Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 4888/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4888/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 4888/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4888/2015
Ședința publică din 22 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. M.
GREFIER - C. P. U.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea Direcția De I. A Infracțiunilor De Criminalitate Organizată Și Terorism și pe intimatul S. J., având ca obiect contestație la executare suspendare executare 6833/B/2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificându-și competența conform disp. art.131 alin.1 C.proc.civ. constată că în raport de disp. art.713 și art.650 C.proc.civ este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de partea contestatoare este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art.258 alin.1 rap. la disp. art.255 C.proc.civ o încuviințează.
Constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 28.01.2015 sub nr. dosar_, contestatoarea Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat, în contradictoriu cu intimatul S. J., contestație la executare împotriva executării silite inițiate de B.E.J. S. I. C. în dosarul de executare nr.6833/B/2014, prin care a solicitat anularea executării silite, anularea tuturor actelor de executare și, în subsidiar, să se constate că executarea silită începută în dosarul de executare este suspendată de drept.
În motivarea cererii de suspendare a executării contestatoarea a invocat disp. art. 718 alin. 1 și alin. 6 C. proc. civ. raportat la art. 1 și art. 7 din O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 92/2011, art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011, arătând că această cerere a fost formulată în scopul înlăturării unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara prin nici o altă măsură. A menționat contestatoarea că, prin emiterea somației către Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile exprese în titlul executoriu, iar în ipoteza respingerii contestației ar fi blocate conturile de cheltuieli materiale și de cheltuieli de capital care sunt conturile din care Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își achită furnizorii de servicii, neachitarea acestor furnizori presupunând perturbarea activității Direcției de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, atât în plan intern în relația cu unitățile din subordine, cu autoritățile statului, cu justițiabilii, cât și pe plan extern în relația cu autoritățile respective, datorită implicării pe care Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism o are în numeroase programe derulate la nivel internațional dar și anchete comune cu autorități similare din alte state. A menționat contestatoarea că, acest blocaj nu afectează doar plata cheltuielilor cu caracter funcțional, ci însăși realizarea atribuțiilor instituției în condițiile în care avansarea cheltuielilor judiciare conform art. 272 C. proc. pen. (onorarii expertize și acte medico-legale, asigurarea traducerilor în dosarele penale și cooperării judiciare internaționale) și plata serviciilor poștale pentru transmiterea actelor de procedură către justițiabili, conform art. 305 C. proc. pen., art. 306 C. proc. pen., art. 316 C. proc. pen., art. 338 - art. 340 C. proc. pen., nu pot fi efectuate.
În ceea ce privește fondul cauzei, contestatoarea a arătat că prin somația emisă de B.E.J. „S. I. C." la 27.11.2014 în dosarul de executare nr. 6833/B/2014, Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost somată de creditorul S. J. ca în termen de 1 zi de la comunicarea respectivului act de executare să se conformeze titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1970/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în sensul de a achita diferența dintre sumele stabilite prin titlul executoriu și cele achitate efectiv reprezentând sporul pentru stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 16.06._09 ce va fi actualizată cu indicele de inflație. A menționat contestatoarea că titlul executoriu la a cărui punere în executare s-a procedat în cadrul dosarului execuțional nr. 6833/B/2014 are ca obiect acordarea unui drept de natură salarială stabilit în beneficiul creditorului S. J., acesta din urmă făcând parte din categoria personalului din sectorul bugetar. Modalitatea de executare a obligațiilor de plată stabilite în cuprinsul hotărârii judecătorești menționate anterior este reglementată prin acte normative ce derogă de la dreptul comun:
•O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011;
•O.U.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007 și prin Legea nr. 92/2011.
A precizat contestatoarea că actele normative incidente în materia executării hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate drepturi bănești în favoarea personalului din sistemul justiției au suferit modificări succesive sub aspectul termenelor și al cuantumului plăților, situație în care Ministerul Public s-a aflat în imposibilitate legală de a stinge complet obligațiile de plată. Contestatoarea a solicitat instanței să aibă în vedere disp. art.1 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată prin Legea nr.230/2011.
