Suspendare - art.143 NCPC/art. 40 alin. 2 CPC. Sentința nr. 1679/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1679/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1679/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1679/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. S.
GREFIER: M. – D. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR și pe intimata L. V., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 19.02.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată și care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 26.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 06.03.2014 sub numărul_, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimata L. V., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite începută în dosarul de executare nr. 16/2014, precum și anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare încheiate din data de 10.02.2014 de către B. T. B.. De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării silite, în temeiul art. 700 alin 1 și 3 C. și suspendarea popririi înființate asupra conturilor contestatoarei la Activitatea de Trezorerie și Contabilitatea Publică a Mun. București.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin somația emisă în dosarul nr. 16/2014 B. T. B. a înștiințat contestatoarea că are obligația de achitare către creditoare a sumei de 306.957 lei cu titlu de compensații bănești, conform titlului executoriu invocat ca fiind hotărârea nr._/12.09.2007 emisă de Comisia Județeană B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
În susținerea contestației, s-a arătat că instituția debitoare nu are disponibilități bănești și o eventuală executare silită a sumei menționate in petitul acțiunii ar conduce la blocarea conturilor ANRP și ar pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite in temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.
Referitor la onorariul de avocat în cuantum de 3000 lei, a arătat că pentru îndeplinirea formalităților de executare este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită, iar potrivit art. 30 din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutiți de la plata acestora și a cauțiunii.
A învederat că nu înțelege să se judece și cu terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București și de asemenea a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 223 alin. 3 C.p.c.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 700, art. 711 și urm. din C.p.c., Legea nr. 290/2003,actualizată prin Legea nr. 171/2006 și HG nr. 1120/2006, modificată prin HG nr. 57/2008.
În susținerea cererii introductive de instanță au fost depuse la dosar, în copii conforme cu originalul, înscrisuri (f. 5-15).
La data de 16.04.2014, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus precizări la acțiunea introductivă, arătând că B. T. B. a întocmit dosarul de executare nr. 16/2014 în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2980/2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_, irevocabilă prin decizia civilă nr.9971/21.11.2013 a C.A. Ploiești.
A arătat contestatoarea că prin somația referitoare la obligația instituției de a achita integral suma de 448.487,73 lei, B. T. B. O. a depășit limitele titlului executoriu invocat, interpretând dispozitivului deciziei civile nr. 9971/21.11.2013 in sensul exigibilității integrale a creanței, ceea ce nu este permis.
A mai susținut contestatoarea că așa cum rezultă din prevederile OUG nr. 10/2014, plata voluntară a despăgubirilor se suspendă pe o perioadă de 6 luni.
In drept, au fost invocate aceleași dispoziții legale ca și in cererea introductivă.
Prin Serviciul Registratură la data de 15.09.2014, intimata a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună respingerea contestației la executare formulată de către ANRP, ca inadmisibilă și pe cale de consecință, menținerea formelor de executare silită ca fiind temeinice și legale, iar in subsidiar, admiterea in parte a acesteia, și îndreptarea actelor de executare in sensul obligării contestatoarei la plata sumei de 30.695 lei actualizate cu indicele prețurilor aferent perioadei cuprinse între luna octombrie 2007 – sfârșitul lunii decembrie 2014 – prima tranșă fiind exigibilă la finele anului 2014. Totodată, a formulat și cerere reconvențională prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, având in vedere că se contestă întinderea și aplicarea titlului executoriu – sentința civilă nr. 2980/2013 pronunțată de Tribunalul B.. De asemenea, s-a solicitat respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării silite și a popririi, față de împrejurarea că titlul executoriu devine exigibil la finele anului 2014.
Pe cale de întâmpinare, s-a arătat, in esență, că ANRP nu a dat curs solicitărilor pentru o executare voluntară și nici nu a îndeplinit, măcar parțial obligația de plată ce îi revenea, tergiversând această stare de aproape șapte ani, cu atât mai mult cu cât titlul executoriu devine exigibil la finele anului 2014.
Contestația este inadmisibilă, fiind făcută fără respectarea condițiilor menționate in art. 712 alin. 2 Ncpc, ANRP invocând motive de fapt și de drept care au fost tranșate in mod irevocabil de instanța de recurs.
Prin cererea reconvențională, s-a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 2980/2013 pronunțate de Tribunalul B. în dosarul_ în concordanță cu prevederile deciziei nr. 528/2013 a Curții Constituționale. S-a solicitat declinarea competenței de soluționare a acestei cereri incidentale in favoarea Tribunalului B. – instanța care a pronunțat titlul executoriu, pentru lămurirea dispozitivului și corelarea acestuia cu noile reglementări stabilite prin Decizia nr. 528/2013 a Curții Constituționale.
