Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1218/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1218/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1218/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1218/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. – M. F.
GREFIER: M. – D. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanții I. Lucreția și I. I. și pe pârâții B. V. și B. M., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 22.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată și care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării, in mod succesiv la datele de 29.01.2015, 05.02.2015 și 12.02.2015 și a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București, la data de 24.09.2009, sub nr._/302/2009, reclamantul R. M. a solicitat in contradictoriu cu pârâții B. V. și B. M. stabilirea liniei de hotar care desparte cele două proprietăți, iar urmare stabilirii liniei de hotar, pârâții să fie obligați să ii respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren, in suprafață de 63 mp pe care au acaparat-o din proprietatea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat in București, sector 5, .. 29, cu vecinătățile la vest – . est proprietatea lui B. V. și M. (., sector 5).
A mai arătat reclamantul că între terenul său și cel al pârâților, deși există semne exterioare de delimitare, sunt totuși îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre cele două proprietăți, motiv care a determinat și respingerea cererii sale de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului in care locuiesc – încheierea de respingere nr._/2009 – pentru considerentul că există suprapunere cu aproximativ 60 mp cu imobilul pârâților situa in ..
S-a mai precizat că pârâții, in mod abuziv au mutat semnele de hotar care separau cele două proprietăți, acaparând cu acest prilej din terenul proprietatea reclamanților o fâșie in suprafață totală de 63 mp.
A mai arătat reclamantul că a dobândit imobilul compus din construcție și teren in suprafață de 463 mp in anul 1990 – prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3188/28.03 - de la numitul D. M., care la rândul său a dobândit imobilul in baza actului nr. 1281/1986.
Dar in anul 1986 conform legislației in vigoare și deciziei nr. 503/1986 a Consiliului Popular al Sectorului 5, autorul reclamantului a primit in folosință din întregul imobil doar 100 mp, cu toate că ocupa întreaga suprafață de 463 m p a imobilului.
Ulterior, după 1990, după abrogarea actelor normative care îngrădeau dreptul de proprietate, in baza Legii 18/1991, art. 36 alin. 3, i-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 8923/5/03.07.2008 pentru imobilul din .. 29, compus din teren in suprafață de 463 mp.
S-a mai arătat de către reclamant că suprafața de 63 mp ocupată in mod abuziv de către pârâți din terenul anterior menționat înțelege să o evalueze provizoriu la 12.000 lei.
In drept, au fost invocate art. 480 și art. 584 Cod civil.
La data de 30.11.2009, prin serviciul registratură, pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a intervenit prescripția achizitivă asupra imobilului teren in suprafață de 63 mp ce formează obiectul acțiunii in revendicare, precum și respingerea acțiunii de revendicare și pe cea de grănițuire, ca neîntemeiate.
In susținere, pârâții – reclamanți au arătat că sunt proprietarii imobilului teren și construcție situat in București, Sector 5, ., cu nr. cadastral_, înscris in CF nr._ care la vest se învecinează cu imobilul proprietatea reclamantului din .. 29.
S-a mai precizat că pârâta – reclamantă B. V. in vârstă de 61 ani locuiește de când s-a născut – 1948 – împreună cu părinții săi M. P. și M. M., in prezent decedați.
Părinții pârâtei – reclamante au cumpărat imobilul din . încă din anul 1946 până când au murit, au locuit pe acest imobil, au fost și s-au comportat ca proprietari.
În anul 1967, pârâta – reclamantă s-a căsătorit cu pârâtul – reclamant B. M., care a locuit și locuiește de atunci împreună cu pârâta – reclamantă la același imobil, neîntrerupt.
Până in anul 1986, proprietari ai imobilului din .. 29 au fost Picolo – Picele – T. și Picolo G., ultimul decedat.
S-a mai arătat că imobilul situat in București, sector 5, .. 29 și și cel din Basarabilor nr. 28 au fost delimitate prin gard, care există și in prezent, pe același aliniament, el nefiind mutat niciodată.
Au mai arătat pârâții – reclamanți că reclamantul – pârât nu a contestat in nici un moment dreptul de proprietate al acestora cu privire la suprafața de teren revendicată și nici linia de hotar dintre cele două proprietăți.
În drept, au fost invocate disp. art. 1890 și 1847 Cod civil, precum și cele ale art. 115 și 119 Cod proc.civ.
La data de 05.02.2010, prin serviciul registratură, reclamantul – pârât a depus întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
In susținere, reclamantul – pârât a arătat că se încearcă inducerea in eroare a instanței cu privire la posesia suprafeței de teren de 63 mp care fac parte din imobilul proprietatea sa.
Pârâții au mai încercat să intre in posesia acestei suprafețe de teren, respectiv să aibă un titlu, in cadrul procesului de partaj succesoral, dosar nr. 1077/2005 in care s-a pronunțat decizia civilă nr. 616A/14.10.2005 și care dintr-o eroare și in baza raportului de expertiză topo le-a fost atribuit imobilul in suprafață totală de 286,6 mp și nu in suprafață de 217 mp, cum de fapt este in realitate.
De asemenea, din planurilor topo depuse la dosar se poate observa că toate imobilele de pe . pe . despărțite de o linie de hotar continuă, respectiv linia reală de demarcație dintre proprietățile aflate una în spatele celeilalte.
Din actele de proprietate se poate observa fără drept de tăgadă că reclamantul – pârât a stăpânit de mai multe ori imobilul din .. 29, acest imobil fiind compus din teren in suprafață de 463 mp, așa cum rezultă in final și din titlul de proprietate nr. 8923/5 din 03.07.2007.
Afirmațiile pârâților – reclamanți că de când s-au născut, linia de demarcație are traseul rezultat din expertiza topo din dosarul de partaj, că au construit sau au plantat viță de vie din anii 1990 sunt simple speculații in încercarea de a-și justifica comportamentul abuziv și de a crea aparența unei așa zise posesii utile.
A mai arătat reclamantul – pârât că nu sunt îndeplinite condițiile unei posesii utile pentru a interveni prescripția achizitivă.
În drept, au fost invocate disp. art. 132 alin. 3 Cod proc.civ.
Prin sentința civilă cu nr. 8098/2010 Judecătoria sector 5 a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională, a admis acțiunea principală precizată formulată de reclamantul – pârât R. M., in contradictoriu cu pârâții – reclamanți B. V. și B. M. și a obligat pe pârâții - reclamanți să-i lase reclamantului - pârât in deplină proprietate și liniștită posesie terenul in suprafață de 64,62 mp delimitat prin punctele 3-4-5-6 din planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul C. F., a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul cuprins între punctele 7-5-10-4 din planul anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul C. F., a obligat pe pârâții - reclamanți să-i plătească reclamantului - pârât suma de 3.468,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a IV a Civilă, la data de 06.05.2011, sub nr._/302/2009.
Pe parcursul soluționării recursului, intimatul - reclamantul R. M. a decedat, operând transmiterea calității procesuale în favoarea numiților I. Lucreția și I. I..
Urmare a admiterii recursului, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 26.07.2015.
Prin încheierea din data de 14.03.2013 instanța a încuviințat, in temeiul art. 129 alin. 5 Cod proc.civ., efectuarea unei expertize topo, iar prin încheierea din 04.09.2014, efectuarea unei expertize in construcții, rapoartele efectuate fiind depuse filele 89-113, 148-158.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Prin încheierea emisă de BCPI Sector 5 la data de 01.09.2009 în dosarul nr._/2009 a fost respinsă cererea reclamantului R. M., de întabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 29, sectorul 5, pentru motivul existenței unor piedici la recepția documentației cadastrale, respectiv suprapunerea cu aproximativ 60 mp cu imobilul din ., număr cadastral_.
Reclamantul R. M. a justificat prezentul demers judiciar prin invocarea titlului de proprietate (asupra terenului în suprafață de 463 mp) nr. 8923/5 eliberat la data de 03.07.2008, în temeiul Ordinului Prefectului nr. 329/02.07.2008 emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991. Această suprafață de teren a fost preluată anterior de către Statul rămân, prin Decizia nr. 503/04.03.1986, odată cu cumpărarea locuinței situate pe acest teren de către numitul D. M. de la vânzătorul Picolo T., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat al Sectorului 5 București prin încheierea nr. 1281/1986, aceasta din urmă dobândind la rândul său terenul, prin moștenire, de la Picolo G. care, la rândul său îl dobândise prin donație în baza actului autentificat sub nr. 2493/13.06.1953 de Notariatul de stat – raion N. B.. Aceste din urmă acte menționează o suprafață de 463 mp.
