Pretenţii. Sentința nr. 7699/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI

Sentința nr. 7699/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 7699/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI

SECȚIA A II A

Sentința civilă Nr. 7699/2015

Ședința publică de la 26 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - A. M.

GREFIER - C. P.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta D. C. prin reprezentant convențional B. L. N. și pe pârâta S. M., având ca obiect pretenții.

Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 19.10.2015 și fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea in cauză la data de 26.10.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.03.2015, sub nr._, reclamanta D. C. a chemat în judecată pe pârâta S. M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ce i se cuvin conform sentinței civile nr.4035/23.06.1995 pronunțată de Judecătoria sector 5 București, în sumă de_ lei, actualizată la data introducerii prezentei acțiuni, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că, în urma decesului soțului D. Ș. au rămas doi moștenitori respectiv D. C. în calitate de soție supraviețuitoare și D. M. fiul soțului dintr-o căsătorie anterioară. Prin sentința civilă nr.4035/23.06.1995 s-a reținut că „dat fiind așezarea construcțiilor pe teren și încăperile care au fost atribuite fiecărei părți este imposibilă partajarea în natură a terenului astfel că părțile vor rămâne în indiviziune forțată asupra acestuia” și că i s-a atribuit lotul nr. 1, fiind obligată la plata unei sulte de_ lei către pârât, iar pârâtul D. M. era obligat la plata sumei de_, rezultând o diferență de_ lei, pe care o pretinde în prezenta cerere. S-a mai arătat că în urma acestei sentințe a rezultat o reconciliere verbală între D. C. și D. M. prin care reclamanta nu-l executa silit pentru suma de_ lei iar D. M. nu emitea nici un fel de pretenții asupra cotei de 3/8 din imobilul situat în .. După decesul lui D. M., moștenitoarea acestuia S. M. a făcut presiuni asupra reclamantei pentru a ceda cota sa de ¼ din imobilul din ., în schimbul cotei de 3/8 din imobilul situat în ., precum și faptul că refuză să preia pasivul moștenirii în conformitate cu sentința civilă nr.4035/23.06.1995.

A mai precizat reclamanta că nu poate achiziționa o alta locuință în condițiile în care vinde cota sa de ¼ din imobilul din . nici nu se poate muta în imobilul situat în .. De asemenea a mai menționat faptul că, contravaloarea de ¼ din imobilul din . este mult mai mare decât contravaloarea de 3/8 a unei case de paianta de 250 mp, fără utilități din ..

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp.art.30 coroborat cu art.32 C.p.c..

În susținerea cererii au fost depuse la dosar în fotocopii, înscrisuri, filele nr. 2-8.

Prin serviciul registratură pârâta a depus la dosar la data de 18.05.2015 întâmpinare (f.42-44) în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii prin admiterea excepțiilor invocate respectiv: excepția prescripției extinctive, aceasta fiind o excepție de fond peremtorie și absolută și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a sultei, arătând că la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr.4035/23.06.1995 pronunțată de Judecătoria sector 5 București au trecut 20 ani și nu a fost întreprins nici un act de executare silita.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp.art. 150 NCPC și toate normele legale aplicabile în speță.

La data de 29.06.2015, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a învederat că invocă drept temei de drept al cererii sale, nu plata unei sulte, ci tragerea la răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, conform disp. art. 1357 și 1359 C.civ., invocând și disp. art. 18 din Decretul nr. 167/1958. De asemenea, reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de partea pârâtă. La data de 14.09.2015, reclamanta a precizat cererea modificatoare, arătând că pârâtul nu a restituit bunurile la care era obligat și nici contravaloarea acestora, fiind distruse.

Având în vedere schimbarea temeiului de drept al formulată pe răspundere delictuală, la data de 22.09.2015 prin serviciul registratură pârâta a depus la dosar întâmpinare (f.67-68), în cuprinsul căreia a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei capacității procesuale pasive.

Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, pârâta a arătat că, acțiunea trebuia formulată în termenul de prescripție extinctivă prev. de art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 teze I din Decretul 167/1958. Or, acțiunea a fost promovată la 20 de ani de la pronunțarea unei hotărâri judecătorești.

Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale pasive,a arătat că potrivit art.1357 NCP „(1) cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să o repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”. În consecință, întrucât pârâta este moștenitoare în cauză, a arătat că nu ar putea răspunde pentru fapta ilicită a altei persoane.

Analizând cu prioritate excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, conform disp. art. 248 alin. (1) C.proc.civ., instanța reține următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța reține că, potrivit disp. art. 36 C.proc civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. De asemenea, conform disp. art. 38 C.proc.civ., calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății.

Instanța reține că reclamanta invocă un drept de creanță întemeiat pe răspundere civilă delictuală ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite a numitului D. M.. Potrivit Certificatului de deces de la fila 3, rezultă că acesta a decedat la data de 11.11.2013. De asemenea, conform Certificatului de moștenitor emis la data de 12.02.2015 cu nr. 9 de către BNP D. C. M., pârâta este unica moștenitoare a defunctului D. M. (fila 45).

Instanța constată astfel, că, drept urmare a succesiunii legale cu titlu universal s-a produs transmisiunea drepturilor și obligațiilor defunctului și că pârâta a preluat calitatea de parte a pârâtului, rămânând a se stabili ulterior, în acord cu disp. art. 36 teza a II-a C.proc.civ., temeinicia sau netemeinicia pe fond a drepturilor invocate de reclamantă.

Așadar, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtă, ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă, instanța constată temeinicia acesteia.

În drept, instanța retine că potrivit art. 1 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă„ dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”.

În acest sens, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 (aplicabil față de data nașterii dreptului de creanță, respectiv, data la care reclamanta a dobândit dreptul la restituirea sumei de 2568,91 lei), care reglementează termenul de 3 ani aplicabil cererilor cu caracter patrimonial, precum și prevederile art. 8 din același act normativ, conform cărora termenul de prescripție începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cit si pe cel care răspunde de ea.

Pretențiile reclamantei se întemeiază pe existența unor raporturi juridice petrecute în anul 1995 (conform Sentinței civile nr. 4035/23.06.1995 – filele 6-8). Creanță în cuantum de 2568,91 lei, reprezentând daune civile, s-a născut astfel în acea perioadă.

Instanța constată că data introducerii cererii de chemare în judecată este 23.03.2015.

Întrucât până la introducerea cererii de chemare în judecată a trecut mai mult de 3 ani și nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripție de 3 ani, pretențiile reclamantei în cuantum de 2568,91 lei vor fi respinse ca prescrise, termenul de prescripție pentru acest debit fiind împlinit.

Pentru aceste motive, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru obligarea la plata sumei de 2568,91 lei, cu titlu de daune civile, invocată de pârâtă, și în consecință va respinge ca fiind prescrise aceste pretenții formulate de reclamantă.

Pe cale de consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă ca neîntemeiată.

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de către pârâtă.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de D. C. CNP_, cu domiciliul în București ., ., ., prin reprezentant convențional B. L.-N. CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu S. M. CNP_, cu domiciliul în București ., ., ., sector 5, privind obligația de plată a debitului în valoare de_,91 lei, ca fiind prescris.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red./Dact. A.M.

30.11.2015, 5 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 7699/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI