Validare poprire. Sentința nr. 2743/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2743/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 2743/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
Secția a II-a civilă
Sentința civilă nr. 2743
Ședința publică de la 9 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – D. A.
GREFIER – C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea D. J. și pe debitorul D. G. A FINANTELOR PUBLICE C. S., si terț poprit A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, avand in vedere ca dosarul nr._/302/2012 a fost soluționat irevocabil, apreciază întemeiată cererea si dispune repunerea pe rol a cauzei.
Instanța constată ca terțul poprit ANAF a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită, iar debitorul a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, excepția netimbrării cererii de validare, excepția prematurității formulării cererii de validare, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei calității procesuale pasive de terț poprit.
Instanța pune în discuție excepția netimbrării și constată ca dispozițiile art. 15 lit. a din Legea 146/1997 nu au fost modificate de la data intrării in vigoare a acestei legi, în timp ce Statutul funcționarilor publici a intrat în vigoare ulterior, prin Legea 188/1999, astfel că regimul juridic al raporturilor de serviciu reglementat de acest ultim act normativ menționat este asimilat, din punct de vedere al timbrajului, celui al raporturilor de muncă vizate prin art.15 lit. a din Legea 146/1997; prin urmare, având în vedere că prezenta cauza are ca obiect validare poprire in legătură cu pretinse creanțe de natură salarială, instanța apreciază că creditorul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.15 lit. a din Legea 146/1997, astfel că va respinge excepția netimbrării.
Cu privire la celelalte excepții invocate de debitor și de terțul poprit, instanța le califică ca fiind apărări de fond, întrucât analiza lor presupune însăși analizarea condițiilor necesare pentru validarea popririi, adică o statuare asupra fondului cauzei, astfel că vor fi avute în vedere la analiza pe fond a cauzei.
In baza dispozițiilor art. 167 alin.1 Cod procedură civilă, încuviințează părților proba cu înscrisuri și constată administrat probatoriul.
Instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Ca urmare a disjungerii cauzei înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr._/302/2012, s-a format prezentul dosar, nr._, prin care creditorul D. J., în contradictoriu cu debitoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. S. și terțul poprit AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat să se dispună validarea popririi pană la concurența sumelor de 12.226 lei, reprezentând drepturi bănești conform titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1843/28.10.2008 și cheltuieli de executare, ce fac obiectul dosarului de executare nr. 708/2012, cu obligarea terților popriți, în solidar, la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, creditorul a arătat că prin adresele de înființare a popririi, au fost legal poprite, în baza sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul C. S., veniturile prezente și viitoare ale debitorului – urmărit, DGFP C. S., până la concurența sumei de 12.226 lei. Creditorul mai arată că în condițiile în care ambele instituții publice, fiind ordonatori principali de credite, deși aveau obligația de plată atât a salariilor cât și a drepturilor bănești datorate salariaților, pentru angajații lor, respectiv angajații DGFP C. S., au refuzat nejustificat executarea popririi legal instituite și a titlului executoriu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 452 - 461 C.p.c. În susținerea, cererii nu au fost depuse la dosar înscrisuri.
La dosarul cauzei au fost atașate fotocopiile dosarului de executare nr. 708/2012, al B.E.J. Casagranda - S. A..
Terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, terțul poprit a învederat, în esență, că nu datorează sume de bani către DGFP Timișoara și că cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
Prin serviciul registratură, debitoarea a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepțiile de netimbrare, a prescripției dreptului de a cere executarea silită prin poprire, a prematurității și a lipsei de interes a cererii de validare poprire, precum și excepția lipsei calității procesule pasive de terț poprit, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de validare a popririi și desființarea popririi.
În motivarea excepției netimbrării, debitoarea a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 15 alin 1 lit. a din Legea nr. 146/1997, precum nu sunt aplicabile nici prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 62/2011, republicată, fiind incidente dispozițiile art. 3 lit. s din Legea nr. 146/1997; pentru aceste considerente au solicitat să se dispună anularea cererii de validare ca netimbrată.
