Uzucapiune. Sentința nr. 1219/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1219/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1219/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1219/2015
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.-M. F.
Grefier: M.-D. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanții D. G. și D. G. și pe pârâții K. I., M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării în mod succesiv la datele de 29.01.2015, 05.02.2015 și 12.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 16.02.2009, sub nr._, reclamanții D. G. și D. G. i-au chemat în judecată pe pârâții K. I. și D. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că au dobândit dreptul de proprietate, ca efect al prescripției achizitive de 30 de ani, prin joncțiunea posesiilor asupra imobilului-teren în suprafață de aproximativ 190 m.p., situat în București, ., sector 5.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în baza înscrisului sub semnătură privată, intitulat „contract de vânzare-cumpărare”, au cumpărat de la pârâtul K. I. imobilul-teren situat în București, ., sector 5. Acesta, la rândul său, a cumpărat, tot în baza unui înscris sub semnătură privată, de la numita D. M., în anul 1973.
Au menționat reclamanții că de la data cumpărării, atât ei, cât și, anterior, pârâtul K. I., au avut o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, achitând taxele și impozitele aferente.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1846, art. 1890 C.civ., art. 111 C.proc.civ.
În susținerea cererii, au fost atașate la dosar, în fotocopie, următoarele acte: înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” (f. 3/30 din dosarul_ ); certificatul de impunere fiscală nr._/28.07.2005 (f. 4/32 din dosarul_ ); certificatul de impunere fiscala nr._/28.07.2005 (f. 5/31 din dosarul_ ); sentința civilă nr. 4810/24.05.2000, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. 3805/2000 (f. 6/34 din dosarul_ ); înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare”, încheiat la data de 27.01.2003 (f. 7/33 din dosarul_ ).
Au fost atașate la dosar, de asemenea, relațiile solicitate de la Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 5 (f. 18 din dosarul_ ); Biroul de Carte Funciară Sector 5 (f. 19 din dosarul_ ); Primăria Sectorului 5 București – Subcomisia pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 (f. 23 din dosarul_ ).
În ședința publică din data de de 15.05.2009, reclamanții au depus la dosar cerere modificatoare (f. 27 din dosarul_ ), prin care au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul de Finanțe și M. București prin Primar. Totodată, au arătat că înțeleg să modifice acțiunea introductivă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei D. M., decedată în anul 1974; să se constate vacanța succesorală, respectiv faptul că S. culege întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctei; să se constate uzucapiunea de 30 de ani, prin joncțiunea posesiilor, asupra imobilului-teren situat în București, ., sector 5.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 132 C.proc.civ.
În susținerea cererii modificatoare, reclamanții au atașat la dosar certificatul nr. C4154/14.05.2009, emis de Camera Notarilor Publici București (f. 29/35 din dosarul_ ).
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 390 lei pentru capătul de cerere privind uzucapiunea (f. 8, 25 și 46 din dosarul_ ), 19 lei pentru capătul de cerere privind deschiderea succesiunii (f. 43 din dosarul_ ) și 19 lei pentru capătul de cerere privind constatarea vacanței succesorale (f. 45 din dosarul_ ).
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare (f. 39-42 din dosarul_ ), prin care a invocat excepția inadmisibilității pe capătul de cerere privind constatarea vacanței succesorale, față de dispozițiile art. 680 C.civ. și ale Legii nr. 36/199, care prevăd o procedură specială privind constatarea vacanței succesorale.
Totodată, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în speța de față, reclamanții nu au făcut dovada că ultimul proprietar al imobilului în litigiu este S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, nejustificând astfel calitatea procesuală pasivă a acestuia, cu atât mai mult cu cât uzucapiunea curge față de ultimul proprietar.
În subsidiar, pârâtul a arătat că cel ce invocă joncțiunea posesiilor trebuie sa fie succesor în drepturi al autorilor săi. Or, actul sub semnătură privată reprezintă un simplu antecontract, care nu poate avea ca efect transferul dreptului de proprietate de la o persoană la alta, promitentul-cumpărător neavând, prin urmare, calitatea de succesor în drepturi al autorului său. Astfel, reclamanții nu pot uni posesia lor cu cea a pârâtului K. I..
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1860 C.civ., art. 26 alin. 1 și art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, Decretul nr. 31/1954.
La termenul din data de 13.11.2009, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru petitul 1 și 2 din cererea modificatoare, ca neîntemeiată; de asemenea, a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului pentru petitul 3 din cererea modificatoare și a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.
La același termen, instanța, în temeiul art. 165 C.proc.civ., a disjuns petitele 1 și 2 din cererea precizatoare și a dispus formarea unui nou dosar, respectiv dosarul nr._/302/2009.
La termenul din data de 05.02.2010, instanța a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/302/2009, iar la data de 27.04.2011 a admis cererea de repunere pe rol a cauzei.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisurile depuse la dosar și a prorogat pentru termenul următor pronunțarea asupra celorlalte probe solicitate de reclamanți, respectiv probele cu doi martori și expertiza, specialitatea topografie.
Prin sentința civilă nr. 4960 din 08.06.2011, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâților, respingând acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței anterior menționate, reclamanții au declarat recurs, înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă.
Prin decizia civilă nr. 2292R pronunțată la data de 17.09.2012, Tribunalul București a admis recursul declarat de recurenții-reclamanți, a casat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare, instanța de control judiciar a reținut că cererea de uzucapiune ce face obiectul dosarului se referă la o suprafață de teren identificată de reclamanți ca având aproximativ 190 mp, situat în București, ., sector 5.
În ședința de judecată din data de 27.04.2011, reclamanții au cerut primei instanțe proba cu doi martori și proba cu expertiza în specialitatea topografie, având ca obiective identificarea terenului în litigiu, întinderea acestuia și vecinătățile. Instanța a încuviințat doar proba cu înscrisuri și a prorogat pronunțarea cu privire la proba cu martori și proba cu expertiza topo, amânând judecata pentru termenul din 08.06.2011, însă la acel termen nu au răspuns părțile, iar prima instanță a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, fără a se pronunța asupra probelor cu privire la care prorogase pronunțarea.
S-a apreciat astfel că o asemenea soluție este greșită, deoarece excepția lipsei calității procesuale pasive pentru unul dintre pârâți – S. Român – fusese unită cu fondul, tocmai pentru că era necesar să se administreze probe. Or, tocmai probele indicate de reclamanți ar fi fost utile pentru identificarea corectă a terenului și, pe baza acestei identificări, să se stabilească cine a fost ultimul proprietar.
Probele solicitate de reclamanți, precum și solicitarea istoricului de număr poștal ar fi fost utile în contextul în care, urmare demersurilor primei instanțe, D.I.T.L. Sector 5 a precizat că terenul de la adresa indicată în acțiune nu se regăsește în evidențele fiscale computerizate ale acestei instituții, Primăria Sectorului 5 a comunicat că același imobil nu figurează în Registrele cadastrale întocmite pe bază de declarații verbale la nivelul anului 1986, iar O.C.P.I. Sector 5 a comunicat că pentru imobilul în litigiu nu a fost deschisă carte funciară.
D. administrarea probelor sus-menționate, coroborate cu alte probe a căror administrare rezultă eventual din dezbateri, ar fi permis o identificare a terenului în litigiu și a proprietarilor acestuia. Neprocedând în acest fel, prima instanță a încălcat obligațiile ce îi revin conform art. 129 C.proc.civ.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._/302/2012, iar ulterior admiterii cererii de abținere, dosarul a fost rerepartizat aleatoriu, sub nr._ .
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat reclamanților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în cadrul căreia au fost depuse și relațiile de la D.I.T.L. Sector 5 (f. 10, 72-79 și 102), Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu – Serviciul Evidență Domeniul Public și Privat (f. 65, 86, 104 și 106), Serviciul cadastru (f. 66), Subcomisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 (f. 71), A.N.A.F. (f. 89), sentința civilă nr. 1897/_ a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr._/2001 (f. 93-95); proba cu interogatoriul pârâtului persoană fizică; proba testimonială cu doi martori; și proba cu expertiza tehnică în specializările topografie și evaluarea proprietății imobiliare.
Instanța a audiat martorii D. M. (f. 19) și G. A. (f. 20).
La data de 22.01.2014, expertul a depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specializarea evaluarea proprietății imobiliare (f. 26-28).
La data de 19.03.2014, expertul a depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specializarea topografie (f. 41-47).
Reclamanții au achitat diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.876 lei (f. 67).
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 27 ianuarie 2003, reclamanții D. G. și D. G. au dobândit de la pârâtul K. I. imobilul-teren situat în București, ., sector 5, așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare” (f. 7/33 din dosarul_ ). La rândul său, pârâtul K. I. a dobândit terenul în cauză de la numita D. M. la data de 16 august 1973 (decedată în anul 1974), potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță” (f. 3/30 din dosarul_ ).
Sub aspectul individualizării terenului, potrivit raportului de expertiză în specializarea topografie (f. 41-47), terenul în litigiu are suprafața de 188 mp, fiind delimitat de punctele de contur A-B-C-D-E-F și vecinătăți, astfel:
- la Nord, pe latura A-B de 8,03 ml, cu .> - la Est, pe latura B-C de 5,28 ml și latura C-D de 18,35 ml, cu restul terenului cu număr poștal .-26, B. N. (B. N. și B. S. au dobândit imobilul conform sentinței civile nr. 1897/08.04.2002, procedând ulterior la înstrăinarea acestuia prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 500/06.03.2006 de BNP M. E., în favoarea numitei D. A.-F., cu rezerva dreptului de abitație viageră – f. 52-79, 93-98);
- la Sud, pe latura D-E de 7,97 ml, cu teren din .. 25-27;
- la Vest, pe latura E-F de 10,93 ml și latura F-A de 13,10 ml, cu teren din ., C. M..
Imobilul în litigiu reprezintă parte a unui teren care are atribuit numărul poștal .-26, sector 5, București, respectiv partea de vest a acestuia. Restul terenului (porțiunea de est) a fost cadastrat cu numărul 7717 pe numărul poștal 26, astfel că terenul în litigiu va fi considerat numărul poștal 24. Conform informațiilor furnizate de instituțiile abilitate, pentru acest teren nu s-a emis titlu de proprietate în temeiul legilor fondului funciar și nici nu au fost identificate cereri de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate. De asemenea, nu există informații în sensul că imobilul s-ar afla în proprietate publică a unității administrativ-teritoriale.
De asemenea, terenul ce a făcut obiectul chitanței sub semnătură privată dintre D. M. și K. I., transmis ulterior reclamanților D. G. și D. G., este identic cu cel descris în raportul de expertiză tehnică în specializarea topografie.
Din depozițiile martorilor D. M. (f. 19) și G. A. (f. 20) rezultă că terenul nu are construcții, este împrejmuit și este folosit de reclamanți pentru cultivarea zarzavaturilor, precum și că nu au existat întreruperi cu privire la posesia reclamanților și nici litigii cu privire la teren. De asemenea, în comunitate, reclamanții D. G. și D. G. sunt cunoscuți drept proprietari ai terenului în litigiu, așa cum a fost cunoscut și pârâtul K. I. anterior vânzării.
În drept, uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Având în vedere că uzucapiunea este instituită de lege ca o sancțiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane, reprezentând în același timp un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, rezultă că acțiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar.
Ținând cont de dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., care prevăd că „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale a pârâților.
În cauza de față, reclamanții s-au îndreptat împotriva pârâților K. I., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. București prin Primar General.
Potrivit sentinței civile nr. 803 din 05 februarie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2009, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei D. M., decedată în anul 1974, decesul fiind înregistrat în Registrul de stare civilă sector 6 cu nr. 1846/1974, precum și vacanța succesiunii defunctei și calitatea de moștenitor a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice (f. 76-77 din dosarul_ ).
Prin efectul dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, terenul în litigiu trece în patrimoniul și administrarea Municipiului București, astfel că acesta este adevăratul proprietar al terenului. Ținând seama de acest aspecte, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților K. I. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice este întemeiată și va fi admisă, urmând ca acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia să fie respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. În concluzie, sub aspectul calității procesuale pasive în materie de uzucapiune, se apreciază că, în condițiile în care nicio persoană nu justifică existența în patrimoniul său a unui drept de proprietate asupra unui imobil aflat în raza teritorială a unei anumite unități administrativ-teritoriale, bunul imobil, prin efectul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 (art. 36 alin. 1) se regăsește în patrimoniul și în administrarea Municipiului București.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 1890 C.civ. (din 1864), pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții:
- să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani;
- posesia sa să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu.
Posesia este prezumată utilă, urmând ca cel care afirmă că posesia este afectată de vreun viciu să facă această dovadă. În cauză nu s-a invocat vreun viciu al posesiei, astfel că instanța constată că posesia reclamanților asupra imobilului în cauză a fost utilă. Mai mult, chiar din declarațiile martorilor rezultă că reclamanții nu au fost tulburați în exercitarea posesiei de nicio altă persoană care să le fi contestat dreptul, din contră, stăpânind bunul în mod pașnic, iar aceștia cultivă zarzavaturi pe terenul respectiv, un astfel de demers fiind de natură să susțină caracterul public și sub nume de proprietar al posesiei.
În ceea ce privește termenul, instanța constată că posesia reclamanților a început la data de 27 ianuarie 2003, prescripția socotindu-se încheiată la împlinirea ultimei zile a termenului de 30 de ani, adică la data de 27 ianuarie 2033. Astfel, instanța reține că termenul de 30 de ani de prescripție achizitivă nu s-a împlinit încă.
Cu toate acestea, reclamanții au invocat joncțiunea posesiei pârâtului K. I. cu posesia lor, întrucât acesta a cumpărat terenul în litigiu de la defuncta D. M..
Instanța reține că, potrivit art. 1860 C.civ., „Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său”. Prin autor, se înțelege persoana care, ca și cel care invocă uzucapiunea, nu este titularul dreptului real, pentru că numai într-o asemenea situație are sens joncțiunea posesiilor, iar nu și în cazul în care titularul dreptului îl transmite succesorului său.
Pârâtul K. I. a dobândit terenul în litigiu de la defuncta D. M., tot în baza unui înscris sub semnătură privată, la data de 16 august 1973, astfel că acesta poate fi considerat autor al reclamanților. Prin urmare, posesia pârâtului K. I. poate fi unită cu posesia reclamanților, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost la rândul său neviciată, iar pârâtul era cunoscut în comunitate drept proprietar al terenului.
Astfel, prin joncțiunea posesiilor, instanța reține că posesia reclamanților asupra terenului în litigiu a început la data de 16 august 1973, termenul de 30 de ani de prescripție achizitivă împlinindu-se la data de 16 august 2003, astfel că și condiția termenului este îndeplinită la data pronunțării hotărârii (12 februarie 2015).
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General și va constata că reclamanții au dobândit prin efectul prescripției achizitive de lungă durată dreptul de proprietate comună asupra terenului în suprafață de 188 mp, situat în București, ., sectorul 5, astfel cum este identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar A. D. (filele 42-47). De asemenea, va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților K. I. și S. Român, prin MFP.
Respinge cererea formulată de reclamanții D. G. și D. G., ambii domiciliați in București, sector 5, ..29B în contradictoriu cu pârâții K. I., domiciliat in București, sector 5, ..31 și S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE la DGFPMB in București, sector 2, . Gerota, nr.13, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul in București, sector 6, Splaiul Independentei, nr. 291- 293 și, în consecință:
Constată că reclamanții au dobândit prin efectul prescripției achizitive de lungă durată dreptul de proprietate comună asupra terenului în suprafață de 188 mp, situat în București, ., sectorul 5, astfel cum este identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar A. D. (filele 42-47).
Ia act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1179/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1220/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