Cu privire la onorariul de avocat, s-a arătat că acesta este unul justificat, ținând cont de distanța mare dintre sediul profesional al apărătorului ales și biroul executorului judecătoresc, de complexitatea unei astfel de executări silite, precum și de procentul extrem de mic al onorariului raportat la întreaga creanță datorată – 5% și de posibila perioadă de timp in care va fi achitată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 129-130, 205, 245 și 711- 7199 C.p.c.
Prin întâmpinare, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Urmare a solicitării instanței, a fost depus, în fotocopie, dosarul de executare nr. 16/2014, al B. T. B. (f. 113-159).
La termenul de judecată din data de 19.02.2015 instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 5 București invocată de intimata contestatoare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că în prezenta cauză contestatoarea intimată a formulat contestație la executarea silită însăși, precum și împotriva încheierii din 10.02.2014 de stabilire cheltuieli de executare cu referire la dosarul de executare nr. 16/2014 al B. T. B. O. deschis la cererea creditoarei intimate în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2980/2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_, irevocabilă prin decizia civilă nr. 9971/21.11.2013 a C.A. Ploiești.
Având în vedere că prin cererea reconvențională intimata contestatoare a formulat contestație la titlu, solicitând lămurirea dispozitivului sentinței civilă nr. 2980/2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_, instanța va analiza cu prioritate cererea reconvențională.
Prin sentința civilă nr. 2980/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul B. s-a admis acțiunea în despăgubiri formulată de intimata contestatoare și a fost obligată contestatoarea intimată să plătească intimatei contestatoare suma de 306.957 lei, în tranșe anuale egale, eșalonate pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 01.01.2014, suma urmând a fi actualizată conform art. I alin. 4 din O.U.G. 10/2013. Totodată a fost respinsă cererea de obligarea a contestatoarei intimate la plata cheltuielilor de judecată. Sentința civilă nr. 2980/2013 a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr.9971/21.11.2013 a C.A. Ploiești (f.117-120).
Observând dispozitivul titlului executoriu prin care s-a dispus obligarea contestatoarei intimate la plata în favoarea intimatei contestatoare a unei despăgubiri în sumă de 306.957 lei, însă în tranșe anuale egale, eșalonate pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 01.01.2014, instanța reține că înțelesul acestor dispoziții este clar și nu necesită lămuriri suplimentare ce ar putea fi dezlegate pe calea unei contestații la titlu.
De altfel, se constată că intimata contestatoare urmărește pe cale prezentei contestații la titlu modificarea unei hotărâri judecătorești care se bucură de autoritate de lucru judecat, cu argumentul că prin decizia Curții Constituționale nr. 528/2014 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 ce prevedeau plata eșalonată a despăgubirilor stabilite și, prin urmare, dispoziția de eșalonare a plății despăgubirilor nu este justificată.
Având în vedere că pe calea contestației la titlu nu se poate modifica o hotărâre judecătorească, ci doar lămuri dispoziții insuficient de clare și de precise cuprinse într-o hotărâre judecătorească ce constituie titlu executoriu și reținând că dispozitivul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2980/2013 pronunțată de Tribunalul B. nu necesită lămuriri, fiind clar și precis, în temeiul art. 711alin. 2 C.pr.cv, instanța va respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea principală vizând contestația la executarea silită formulată de contestatoarea intimată A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, se constată că prin încheierea din data de 27.01.2014 B. T. B. O. a admis cererea intimatei contestatoare de executare silită și a dispus deschiderea dosarului de executare nr.16/2014 în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 2980/2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_ (f.126). Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București la data de 30 ianuarie 2014, s-a încuviințat executarea silită până la concurența sumei de 306.957 lei, actualizată conform art. I alin. 4 din O.U.G. 10/2013 și a cheltuielilor de executare, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2980/2013. Prin încheierea din data de 10.02.2014 B. T. B. O. a stabilit cheltuielile de executare la nivelul sumei de 14.174,75 lei, din care suma de 10.404,15 lei reprezentând onorariu executor, iar suma de 3.000 lei onorariu avocat. Prin încheierea din data de 17.02.2014 B. T. B. O. a actualizat creanța executată, rezultând suma de 309.044,31 lei corespunzătoare creanței actualizate în funcție de rata inflației pentru perioada iulie 2013 – ianuarie 2014.