A arătat contestatoarea că, în concret, analizând natura juridică și obiectul titlului executoriu prin prisma dispozițiilor art. 1 alin. 1 și alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009 rezultă că obligația de plată stabilită în sarcina debitorului este afectată de termene suspensive legale, până la a căror împlinire orice procedură de executare silită este suspendată de drept. A mai arătat contestatoarea că, constituționalitatea O.U.G. nr. 71/2009 a fost constatată de Curtea Constituțională, care prin decizia nr. 1533 din 28 noiembrie 2011, a respins obiecțiile de neconstituționalitate referitoare la Legea nr. 230/2011, convenționalitatea O.U.G. nr. 71/2009, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.230/2011 fiind confirmată de C.E.D.O. prin Hotărârea pronunțată în cauza D. și alții contra României. A menționat contestatoarea că, termenele de eșalonare stabilite de O.U.G. nr. 71/2009, așa cum a fost aprobată prin Lg. nr. 230/2011, acte normative confirmate la nivel național și european și pe deplin aplicabile abile în cauză, amână executarea obligațiilor de plată, acestea neputând fi considerate exigibile.
Contestatoarea a precizat că potrivit art. 19, art. 20, art. 27 lit. b, art. 28 lit. d, e și f, art. 32 și art. 33 - 36 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are, între altele, obligația de a asigura ordonatorilor principali de credite fondurile necesare acoperirii salariilor personalului din subordine, iar Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, este ținut să respecte dispozițiile art. 22 alin. 1 și 2 lit. a din același act normativ. Or, în bugetul Ministerului Public pe anul 2015 nu au fost incluse sumele necesare achitării imediate si integrale a drepturilor salariale câștigate prin hotărâri judecătorești de personalul din sistemul justiției, întrucât normele legale în materie, respectiv art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 și art. 53 din Legea nr. 186/2014, prevăd numai achitarea parțială a acestor creanțe. Prin urmare, creanța deținută de intimat nu poate fi executată dintr-o dată și nici în alte condiții decât cele stabilite de O.U.G. nr. 71/2009, rap. la art.l din O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare.
A arătat contestatoarea că debitorul a efectuat demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării drepturilor salariale stabilite prin titluri executorii în favoarea personalului bugetar (în acest sens fiind adresa nr. 405/C din 29 februarie 2012, emisă de Procurorul General), Ministerul Public îndeplinindu-și astfel obligațiile de mijloace ce-i incumbau (anume, de a solicita alocarea fondurilor) pentru a deveni aplicabile dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 230/2011 și ale art. 53 din Legea nr. 186/2014, a bugetului de stat pe anul 2015, acte normative incidente tuturor creanțelor din sistemul bugetar în ceea ce privește eșalonarea executării obligațiilor cuprinse în titluri executorii. In consecință, contestatoarea a arătat că nu se poate admite că debitorul refuză executarea, demersul său fiind compatibil cu îndeplinirea obligației de mijloace, pentru a proteja drepturile tuturor creditorilor.
A menționat contestatoarea că în acord cu principiul legalității, Ministerul Public - Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în calitate de debitor, era ținut și este ținut să respecte întocmai condițiile și procentele de eșalonare prevăzute de O.U.G nr. 71/2009, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.230/2011, împrejurare ce rezultă din cuprinsul Legii anterior citate (publicate în M.Of. nr. 864 din 8 decembrie 2011). A subliniat contestatoarea că, având în vedere că O.U.G. nr. 71/2009 a fost aprobată prin lege în luna decembrie 2011, iar calendarul plăților și procentele aferente au fost configurate începând cu anul 2012, este evident că Ministerul Public nu a făcut altceva decât să respecte cu condițiile de plată (eșalonată) stabilite de dispozițiile legale în materie (care prevăd inclusiv actualizarea sumelor datorate cu rata inflației - art. 1 alin. 3 din O.U.G. nr. 71/2009).