În motivarea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită prin poprire, debitoarea a arătat că dreptul creditorului de a cere executarea silită prin poprire a început la data de 28.10.2008, data pronunțării Sentinței civile nr. 1843/28.10.2008 – titlul executoriu invocat și s-a împlinit la data de 28.10.2011, cu mult înainte de data înregistrării cererii de validare pe rolul instanței; pentru aceste considerente a solicitat să se dispună respingerea cererii de validare a popririi ca prescrisă.
În motivarea excepției prematurității formulării cererii, debitoarea a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 452 alin 1 C.p.c, întrucât suma menționată cu titlu de debit în adresa de înființare a popririi nu este dispusă prin titlul executoriu, ci este stabilită extrajudiciar, neîncuviințată de nicio instanță de judecată, pe baza unui calcul propriu efectuat la nivelul DGFP-Timișoara, pentru determinarea suplimentului postului în cuantum de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
Așadar, creanța pretinsa nu este certă și prin urmare nu poate fi supusă unei urmăriri silite prin poprire; pentru aceste considerente au solicitat să se dispună respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă.
În motivarea excepției lipsei de interes, debitoarea a solicitat a se avea în vedere că suma pentru care se solicită validarea popririi a fost stabilită în mod arbitrar, printr-un calcul ce nu a fost dispus conform celor reținute prin Sentința Civilă nr. 1843/28.10.2008, în sarcina niciuneia dintre părțile implicate.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive de terț poprit a Ministerului Finanțelor Publice, debitoarea a arătat că potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, există bugete separate pe fiecare ordonator de credite in parte. Mai mult decât atât, din informațiile comunicate de Direcția Trezorerie și contabilitate Publică din cadrul ministerului, a rezultat că DGFP Timișoara nu are conturi de credite bugetare și de cheltuieli deschise la centrala MFP, acestea fiind deschise la Trezoreria Municipiului Reșița. Prin urmare, rămâne în sarcina creditorului ca, raportat la prevederile art. 1169 C.civ, să facă dovada susținerilor, în sensul că MFP ar avea calitatea de terț poprit, potrivit cererilor cu care a învestit atât executorul judecătoresc pentru înființarea popririi, cât și instanța pentru validarea popririi, având în vedere că această calitate nu se regăsește atribuită ministerului, nici prin HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea MFP, nici prin Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice și nici prin OUG nr. 146/2002.
În motivarea pe fond a întâmpinării, debitoarea solicită anularea sumelor înscrise la adresa de validare poprire cu titlu de cheltuieli de executare, dat fiind caracterul de accesorialitate față de cererea de plată a pretinsului debit, care nu se regăsește în titlul executoriu invocat, ci este o sumă abstractă, stabilită fără temei legal. Atât timp cât titlul executoriu nu cuprinde o creanță cuantificată sau cuantificabilă nu pot fi calculate nici cheltuieli de executare silită care, potrivit Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, cu modificările și completările ulterioare, se raportează la valoarea creanței, pe cale de consecință suma solicitată cu titlu de cheltuieli de executare nu se justifică. Totodată, s-a mai arătat și faptul că obligația instituită în titlul executoriu invocat nu este susceptibilă de a fi executată silit, motivat de faptul că nu există o obligație de plată a unei sume de bani, astfel cum se prevede în art. 3711 C.p.c.
