Validare poprire. Sentința nr. 4915/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4915/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 4915/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.4915/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. S.
GREFIER: M. – D. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe creditorul O. F., pe debitoarea A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA și pe terții popriți M. F. PUBLICE, A. DE T. SI contabilitate PUBLICA A MUNICIPIULUI BUCURESTI și S. R. PRIN M. F. PUBLICE, având ca obiect validare poprire .
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 18.06.2016, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată și care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 22.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2015, creditorul O. F. a solicitat in contradictoriu cu debitoarea A. N. DE ADMINISTRRAE FISCALA și cu terții popriți M. F. PUBLICE, A. DE T. SI contabilitate PUBLICA A MUNICIPIULUI BUCURESTI și S. R. PRIN M. F. PUBLICE, validarea popririi înființate in dosarul de executare nr. 440/2014 al B. Casagranda S.-A., precum și amendarea terților popriți.
In motivarea cererii, creditorul a arătat, în esență, că terții popriți, cu rea-credință, nu au dat curs adresei de înființare a popririi comunicate de B. Casagranda S.-A., pentru suma de 36.000 lei și 3.383 lei cheltuieli de executare, datorate in baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr. 1/16.07.2012.
În contextul anterior menționat, creditorul a fost obligat să introducă prezenta acțiune.
In drept, au fost invocate disp. art. 158 și art. 789 Ncpc.
La data de 03.04.2015, prin serviciul registratură, terțul poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București a formulat întâmpinare prin care a invocat:
- Excepția netimbrării cererii raportat la disp. art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 80/2013;
- Excepția nulității cererii, motivat de împrejurarea că partea creditoare nu prezintă motivele de fapt ale acțiunii, omițând cu bună știință să facă vorbire despre faptul că prezentul dosar de executare silită nr. 440/2014 se află in continuarea dosarului nr. 123/2012 al B. N. N.
- Excepția lipsei calității procesuale pasive, având in vedere că A. DE T. SI CONTABILITATE PUBLICA A MUNICIPIULUI BUCURESTI nu întrunește condițiile imperative prevăzute de lege pentru a avea calitatea de terț poprit.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât sumele de bani pretinse nu sunt datorate, nemaiexistând vreo creanță datorată ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 de Judecătoria Reșița in dosarul nr._ * pe care partea înțelege să o invoce cu putere de lucru judecat. S-a susținut astfel că din moment ce s-a stabilit că debitorul iniția DGRFP Timișoara nu datorează sumele de bani pretinse de creditor, terții popriți în contradictoriu cu care a fost formulată prezenta cerere de chemare în judecată nu pot fi obligați la plata acestor sume.
De asemenea terțul poprit a mai arătat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.U.G 71/2009 întrucât în dispozitivul sentinței civile nr. 1843/28.10.2008 nu s-a cuantificat suplimentul postului.
In drept, au fost invocate disp. art. 205 Ncpc, ale OUG nr. 80/2013, ale 196 alin. 1 Cod proc.civ., și ale art. 200 alin. 3 Cod proc.civ.
La aceeași dată, prin serviciul registratură, Ministerul Finanțelor Publice atât in nume propriu cât și in calitate de reprezentant al Statului Român a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de validare, arătând că în cauză este datorată taxa judiciară de timbru calculată la valoarea pretențiilor, conform art. 1 alin. 1 și alin. 2 din OUG 80/2013. Pe fondul cauzei s-a solicitat să se constate că Ministerul Finanțelor Publice și Statului Român nu au calitatea de terți popriți și să se respingă ca neîntemeiată cererea.
In susținere, terțul poprit a arătat că, din analiza dispozițiilor legale in materie nu rezultă că Ministerul Finanțelor Publice i-a reveni calitatea de terț poprit față de ANAF sau față de o altă instituție publică indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare.
Simpla decizie a executorului judecătoresc in sensul că Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice ar avea calitatea de terți popriți nu poate conferi caracter de legalitate actelor de executare emise in dosarul de executare nr. 440/2014.