În continuare, s-a emis la 17.02.2014 somația în dosarul de executare nr. 16/2014, comunicată contestatoarei intimate la 18.02.2014 (f.132-133) prin care se învedera că se solicită contestatoarei intimate plata sumei de 323.219,06 lei, din care 306.957 lei reprezentând despăgubiri, suma de 2.087,31 lei reprezentând actualizare creanță cu indicele de inflație pentru perioada iulie 2013 – ianuarie 2014, iar suma de 14.174,75 lei reprezentând cheltuieli de executare (f.132). Prin încheierea de actualizate a creanței din 12.03.2014 B. T. B. O. a reactualizat creanța executată cu indicele de inflație pentru perioada octombrie 2007 - februarie 2014, rezultând suma de 432.778,67 lei corespunzătoare creanței actualizate (f.136). S-a stabilit prin încheiere onorariul executorului judecătoresc prin raportare la creanța reactualizată la suma de 11.938,46 lei, cuantumul total al cheltuielilor de executare stabilite în dosarul de executare fiind de 15.709,06 lei (f.137). La aceeași dată (12.03.2014) s-a emis o nouă somație pentru suma de 448.487,73 lei – creanță actualizată și 15.709,06 lei cheltuieli de executare (f.138).
La data de 04.04.2014 a fost emisă adresa de înființare a popririi către terțul poprit Trezoreria Municipiului București, fiind înștiințată debitoarea.
În primul rând, susținerile contestatoarei cu privire la lipsa disponibilităților bănești nu au nicio relevanță în cauză, executarea silită fiind începută de creditoare în baza unui titlu executoriu valabil.
Insuficiența resurselor financiare ale autorităților publice nu poate justifica absența totală a compensațiilor bănești și refuzul contestatoarei de a-și îndeplini obligațiile. Refuzul de executare a obligațiilor, pentru o perioadă nedeterminată de timp și fără o explicație rezonabilă, este de natură a rupe echilibrul între interesele generale, ale statului, și interesele particularilor. De altfel, instituția contestatoare nici nu a prezentat vreo probă în sensul insuficienței resurselor bănești pretinse.
Instanța reține de asemenea prevalența dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții de la Strasbourg asupra legislației interne în soluționarea litigiilor cu care instanțele sunt învestite, prevalență consacrată de art. 20 alin. (2) din Constituția României. Or, Curtea a stabilit în repetate rânduri că statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării unei creanțe stabilite împotriva sa și în favoarea unei persoane, aceasta constituind o ingerință în dreptul la recunoașterea bunurilor în sensul Convenției, incompatibilă cu prevederile acesteia (cauza Katsyuk împotriva Ucrainei).
Mai mult, în cauza M. A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat: ”faptul că reclamantele nu au primit încă o despăgubire și nu au nicio garanție cu privire la data la care o vor putea primi le-a impus o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr.1”, în condițiile în care Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care să poată justifica inefectivitatea dreptului reclamantelor la despăgubire.
Instanța constată că, prin comportamentul său, întârziind plata sumelor de bani recunoscute creditoarei prin hotărârea ce se execută, contestatoarea intimată încalcă dreptul de proprietate al creditoarei, garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Astfel, instanța observă că intimata contestatoare are o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei intimate constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al creditoarei, astfel cum este garantat și protejat de Convenție.
În concluzie, debitoarea, instituție publică, nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea hotărârii, decât riscând să încalce art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Lipsa fondurilor – mai ales doar invocată și neprobată - nu este considerată și nu poate constitui un motiv justificat pentru întârziere.
Susținerea contestatoarei intimate vizând aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 2 din OUG nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 și din Legea nr. 290/2003 este nefondată.
Potrivit art. 2 din OUG nr. 10/2014, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului - Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006. Or, în primul rând, în cauza de față titlul executoriu prin care au fost stabilite despăgubirile este reprezentat de o hotărâre judecătorească, iar în al doilea rând nu se poate vorbi despre o plată voluntară, din moment ce creditoarea-intimată a fost forțată să apeleze la procedura executării silite.
Cu privire la critica contestatoarei intimate privind efectuarea executării silite cu depășirea limitelor titlului executoriu, se reține că aceasta este întemeiată, fiind incidente dispozițiile art. 662 alin. 1 și 4 C.pr.cv, 673 C.pr. cv. și 685 C.pr.cv.
Se constată că prin titlul executoriu s-a dispus obligarea contestatoarei intimate ANRP la plata unei despăgubiri în sumă de 306.957 lei, eșalonată, în tranșe anuale egale, pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 01.01.2014, despăgubire ce urmează a fi actualizată conform art. I alin. 4 din O.U.G. 10/2013, astfel că la data efectuării actelor de executare contestate creanța era exigibilă doar în limita primei tranșe, respectiv a sumei de 30.695,7 lei și a sumelor reprezentând actualizarea primei tranșe cu indicele prețurilor de consum. Împotriva contestatoarei intimate a fost însă declanșată executarea silită în dosarul de executare nr. 16/2014 pentru întreaga sumă cuprinsă în titlu executoriu deși următoarele nouă tranșe în valoare totală de 276.261,3 lei reprezintă creanțe afectate de termen.