La data de 10.06.2010, sub nr._/bis, Ministerul Finanțelor Publice a răspuns DGFP Timișoara cu privire la faptul că solicitarea adresată, de plată a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizate nu poate fi soluționată în sensul solicitat de Sindicatul Direcției Financiare Reșița, motivat de faptul că hotărârile judecătorești nu cuprind dispoziția instanței de a se plăti cele două suplimente în cuantum de câte 25% fiecare, situație în care se regăsesc și membrii Sindicatului Direcției Financiare Reșița, printre care se numără și creditoarea din prezenta cauză. Au fost anexate în acest sens Nota Ministerului Finanțelor Publice nr._/29.07.2009. Ulterior, prin adresa nr._/12.03.2012, MFP a răspuns Sindicatului Direcției Financiare Timișoara la solicitarea de a negocia stabilirea procentului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, pentru acordarea a 25% pentru perioada 22.03.2004 – 28.10.2008, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, în sensul că instanța de judecată nu a stabilit o astfel de obligație de negociere, iar pe de altă arte, faptul că în ceea ce privește cuantumul celor două stimulente, instanța nu a cuantificat drepturile pretinse ca fiind 25%, așa cum se solicită.
În concluzie, debitoarea a arătat că nu a dat dovadă de rea – credință, ci, dimpotrivă au asigurat permanent, cu bună-credință și cu respectarea prevederilor legale în vigoare, comunicarea în mod transparent și nepărtinitor a tuturor informațiilor și argumentelor legale, de natură să răspundă solicitărilor repetate ce le-au fost adresate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 C.p.c, precum și toate prevederile legale invocate în cuprinsul întâmpinării.
Creditorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare formulată de debitorul DGFP Timișoara (concluzii scrise), cu privire la excepția prescripției dreptului material de a cere executarea silită, arătând că aceasta nu este întemeiată, arătând că O.G. 71/2009 pe care au invocat-o debitorii suspendă prescripția de drept. Totodată a arătat că OG 22/2002 stabilește obligația debitorului de a face plata, termenele prevăzute de lege temporizând executarea și implicit termenul de prescripție, regula fiind ca plata să se facă de către debitor prin cuprinderea în bugetul exercițiului bugetar.
Cu privire la excepția prematurității, debitorul DGFP Timișoara a afirmat că suma nu ar fi fost cuantificată, iar creanța nu ar fi certă, dar această afirmație este în mod evident contrazisă de adresa prin care debitorul însuși recunoaște debitul și cuantifică suma de achitat, conform dispozitivului irevocabil pronunțat de către instanța de judecată. Prematuritatea, invocată în raport de inexistența caracterului cert al creanței, este deci neîntemeiată, creanța fiind determinată printr-un act emanat de la debitor, care recunoaște astfel debitul și obligația de plată, caracterul cert al creanței rezultând neechivoc.
Cu privire la excepția lipsei de interes, față de cererea de validare a popririi, creditorul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând că suma nu a fost achitată deși a fost poprită legal la terți, în mod evident, interesul de a executa suma efectiv, este legitim născut și actual, inerent oricărei proceduri de executare silită, cu atât mai mult validării de poprire, unde instanța este chemată să verifice condițiile speciale de exercitare cu privire la dreptul de a solicita validarea popririi, interesul fiind prezumat, prin chiar instituirea popririi care se lovește de refuzul terțului la executare, refuz pe care instanța este chemată să îl suprime sau să îl constate legal desființând poprirea greșit instituită.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive în raport de calitatea de terț poprit a Ministerului Finanțelor Publice (dar și a ANAF), a arătat că aceste instituții au calitate procesuală pasivă de terți, arătând în esență că atât ANAF cât și MFP asigură în conformitate cu legea sumele de bani necesare funcționării, organizării și plății oricăror obligații bănești ale DGFP Timișoara, cu atât mai mult, drepturile bănești aferente salariaților și reținute prin titluri executorii.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, definitivă și irevocabilă la data de 02.04.2009 prin respingerea recursului, învestită cu formulă executorie, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. și a obligat-o pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public.
Urmare acestei sentințe, debitoarea a cuantificat valoarea drepturilor acordate prin titlul executoriu cu privire la creditorul D. J. la suma de 9.670 lei (fila 17).
Creditorul a formulat cerere de executare silită a sentinței menționate, cerere pe care a depus-o la B.E.J. Casagranda – S. A., fiind înregistrată sub nr. 708/2012, prin care a solicitat ca executarea silită să se realizeze prin poprire asupra sumelor de bani datorate debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. de către Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Judecătoria Sectorului 5 București, la solicitarea B.E.J. Casagranda – S. A., a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008.
În baza acestei încheieri de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc a dispus, la data de 21.09.2012, înființarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare și altor bunuri mobile incorporale datorate de Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală debitorului Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S., până la concurența sumei de 12.226 lei (f. 26 verso).
Așa cum s-a arătat, prezenta cauză a fost disjunsă din cea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/302/2012, astfel că motivele invocate în susținerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și a lipsei calității procesuale pasive de terț poprit în privința Ministerului Finanțelor Publice urmează a fi analizate în cadrul dosarului nr._/302/2012, iar nu în prezenta cauză.
În ceea ce privește motivele invocate în susținerea acestor excepții de către debitoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. (în continuare, DGFP) și terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală (în continuare, ANAF), instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă („Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”), prima cerință necesară pentru admisibilitatea unei cereri de validare, este aceea a îndeplinirii de către persoana vizată, în speță ANAF, a calității de terț poprit, respectiv acea persoană care, în condițiile existenței unui raport juridic obligațional, generator al unei creanțe exigibile sau care va deveni exigibilă ulterior, are calitatea de debitor al debitorului urmărit silit, conform dispozițiilor art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă. Totodată, soluția rezultată în urma analizei calității de terț poprit în condițiile arătate, determină, pe cale de consecință, și calitatea procesuală a persoanei vizate, în sensul că, potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă, doar terțul poprit împreună cu debitorul urmărit silit sunt cei care au calitate procesuală pasivă în cauzele având ca obiect validare poprire.
Din această perspectivă, instanța constată că, prin Decizia civilă nr. 603 din 3.03.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/302/2012* (f. 8), a fost admis recursul formulat de creditorul D. J. împotriva Sentinței civile nr. 8021 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2012, dispunându-se respingerea contestației la executare formulată de ANAF în contradictoriu cu acest creditor, precum și menținerea adresei de înființare a popririi din 21.09.2012 emisă de B.E.J. Casagranda – S. A. împotriva ANAF, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței menționate. În această situație, instanța apreciază că, prin decizia menționată, s-a statuat, în mod irevocabil, calitatea pe care o are ANAF de terț poprit al debitoarei DGFP și, în mod implicit, a determinat și calitatea procesuală pasivă a ANAF în prezenta cauză.
De asemenea, instanța apreciază că, prin aceeași decizie, s-a statuat, în mod irevocabil, și asupra excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită prin poprire. Astfel, prin Decizia civilă nr. 603 din 3.03.2015 s-au menținut sub acest aspect dispozițiile Sentinței civile nr. 8021 din 18.11.2014, prin care a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, invocată de ANAF, ca neîntemeiată.
În legătură cu prematuritatea și lipsa de interes a formulării cererii de validare a popririi înființate de B.E.J. Casagranda – S. A., în dosarul de executare nr. 708/2012, instanța reține că aceste apărări sunt neîntemeiate.
Astfel, instanța reține că dreptul creditorului de a cere validarea popririi este actual și, de asemenea, există un interes evident al creditorului în acest sens, din moment ce a fost emisă adresa de înființare a popririi pentru terțul poprit ANAF de către executorul judecătoresc cu privire la debitul în cauză.
Cu privire la susținerea conform căreia debitoarea nu are deschise conturi la centrala Ministerului Finanțelor Publice, ci la Trezoreria Municipiului Reșița, instanța apreciază că faptul că debitoarea are conturi deschise la trezoreria statului nu poate conduce la reținerea calității de terț poprit a trezoreriei, din moment ce în raport de dispozițiile art. 2 din OUG nr. 146/2002, rezultă că prin trezoreria statului se derulează operațiuni de încasări și plăți privind fonduri publice care privesc și veniturile și cheltuielile bugetului de stat. Prin urmare, trezoreria statului reprezintă o „bancă” a statului prin care se realizează efectiv fluxul de încasări și plăți între instituțiile publice, în acest caz între ANAF și DGFP, însă sumele propriu-zise aparțin instituțiilor respective, iar nu trezoreriei statului.