Întrucât creditorul nu a demonstrat existența unor raporturi juridice care să justifice executarea pretinsei creanțe prin procedura popririi, instanța urmează a constata caracterul just al refuzului de înființare a popririi și prevenirea săvârșirii unui abuz de drept, neputându-se reține că refuzul așa-zisului terț poprit Ministerul Finanțelor Publice de a da curs unor obligații abstracte impuse de executorul judecătoresc ar reprezenta o încălcare a legii.
În ceea ce privește calitatea de terț poprit a Statului Român, in cadrul procesual al validării de poprire nu își găsește aplicabilitatea art. 626 Cod proc.civ., in această fază procesuală, instanța fiind învestită să analizeze doar raporturile dintre debitor și terțul poprit, neputându-se pronunța cu privire la eventuala răspundere a Statului Român pentru repararea prejudiciului prin neexecutarea unui titlu executoriu.
Rolul statului in executarea silită trebuie înțeles in sensul asigurării de către acest a cadrului normativ necesar desfășurării activității de executare silită, nefiindu-i atribuită calitatea de parte in executarea silită. Obligația statului de a asigura executarea in mod prompt și efectiv este una de diligență, acesta neputând garanta solvabilitatea debitorilor in cadrul executărilor silite.
Mai mult sumele de bani pretinse nu sunt datorate, nemaiexistând vreo creanță datorată ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 de Judecătoria Reșița in dosarul nr._ * pe care partea înțelege să o invoce cu putere de lucru judecat.
In drept, au fost invocate disp. art. 205 C.pr.cv, ale OUG nr. 80/2013, ale art. 789 Cod proc.civ., ale Legii nr. 500/2002, OUG nr. 146/2002 și ale OUG 71/2009.
La data de 16.04.2015, prin serviciul registratură, debitoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, in esență, că titlul executoriu invocat in speță, nu cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă, nefiindu-i nici opozabil.
A mai arătat debitoarea că executarea silită demarată de numitul O. F. a fost făcută in mod individual, fără a se mai așteptat soluția instanței de judecată competente in dosarul nr._ *, aflat pe rolul Judecătoriei Reșița, situație de care instituția debitoare a luat cunoștință abia la data de 26.11.2013.
De asemenea, sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 explicitează in mod clar faptul că executarea silită demarată in baza sentinței civile nr. 1843/23.10.2008 (titlul de creanță in speța de față) este nelegală. Astfel, in motivarea hotărârii anterior menționate s-a stipulat expres că titlul executoriu nu cuprinde o creanță certă și lichidă. În acest context nu mai subzistă relația creditor- debitor fapt ce conduce la constatare inexistenței raportului obligațional instituit artificial cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, în calitate de terț poprit.
Referitor la plata cheltuielilor de executare, acestea nu se justifică, întrucât partea adversă nu a făcut dovada unei atitudini culpabile a instituției.
In drept, au fost invocate disp. art. 205 Ncpc, ale OUG nr. 80/2013, ale art. 789 Cod proc.civ., ale Legii nr. 500/2002, OUG nr. 146/2002 și ale OUG 71/2009.
La data de 06.06.2015 creditorul a depus răspuns la întâmpinare (f. 150-151).
La data de 20.05.2014, prin serviciul registratură, au fost comunicate fotocopii de pe actele de executare efectuate in dosarul nr. 440/2014 al B. Casagranda S.-A..
La termenul de judecată din data de 18.06.2015 instanța a respins, ca neîntemeiate, următoarele excepții: excepția netimbrării cererii invocată de către toți terții popriți prin întâmpinare, excepția nulității cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Dosarul de executare nr. 440/2014 al B. Casagranda-S. A. are ca obiect o executare silită pornită la cererea creditorului O. F., în temeiul sentinței civile nr. 1736/20.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr._/302/2013 (f. 162-165), prin care instanța a validat poprirea înființată la 01.10.2012 în dosarul de executare nr. 835/2012 al B. Casagranda-S. A., asupra sumelor datorate debitoarei Direcția Generala a Finanțelor Publice C.-S. de către terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la concurența sumei de 36.000 lei, drepturi bănești conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul C. S..