Se reține astfel că actele de executare din dosarului de executare nr.16/2014 au fost realizate cu încălcarea dispozițiile art. 662 C.pr.cv potrivit cărora executarea silită nu se poate face decât dacă obligația debitorului este ajunsă la scadentă și art. 673 C.pr. cv. conform cărora când prin titlul executoriu s-a stabilit un termen de plată, executarea nu se poate face mai înainte de împlinirea acelui termen.
Urmărirea silită a creanțelor afectate de termen atrage anularea executării în temeiul art. 685 C.pr.cv., vătămarea cauzată prin încălcarea normelor legale fiind prezumată prin raportare la prevederile art.175 alin. 2 C.pr.cv.
În consecință, instanța constată că se impune anularea în parte a actelor de executare realizate în dosarul nr. 16/2014 al B. T. B. O. și înlăturarea sumei de 276.261,3 lei și sumei ce reprezintă actualizarea creanței de 276.261,3 lei, urmând a fi restrânse actele de executare la urmărirea creanței de 30.695,7 lei, la care se adaugă sumele reprezentând actualizarea creanței în valoare de 30.695,7 lei cu indicele de inflație conform titlului executoriu.
Având în vedere că suma urmărită a fost restrânsă iar suma reprezentând onorariul executorului judecătoresc a fost stabilită prin încheierea din data de 12.03.2014 la 11.938,46 lei prin raportare la întreaga despăgubire actualizată cu indicele de inflație pentru perioada octombrie 2007 - februarie 2014 (f.137), va fi restrâns și onorariul executorului judecătoresc, acesta urmând a fi stabilit prin raportare la creanța astfel cum a fost restrânsă, în limita plafonul maximal prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea 188/2000.
În ceea ce privește valoarea onorariului avocațial, se reține că în încheierile de stabilirea a cheltuielilor de executare din dosarul nr. 16/2014 a fost inclus, pe lângă onorariul executorului judecătoresc și onorariul de avocat în cuantum de 3.000 lei, în temeiul împuternicirii avocațiale și a chitanței emise de avocat (f. 121, 127).
Potrivit art. 669 C.pr. cv., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, printre cheltuielile de executare, art. 669 C.pr.civ. enumerând și onorariul avocatului în faza de executare silită. Aceste sume se stabilesc prin încheiere de executorul judecătoresc, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată și pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Susținerile debitoarei privind volumul și complexitatea redusă a activității concret prestate de avocatul creditoarei în faza executării silite sunt apreciate ca neîntemeiate.
Având în vedere munca efectiv depusă de avocat în cauza de față – constând în reprezentarea creditoarei, redactarea de cereri în numele acesteia (f. 115,134, 157,158), urmărirea în permanență a dosarului de executare silită, solicitarea efectuării de acte de executare în numele creditoarei, redactare întâmpinare și cerere reconvențională în prezentul dosar etc., ținând cont și de faptul că contestatoarea intimată, un organ al statului, în loc să-și execute din proprie inițiativă obligația si să evite astfel orice cheltuieli de executare, a rămas în pasivitate, iar intimata contestatoare, având domiciliul in județul B., a fost obligată să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție prin intermediul unui executor judecătoresc de pe raza Curții de Apel București, conform competenței legale, instanța apreciază că un onorariu de avocat în cuantum de 3.000 lei, conform înscrisurilor de la dosar, este justificat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța reține că, potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Cum contestația la executare a fost soluționată, capătul cerere privind suspendarea executării silite apare ca rămas fără obiect, motiv pentru care va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, CUI_, cu sediul in București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202 in contradictoriu cu intimata L. V., CNP_, cu domiciliul procesual ales la cab. av. S. L., cu sediul profesional in mun. Drobeta Turnu Severin, .. 3, J. M.
Anulează în parte formele de executare realizate în dosarul nr. 16/2014 al B. T. B. O..
Restrânge executarea în toate actele de executare realizate în dosarul nr. 16/2014 al B. T. B. O. până la creanța în sumă de 30.695,7 lei ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2980/25.06.2013 a Tribunalului B..
Reduce onorariul executorului judecătoresc până la plafonul maximal raportat la creanța astfel cum a fost restrânsă.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M.I. 17 Martie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1609/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1670/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