Contestatoarea a precizat că în anul 2010 executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar era supusă regimului prevăzut de art. 25 din Lg. nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010, în executarea acestor dispoziții legale fiind adoptată H.G. nr. 422/2010, virarea efectivă către beneficiarii titlurilor executorii în discuție a unei părți din suma de încasat făcându-se în septembrie 2010. A mai precizat contestatoarea că pentru anul 2011 termenele de executare eșalonată prevăzute de OUG nr.71/2009 au fost prorogate conform O.U.G. nr. 113/2010, iar în bugetul Ministerului Public pe anul 2011 nu au fost prevăzute sumele de bani reprezentând drepturi bănești restante solicitate de creditor. Totodată contestatoarea a arătat că în executarea disp. art. 43 din Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012 au fost adoptate hotărârile de Guvern nr. 257/03.04.2012, nr. 598/13.06.2012, nr. 954/26.09.2012 și nr. 1169/04.12.2012, privind suplimentarea bugetelor Ministerului Justiției, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Ministerului Public și Consiliului Superior al Magistraturii pentru plata titlurilor executorii prevăzute de O.U.G. nr. 71/2009. De asemenea, contestatoarea a arătat că în executarea disp. art. 52 alin. 1 din Legea nr. 5/2013 a bugetului de stat pe anul 2013 au fost adoptate următoarele hotărâri de Guvern nr. nr. 355/2013, nr. 149/2013, nr. 697/2013 și nr. 977/2013 privind suplimentarea Ministerului Justiției, înaltei Curți de Casație și Justiție, Ministerului Public și Consiliul Superior al Magistraturii pentru plata titlurilor executorii prevăzute de OUG nr. 71/2009 precum și în ceea ce privește plata sumelor in hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie. Sumele alocate potrivit hotărârilor de guvern invocate anterior au fost utilizate pentru plata titlurilor executorii aflate sub incidența O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Lg. nr. 230/2011, plata efectuându-se în cursul anilor 2010, 2012 și 2013. De asemenea, în executarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată Lg. nr. 230/2011, prin hotărârile de Guvern nr. 248/2014, nr. 51/2014 și nr. 870/2014 s-a suplimentarea bugetului Ministerului Public cu anumite sume la capitolul 61.01 „Ordine publică și siguranță națională", titlul 10 "Cheltuieli de personal". Contestatoarea a invocat totodată disp. art. 26 alin. 1 din O.U.G. nr. 74/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 și unele măsuri bugetare, în anul 2014, prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) lit.d din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, și ale art. 14 alin. (1) OG nr. 17/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, persoanele juridice de drept public, instituțiile și autoritățile publice, indiferent de sistemul de finanțare, coordonare și de tare, pot plăti tranșa aferentă anului 2015. A menționat contestatoarea că, în limitele suplimentărilor efectuate în temeiul normelor sus-invocate, în executarea hotărârilor judecătorești intimatului creditor i s-a plătit și în anul 2014 o parte din drepturile bănești și a invocat in dovedirea plăților parțiale efectuate adresa nr. 392 din 14.01.2015 emisă de Departamentul economico-financiar și administrativ din cadrul Direcției de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care atestă achitarea parțială a creanței. A subliniat contestatoarea că, în această situație, nu are nici o obligație de plată scadentă către intimatul creditor (situația plăților fiind la zi conform eșalonărilor stabilite de O.U.G. nr. 71/2009), ceea ce conferă caracter nelegal executării silite inițiate în cauză. Contestatoarea a menționat că suma stabilită inițial drept creanță a fost diminuată ca urmare a plăților parțiale realizate conform O.U.G. nr. 71/2009, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 230/2011, ceea ce, în mod corect, impune anularea executării silite.
Totodată contestatoarea a arătat că prin întocmirea actelor de executare silită, inclusiv prin emiterea încheierii de admitere a cererii de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc a încălcat prevederile art. 662 alin. 1 și alin. 4 C. proc. civ. și ale art. 665 alin. 5 pct. 4 C. proc. civ. A menționat contestatoarea că în raport de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 662 C. proc. civ., suma stabilită drept creanță nu are caracter exigibil, fiind afectată de termene suspensive legale. Față de această împrejurare și având în vedere dispozițiile art. 665 alin. 5 pct. 4 C. proc. civ., inițierea executării silite, precum și emiterea de către executorul judecătoresc a încheierii de admitere a cererii de încuviințare a executării silite sunt vădit nelegale.
