A. a unor condiții imperative stabilite pentru executarea exercițiului de zbor în cauză, moștenitoarei sale nu îi pot fi acordate despăgubirile reglementate de art. 19 din actul normativ anterior menționat.

Împotriva deciziei civile nr. 1062A/26.11.2012 a declarat recurs reclamanta M. D. C., în motivarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate:

1.Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece a interpretat în mod vădit eronat Ordonanța nr. 840/05.11.2008 a procurorului de caz, chiar dacă prezenta cauză este una civilă, iar nu penală.

Prin Ordonanța nr. 840/05.11.2008 s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de comandorul M. A., iar instanța civilă este ținută să respecte constatările organelor de cercetare și de urmărire penală.

2. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii.

Deși potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.pr.civ., instanța de judecată are obligația de a arăta motivele de fapt și de drept care au formulat convingerea acesteia, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile recurentei-reclamante M. D.-C., decizia recurată nu cuprinde o motivare clară și precisă care să fie aptă să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către recurentă, ci instanța de judecată se mărginește doar la a relua niște dispoziții legale invocate de instanța de fond și care nu au aplicabilitate în cauză.

3. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Dispozitivul hotărârii cuprinde un text legal care, mai înainte de comunicarea deciziei civile nr.1062A, s-a modificat substanțial, respectiv art. 18 din instrucțiunile aprobate prin Ordinul general nr. 36/14,10.1992.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C.pr.civ.

Prin decizia civilă nr. 158R/29.01.2014 Curtea de Apel București a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă, a casat decizia cu trimitere spre rejudecare către Judecătoria Sectorului 5 București. În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constată că este întemeiat cazul de recurs privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 129 alin. 5 C.pr.civ. și a dispozițiilor de drept material aplicabile în cauză, recurenta-reclamantă susținând în mod întemeiat faptul că instanțele de fond nu au stăruit prin orice mijloace legale pentru aflarea adevărului în cauză și nu au dispus administrarea tuturor probelor necesare pentru stabilirea situației de fapt.

La data de 01.07.2014, cauza civilă privind pe reclamanta M. D. C. și pe pârâtul M. A. NATIONALE, având ca obiect pretenții a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, spre rejudecare.

La solicitarea instanței a fost depusă copia dosarului nr. 56/P/2006, privind accidentul aviatic produs la 24.10.2006.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 24.10.2006, în jurul orei 13.00 în zona Lacului de acumulare Golești de pe râul Argeș, jud. Argeș, s-a prăbușit elicopterul militar de transport de tipul I.A.R. – 330 PUMA nr. 03, aparținând Bazei 90 Transport Aerian din Otopeni.

Echipajul se afla în executarea unui zbor de instrucție pe traiectul Otopeni-Florești-Câmpina-Dragoslavele-Pitești-Florești-Otopeni, având de efectuat, conform planului grafic al zborului din 24.10.2006 al UM_ Otopeni, exercițiul 30 din „Cursul de pregătire de luptă în zbor pentru elicoptere, intitulat „Zbor de antrenament pe traiect cu orientare vizuală și folosire mijloacelor de radionavigație”.

Condițiile impuse de C.P.L.Z. – 81 pentru executarea acestui exercițiu erau următoarele: limita inferioară a plafonului – cel puțin 300 m; vizibilitatea – cel puțin 3 km; nr. minim de ieșiri – 3, durata unei ieșiri – 2 ore, înălțime de zbor – 50-4000 m.

Acest exercițiu avea ca scop, în conformitate cu metodologia normativă precizată, însușirea zborului traiect, atât la joasă înălțime, cât și la plafonul practic al elicopterului.

Zborul s-a executat ziua, în condiții meteorologice normale.

Din analiza parametrilor înregistrărilor de bord IPDV1, cu care a fost echipat elicopterul, a rezultat că până în zona municipiului Pitești au fost respectate condițiile prevăzute de C.P.L.Z. – 81 pentru acest exercițiu și că toate instalațiile, echipamentele și motoarele aeronavei au funcționat în parametrii normali până în momentul catastrofei.

În apropierea municipiului Pitești, în dreptul Lacului de acumulare Golești, echipajul a făcut un ușor viraj către stânga, la 100 m înălțime (față de sol), cu viteza de 200 km/h, intrând pe cap compas 140º, spre Mărăcineni, după care a mai făcut o corecție a direcției de deplasare, a redus capul compas la 110º și a început survolarea lacului în zbor de coborâre, de la coada acestuia spre dig, reducând constant înălțimea, sub limita de 50 m stabilită în mod expres de C.P.L.Z. – 81, concomitent cu creșterea vitezei spre 240 km/h.

