Validare poprire. Sentința nr. 7528/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7528/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 7528/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7528
Ședința publică din data de 21.10.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. T.
GREFIER – C. S.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea V. A., pe debitoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și pe terții popriți M. FINANȚELOR PUBLICE, A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S. ROMÂN prin M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2015, sub nr._, creditoarea V. A. a chemat în judecată pe debitoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală și pe terții popriți Ministerul Finanțelor Publice, A. de T. și contabilitate Publică a Municipiului București și S. Român Prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună validarea proprii dispusă în cadrul dosarului de executare silită nr. 441/2014 al B. Casagranda S. A., pentru recuperarea debitului în cuantum de 42.403 lei, reprezentând debit conform titlului executoriu – Sentința nr. 1735/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în cadrul dosarului nr._/302/2011, definitivă și executorie și suma de 3.565 lei reprezentând cheltuieli de executare. De asemenea, creditoare a solicitat instanței amendarea terțului poprit A. de T., în temeiul art. 789 alin. 9 N.C.proc.civ. deoarece a dat dovadă de rea-credință prin modalitatea în care au dat curs popririi, fără consemnarea ori plata vreunei sume de bani din capitolul bugetar destinat plății hotărârilor judecătorești, astfel că executarea silită este strict la dispoziția debitorului ANAF, care refuză plățile.
În motivarea acțiunii s-a arătat faptul că ulterior încuviințării de către instanță a executării silite în mod irevocabil, poprirea a fost instituită atât față de Ministerul Finanțelor Publice, cât și față de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în cadrul dosarului de executare nr. 441/2014, aflat pe rolul B. Casagranda S. A.. Prin adresele de înființare a popririi au fost legal poprite, veniturile prezente și viitoare ale debitorului urmărit, Agenția Națională de Administrare Fiscală. În mod nejustificat, terții popriți au refuzat consemnarea ori plata sumelor, lăsând executarea silită la latitudinea debitorului care se sustrage de la plată.
În ceea ce privește A. de T. și Contabilitate a Municipiului București, s-a arătat că aceasta a comunicat executorului judecătoresc faptul că a luat act de înființarea popririi în dosarul execuțional nr. 439/2014 și va proceda la consemnarea sumei de 45.968,00 lei în măsura creării de disponibil în conturile ANAF, cu respectarea prevederilor OMFP nr. 2336/2011. Având în vedere acest răspuns, creditoarea a considerat că această instituție nu și-a îndeplinit obligațiile în condițiile în care trebuia să ia măsura indisponibilizării tuturor conturilor debitoarei ANAF. Terțul poprit a dat curs numai formal adresei de înființare a popririi întrucât în realitate nu a consemnat la dispoziția executorului nicio sumă de bani și a avut în vedere numai sumele de bani cu privire la care instituția debitoare i-a comunicat că pot fi indisponibilizate, conform OMFP nr. 2336/2011, astfel că indisponibilizarea a fost lăsată în fapt la aprecierea debitoarei.
De asemenea, creditoarea a susținut că dreptul de a obține executarea unei sentințe sau a unei decizii reprezintă parte integrantă din dreptul la un proces echitabil, așa cum s-a statuat de către Curtea E.D.O. în jurisprudența sa constantă, în aplicarea art. 6.1 din Convenție. În acest sens, a fost invocată jurisprudența Curții E.D.O. în cauzele Ș. contra României și Bourdov contra Rusiei.
Față de aceste aspecte, creditoarea a apreciat că dispozițiile OMFP nr. 2336/2011 tind la inactivarea unei hotărâri judecătorești prin blocarea executării ei pe baza unui act administrativ, motiv pentru care a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Constituție, în sensul că pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului au prioritate față de legile interne.
S-a arătat și faptul că nici debitoarea și nici terții popriți nu au aplicat și respectat norma specială OG nr. 22/2002, care urmează a fi înlăturată de la aplicare, prioritare fiind dispozițiile art. 6.1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenție. În plus, terții popriți nu au pretins și nici nu au făcut dovada inexistenței sumei în buget pentru perioada 2008-2015, perioadă în care erau obligați să asigure plata sumei ce face obiectul validării.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 789 N.C.proc.civ.