Contestatoarea a solicitat instanței să constate că executarea silită începută în acest dosar este suspendată de drept, arătând că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare este sancționată, potrivit art. 703 C. proc. civ., cu nulitatea actului nelegal precum și a actelor de executare subsecvente.
In subsidiar, în situația în care instanța, respectiv în situația în care se va aprecia că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011 referitoare la suspendarea de drept a procedurilor de executare silită, în temeiul art.750 C. proc. civ. contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului creditorului S. J. de a cere executarea silită a Direcției de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în baza sentinței civile nr. 1970/21.05.2009 pronunțate de Tribunalul D. în dosarul nr._, solicitând instanței să aibă în vedere disp. art. 705 C. proc. civ. și art. 706 alin. 2 C. proc. civ. A menționat contestatoarea că în virtutea prevederilor art. 289 din Legea nr. 53/2003, forma în vigoare la momentul de referință, sentința civilă nr._.05.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 63/2009 a devenit definitivă și executorie de drept la data pronunțării acesteia, anume 21.05.2009, potrivit art. 632 C. proc. civ., executarea silită efectuându-se numai în temeiul unui titlu executoriu care poate fi constituit de hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. A arătat contestatoarea că în raport de prevederile legale invocate cât și sentința civilă pusă în executare, dreptul creditorului S. J. de a cere executarea silită a respectivului titlului executoriu s-a născut la 21 mai 2009, astfel încât în anul 2014 când s-a cerut de către creditor executarea silită a sentinței civile nr._.05.2009 pronunțate de Tribunalul D. în dosarul nr._, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită era împlinit.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. 6 teza I C. proc. civ., art. 711-718 C. proc. civ., O.G. nr. 22/2002, O.U.G. nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011.
Contestatoarea a depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 14-34).
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Contestatoarea a depus la dosar la data de 10.04.2015 cerere completatoare, în cuprinsul căreia a solicitat instanței în baza art.718 alin.1 C.Pr.Civ și suspendarea executării somației nr.6833/B/2014/16.02.2015 până la soluționarea contestației la executare, precum și anularea acestui act de executare.
În drept au fost invocate disp. art.711 și 718 alin.1 rap la disp. art.204 C.Pr.Civ.
La solicitarea instanței au fost comunicate actele efectuate în dosarul de executare nr. 6833/B/2014 aflat pe rolul B. S. I. C..
Prin sentința civilă nr.7041/2015 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 18.05.2015 sub nr._ .
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat contestatoarei proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Intimatul - creditor dețin contra debitorului-contestator un drept de creanță, recunoscut prin sentința civilă nr. 4060/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 5._ rămasă definitivă și irevocabilă (filele 58-62). Creanța consta în plata către creditor a unui procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 16.06.2008 – 21.05.2009, cu titlu de spor pentru stres și suprasolicitare neuropsihică.
În baza titlului executoriu mai sus arătat, creditorul S. J. a declanșat procedura executării silite, formându-se la data de 27.11.2014 în cadrul B. S. I. C. dosarul de executare nr. 6833/B/2014.
În drept, instanța reține că prin OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum acest act normativ a fost modificat succesiv prin OUG nr. 8/2010, OUG nr. 45/2010, Legea nr. 228/2011, Legea nr. 229/2011, Legea nr. 230/2011, drepturile de creanță rezultând din drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești au fost eșalonate la plată.