Situația de fapt prezentată mai sus a fost reținută din coroborarea următoarelor mijloace de probă, aflate la dosar (vol. I-III): proces verbal de cercetare la fața locului nr. 59/P/2006 din 06.11.2006, planul general de situație și planul topografic al zonei Lacului de acumulare Golești din județul Argeș, planșele fotografice efectuate de Institutul de Criminalistică al Ministerului Administrației și Internelor, cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, planșele fotografice efectuate de Serviciul Criminalistic al IPJ Argeș, cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, rapoartele de constatare medico-legale (autopsie), întocmite de Serviciul medico-legal Pitești, județul Argeș, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în comun de Institutul de Criminalistică al Ministerului Administrației și Internelor sub nr._/18.12.2006 și Academia Tehnică Militară, sub nr. A1130/05.02.2007, raportul de constatare al . la înregistratorul de bord SAIMS 01-L, care a echipat aeronava I.A.R. – 330 PUMA nr. 03, raport preliminar de investigație tehnică a accidentului aviatic nr. C-9494 din 08.11.2006 al Statului M. General, raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 18.12.2006 al Institutului de Criminalistică al Ministerului Administrației și Internelor, raportul de constatare tehnico-științifică nr. C-9892 din 20.11.2006 al Statului M. al Forțelor Aeriene, raportul asupra situației meteorologice în zona Pitești-Golești în ziua de 24.10.2006, orele 12.00-14.00, întocmit de biroul de meteorologie al S.M.F.A., buletinul meteorologic nr. 126 din 24.10.2006, emis de Punctul meteorologic al UM_ București, planul grafic al zborului din ziua de 24.10.2006 al UM_ București Otopeni, stenograma convorbirilor radio nr. A-_/2006 ale echipajului aeronavei PUMA 03 din 24.10.2006, declarațiile martorilor H. A. I., C. I. I., C. C. G., N. G., O. D., V. I., O. M., C. C., R. N. A., M. I., G. L., Mieruță D. C., I. C. Reliu și P. daniel, ordinul de misiune și crochiul traiectului de zbor din 24.10.2006, fișa de pregătire a exercițiului 30 din C.P.L.Z. – 81, a lt. C. A., extrasul din Planul instrucției personalului navigant din forțele aeriene privind planul instrucției în zbor al comandorului M. A. în anul 2006, notele explicative ale specialiștilor în aviație din UM_ București.

De asemenea, din adeverința nr._/29.10.2009 emisă de pârâtul M. Apărării Naționale – U.M._ București coroborată cu actul de investigare a catastrofei de aviație produsă la baza 90 transport aerian Otopeni în data de 24.10.2006, cu elicopterul IAR -330 L NR 03, având drept consecință decesul comandorului A. M., precum și cu certificatul – decizie medicală nr. A6551/7 din 18.12.2007, aflate la filele 17-20 din dosarul nr._/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța reține că accidentul aviatic din data de 24.10 2006, mai sus descris, în urma căruia comandorul M. A. a decedat, s-a produs în timpul activității de instrucție, aspect de fapt ce de altfel nici nu a fost contestat de pârâtă.

Conform certificatului de moștenitor nr. 184/14.11.2006 eliberat de BNP S. C. D., reclamanta M. D. C. este unica moștenitoare a defunctului M. A., în calitate de fiică.

În drept, prin H.G. nr. 0435/1992 (f. 7 vol. IV din prezentul dosar), privind reglementarea unor despăgubiri ce se acordă militarilor ca urmare a accidentelor, catastrofelor intervenite în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar, s-a prevăzut la art. 2 că personalul aeronautic – ofițeri, maiștri militari, subofițeri și militari angajați pe bază de contract – pentru cazurile de invaliditate sau deces produse ca urmare a catastrofelor aeriene sau a unor accidente de parașutare, în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar, are dreptul la următoarele despăgubiri: pentru deces, cincizeci solde de bază lunare brute. (liniuța a treia).

Pentru organizarea în concret a executării hotărârii de guvern mai sus menționate, a fost emis Ordinul General nr. 36/14.10.1992 al Ministrului Apărării Naționale pentru aprobarea „Instrucțiunilor privind acordarea despăgubirilor cuvenite militarilor sau urmașilor acestora, ca urmare a accidentelor, catastrofelor intervenite în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar” (filele 3-6 vol. IV din prezentul dosar).