În susținerea cererii au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adresa de înființare a popririi din data de 14.01.2015 emisă în dosarul execuțional nr. 441/2014 către Ministerul Finanțelor Publice și adresa de înființare a popririi din data de 14.01.2015 emisă în dosarul execuțional nr. 441/2014 către A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București.
Prin Serviciul Registratură, terțul poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de validare a popririi ca neîntemeiată, iar pe cale de excepție a invocat netimbrarea cererii de chemare în judecată, nulitatea cererii de chemare în judecată și lipsa calității procesual pasivă a terțului poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București.
Cu privire la excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, terțul poprit a susținut faptul că în cauză este datorată taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 1 alin. 1 și alin. 2 din OUG nr. 80/2013, obiectul cererii fiind evaluabil în bani întrucât s-a solicitat executarea silită prin poprire a sumei de bani (fiind aplicabile dispozițiile art. 2 și art. 3 alin 1 lit. d) din OUG nr. 80/2013).
Referitor la excepția nulității cererii de chemare în judecată, s-a susținut faptul că cererea de validare a popririi nu întrunește cerințele art. 194 C.proc.civ. referitoare la motivarea în fapt și în drept a acesteia.
Față de excepția lipsei calității procesual pasivă a terțului poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București, s-a arătat faptul că această calitate a fost atribuită în mod nelegal, urmând a se ține seama și de faptul că acțiunea nu a fost motivată în fapt și în drept.
Pe fondul cauzei, terțul poprit a arătat faptul că dispozițiile OUG nr. 71/2009 nu sunt aplicabile executării silite în cauză, întrucât respectivele dispoziții reglementează o procedură administrativă de punere în executare a hotărârilor judecătorești prin care instanțele au stabilit sume cu titlu de drepturi salariale, distinct de executarea silită.
De asemenea, s-a arătat faptul că la data de 30.09.2013, Judecătoria Reșița, soluționând contestația la executare formulată de către Ministerul Finanțelor Publice pentru D.G.F.P. C.-S., împotriva actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 123/2012, a pronunțat sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 (dosar nr._ *), în sensul admiterii contestației la executare, cu consecința anulării actelor de executare emise în cadrul dosarului execuțional nr. 123/2012 ( cu mențiunea că dosarul de executare silită nr. 441/2014 se află în continuarea dosarului de executare nr. 123/2012). În consecință, atât timp cât debitorul inițial – fosta Direcție a Finanțelor Publice a județului C. S. (în prezent D.G.R.F.P. Timișoara) nu datorează suma de 45.968 lei, cu atât mai puțin nu datorează nici suma pretinsă în noul dosar de executare silită, preluată din același centralizator nr. 4/2012.
În privința sumelor calculate cu titlu de cheltuieli de executare, terțul poprit a susținut că acestea urmează a fi, de asemenea, anulate, fiind aplicabil principiul accesorium sequitur principale.
Prin Serviciul Registratură, Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu, în calitate de terț poprit, precum și ca reprezentant al terțului poprit S. Român, a depus la dosarul cauzei întâmpinare la data de 17.04.2015, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și desființarea popririi, iar pe cale de excepție a invocat netimbrarea cererii de validare a popririi.
În motivarea excepției netimbrării, terții popriți au susținut faptul că în cauză este datorată taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 1 alin. 1 și alin. 2 din OUG nr. 80/2013, obiectul cererii fiind evaluabil în bani întrucât s-a solicitat executarea silită prin poprire a sumei de bani (fiind aplicabile dispozițiile art. 2 și art. 3 alin 1 lit. d) din OUG nr. 80/2013).
Prin întâmpinare s-a arătat faptul că în raport de dispozițiile art. 789 C.proc.civ., Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu au calitatea de terț poprit pentru debitoarea A.N.A.F. În acest sens, s-au invocat dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 referitoare la rolul și atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice.
Creditoarea a continuat executarea silită prin poprire a Sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, plecând de la premisa, greșită, că Ministerul Finanțelor Publice, fiind „ordonator principal de credite” poate cumula și această calitate de „terț poprit”, susținere lipsită de temei legal. Ministerul Finanțelor Publice efectuează doar proceduri de centralizare și încasare de venituri ori ordonanțare de cheltuieli (numai în limita creditelor bugetare aprobate), această din urmă operațiune fiind explicată în Legea nr. 500/2002. Debitoarea ANAF nu deține conturi deschise la Ministerul Finanțelor Publice prin care să ruleze în mod direct și nemijlocit sume de bani. În acest sens au fost invocate dispozițiile art. 1 lit. a, art. 2 alin. 1 lit. a) și art. 5 alin. 1 din OUG nr. 146/2002.
În concluzie, Ministerul Finanțelor Publice nu este și nu acționează ca o instituție de credit, respectiv ca o bancă sau ca o unitate de trezorerie, care să aibă în administrare conturile Agenției Naționale de Administrare Fiscală și care să poată fi subiect al raportului juridic al popririi, în calitate de terț poprit. Între Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală nu există raporturi juridice izvorâte din gestionarea de către minister a unor conturi ale A.N.A.F., prin care să se ruleze sume de bani care ar putea face obiectul unei popriri, pentru a opera transferul judiciar al creanței constând în suma de 45.968 lei, invocată de către creditoare prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze. Mai mult, Ministerul Finanțelor Publice nu datorează Agenției Naționale de Administrare Fiscală nicio sumă de bani cu titlu de „drepturi salariale-suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare”.
În ceea ce privește calitatea de terț poprit a Statului Român, s-a apreciat că în cadrul procesual al validării popririi nu își găsește aplicabilitatea art. 626 C.proc.civ., în această fază procesuală instanța fiind învestită să analizeze doar raporturile dintre debitoare și terțul poprit, neputându-se pronunța cu privire la eventuala răspundere a Statului Român pentru repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea unui titlu executoriu.
De asemenea, dispozițiile OUG nr. 71/2009 nu sunt aplicabile executării silite în cauză, față de inexistența unei creanțe lichide a creditoarei.
Totodată, nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile OG nr. 22/2002, întrucât obligația ordonatorilor principali de credite bugetare de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, are în vedere acele titluri executorii stabilite în sarcina respectivului ordonator principal de credite. Or, în speță, în sarcina Ministerului Finanțelor Publice nu este stabilită nici o obligație de plată certă, lichidă și exigibilă. În acest sens a fost invocată și Decizia RIL nr. 10/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe de altă parte, terții popriți au susținut faptul că sumele de bani pretinse nu sunt datorate nici de către debitoarea A.N.A.F. întrucât nu mai există o creanță datorată de către debitoare față de creditoare, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 a Judecătoriei Reșița în dosarul nr._ *, irevocabilă prin decizia civilă nr. 67/05.03.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ *, prin care au fost anulate actele de executare emise în cadrul dosarului execuțional nr. 123/2012 al B. „N. N.” (care au stat la baza executării silite prin poprire din dosarul nr. 441/2014).
La data de 15.05.2015, creditoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției netimbrării, motivat de faptul că acțiunea a fost timbrată corespunzător, conform dispozițiilor instanței; respingerea excepției nulității acțiunii, arătându-se că au fost indicate motivele de fapt și de drept ale acțiunii; respingerea excepției lipsei calității procesual pasivă a Ministerului Finanțelor Publice și a Statului Român (S. Român are calitatea de terț poprit având calitate specială deoarece răspunderea sa este una specială, conform art. 626 N.C.proc.civ.).
S-a arătat și faptul că Ministerul Finanțelor Publice este, conform legii, ordonator principal de credite și virează și repartizează credite bugetare către A.N.A.F., precum și faptul că sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 nu poate avea autoritate de lucru judecat întrucât nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.
Judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 09.07.2015, în baza dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 N.C.proc.civ., față de lipsa părților, cauza fiind repusă pe rol la termenul de judecată din data de 02.09.2015.