Astfel, art. 1 alin. (1) din OUG nr. 71/2009 dispune că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu, iar alin. (2) prevede că în cursul termenelor prevăzute la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Drepturile de creanță recunoscute creditorului prin titlul executoriu în temeiul căruia a început executarea silită intră ratione materie sub incidența OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Raportat la claritatea regulilor de drept conținute de art. 1 alin. (1) și alin. (2) din OUG nr. 71/2009 procedura executării silite ar putea începe sau continua doar în temeiul unei reguli de drept superioare, precum cele conținute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea de Justiție a Drepturilor Omului s-a pronunțat relativ recent cu privire la caracterul rezonabil al eșalonării la plată, prin . OUG nr. 71/2009, a drepturilor de creanță recunoscute prin hotărâri judecătorești, prin pronunțarea deciziei D. și alții vs. România (cererea nr._/08).
Instanța internațională a respins cererea petenților, în unanimitate, ca vădit inadmisibilă, reținând conformitatea normei interne cu corpul de reguli conținut de Convenția EDO, relevante pentru dezlegarea pricinii fiind respectarea dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenție, și respectarea dreptului la proprietate, garantat de art. din Protocolul nr. 1, iar, pe de altă parte, marja de apreciere a statului în situația concretă a cauzei.
Argumentul principal ce a fundamentat soluția Curții a constat în recunoașterea dificultăților de natură economică cu care se confruntă statul român, generate de criza economică ce afectează România încă din anul 2009, aspect ce a condus la luarea unor măsuri de asigurarea a echilibrului bugetar, măsuri dispuse în urmărirea unui scop legitim. De altfel, în acest context a fost luată și măsura reducerii salariilor personalului bugetar cu 25% pentru o perioadă mai mare de 1 an, cea ce a reprezentat, în opinia judecătorului cauzei, o limitare mai consistentă a dreptului de proprietate, apreciată însă de Curtea EDO ca fiind, de asemenea, în acord cu standardul minimal de protecție garantat de Convenție. Curtea a reținut, de asemenea, și faptul că statul a respectat, în mare măsură, calendarul de eșalonare, efectuând plăți indexate cu indicele inflației (par. 46-51 din cererea nr._/08).
Relevant este și faptul că, drepturile creditorilor nu au fost negate, ci s-a procedat doar la o eșalonare la plată, pentru un termen de 4 ani, iar în temeiul art. 1 alin. (3) din OUG nr. 71/2009 sumele ce vor fi plătite conform calendarului eșalonării urmează a fi indexate cu indicele inflației, cea ce semnifică faptul că intimații nu vor suporta efectul de scădere a puterii de cumpărare a banilor.
În ipoteza în care contestatorul nu va respecta, însă, calendarul eșalonării, nu poate fi exclusă posibilitatea creditorilor de a începe executarea pentru sumele devenite scadente, raportat la procentele anuale, conform dreptului comun.
Instanța constată că în ceea ce privește executarea silită privind sumele pretins datorate cu titlu de sume actualizate de către intimat nu sunt întemeiate și că sub acest aspect contestația la executare formulată va fi admisă.
Instanța reține că în cuprinsul reglementărilor legale privind eșalonarea plăților constând în drepturi salariale acordate în sectorul bugetar prin titluri executorii s-a dispus ex lege ca toate tranșele să fie achitate ca urmare a actualizării cu indicele prețurilor de consum comunicate de Institutul Național de S.. În acest sens sunt și prevederile art. 1 alin. (3) din OUG nr. 71/2009. Astfel, instanța constată că, în conformitate cu actele depuse de către contestatoare din care rezultă plățile efectuate (filele 14-29), aceasta a achitat sumele către intimat în modul prevăzut de lege.
Pentru aceste argumente, instanța apreciază contestația la executare ca fiind întemeiată, urmând a o admite, cu consecința anulării actelor de executare.
Luând în considerare soluția de admitere a contestației la executare, instanța va dispune respingerea cererii de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția De I. A Infracțiunilor De Criminalitate Organizată Și Terorism, cu sediul în București, sector 5, .-14, în contradictoriu cu intimatul S. J., cu domiciliul în C., ., ., ., jud. D..
Dispune anularea actelor de executare întocmite de B. S. I. C. în dosarul execuțional cu nr. 6833/B/2014.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.06.2015.
Președinte,Grefier,
Red./Dact. A.M.
27.07.2015 –4 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4915/2015. Judecătoria SECTORUL... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