Sentința civilă nr. 1736/20.03.2014 a devenit irevocabilă la data de 10.11.2014 prin respingerea recursului declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Executarea silită a sentinței civile nr. 1736/20.03.2014 împotriva debitoarei ANAF a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 5 București prin Încheierea din camera de consiliu de la data de 29.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/302/2014(f.166).
În dosarul de executare 440/2014 executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală de la terții popriți pentru suma de 39.383 lei, din care 36.000 lei reprezentând debit și 3.383 lei cheltuieli de executare stabilite prin încheierea din 14.01.2015, înștiințând debitoarea în acest sens (f. 250 verso).
Potrivit art. 790 alin. 1 C.pr.cv., „dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă (respectiv 5 zile de la comunicarea popririi, potrivit art. 786 alin. 1 C.p.c.), poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
Conform art. 790 alin. 4 C.pr.cv „Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi”.
Astfel, în procedura de validare a popririi instanța verifică existența titlului executoriu în baza căruia s-a înființat poprirea, respectarea termenului de o lună de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă și existența unor raporturi între debitor și terțul poprit în baza cărora terțul poprit să datoreze sume de bani debitorului.
Prin urmare, procedura de validare a popririi presupune cu necesitate existența unei popriri în mod legal înființate, legalitatea înființării popririi urmând a fi analizată având în vedere dispozițiile art. 781 alin. 1 C.pr.cv., care prevede că „Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani (…) datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.”.
În ceea ce privește apărările formulate de către debitoarea ANAF prin întâmpinarea formulată, instanță reține, contrar susținerilor Agenției Naționale de Administrare Fiscală, că acesta are calitatea de debitoare și nu de terț poprit în prezenta cauză, titlul executoriu pus în executare în dosarul de executare 440/2014 al B. Casagranda-S. A. fiind sentința civilă nr. 1736/20.03.2014 a Judecătoriei Sector 5 București pronunțată în dosarul_/302/2013, iar nu sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, la care debitoarea face referire.
În acest sens se reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală a avut calitatea de terț poprit în cadrul dosarului nr._/302/2013, în care Judecătoria Sector 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 1736/20.03.2014. Față de neîndeplinirea obligațiilor rezultate din sentința civilă nr. 1736/20.03.2014, această sentință a fost pusă în executare silită, formând obiectul dosarului de executare nr. 440/2014 al B. Casagranda-S. A., iar executarea silită a fost încuviințată împotriva Agenția Națională de Administrare Fiscală în calitate de debitoare.
Față de aceste considerente, apărările formulate în cadrul întâmpinării sunt vădit nefondate în raport de calitatea sa în cauză, întrucât instanța învestită cu soluționarea prezentei cereri nu analizează dacă Agenția Națională de Administrare Fiscală datorează sume de bani Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. ci doar dacă terții popriți Ministerul Finanțelor Publice, S. Român și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București datorează sume de bani Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Din aceleași considerente sunt irelevante și toate apărările formulate atât de debitoare cât și de terții popriți în legătură cu sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. și cu alte dosare de executare ce au avut la bază această sentință.
Referitor la criticile debitoarei privind cheltuielile de executare stabilite în dosarul de executare 440/2014, instanța reține că executorul judecătoresc a întocmit încheierea privind cheltuielile de executare din 14.01.2015, această încheiere reprezentând act de executare ce poate fi contestat pe calea contestației la executare, potrivit disp.art. 712 alin.1 Cod procedură civilă și doar în cadrul acelei acțiuni se poate analiza legalitatea executării silite cu privire la cheltuielile de executare, iar nu în cadrul cererii de validare a popririi.
