Acţiune în constatare. Sentința nr. 4795/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4795/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 4795/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4795
Ședința publică din data de 18.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamantul L. NICUȘOR, în contradictoriu cu pârâtul C. I., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015, aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 24.11.2014, sub numărul_, reclamantul L. NICUȘOR a chemat în judecată pârâtul C. I. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de consimțământ din partea pârâtului în vederea racordării apartamentului nr. 2 din imobilul situat în București, ., Sector 6 la sistemul public de apă potabilă. Totodată, a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în ., ., Sector 6, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare cu plata în rate nr. 775/1997 și coproprietar cu o cotă de 50, 3%, alături de pârât, pe terenul aferent imobilului pe care îl stăpânește în indiviziune forțată și perpetuă. A mai arătat că locuiește la respectiva adresă încă de la semnarea contractului împreună cu familia sa, respectiv soția și doi copii în condiții improprii unui trai decent, fără a avea o sursă de apă potabilă din cauza refuzului constant al pârâtului de a le a da acordul în vederea racordării la branșamentul existent pe terenul lor și care alimentează cu apă doar apartamentul pârâtului. În plus, a arătat că deși a încercat în nenumărate rânduri să soluționeze acest diferend în mod amiabil, s-a lovit în mod repetat de atitudinea ostilă a pârâtului, care a refuzat să-i permită branșarea apartamentului pe care îl deține la rețeaua publica de apă.
Cu privire la dreptul său de a se racorda la rețeaua publică de apă potabilă, reclamantul a invocat dispozițiile art. 646 Cod civil, învederând instanței faptul că, având în vedere că supra bunurilor comune, coproprietarii au drepturi egale și concurente, reclamantul are dreptul potrivit legii de a se bucura de toate drepturile ce i se cuvin ca și proprietar, inclusiv de a se racorda la rețeaua de furnizare a apei care trece pe terenul aflat în proprietate comună cu pârâtul, beneficiind de serviciile de distribuție. Însă acest drept i-a fost refuzat de către pârât,, fără vreun motiv real în opinia sa și fără ca pârâtul să precizeze dacă i s-ar produce vreun prejudiciu prin realizarea acestor lucrări, așa încât reclamantul a apreciat că pârâtul a fost de rea credință. În plus, la aceasta a considerat că se adaugă refuzul pârâtului de a da curs solicitării reclamantului de a-și exprima acordul privind racordarea la notariat, solicitare efectuată atât prin executor judecătoresc (Notificare nr. 527/11.08.2008), cât și prin Cabinet de cât în data de 09.04.2012, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pe care pârâtul a refuzat s-o ridice de la poștă.
Totodată, reclamantul a arătat că prin refuzul pârâtului i s-au produs atât prejudicii materiale, respectiv: aprovizionarea cu apă potabilă din alte surse care au determinat un consum de timp și energie considerabil, precum și costuri foarte mari, dar și morale, determinate de condițiile improprii de trai, având în creșterea și întreținerea fiicelor sale. Prin prisma acestui fapt, reclamantul a apreciat că atitudinea paratului poate fi interpretată că un abuz de drept, în condițiile art. 3 din Decretul 31/1954, având în vedere că, prin refuzul său, pârâtul l-a împiedicat să-și exercite drepturile conferite de lege ca un veritabil proprietar, încălcându-se în acest sens și dispozițiile art. 555 Cod civil.