Conform art. 3 din aceste Instrucțiuni, prin catastrofă aeriană se înțeleg acele accidente sau catastrofe produse în legătură cu zborul și anume: b) în urma căderii aeronavei.

Art. 10 din aceleași Instrucțiuni, prevede că ofițerii, maiștrii militari, subofițeri și militari angajați pe bază de contract, care au calitatea de personal aeronautic potrivit legii, au dreptul la despăgubirile prev. la art. 2 din HG nr. 0435/04.08.1992, pentru cazurile de invaliditate sau deces produse ca urmare a catastrofelor aeriene sau a unor accidente de parașutare, în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar.

De asemenea, prin art. 7 din Instrucțiuni, se prevede că accidentul sau catastrofa se constată prin proces-verbal încheiat de unitatea de care aparține cel accidentat (decedat) în măsura în care nu au fost stabilite organele de urmărire penală, potrivit competenței ce le revine, acesta din urmă fiind și cazul în speța de față.

Acest din urmă articol a fost modificat în anul 1994, astfel cum rezultă din relațiile depuse la fila 8 vol. IV din prezentul dosar, acesta având în urma modificării următorul conținut: „Drepturile reglementate prin prezentele instrucțiuni nu se acordă dacă decesul sau invaliditatea s-au produs ca urmare a unei fapte penale. În aceste situații, decăderea din drepturi se aplică numai persoanelor care au săvârșit faptele respective.”

Prin urmare, în urma acestei modificări, instanța reține că simpla încălcare a regulilor de navigație nu este suficientă pentru excluderea personalului aeronautic, cum era și comandorul A. M., de la acordarea despăgubirilor prevăzute de HG nr. 0435/04.08.1992 și Instrucțiunile privind acordarea despăgubirilor cuvenite militarilor sau urmașilor acestora ca urmare a accidentelor, catastrofelor intervenite în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar, aprobate prin Ordinul general nr. 36/14.10.1992 al ministrului apărării naționale, fiind necesar ca decesul sau invaliditatea să se fi produs ca urmare a unei fapte penale.

Instanța mai reține că referirea la „faptă penală” din cuprinsul art. 18 din Instrucțiuni trebuie înțeleasă că fiind făcută la săvârșirea unei infracțiuni, respectiv a unei fapte prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție și care prezintă pericol social față de una dintre valorile fundamentale apărate prin legea penală. Denumirea de „faptă penală” este improprie, pentru că o faptă penală este și o faptă prevăzută de legea penală, dar săvârșită fără vinovăție, de exemplu în stare de legitimă apărare sau stare de necesitate. Or, ar fi de-a dreptul absurd să fie exclus de la despăgubirile prevăzute de HG nr. 0435/04.08.1992 personalul care săvârșește o faptă penală în stare de necesitate sau stare de legitimă apărare sau caz fortuit, în condițiile în care incidența unor astfel de cauze exoneratoare de răspundere penală este foarte probabilă în timpul îndeplinirii unei misiuni militare, iar o astfel de decădere nu ar fi justificată, având în vedere că fapta nu atrage răspunderea penală.

Așadar, prin „faptă penală” în sensul art. 18 din Instrucțiuni trebuie să înțelegem săvârșirea unei infracțiuni de către personalul militar, în urma căreia s-a produs decesul sau invaliditatea.

In cauza de față, părțile au exprimat opinii contradictorii cu privire la existența sau nu a vinovăției comandorului A. M. în producerea accidentului aviatic din data de 24.10.2006, în zona Lacului de acumulare Golești de pe râul Argeș, jud. Argeș, soldat cu prăbușirea elicopterului militar de transport de tipul I.A.R. – 330 PUMA nr. 03, aparținând Bazei 90 Transport Aerian din Otopeni.

În susținerea vinovăției comandorului A. M., pârâtul M. Apărării Naționale a invocat rezoluția emisă la data de 10.05.2007 în dosarul nr. 59/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Parchetelor Militare, prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale față de comandorul A. M., sub aspectul infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 și distrugere din culpă prev. de art. 219 alin. 1 și 3 din Codul Penal, întrucât din accidentul aviatic pentru care a fost găsit vinovat, a rezultat și decesul acestuia.