În continuare, instanța va proceda la analiza îndeplinirii sau nu a condițiilor prevăzute de art. 790 alin. 1 C.p.c. în raport de fiecare terț poprit, astfel:
1). Referitor la terții popriți Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța reține că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, „În domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: a). coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; b). dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare; c). emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor și forma de prezentare a acestora; d). emite norme metodologice, precizări și instrucțiuni prin care se stabilesc practicile și procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor (s.n.), controlul cheltuirii acestora, încheierea exercițiului bugetar anual, contabilizarea și raportarea; e). solicită rapoarte și informații oricăror instituții care gestionează fonduri publice; f). aprobă clasificațiile bugetare, precum și modificările acestora; g). analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor; h). furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale; i). asigură monitorizarea execuției bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor și cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situației; j). avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare; k). stabilește conținutul, forma de prezentare și structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite; l). blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite; m). dispune măsurile necesare pentru administrarea și urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinanțării în bani, rezultate din contribuția financiară externă acordată Guvernului României; n). colaborează cu Banca Națională a României la elaborarea balanței de plăți externe, a balanței creanțelor și angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar și valutar; o). prezintă semestrial Guvernului și comisiilor pentru buget, finanțe și bănci ale Parlamentului, împreună cu Banca Națională a României, informări asupra modului de realizare a balanței de plăți externe și a balanței creanțelor și angajamentelor externe și propune soluții de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balanței de plăți externe; p). participă, în numele statului, în țară și în străinătate, după caz, la tratative externe privind acordurile bilaterale și multilaterale de promovare și protejare a investițiilor și convențiile de evitare a dublei impuneri și combatere a evaziunii fiscale și, împreună cu Banca Națională a României, în probleme financiare, valutare și de plăți; r) îndeplinește și alte atribuții prevăzute de dispozițiile legale”.
Prin urmare, din cuprinsul acestui act normativ nu reiese faptul că Ministerul Finanțelor Publice ar avea calitatea de terț poprit, în înțelesul art. 781 C.pr.cv., în raporturile cu debitoarea ANAF, nefiind astfel îndeplinită condiția ca terțul poprit să datoreze sume de bani debitorului. Dimpotrivă, prin intermediul acestuia se efectuează proceduri de centralizare și încasare de venituri sau ordonanțare de cheltuieli, această din urmă operațiune, explicată în același act, fiind o „fază în procesul execuției bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri și de servicii au fost efectuate sau alte creanțe au fost verificate și că plata poate fi realizată”.
Prin urmare, deși fondurile instituțiilor publice sunt centralizate la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, cu privire la venituri și cheltuieli, această operațiune nu se realizează în cadrul unor raporturi creditor – debitor, ci prin intermediul planificării generale a bugetului de stat, operațiune care excede cadrului raporturilor juridice creditor – debitor.
Dimpotrivă, a avea calitatea de terț poprit, în specificul raporturilor juridice deduse judecății, ar înseamnă ca debitoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală să aibă conturi deschise la Ministerul Finanțelor Publice, prin care să ruleze în mod direct și nemijlocit sume de bani.
În plus, având în vedere prevederile art.1 lit. a din OUG nr.146/2002, potrivit cărora trezoreria statului drept este „un sistem unitar și integrat prin care statul asigură efectuarea operațiunilor de încasări și plăți privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publică, și a altor operațiuni ale statului, în condiții de siguranță și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare”, reiese cu certitudine faptul că o altă persoană juridică – instituție publică – se circumscrie raporturilor juridice derivate din art. 781 C.pr.cv., legiuitorul definind cu precizie în acest text legal faptul ca încasările și plățile se realizează prin intermediul unităților de trezorerie.
Astfel, instanța constată că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de terț poprit în cauză, urmând a dispune respingerea ca neîntemeiată a cererii de validare a popririi cu privire la acesta.
De asemenea, în baza considerentelor expuse, instanța reține că nici S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de terț poprit în prezenta cauză.
Prin urmare, în temeiul art. 790 alin. 4 teza finală C.pr.cv, instanța va desființa aceste popriri.