Față de cele învederate, reclamantul a solicitat instanței să dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de consimțământ din partea pârâtului în vederea racordării apartamentului nr. 2 din imobilul situat în București, ., sector 6 la sistemul public de apă și canalizare. Totodată, a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 646 și urm C.civ; art. 3 din Decretul 31/1954, art. 94 și um. C.pr.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului, probei testimoniale cu martorii Bilcilescu Victoraș și P. S. I., precum și orice probă utilă, pertinenta și concludentă pentru soluționarea cauzei. Totodată, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: dovada de primire și procesul verbal de predare primire a notificării, somației, somației la executare, publicației de vânzare, adresei de înființare a popririi, adresei către bancă de deblocare cont, din data de 13.08.2008; notificare către pârât; dovada comunicării încheierii nr._ din 28.05.2012; încheierea nr._ din 28.05.2012, extras de carte funciară pentru informare, schiță apartament, proces verbal de predare – primire a locuinței nr. 775 din 23.01.1997, adresa nr._ din 11.12.2002; contract de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 775 din 1997, confirmări de primire.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 18.12.2014, reclamantul a menționat că branșarea la sistemul public de apă potabilă este realizată până la ., însă pârâtul nu îi permite să realizeze racordarea cu instalațiile aferente de la acest contor până la imobilul proprietatea sa, acord fără de care această procedură nu s-ar putea realiza. A mai arătat că pârâtul a realizat racordarea de la sistemul public de apă potabilă către imobilul sau de la parter, ., de bună credința fiind a înțeles să-și exprime acordul în acest sens. Totodată, a mai învederat instanței faptul că, din cauza relei credințe a pârâtului care încearcă să îl determine cu orice preț pe reclamant să vână apartamentul său la un preț derizoriu și să părăsească imobilul pentru a-și întregi proprietatea.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.01.2015, pârâtul C. I., a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamant și excepția lipsei de interes a acțiunii. Pe fondul cauzei, în cazul respingerii excepțiilor invocate, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună respingerea cererii reclamantului, în principal, ca lipsită de obiect, iar în subsidiar, ca nefondată. Totodată, în temeiul art. 453 Cod de Procedura Civilă, a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, pârâtul a apreciat că admisibilitatea cererii reclamantului este condiționată de existența unor demersuri prealabile obținerii acordului pârâtului, cum ar fi cele în vederea obținerii avizelor și documentației tehnice necesare efectuării lucrărilor de trecere a branșamentului pentru apă curentă și canalizare prin spațiul comun aflat în indiviziune forțată și perpetuă. Lipsa existenței unor atare demersuri prealabile în cauză, absolut necesare în vederea obținerii acordului pârâtului, a apreciat că face ca acțiunea formulată de reclamant să fie inadmisibilă.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a acțiunii, pârâtul a considerat că reclamantul nu are niciun interes legitim în promovarea acesteia atât timp cât nu a efectuat demersurile legale prealabile obligatorii în vederea obținerii avizelor și documentației tehnice necesare efectuării lucrărilor de trecere a branșamentului pentru apă curentă și canalizare prin spațiul comun aflat în indiviziune forțată și perpetuă. Prin urmare, pârâtul a apreciat că acțiunea acestuia are caracter pur șicanatoriu, fără vreo finalitate practică atât timp cât la data sesizării instanței de judecată nu exista niciun fel de demers legal, aviz sau document tehnic prealabil obținerii acordului pârâtului, scopul acesteia fiind lipsit de eficiență juridică.
Pe fondul cauzei pârâtul a învederat instanței faptul că este proprietarul imobilului situat în București, sector 6, ., parter; deținând părțile comune ale construcției și terenul din jurul acesteia în indiviziune cu reclamantul. Față de această situație de fapt, a apreciat că susținerile reclamantului sunt nefondate întrucât pârâtul nu s-a opus niciodată ca reclamantul să se racordeze la rețeaua de apă curentă și canalizare, însă și-a exprimat categoric dezacordul ca lucrările de branșare și extindere solicitate de acesta să fie efectuate fără un proiect tehnic, fără avize de execuție și fără respectarea normelor și normativelor legale. Față de acest aspect, arătând totodată instanței că i-au fost încălcate în repetate rânduri drepturile conferite de lege în calitate de co-proprietar de către pârât, fiindu-i tulburată liniștita folosință a terenului pe care îl stăpânim în indiviziune, realizând construcții ilegale precum și lucrări neautorizate de branșare la rețeaua de apă, fapte pentru care a fost sancționat în repetate rânduri de organele abilitate, reclamantul a arătat că l-a convocat pe reclamant încă din anul 2008, prin executor judecătoresc, în vederea stabilirii unui acord privitor la racordarea imobilului acestuia la rețeaua de apă curentă și canalizare.
Pârâtul a mai învederat instanței faptul că, potrivit Procesului-verbal din data de 28.08.2008, încheiat B. T. G., reclamantul a precizat că intenționează să execute personal și nu prin firme autorizate lucrările de extindere, și că va depune diligente în sensul prezentării unui proiect pertinent. Cu toate acestea, pârâtul a arătat că acest proiect nu a fost niciodată prezentat de către reclamant și totodată nu a efectuat nici un demers în acest sens de către reclamant, singurele demersuri fiind acelea de a-l convinge pe pârât să demareze lucrări neautorizate de branșare și extindere a sistemului de apă și canalizare pe proprietatea aflată în indiviziune, demersuri cu care pârâtul nu a fost de acord, având în vedere vechimea construcției,edificată în anul 1937, structura acesteia extrem de precară precum și faptul că suprafața de teren din imediata apropiere a construcției este extrem de îngustă și nu permite lucrări de amploare pentru extinderea rețelei de apă și canalizare.