În cuprinsul ordonanței s-a mai menționat că situația de fapt reținută în rezoluție, ca și argumentele și concluzia producerii accidentului aviatic din 24.10.2006 ca urmare a încălcării culpabile, de către c-dor M. A., a condițiilor imperative stabilite de C.P.L.Z.-81 pentru executarea exercițiului sunt întru-totul susținute de un material probator administrat în mod complet și pe baza unor cercetări de specialitate efectuate la cel mai înalt nivel al forțelor aeriene române, al tehnicii militare și al investigațiilor criminalistice.

De cealaltă parte, reclamanta a susținut nevinovăția comandorului M. A., având în vedere că în lipsa unei hotărâri definitive pronunțată de o instanță de judecată prin care să se constate vinovăția acestuia, el se bucură de prezumția de nevinovăție.

De asemenea, instanța de recurs a apreciat că vinovăția comandorului M. A. nu poate fi reținută numai în baza ordonanței nr. 840/05.11.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Parchetelor Militare, întrucât aceasta nu se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel încât aspectul existenței sau nu a vinovăției comandorului M. A. trebuie stabilit de către instanța de judecată, prin administrarea de probe în mod nemijlocit, aspect cu care instanța învestită cu soluționarea fondului după rejudecare este de acord, conformându-se și administrând probe în acest sens, fiind atașat în copie dosarul penal nr. 59/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Parchetelor Militare.

Cu toate acestea, din analiza mai amănunțită a textelor legale incidente, instanța a ajuns la concluzia că existența sau nu a vinovăției comandorului M. A. în producerea accidentului aviatic din data de 24.10.2006 în zona Lacului de acumulare Golești de pe râul Argeș, jud. Argeș, în urma căruia a survenit și decesul acestuia, nu prezintă nicio relevanță pentru acordarea despăgubirilor solicitate de către reclamanta M. D. C., fiica celui decedat, pentru următoarele considerente:

Este adevărat că art. 18 teza I din Instrucțiuni instituie un caz de excepție de la acordarea despăgubirilor pentru invaliditate sau deces, prevăzute de HG nr. 0435/04.08.1992 și art. 10 din Instrucțiuni, ca urmare a săvârșirii de militarul în cauză a unei fapte penale, însă teza a II-a din același articol prevede foarte clar că în aceste situații decăderea din drepturi se aplică numai persoanelor care au săvârșit faptele respective.

Prin urmare, această excepție de la acordarea despăgubirilor vizează numai persoana care s-a făcut vinovată de săvârșirea unei fapte penale, textul nefăcând nicio referire la urmașii acestei persoane.

Așadar, având în vedere că art. 18 din Instrucțiuni instituie o excepție, iar excepțiile sunt de strictă interpretare, el trebuie interpretat în sens restrictiv, respectiv că decăderea se aplică numai persoanei care se face vinovată de săvârșirea unei fapte penale în urma căreia a rezultat decesul sau invaliditatea, iar nu și urmașilor acestuia, în lipsa unei mențiuni exprese a textului în acest sens; o interpretare în sens contrar ar însemna ca interpretul să adauge la lege, ceea ce nu este permis.

Mai mult, instanța reține că o astfel de interpretare este conformă și cu natura acestei decăderi, care intervine ca urmare a săvârșirii unei „fapte penale” (a se citi „infracțiune” pentru motivele pe care le-am expus mai sus). Prin urmare, această decădere din dreptul de a primi despăgubiri este consecința unei răspunderi penale. Or, răspunderea penală este esențialmente personală; ea nu poate produce efecte asupra urmașilor persoanei care se face vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, ci exclusiv asupra persoanei în cauză.