În ceea ce privește imobilul din ., conform extrasului de carte funciară pentru informare aflat la dosarul cauzei, pârâții-reclamanți îl dețin în temeiul titlului de proprietate reprezentat de contractul de întreținere autentificat sub nr. 701/10.05.2006 de notarul public R. C. (care menționează o suprafață de 273 mp). Anterior, imobilul a aparținut numitei M. M. în temeiul deciziei civile nr. 616A/14.10.2005 pronunțate de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosarul nr. 1077/2005, prin care s-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctului M. P., masa succesorală a acestuia fiind compusă din cota de ½ din imobil, dispunându-se totodată ieșirea din indiviziune și atribuirea sa numitei M. M.. Suprafața acestui teren, astfel cum este menționată în cuprinsul cărții funciare, este de 286,65 mp, avându-se în vedere raportul de expertiză judiciară efectuat de expert T. I. C. în dosarul nr. 1077/2005. Soții M. P. și M. M. au cumpărat acest imobil prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția Notariat prin procesul-verbal nr._/27.09.1946 și transcris în registrul de transcripțiuni sub nr._, act care menționează o suprafață de 217 mp.
În ceea ce privește terenul în litigiu, pârâții-reclamanți susțin că acesta a fost dobândit de mama pârâtei-reclamante de la numita Picolo T. în anul 1965, sens în care au depus la dosar, în rejudecare, înscrisul intitulat act de vânzare-cumpărare, aflat la fila 17 din dosar. Potrivit acestuia, numita Picolo T. a declarat că vinde către M. M. o bucată de teren în suprafață de 73 mp situată în fundul curții, pe întreaga lățime a acesteia, de 10,45mp și pe o adâncime de 7m, în schimbul unui preț de 25 lei/mp, primit în întregime la data semnării înscrisului, 31 octombrie 1965. Totodată, există mențiunea potrivit căreia . loc la aceeași dată, respectiv 31 octombrie 1965. De asemenea, pârâții-reclamanți au susținut că pe acest teren au realizat o construcție în anul 1968, fapt susținut de concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții efectuat de expert tehnic judiciar, ing. I. S. care identifică o încăpere a construcției de locuit C4 edificată de pârâți, având conturul între punctele 5-6-30-31-32-33-6 și utilizată în prezent ca magazie, cu o vechime estimată de circa 40-45 de ani (filele 134-135).
În urma unei analize complexe a situației de fapt raportată la descrierea imobilelor în toate actele succesive prezentate de fiecare dintre părți, expertul în specialitatea topografie, ing. A. M., propune două variante de grănițuire, dintre care varianta nr. 1 ia în considerație actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de 31.10.1965, iar a doua îl exclude (filele 89-113), fiind reprezentate grafic la filele 102 (varianta 1) și respectiv 103 (varianta 2).
Prin urmare, față de împrejurarea că modul de soluționare a cererii reconvenționale influențează judecata cererii principale, instanța o va analiza cu prioritate.
Uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Având în vedere că uzucapiunea este instituită de lege ca o sancțiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane, reprezentând în același timp un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, rezultă că acțiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar.
Sub aspectul individualizării suprafeței de teren, de 73 mp, situat în București, ., sectorul 5, pentru care pârâții-reclamanți au depus actul sub semnătură privată datând din 31.10.1965, instanța reține raportul de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, A. M., în varianta întâi a propunerii de grănițuire, prezentată în planșa nr. 5 (fila 102), fiind delimitat prin punctele de contur A-B-12-11-60-61-31-32-33-6.
Potrivit art. 1890 C.civ., pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune, cel care invocă acest mod de dobândire al proprietății trebuie să îndeplinească două condiții: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, și anume 30 de ani și posesia să să fie utilă, în sensul că posesia nu trebuie să fie afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității și echivocului. Sunt de menționat și dispozițiile art. 1848, C. civ., în conformitate cu care discontinuitatea posesiei ar presupune ca posesorul să o exercite în mod neregulat, respectiv cu intermitente anormale, intermitențele nefiind însă excluse atunci când ele sunt determinate de chiar natura bunului. Totuși, pentru ca proba posesiei în mod continuu ar fi foarte dificilă în practică, art. 1850 C.civ. stabilește că posesorul care dovedește că a stăpânit la un moment dat mai înainte, este presupus ca a posedat în tot timpul intermediar, operând deci o prezumție relativă de posesie continuă. Sub aspectul caracterului pașnic și public al posesiei, instanța reține că acesta presupune ca stăpânirea bunului să nu fi fost tulburată, respectiv fondată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului (art. 1847 si 1851 C. civ.) și nici ca posesia să fi fost exercitată în mod clandestin, în ascuns de adversar care nu ar fi putut să o cunoască (art. 1852 C.civ.).