Prin încheierea de ședință din data de 02.09.2015, instanța a respins excepția netimbrării cererii, invocată de către terții popriți A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București, Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare, a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de către terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București prin întâmpinare, ca neîntemeiată și a respins excepția lipsei calității procesual pasive a terțului poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București, invocată de către acesta prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
În cauză, instanța a dispus emiterea din oficiu a unei adrese către B. Casagranda S. A. pentru comunicarea unor copii conform cu originalul de pe actele dosarului de executare nr. 441/2014, acestea fiind atașate la dosarul cauzei la filele nr. 133-166.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Dosarul de executare nr. 441/2014 al B. Casagranda-S. A. are ca obiect o executare silită pornită la cererea creditoarei V. A., în temeiul sentinței civile nr. 1735/20.03.2014, pronunțate de Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr._/302/2013, executorie în temeiul art. 377 alin. 1 pct. 1 C. de la 1865, prin care instanța a validat poprirea înființată la 11.10.2012 în dosarul de executare nr. 1087/2012 al B. Casagranda-S. A., asupra sumelor datorate debitoarei Direcția Generala a Finanțelor Publice C.-S. de către terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la concurența sumei de 42.403 lei, drepturi bănești conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul C. S..
Executarea silită a sentinței civile nr. 1735/20.03.2014 împotriva debitoarei ANAF a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 5 București prin Încheierea din camera de consiliu de la data de 27.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/302/2014.
În dosarul de executare nr. 441/2014, executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală de la terții popriți A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București și Ministerul Finanțelor Publice pentru suma de 45.968 de lei, din care 42.403 lei reprezentând debit și 3.565 lei cheltuieli de executare stabilite prin încheierea din 14.01.2015, înștiințând și debitoarea în acest sens.
Potrivit art. 790 alin. 1 C.pr.cv., „dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă (respectiv 5 zile de la comunicarea popririi, potrivit art. 786 alin. 1 C.p.c.), poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
Conform art. 790 alin. 4 C.pr.cv „Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi”.
Astfel, în procedura de validare a popririi instanța verifică existența titlului executoriu în baza căruia s-a înființat poprirea, respectarea termenului de o lună de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă și existența unor raporturi între debitor și terțul poprit în baza cărora terțul poprit să datoreze sume de bani debitorului.
Prin urmare, procedura de validare a popririi presupune cu necesitate existența unei popriri în mod legal înființate, legalitatea înființării popririi urmând a fi analizată având în vedere dispozițiile art. 781 alin. 1 C.pr.cv., care prevede că „Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani (…) datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.”.
Preliminar, instanța constată că Agenției Naționale de Administrare Fiscală deține, în cauză, calitatea de debitoare și nu de terț poprit, titlul executoriu pus în executare în dosarul de executare 439/2014 al B. Casagranda-S. A. fiind sentința civilă nr. 1735/20.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, iar nu sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, la care debitoarea face referire.
În acest sens se reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală a avut calitatea de terț poprit în cadrul dosarului nr._/302/2013, în care Judecătoria Sector 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 1735/27.03.2014. Față de neîndeplinirea obligațiilor rezultate din sentința civilă nr. 1953/20.03.2014, această sentință a fost pusă în executare silită, formând obiectul dosarului de executare nr. 441/2014 al B. Casagranda-S. A., iar executarea silită a fost încuviințată împotriva Agenția Națională de Administrare Fiscală în calitate de debitoare.
Față de aceste considerente, apărările formulate în cadrul întâmpinării sunt vădit nefondate în raport de calitatea sa în cauză, întrucât instanța învestită cu soluționarea prezentei cereri nu analizează dacă Agenția Națională de Administrare Fiscală datorează sume de bani Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. ci doar dacă terții popriți Ministerul Finanțelor Publice, S. Român și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București datorează sume de bani Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Referitor la criticile debitoarei privind cheltuielile de executare stabilite în dosarul de executare 441/2014, instanța reține că executorul judecătoresc a întocmit încheierea privind cheltuielile de executare din 14.01.2015, această încheiere reprezentând act de executare ce poate fi contestat pe calea contestației la executare, potrivit disp. art. 712 alin.1 Cod procedură civilă și doar în cadrul acelei acțiuni se poate analiza legalitatea executării silite cu privire la cheltuielile de executare, iar nu în cadrul cererii de validare a popririi.