În ceea ce privește apărarea conform căreia cheltuielile bugetare au o destinație precisă și limitată, veniturile și cheltuielile bugetare fiind aprobate prin lege, conform dispozițiilor Legii nr. 500/2002, instanța reține că prevederile legale menționate nu trebuie interpretate în sensul că instituțiile publice își execută obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile doar dacă legea permite acest lucru prin mențiuni speciale inserate în actul normativ care reglementează bugetul instituțiilor respective. O asemenea interpretare ar crea premisele unei reale „imunități la executare” a instituțiilor publice, statul putând astfel oricând să ignore dispozițiile din hotărâri judecătorești prin nefinanțarea cheltuielilor izvorâte din titlurile executorii pronunțate de instanțele judecătorești. În această manieră s-ar ignora principiul securității raporturilor juridice și forța obligatorie a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Într-adevăr, instituțiile publice pot antrena cheltuieli doar conform destinației stabilite prin bugetul anual. Tocmai de aceea, pentru a nu se ajunge în situația unei „imunități la executare”, este necesar ca bugetul anual să conțină un capitol distinct pentru executarea obligațiilor izvorâte din hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. În cazul în care bugetul anual nu conține un asemenea capitol ori fondurile alocate acelui capitol sunt insuficiente, atunci instituția publică are obligația de a solicita fonduri suplimentare ori de a redistribui fondurile între capitolele bugetului, astfel încât aspectele statuate în mod definitiv și irevocabil de o instanță de judecată să fie pe deplin respectate.
În cazul în care aceste măsuri nu sunt luate, creditorul este pe deplin îndreptățit să procedeze la executarea silită a obligației, chiar și prin poprirea conturilor instituției publice, tocmai pentru respectarea securității raporturilor juridice, dar și pentru că instituțiile publice trebuie să ofere un exemplu de bună conduită în raporturile cu creditorii săi, prin asigurarea fondurilor necesare plății acestora și apoi prin plata benevolă. Or, dacă instituția publică nu efectuează demersuri pentru asigurarea fondurilor necesare plății creditorilor săi, atunci îndatorirea sa de plată benevolă este încălcată, iar creditorul poate urmări silit oricare din veniturile instituției publice, cu excepția celor indicate expres de legiuitor.
În consecință, în condițiile în care, primind adresa de înființare a popririi emisă de executor la data de 21.09.2012 pentru recuperarea sumei datorate de debitoarea DGFP creditorului, terțul poprit ANAF a refuzat să efectueze toate demersurile necesare și să realizeze plata sumei pe care o datorează la rândul lui debitoarei DGFP, instanța apreciază că, în baza art. 460 Cod procedură civilă, se impune validarea popririi înființate împotriva terțului poprit ANAF prin adresa de înființare a popririi din 21.09.2012, emisă de B.E.J. Casagranda – S. A. în dosarul de executare nr. 708/2012 și, pe cale de consecință, obligarea ANAF la plata către creditorul D. J. a sumei de 12.226 lei.
Văzând și prevederile art. 299 coroborate cu cele ale art. 2821 alin. 1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditorul D. J., cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat C. E. și P. A., cu sediul profesional în București, ., ., ., în contradictoriu cu debitoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. S., cu sediul în municipiul Reșița, .. 2, județul C. S. și terțul poprit AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, . sectorul 5.
Validează poprirea înființată împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin adresa de înființare a popririi din 21.09.2012, emisă de B.E.J. Casagranda – S. A. în dosarul de executare nr. 708/2012 și, pe cale de consecință:
Obligă Agenția Națională de Administrare Fiscală să achite creditorului D. J. suma de 12.226 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2623/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3990/2015. Judecătoria... → |
|---|