Cu toate că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, instanța apreciază că probele administrate în rejudecare susțin cererea reconvențională, combătând depozițiile martorilor propuși de reclamanții-pârâți în primul ciclu procesual. Și anume, actul sub semnătură privată din data de 31.10.1965, coroborat cu concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții și situația de fapt actuală, reflectată în cuprinsul raportului de expertiză în specialitatea topografie, probează începerea posesei în anul 1965, dar și faptul că aceasta a avut loc sub nume de proprietar și că a fost neviciată.
Prin urmare, probatoriul administrat în cauză determină instanța a constata că pârâții-reclamanți, unind posesia lor cu a mamei pârâtei-reclamante, au exercitat în fapt, pe o perioadă mai mare de 30 ani o posesie care întrunește calitățile prevăzute în art. 1847 C.civ, fiind astfel o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a în parte cererea reconvențională și, în consecință, a constata că pârâții-reclamanți au dobândit prin efectul prescripției achizitive de lungă durată dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 73 mp, situat în București, ., sectorul 5, delimitat prin punctele de contur A-B-12-11-60-61-31-32-33-6, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, A. M., în varianta întâi a propunerii de grănițuire, prezentată în planșa nr. 5 (fila 102).
Procedând în continuare la soluționarea cererii principale, instanța reține următoarele:
În drept, potrivit art. 480 C.civ., care constituie temeiul acțiunii în revendicare, ,,Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.’’ Astfel, acțiunea în revendicare este modalitatea de protecție a dreptului de proprietate prin care proprietarul neposesor solicită predarea imobilului, în deplină proprietate și liniștită folosință, de la posesorul neproprietar.
De asemenea, potrivit art. 584 C.civ. de la 1864, ,,Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.’’
În speță, urmare a modului în care s-a apreciat cu privire la uzucapiunea invocată de pârâții-reclamanți, cererea principală urmează a fi admisă în parte, hotarul ce desparte terenul în suprafață de 379,53 mp, situat în București, .. 29, sectorul 5, proprietatea reclamanților-pârâți și terenul în suprafață de 288,20 mp, situat în București, ., sectorul 5 proprietatea pârâților-reclamanți, fiind stabilit între punctele A-B, în lungime de 9,64 m, marcate pe planul de amplasament și delimitare a imobilelor, scara 1:500- planșa nr. 5 a raportului de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, A. M. (fila 102). Totodată, pârâții-reclamanți vor fi obligați să lase în deplina proprietate și liniștita posesie a reclamanților-pârâți terenul în suprafață de 3,63 mp delimitat prin punctele de contur 1-4-A-B, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, A. M., în varianta întâi a propunerii de grănițuire, prezentată în planșa nr. 5 (fila 102).
În temeiul art. 276 teza a II-a, Cod de procedură civilă se va dispune compensarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Astfel,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții – pârâți I. Lucreția și I. I., ambii cu domiciliul în București, sector 5, .. 29 și cu domiciliul procesual ales (conform cererii din data de 25.03.2015) la CA M. Camarasescu, situat în București, ., ., ., sectorul 3, in contradictoriu cu pârâții – reclamanți B. V. și B. M., ambii cu domiciliul în București, sector 5, ..
Admite în parte cererea reconvențională și, în consecință, dispune:
Constată că pârâții-reclamanți au dobândit prin efectul prescripției achizitive de lungă durată dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 73 mp, situat în București, ., sectorul 5, delimitat prin punctele de contur A-B-12-11-60-61-31-32-33-6, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, A. M., în varianta întâi a propunerii de grănițuire, prezentată în planșa nr. 5 (fila 102).
Stabilește hotarul ce desparte terenul în suprafață de 379,53 mp, situat în București, .. 29, sectorul 5, proprietatea reclamanților-pârâți și terenul în suprafață de 288,20 mp, situat în București, ., sectorul 5 proprietatea pârâților-reclamanți, între punctele A-B, în lungime de 9,64 m, marcate pe planul de amplasament și delimitare a imobilelor, scara 1:500- planșa nr. 5 a raportului de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, A. M. (fila 102).
Obligă pârâții-reclamanți să lase în deplina proprietate și liniștita posesie a reclamanților-pârâți terenul în suprafață de 3,63 mp delimitat prin punctele de contur 1-4-A-B, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, A. M., în varianta întâi a propunerii de grănițuire, prezentată în planșa nr. 5 (fila 102).
În temeiul art. 276 teza a II-a, Cod de procedură civilă dispune compensarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1207/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1127/2015. Judecătoria... → |
|---|