Față de cele învederate, pârâtul a apreciat că cererea formulată de reclamant este lipsită de obiect, în condițiile în care acordul pârâtului de a permite trecerea branșamentului pentru apă curentă și canalizare prin spațiul comun aflat în indiviziune forțată și perpetuă, de la contorul de apă al reclamantului, până la apartamentul 2 din imobilul situat în București, ., ., proprietatea reclamantului, a existat întotdeauna, însă condiționat de executarea în deplină legalitate a respectivelor lucrărilor de extindere .
În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant ca nefondată, acesta din urmă neputând face dovada efectuării demersurilor legale la care s-a obligat cu ocazia încheierii Procesului-verbal de către B. T. G. la data de 28.08.2008 și nici dovadă faptului că lipsa acordului pârâtului la realizarea unor lucrări apreciate ca fiind ilegale ar constitui un abuz de drept. În plus, a apreciat că reclamantul nu poate invoca lipsa acordului pârâtului atâta vreme cât nu i-a pus la dispoziție niciun fel de schiță, proiect tehnic sau aviz prealabil realizării lucrărilor de extindere a rețelei de apă și care să fi fost întocmit de o instituție abilitată .
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 NCPC
În susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantului, probei testimoniale și probei cu înscrisuri, respectiv: notificare către reclamant, proces verbal din data de 28.08.2008, proces verbal din data de 16.01.2003, adresa nr._/ 26.08.2004, adresa nr. 18/2439/06.09.2004,schița imobilului, adresa nr._/04.11.2002, adresa nr._/03.12.2002, adresa nr._/04.12.2002, contract de abonament, planșe foto, autorizația nr. 4790, adresa nr._/4948/1/1.07.2005, contract pentru furnizarea apei potabile nr._ din 24.08.1993, plan topografic, adresa nr._/ 31.10.2001, adresa nr. 2039/30.08.2002, adresa nr._/25.04.2002, adresa nr._/21.02.2003, adresa nr._/04.11.2005.
Sub asepctul probatoriului, instanța a încuviințat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie, următoarele: dovada de primire și procesul verbal de predare primire a notificării, somației, somației la executare, publicației de vânzare, adresei de înființare a popririi, adresei către bancă de deblocare cont, din data de 13.08.2008; notificare către pârât; dovada comunicării încheierii nr._ din 28.05.2012; încheierea nr._ din 28.05.2012, extras de carte funciară pentru informare, schiță apartament, proces verbal de predare – primire a locuinței nr. 775 din 23.01.1997, adresa nr._ din 11.12.2002; contract de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 775 din 1997, confirmări de primire, notificare către reclamant, proces verbal din data de 28.08.2008, proces verbal din data de 16.01.2003, adresa nr._/ 26.08.2004, adresa nr. 18/2439/06.09.2004,schița imobilului, adresa nr._/04.11.2002, adresa nr._/03.12.2002, adresa nr._/04.12.2002, contract de abonament, planșe foto, autorizația nr. 4790, adresa nr._/4948/1/1.07.2005, contract pentru furnizarea apei potabile nr._ din 24.08.1993, plan topografic, adresa nr._/ 31.10.2001, adresa nr. 2039/30.08.2002, adresa nr._/25.04.2002, adresa nr._/21.02.2003, adresa nr._/04.11.2005; precum și proba cu interogatoriul reclamantului, răspunsurile fiind consemnate la filele 88-89 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul este proprietarul imobilului cu destinația de locuință situat în ., estaj 1, sector 6 București compus din trei camere, bucătărie și vestibul, precum și asupra cotei indivize de 50,30% din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 89,83 lei aflat sub construcție, așa cum retzultă din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 775/1997(f. 14) și extrasul de carte funciară depus la fila 10 din dosar.