2). Referitor la terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București, instanța reține că, prin adresa din data de 22 ianuarie 2015 (f. 178), această instituție a comunicat executorului judecătoresc că a luat act de înființarea popririi în dosarul de executare nr. 440/2014 al B. Casagranda S. A. și va proceda la consemnarea sumei de 39.383 lei pe măsura creării de disponibil în conturile ANAF, cu respectarea prevederilor OMFP nr. 2336/2011.
Având în vedere răspunsul terțului poprit la adresa de înființare a popririi, instanța apreciază că acesta din urmă nu și-a îndeplinit aceste obligații, în condițiile în care trebuia să ia măsura indisponibilizării tuturor conturilor debitoarei.
Astfel, instanța reține că, potrivit art. 2 din O.M.F.P. nr. 2336/2011, cel târziu în prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc sau de la organul fiscal competent în executarea silită a adresei de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice, însoțită de copia certificată de pe titlul executoriu, unitatea teritorială a Trezoreriei Statului va înștiința în scris instituția sau autoritatea publică cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi și suma pentru care se dispune poprirea. La adresa care se transmite instituției sau autorității publice se anexează situația disponibilităților de fonduri/creditelor bugetare deschise și neutilizate, după caz, prevăzută în anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înființare a popririi, iar art. 3 alin 1 din O.M.F.P. nr. 2336/2011 menționează că cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei de înștiințare însoțită de situația prevăzută în anexa nr. 1, instituția sau autoritatea publică are obligația de a comunica în scris unității teritoriale a Trezoreriei Statului informații în legătură cu sumele existente în conturi la data primirii adresei de înființare a popririi care se indisponibilizează.
Totodată, art. 3 alin 2 din O.M.F.P. 2336/2011 prevede că sumele care fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile și autoritățile publice ținând cont de prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și de categoriile de sume care nu sunt supuse executării silite prevăzute la art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 452 alin. 2 din Codul de procedură civilă, iar art. 3 alin. 3 din O.M.F.P. 2336/2011 prevede că la efectuarea oricăror plăți din sumele care nu fac obiectul indisponibilizării, instituțiile sau autoritățile publice vor înscrie la rubrica "Reprezentând" din ordinele de plată pentru Trezoreria Statului (OPT) "plată cf. art. 1 alin. (2) din OG nr. 22/2002".
Așadar, deși terțul poprit a comunicat executorului că ”a luat act de înființarea popririi”, instanța apreciază totuși că terțul poprit a dat curs numai formal adresei de înființare a popririi, întrucât în realitate nu a consemnat la dispoziția executorului nicio sumă de bani și a avut în vedere numai sumele cu privire la care instituția debitoare i-a comunicat că pot fi indisponibilizate, conform O.M.F.P. nr. 2336/2011, ceea ce denotă că indisponibilizarea sumelor de bani poprite a fost lăsată în fapt la latitudinea debitoarei.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, instanța apreciază că, în cauză, se impune verificarea concordanței, în circumstanțele concrete ale cauzei, a dispozițiilor anterior enunțate cu prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În primul rând, instanța reține că dreptul de a obține executarea unei sentințe sau a unei decizii reprezintă o parte integrantă din dreptul la un procesul echitabil, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, în aplicarea art. 6 din Convenție, ce vizează protecția preeminenței dreptului indisolubil legat de noțiunile de societate democratică și stat de drept.
Astfel, în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 martie 2005, în cauza Ș. c. României, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1048 din 25.11.2005, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești.
Prin această hotărâre, Curtea a statuat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (par. 23-25) (idem cauza Hornsby c. Greciei, Imobiliara Saffi c. Italiei, A. c. României). Or, prin O.M.F.P. nr. 2336/2011 se tinde tocmai la inactivarea unei hotărâri judecătorești prin blocarea executării ei prin emiterea unui act administrativ.
Mai mult, instanța reține că atât terțul poprit, cât și debitoarea reprezintă instituții ale statului. Or, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că statul și instituțiile sale, în calitate de debitori, nu pot invoca lipsa fondurilor, ca motiv pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești prin care s-au stabilit creanțe împotriva lor (Shmalko contra Ucrainei, Katsyuk contra Ucrainei, P. contra Moldovei).