În continuare, instanța va proceda la analiza îndeplinirii sau nu a condițiilor prevăzute de art. 790 alin. 1 C.p.c. în raport de fiecare terț poprit:
Referitor la terții popriți Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța reține că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, „În domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: a). coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; b). dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare; c). emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor și forma de prezentare a acestora; d). emite norme metodologice, precizări și instrucțiuni prin care se stabilesc practicile și procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor (s.n.), controlul cheltuirii acestora, încheierea exercițiului bugetar anual, contabilizarea și raportarea; e). solicită rapoarte și informații oricăror instituții care gestionează fonduri publice; f). aprobă clasificațiile bugetare, precum și modificările acestora; g). analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor; h). furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale; i). asigură monitorizarea execuției bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor și cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situației; j). avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare; k). stabilește conținutul, forma de prezentare și structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite; l). blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite; m). dispune măsurile necesare pentru administrarea și urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinanțării în bani, rezultate din contribuția financiară externă acordată Guvernului României; n). colaborează cu Banca Națională a României la elaborarea balanței de plăți externe, a balanței creanțelor și angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar și valutar; o). prezintă semestrial Guvernului și comisiilor pentru buget, finanțe și bănci ale Parlamentului, împreună cu Banca Națională a României, informări asupra modului de realizare a balanței de plăți externe și a balanței creanțelor și angajamentelor externe și propune soluții de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balanței de plăți externe; p). participă, în numele statului, în țară și în străinătate, după caz, la tratative externe privind acordurile bilaterale și multilaterale de promovare și protejare a investițiilor și convențiile de evitare a dublei impuneri și combatere a evaziunii fiscale și, împreună cu Banca Națională a României, în probleme financiare, valutare și de plăți; r) îndeplinește și alte atribuții prevăzute de dispozițiile legale”.
Prin urmare, din cuprinsul acestui act normativ nu reiese faptul că Ministerul Finanțelor Publice ar avea calitatea de terț poprit, în înțelesul art. 781 C.pr.cv., în raporturile cu debitoarea ANAF, nefiind astfel îndeplinită condiția ca terțul poprit să datoreze sume de bani debitorului. Dimpotrivă, prin intermediul acestuia se efectuează proceduri de centralizare și încasare de venituri sau ordonanțare de cheltuieli, această din urmă operațiune, explicată în același act, fiind o „fază în procesul execuției bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri și de servicii au fost efectuate sau alte creanțe au fost verificate și că plata poate fi realizată”.
Astfel, deși fondurile instituțiilor publice sunt centralizate la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, cu privire la venituri și cheltuieli, această operațiune nu se realizează în cadrul unor raporturi creditor – debitor, ci prin intermediul planificării generale a bugetului de stat, operațiune care excede cadrului raporturilor juridice creditor – debitor.
Mai mult, conform art. 10 alin. 5 din HG nr. 34/2009, calitatea de ordonator principal de credite nu revine Ministerului Finanțelor Publice, ci ministrului finanțelor publice.
Dimpotrivă, a avea calitatea de terț poprit, în specificul raporturilor juridice deduse judecății, ar înseamnă ca debitoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală să aibă conturi deschise la Ministerul Finanțelor Publice, prin care să ruleze în mod direct și nemijlocit sume de bani, ceea ce nu se întâmplă însă.
În plus, având în vedere prevederile art.1 lit. a din OUG nr.146/2002, potrivit cărora trezoreria statului drept este „un sistem unitar și integrat prin care statul asigură efectuarea operațiunilor de încasări și plăți privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publică, și a altor operațiuni ale statului, în condiții de siguranță și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare”, reiese cu certitudine faptul că o altă persoană juridică – instituție publică – se circumscrie raporturilor juridice derivate din art. 781 C.pr.cv., legiuitorul definind cu precizie în acest text legal faptul ca încasările și plățile se realizează prin intermediul unităților de trezorerie.
Astfel, instanța constată că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de terț poprit în cauză, urmând a dispune respingerea ca neîntemeiată a cererii de validare a popririi cu privire la acesta.
De asemenea, în baza considerentelor expuse, instanța reține că nici S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de terț poprit în prezenta cauză.
De altfel, în privința acestuia din urmă, nici nu a fost emisă în cauză adresa de înființare a popririi, împrejurare, care împiedică, de plano, validarea popririi față de terțul poprit în discuție.
Prin urmare, în temeiul art. 790 alin. 4 teza finală C.pr.cv, instanța va desființa aceste popriri.
Cât despre terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București, instanța reține că, prin adresa din data de 22 ianuarie 2015, această instituție a comunicat executorului judecătoresc că a luat act de înființarea popririi în dosarul de executare nr. 441/2014 al B. Casagranda S. A. și va proceda la consemnarea sumei poprite pe măsura creării de disponibil în conturile ANAF, cu respectarea prevederilor OMFP nr. 2336/2011.
Având în vedere răspunsul terțului poprit la adresa de înființare a popririi, instanța apreciază că acesta din urmă nu și-a îndeplinit aceste obligații, în condițiile în care trebuia să ia măsura indisponibilizării tuturor conturilor debitoarei.
Astfel, instanța reține că, potrivit art. 2 din O.M.F.P. nr. 2336/2011, cel târziu în prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc sau de la organul fiscal competent în executarea silită a adresei de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice, însoțită de copia certificată de pe titlul executoriu, unitatea teritorială a Trezoreriei Statului va înștiința în scris instituția sau autoritatea publică cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi și suma pentru care se dispune poprirea. La adresa care se transmite instituției sau autorității publice se anexează situația disponibilităților de fonduri/creditelor bugetare deschise și neutilizate, după caz, prevăzută în anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înființare a popririi, iar art. 3 alin 1 din O.M.F.P. nr. 2336/2011 menționează că cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei de înștiințare însoțită de situația prevăzută în anexa nr. 1, instituția sau autoritatea publică are obligația de a comunica în scris unității teritoriale a Trezoreriei Statului informații în legătură cu sumele existente în conturi la data primirii adresei de înființare a popririi care se indisponibilizează.
Totodată, art. 3 alin 2 din O.M.F.P. 2336/2011 prevede că sumele care fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile și autoritățile publice ținând cont de prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și de categoriile de sume care nu sunt supuse executării silite prevăzute la art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 452 alin. 2 din Codul de procedură civilă, iar art. 3 alin. 3 din O.M.F.P. 2336/2011 prevede că la efectuarea oricăror plăți din sumele care nu fac obiectul indisponibilizării, instituțiile sau autoritățile publice vor înscrie la rubrica "Reprezentând" din ordinele de plată pentru Trezoreria Statului (OPT) "plată cf. art. 1 alin. (2) din OG nr. 22/2002".
Așadar, deși terțul poprit a comunicat executorului că ”a luat act de înființarea popririi”, instanța apreciază totuși că terțul poprit a dat curs numai formal adresei de înființare a popririi, întrucât în realitate nu a consemnat la dispoziția executorului nicio sumă de bani și a avut în vedere numai sumele cu privire la care instituția debitoare i-a comunicat că pot fi indisponibilizate, conform O.M.F.P. nr. 2336/2011, ceea ce denotă că indisponibilizarea sumelor de bani poprite a fost lăsată în fapt la latitudinea debitoarei.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, instanța apreciază că, în cauză, se impune verificarea concordanței, în circumstanțele concrete ale cauzei, a dispozițiilor anterior enunțate cu prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În primul rând, instanța reține că dreptul de a obține executarea unei sentințe sau a unei decizii reprezintă o parte integrantă din dreptul la un procesul echitabil, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, în aplicarea art. 6 din Convenție, ce vizează protecția preeminenței dreptului indisolubil legat de noțiunile de societate democratică și stat de drept.
Astfel, în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 martie 2005, în cauza Ș. c. României, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1048 din 25.11.2005, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești.
Prin această hotărâre, Curtea a statuat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (par. 23-25) (idem cauza Hornsby c. Greciei, Imobiliara Saffi c. Italiei, A. c. României). Or, prin O.M.F.P. nr. 2336/2011 se tinde tocmai la inactivarea unei hotărâri judecătorești prin blocarea executării ei prin emiterea unui act administrativ.
Mai mult, instanța reține că atât terțul poprit, cât și debitoarea reprezintă instituții ale statului. Or, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că statul și instituțiile sale, în calitate de debitori, nu pot invoca lipsa fondurilor, ca motiv pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești prin care s-au stabilit creanțe împotriva lor (Shmalko contra Ucrainei, Katsyuk contra Ucrainei, P. contra Moldovei).
Totodată, în cauza Ș. contra României, Curtea a reținut că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi, iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
De asemenea, în cauza Bourdov c. Rusiei (hotărâre din 7 mai 2002), Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor financiare pentru a onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului (par. 35).
În concret, în cauza de față instanța reține că obligația de plată avută față de creditorul din prezenta cauză îi era cunoscută debitoarei, câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească într-un proces în care debitoarea a fost parte și care i-a fost comunicată.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat că dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru munca prestată reprezintă un „bun” în accepțiunea Articolului 1 Protocolul 1 din Convenție (Bahçeyaka v. Turkey, nr._/01, § 34, 13 Iulie 2006; Erkan v. Turkey (dec.), nr._/03, 24 Martie 2005; Schettini and others v. Italy (dec.), nr._/95, 9 Noiembrie 2000; Størksen v. Norway, no._/92).
Așadar, prin desființarea popririlor constituite în vederea executării creanței se aduce atingere acestui drept care devine, în acest mod, un drept iluzoriu, fapt care este de natură să înfrângă prevederile Protocolului 1 la CEDO.
În concluzie, instanța reține că dispozițiile O.M.F.P. 2336/2011 nu sunt în concordanță cu dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și art. 6 din aceeași Convenție, atât sub aspectul atingerii aduse substanței dreptului recunoscut prin titlul executoriu, ce se circumscrie noțiunii de „bun”, în sensul Protocolului 1 din Convenție cât și sub aspectul dreptului la un proces echitabil.
Așa fiind, suntem în prezența unui conflict între aplicarea dispozițiilor O.M.F.P. 2336/2011 și aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului însoțită de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care se soluționează în favoarea acestora din urmă, instanța fiind obligată să dea curs acestora din urmă în conformitate cu dispozițiile art. 11 al. 2 și art. 20 din Constituția României.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de 790 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă, astfel că va admite cererea formulată în contradictoriu cu terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București, sens în care va valida poprirea înființată la data de 14.01.2015 de B. Casagranda S.-A. în dosarul de executare nr. 441/2014 și, în consecință, va obliga terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București să plătească creditoarei, în limita creanței de 45.968 de lei cuvenită creditoarei, din sumele datorate debitoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Cu privire la cererea de amendare a terților popriți, aceasta va fi respinsă în temeiul art. 790 alin. 9 C.pr.civ., ca neîntemeiată, reținându-se în privința terților popriți Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice că, astfel cum mai sus s-a arătat, aceștia nu au dat curs adresei de înființare a popririi în mod justificat, iar în privința terțului poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București că din probele administrate nu a rezultat reaua-credință a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea, formulată de către creditoarea V. A., cu domiciliul procesual ales la av. E. C., în București, ., ., în contradictoriu cu debitoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, C._ cu sediul în București, ., sector 5 și terții popriți M. FINANȚELOR PUBLICE, C._, cu sediul în București, ., sector 5, A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, în București, ., sector 2 și S. ROMÂN prin M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, în parte.
Validează poprirea înființată la data de 14.01.2015 de B. Casagranda S.-A. în dosarul de executare nr. 441/2014 și, în consecință, obligă terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București să plătească creditoarei, în limita creanței de 45.968 de lei cuvenită creditoarei, din sumele datorate debitoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Respinge ca neîntemeiată cererea de validare a popririi în raport cu terții popriți Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și prin urmare desființează aceste popriri.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea creditoarei de amendare a terților popriți.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7545/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7527/2015. Judecătoria... → |
|---|