Pârâtul este proprietarul imobilului cu destinația de locuință situat în ., parter, sector 6 București.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul solicită ca instanța să suplinească, prin hotărâre judecătorească, consimțământul pârâtului în vedere racordării reclamantului la rețeaua de apă potabilă și canalizare.
Din contractul nr._/24.04.1993 (f. 52-53) rezultă că pârâtul a încheiat, pentru locuința acestuia un contract pentru funizarea apei potabile, evacuarea apelor uzate și meteorice.
De asemenea, instanța reține că reclamantul a aîncheiat cu distribuitorul de servicii de alimentare cu apă potabilă contractul de abonament nr._/10.11.2004 pentru furnizarea apei potabile și canalizare, aplasarea sursei fiind stabilită de părți în curtea imobilulului, lângă poartă(f. 76-77)
Instanța constată că reclamantul și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art.646 C.civ. care reglementează cazurile de coproprietate forțată, precum și pe dispozițiile art. 3 din Decretul Lege nr. 31/1954 care însă nu mai este în vigoare, fiind abrogat prin Legea nr. 71/2011.
Instanța reține, din răspunsurile reclamantului la interogatoriul administart de pârât, că acesta nu a procedat la întocmirea unui proiect autorizat pentru lucrarea de modificare a instalației interioare de apă, precum și faptul că nu a prezentat un astfel de proiect pârâtului(f. 88-89, întrebările 10 și 12)
De asemenea, reclamantul a recunoscut că a realizat o lucrare de branșament de la poartă până la clădire fără respectarea dispozițiilor legale, fiind somat de Primăria sectorului 6 să desființeze această lucrare.(întrebările 3-4)
În conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții prevederile prezentei legi se aplică construcțiilor și instalațiilor aferente acestora, denumite în continuare construcții, în etapele de proiectare, execuție si recepție a construcțiilor, precum și în etapele de exploatare și intervenții la construcțiile existente și de postutilizare a acestora, indiferent de forma de proprietate, destinație, categorie și clasa de importanță sau sursa de finanțare, în scopul protejării vieții oamenilor, a bunurilor acestora, a societații și a mediului inconjurător.
Instalațiile prevazute la alin. (1) cuprind instalațiile electrice, sanitare, termice, de gaze, de ventilație, de climatizare/conditionare aer, de alimentare cu apă si de canalizare, exclusiv instalațiile, utilajele și echipamentele tehnologice din interiorul sau exteriorul construcțiilor.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, constructiile civile, industriale, agricole, cele pentru sustinerea instalatiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea constructiilor, pentru:
a)lucrari de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinatie sau de reparare a constructiilor de orice fel, precum si a instalatiilor aferente acestora, cu exceptia celor prevazute la art. 11; c)lucrari de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare si reabilitare privind caile de comunicatie de orice fel, drumurile forestiere, lucrarile de arta, retelele si dotarile tehnico-edilitare, bransamente si racorduri la retele de utilitati, lucrarile hidrotehnice, amenajarile de albii, lucrarile de imbunatatiri funciare, lucrarile de instalatii de infrastructura, lucrarile pentru noi capacitati de producere, transport, distributie a energiei electrice si/sau termice, precum si de reabilitare si retehnologizare a celor existente.
Din dispozițiile legale indicate instanța reține că reclamantul nu poate realiza lucarea de modificare a instalației de alimanetare cu apă decât după obținerea autorizației de contrctuție pentru efectuarea unei atare lucrări.
Or, reclamantul nu a făcut dovada că a efectuat demersuri pentru obținerea unei astfel de autorizații. Mai mult, reclamantul nu a făcut dovada formulării unei cereri către prestatorul de servicii, precum și către Primăria Sectorului 6 din care să rezulte intenția a acestuia de realizare a lucrării.
Instanța constată că reclamantul nu a dovedit opoziția pârâtul din prezenta cauză la racordarea sa la rețeua de apă și canalizare în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale. De altfel, din procesul-verbal întocmit la data de 28.08.2008 rezultă că reclamantul s-a angajat să preinte pârâtului un proiect avizat privind modificările pe care dorește să le realizeze.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. Nicușor, cu domiciliul ales în București, .. 44, ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul C. I., cu domiciliul în București, .. 10,.,. ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6 .
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2015
PREȘEDINTE GREFIER
B. B. A. LuizaToma P. C.
Red. ABB/ Tehnored.PAS
4 ex/ 29.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4879/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4812/2015.... → |
|---|