Nu în ultimul rând, instanța apreciază necesar a sublinia că în cazul decesului unui militar ce face parte din personalul aeronautic ca urmare a unei catastrofe aeriene constând în prăbușirea aeronavei pe care o pilota, cum este și cazul de față, dreptul la despăgubirile prevăzute de HG nr. 0435/04.08.1992 și art. 10 din Instrucțiuni se naște direct în patrimoniul urmașilor săi. Acest drept nu se naște în patrimoniul militarului în cauză, pentru a fi ulterior retransmis moștenitorilor săi, o dată cu moștenirea defunctului. În acest sens, este necesar a se face distincția între militarii care au dreptul la despăgubiri pentru caz de invaliditate și urmașii militarilor care au decedat și care au dreptul la despăgubiri pentru deces, întrucât aceste două categorii de persoane îndreptățite se află în situații obiectiv diferite. Astfel, în cazul invalidității, persoana îndreptățită la despăgubiri este chiar militarul în cauză, dreptul la despăgubiri născându-se direct în patrimoniul său, astfel încât dacă el s-a făcut vinovat de săvârșirea unei fapte penale în urma căreia a rezultat invaliditatea el va fi decăzut din dreptul de a primi despăgubiri, conform art. 18 din Instrucțiuni. În schimb, în cazul decesului pe loc al militarului, ca urmare a unui accident aviatic, de exemplu, cum este speța de față, persoane îndreptățite în sensul HG nr. 0435/04.08.1992 și art. 10 din Instrucțiuni sunt doar moștenitorii celui decedat, iar dreptul la despăgubiri se naște direct în patrimoniul moștenitorilor defunctului, concomitent cu decesul acestuia în timpul unei misiuni militare.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cuprinsul deciziei nr. 4/16.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ /HP/C, prin care a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj cu privire la interpretarea art. 1 din HG nr. 846/1996 coroborate cu dispozițiile art. 4 și 5 din același act normativ, privind acordarea de despăgubiri pentru cazurile de invaliditate sau de deces produse cadrelor militare, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul și din cauza unor misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare.

Instanța observă că art. 1 coroborat cu art. 4 și 5 din HG nr. 846/1996 (aflată la filele 22-23 vol. IV din dosar) au un conținut similar cu art. 2 din HG nr. 0435/04.08.1992 și art. 10 și 19 din Instrucțiuni, diferența fiind în privința cuantumului despăgubirilor (100 de solde brute lunare, respectiv 50 de solde brute lunare) și a misiunilor ce fac obiectul celor două acte normative, HG nr. 0435/04.08.1992 fiind aplicabil pentru misiunile militare naționale, în timp ce HG nr. 846/1996 se aplică pentru misiunile internaționale la care participă forțele armate române.

În cuprinsul deciziei mai sus menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că conținutul art. 1 din HG nr. 846/1996 este lipsit de echivoc în sensul în care dreptul la indemnizația pentru deces se naște direct în patrimoniul urmașilor legali, nefiind un drept ce aparține patrimoniului succesoral al defunctului, cules de urmași în această calitate. A mai statuat ÎCCJ că dispozițiile a căror interpretare s-a solicitat de Curtea de Apel Cluj nu sunt lacunare ori contradictorii în esență, ci cel mult redactate într-o manieră improprie, dar care nu comportă totuși o reală dificultate de interpretare, acesta fiind și motivul pentru care a respins sesizarea ca inadmisibilă.

Instanța fondului apreciază că același considerente sunt valabile și pentru speța de față, textele art. 18 și 19 din Instrucțiuni fiind redactate într-o manieră ușor improprie, poate și datorită vechimii textelor în cauză, însă interpretarea lor coroborată, în acord și cu regulile de interpretare a normelor juridice și cu principiile generale de drept mai sus expuse, este în sensul că dreptul al despăgubiri în caz de deces al unui militar ca urmare a unui accident aviatic produs în timpul îndeplinirii unei misiuni de serviciu (națională sau internațională) se naște direct în patrimoniul urmașilor săi legali, concomitent cu decesul. nefiind un drept succesoral care să intre în patrimoniul militarului decedat și să fie cules de moștenitorii săi în această calitate.

În acest context, instanța observă că orice decăderi din drepturi care l-ar viza pe militarul decedat în cauză, cum ar fi cele decurgând din săvârșirea unei fapte penale (infracțiuni), conform art. 18 din Instrucțiuni, nu pot afecta în nici un fel un drept născut în mod distinct și direct în patrimoniul urmașilor săi legali, cum ar fi dreptul la despăgubiri pentru deces, prevăzut de art. art. 2 din HG nr. 0435/04.08.1992 și art. 10 și 19 din Instrucțiuni.

Pentru toate motivele mai sus expuse, instanța apreciază că indiferent dacă comandorul M. A. ar fi sau nu vinovat de săvârșirea unei fapte penale în urma căreia s-a produs accidentul aviatic și a rezultat decesul acestuia, reclamanta M. D. C., în calitate de unică urmașă legală a acestuia, are calitatea de persoană îndreptățită de a primi despăgubirile prevăzute de art. 10 și art. 19 din Ordinul General al Ministrului Apărării Naționale nr. 36/1992, cu modificările ulterioare. Dreptul reclamantei de a primi aceste despăgubiri este un drept propriu, distinct, născut direct în patrimoniul său, în calitate de urmaș legal al comandorului M. A., conform certificatului de moștenitor nr. 184/14.11.2006 eliberat de BNP S. C. D., aflat la fila 14 din dosarul nr._/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin urmare, instanța va obliga pârâtul M. Apărării Naționale la plata către reclamanta M. D. C. a sumei de 139.500 lei, cu titlu de despăgubire, reprezentând contravaloarea a 50 de solde de bază brute lunare, conform adresei nr. 8891/06.11.2009 emisă de M. Apărării Naționale – Statul M. al Forțelor Aeriene, aflată la fila 47 din dosarul nr._/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