Totodată, în cauza Ș. contra României, Curtea a reținut că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi, iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
În aceeași cauză Curtea a constatat și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție prin refuzul autorităților de a plăti despăgubirile recunoscute în favoarea reclamantei printr-o hotărâre judecătorească.
De asemenea, în cauza Bourdov c. Rusiei (hotărâre din 7 mai 2002), Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor financiare pentru a onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului (par. 35).
În concret, în cauza de față instanța reține că obligația de plată avută față de creditorul din prezenta cauză îi era cunoscută debitoarei, câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească într-un proces în care debitoarea a fost parte și care i-a fost comunicată.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat că dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru munca prestată reprezintă un „bun” în accepțiunea Articolului 1 Protocolul 1 din Convenție (Bahçeyaka v. Turkey, nr._/01, § 34, 13 Iulie 2006; Erkan v. Turkey (dec.), nr._/03, 24 Martie 2005; Schettini and others v. Italy (dec.), nr._/95, 9 Noiembrie 2000; Størksen v. Norway, no._/92).
Așadar, prin desființarea popririlor constituite în vederea executării creanței se aduce atingere acestui drept care devine, în acest mod, un drept iluzoriu, fapt care este de natură să înfrângă prevederile Protocolului 1 la CEDO.
În concluzie, instanța reține că dispozițiile O.M.F.P. 2336/2011 nu sunt în concordanță cu dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și art. 6 din aceeași Convenție, atât sub aspectul atingerii aduse substanței dreptului recunoscut prin titlul executoriu, ce se circumscrie noțiunii de „bun”, în sensul Protocolului 1 din Convenție cât și sub aspectul dreptului la un proces echitabil.
Așa fiind, suntem în prezența unui conflict între aplicarea dispozițiilor O.M.F.P. 2336/2011 și aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului însoțită de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care se soluționează în favoarea acestora din urmă, instanța fiind obligată să dea curs acestora din urmă în conformitate cu dispozițiile art. 11 al. 2 și art. 20 din Constituția României.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de 790 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă, astfel că va admite cererea formulată împotriva terțului poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București și va dispune validarea popririi înființată la data de 14.01.2015 de B. Casagranda-S. A. în dosarul de executare nr. 440/2014, urmând a obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței de 39.383 lei cuvenită acestuia, din sumele datorate debitoarei.
Cu privire la cererea de amendare a terților popriți, aceasta va fi respinsă în temeiul art. 790 alin. 9 C.pr.cv., ca neîntemeiată, reținându-se în privința terților popriți Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice că, astfel cum mai sus s-a arătat, aceștia nu au dat curs adresei de înființare a popririi în mod justificat, iar în privința terțului poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București că din probele administrate nu a rezultat reaua-credință a acestuia.
Totodată va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulate de creditorul O. F., cu domiciliul procesual ales la av. E. C., cu sediul profesional in București, ., ., . in contradictoriu cu debitoarea A. N. DE ADMINISTRRAE FISCALA, cu sediul in București, sector 5, . și pe terții popriți M. F. PUBLICE, cu sediul in București, sector 5, ., A. DE T. SI CONTABILITATE PUBLICA A MUNICIPIULUI BUCURESTI, cu sediul in București, sector 4, Splaiul Unirii, nr. 6-8 și S. R. PRIN M. F. PUBLICE, cu sediul in București, sector 5, ..
Validează poprirea înființată la data de 14.01.2015 de B. Casagranda S.-A. în dosarul de executare nr. 440/2014 și, în consecință, obligă terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București să plătească creditorului, în limita creanței de 39.383 lei cuvenită creditorului, din sumele datorate debitoarei.
Respinge ca neîntemeiată cererea de validare a popririi în raport cu terții popriți M.
Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și prin urmare desființează aceste popriri.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea creditorului de amendare a terților popriți.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.I. 30 Iunie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4910/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