În ceea ce privește dobânda legală aferentă acestei sume, la care reclamanta a făcut referire prin concluziile scrise, instanța reamintește că prin precizările făcute în ședința publică din data de 14.09.2010 și consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată (f. 31 dosar nr._/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București), reclamanta și-a restrâns cererea de chemare în judecată, precizând că solicită numai suma de 139.500 lei, indicată în adeverința nr. 8891/06.11.2009, pentru care a și achitat taxa de timbru și timbru judiciar. De asemenea, în ședința publică din data de 20.09.2010 (f. 121 dosar nr._/299/2009 al JS5), reclamanta, prin apărător ales, a precizat încă o dată că a renunțat la judecarea capătului de cerere privind actualizarea sumei în raport cu indicele de inflație și dobânda legală, prin precizările făcute în ședința publică din data de 14.09.2010, iar anterior, la data de 04.11.2009, a renunțat și la judecarea capătului 4 de cerere, respectiv obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral creat, solicitând doar obligarea acestuia la plata sumei de 139.500 lei, reprezentând cele 50 de solde.

Față de această manifestare de voință expresă și față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța constată că reclamanta a renunțat în primul ciclu procesual la capătul de cerere având ca obiect dobânda legală, iar în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual nu a formulat o completare a cererii de chemare în judecată, în sensul revenirii și solicitării și dobânzii legale, direct prin concluziile scrise neputându-se formula cereri noi, astfel încât instanța apreciază că nu a rămas învestită și cu acest capăt de cerere. Desigur, nimic nu o împiedică pe reclamantă să formuleze o acțiune separată având ca obiect plata dobânzii legale aferente sumei de 139.500 lei.

În final, în baza art. 274 C. pr. civilă de la 1865, care prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, instanța va obliga pârâtul M. Apărării Naționale la plata către reclamantă a sumei de 10.832,03 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate până în prezent în ambele cicluri procesuale, compusă din: 4401 lei reprezentând taxă de timbru (f. 63 dosar nr._/299/2009 al JS5) și 5 lei timbru judiciar (f.62 dosar nr._/299/2009 al JS5) pentru capătul de cerere având ca obiect pretenții; 19 lei reprezentând taxă de timbru (f. 120 dosar nr._/299/2009 al JS5) și 0,3 lei timbru judiciar (f 120 dosar nr._/299/2009 al JS5) pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea calității reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubiri;

3000 lei onorariu avocat conform chitanțe nr. 258/16.02.2010 și 239/23.11.2009 aflate la filele 125-126 din dosar nr._/299/2009 al JS5; 2201 lei reprezentând taxă de timbru și 5 lei reprezentând timbru judiciar în apel (f. 29 dosar nr._/299/2009 al TB); 2000 lei onorariu avocat în apel, conform chitanțelor nr. 278/19.09.2012 și 277/14.09.2012, aflate la filele 28-29 din dosar nr._/299/2009 al TB; 2201 lei reprezentând taxă de timbru în recurs (f. 55-58 dosar nr._/299/2009 al C.).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta M. D. C., cu domiciliul în sector 1, București, .. 96, . și pe pârâtul M. A. NATIONALE, astfel cum a fost precizată și restrânsă.

Constată calitatea reclamantei de persoană îndreptățită de a primi despăgubirile prevăzute de art. 10 și art. 19 din Ordinul General al Ministrului Apărării Naționale nr. 36/1992, cu modificările ulterioare.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 139.500 lei, cu titlu de despăgubire, reprezentând contravaloarea a 50 de solde de bază brute lunare.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 10.832,03 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru, timbre judiciare și onorarii avocațiale.

Cu drept de a formula apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

M. A. M. A. N.

Red. si dact. M.A.M./A.N./4 ex.

← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 527/2015. Judecătoria...		Întoarcere executare. Sentința nr. 8976/2015. Judecătoria... →

Pretenţii. Sentința nr. 562/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 562/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI