Anulare act. Sentința nr. 1057/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1057/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1057/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1057
Ședința publică din data de 10.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamantul M. S. SECURITIES S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul R. L. IFN S.A. având ca obiect acțiune în constatare
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, a amânat pronunțarea pentru azi, 03.02.2015, când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 17.09.2014 sub nr._, reclamantul M. S. SECURITIES S.R.L. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtul R. L. IFN S.A. solicitând constatarea nulitații absolute a clauzelor contractuale prevăzute la:
- art. 14 pct. 14.2 din condițiile generale ale contractului de leasing financiar nr. CLF 2312/19.05.2008 încheiat între reclamant în calitate de utilizator și pârât în calitate de finanțator/proprietar/locator în care se menționează că “în cazul în care părțile contractante nu ajung la un acord scris în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data apariției neînțelegerii, aceasta va fi soluționată la București, de Curtea de Arbitrai Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în conformitate cu regulile sale de procedura, în vigoare la data sesizării și legea romană.”
- art. 2 pct. 2.5 din contractul de leasing financiar nr. CLF_/19.05.2008 încheiat între reclamantă în calitate de utilizator și pârât în calitate de finanțator/proprietar/locator referitor la durata și vloarea contractului în care se menționează că „Valoarea taxei contractuale: 18.000 EURO, fără TVA” solicitând restituirea sumei de 18.000 euro achitata de aceasta.
- art. 3 pct. 3.5 din contractul de leasing financiar nr. CLF_/19.05.2008 încheiat între reclamant în calitate de utilizator și pârât în calitate de finanțator/proprietar/locator referitor la condițiile și termenele de plata în cre se menționează că“Plățile aferente contractului de leasing se vor efectua în LEI la cursul BNR + 1.50%. în vigoare din data plații efective a avansului, a taxei de contract, a redevențelor. a valorii reziduale și a oricăror alte plați ce au legătură cu prezentul contract, conform prevederilor sale și a graficului de plată”.
- art. 3 oct. 3.5 alin, final din condițiile generale ale contractului de leasing financiar nr. CLF #_/19.05.2008 încheiat între reclamant în calitate de utilizator și pârât în calitate de finanțator/proprietar/locator „Daunele-interese cuprind cuantumul valoric al redevențelor rămase de plată și a valorii reziduale înscrise în contract” având în vedere caracterul de clauze abuzive al acestor prevederi contractuale.
Reclamantul a solicitat totodată nulitatea parțiala a clauzei contractuale prevăzute la art. 2 pct. 2.7 din condițiile generale ale contractului de leasing financiar nr. CLF12312/19.05.2008 încheiat între acesta în calitate de utilizator și pârât în calitate de finanțator/proprietar/locator referitor la sintagma „Finanțatorul își rezerva dreptul’’: ..Dacă variația nivelului dobânzilor Euribor la 6 luni depășește 20 BPS (0.2%) atunci finanțatorul își rezerva dreptul de a modifica lunar cuantumul dobânzilor neplătite de către utilizator, proporțional cu aceasta variație. În consecința, locatorul va recalcula redevențele contractuale rămase de achitat și va menționa pe fiecare factură pe care locatorul o va emite utilizatorului, modificarea astfel intervenita” și, în consecința, a solicitat anularea în parte a contractului de leasing financiar nr. CLF #_/19.05.2008.
La data de 31.10.2014 pârâtul R. L. IFN S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și trimiterea cauzei spre justa și justă și competență soluționare, Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, conform art.554 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere că, la art. 14.2 din contractul de leasing financiar nr._/19.05.2008, părțile au înserat o clauză compromisorie.
Pârâtul a invocat de asemenea, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București solicitând admiterea acesteia și trimiterea cauzei spre justa și competenta soluționare Judecătoriei Sectorului 3 București, în a cărei raza teritorială se afla sediul pârâtei.
De asemenea, pârâtul a solicitat, în cazul admiterii excepției necompetenței teritoriale a instanței, anularea acțiunii ca netimbrata/insuficient timbrata, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art.3 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile în anularea unui act juridic patrimonial se timbrează la valoare.
Totodată, pârâta a solicitat, în ipoteza în care Judecătoria Sectorului 6, în raport de temeiurile de drept invocate de reclamant, se va declara competentă să soluționeze cauza, respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, având în vedere că reclamantul nu se încadrează în sfera noțiunii de „consumator”, astfel cum este acesta definit atât de legislația internă (Legea nr. 193/2000), cât și de legislația europeană (Directiva nr. 193/2000) și pe cale de pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibila, având în vedere că Legea nr. 193/2000 nu reglementează posibilitatea legală ca o persoană juridică să solicite anularea unor clauze așa-zis abuzive, astfel cum sunt acestea definite de Legea nr. 193/2000.
De asemenea, pârâtul a solicitat prescrierea dreptului reclamantului de a cere restituirea sumei de 18.000 euro fără TVA, reprezentând taxa contractuala conform art. 2.5 din Condițiile Speciale ale Contractului de leasing și constatarea lipsei de interes de interes în formularea cererii prin care se solicita constatarea nulității clauzelor pretins abuzive și, pe cale de consecința, respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes, iar pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 10.11.2014, reclamantul M. S. SECURITIES S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinare.
Cu privirea la excepția de excepția necompetentei materiale invocate, a aplicabilității clauzei compromisorii inserate la art. 14 pct. 14.2 din Condițiile Generale la Contractul de leasing financiar precum și a susținerilor paratului potrivit cărora: “ (...) în măsura în care instanță va aprecia că prezența acțiune, întemeiata în drept pe dispozițiile Legii speciale nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, nu este de competenta exclusivă a instanțelor judecătorești, subscrisa vă solicităm să dispuneți trimiterea cauzei spre justă și competență soluționare, la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, conform art. 14 pct. 14.2. din Condițiile Generale ale contractului de leasing financiar”, reclamantul a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor articolului 3 aliniatul 3 lit. q din Directiva nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii prevede că „Anexa conține o listă orientativă și neehaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive. (...) Clauzele care au ca obiect sau ca efect: (...) q) excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție sau de a exercita orice altă cale de atac. în special prin solicitarea consumatorului să sesizeze exclusiv o curte de arbitraj (...)” precum și art. 1 lit. i) a Anexei la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, care stipulează în mod expres faptul că: “Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acțiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în același timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj.”
Așadar, reclamanta a menționat că dreptul acesteia de a se adresa instanțelor judecătorești de drept comun a fost exclus în mod arbitrar de către parat, clauza contractuală prevăzută la art. 14.2 din Condițiile generale ale contractului de leasing financiar contravenind atât prevederilor legale naționale, respectiv art. 21 din Constituită României: „Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive cât și a celor europene, respectiv art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: ’’Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care vă hotăra fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa” dar și Directiva nr. 93/13/CEE, articolul 3 aliniatul 3 lit. q.
În concluzie, reclamantul a învederat faptul că nu se poate că printr-o dispoziție contractuală nenegociata, ci impusă de către pârât să deroge de la prevederile legale, imperative, fără a fi sancționat cu nevalabilitatea respectivei clauze contractuale, motiv pentru care a solicitat constatarea caracterului abuziv, ilicit și imoral al clauzei inserate la art. 14 pct. 14.2. din contractul de leasing și, în consecința, anularea acesteia.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței generale a instanței invocată de pârâtă prin întâmpinare (intitulată eronat de pârâtă ca fiind o necompetență materială) în conformitate cu prevederile art.248, alin.1 Noul Cod Proc.Civilă,, instanța reține următoarele:
Intre parți subzistă raporturi întemeiate pe contractului de leasing financiar nr. CLF 2312/19.05.2008, părțile stabilind conform clauzei înscrise la Cap.14.1 ,,orice neînțelegere rezultând din încheiere, interpretarea, executarea și rezilierea Contractului de leasing financiar va fi rezolvată pe cale amiabila, fără o acțiune juridică imediată,,, iar potrivit clauzei de la Cap.14.2 “în cazul în care părțile contractante nu ajung la un acord scris în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data apariției neînțelegerii, aceasta va fi soluționată la București, de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în conformitate cu regulile sale de procedura, în vigoare la data sesizării și legea romană.”
Este fără putință de tăgadă că litigiul de față nu este de competența Judecatoriei, ci de competența unui alt organ cu activitate jurisdicțională, respectiv Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, raportat la prevederile art.542 din Codul de procedură civilă, care statuează expres că persoanele care au capacitatea deplină de exercițiu pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civila, dezbaterea succesorala, relațiile de familie, drepturile asupra cărora părțile nu pot sa dispună.
Potrivit dispozițiilor legale cuprinse în art.548 si art.549 din Codul de procedură civilă, părțile pot conveni să soluționeze litigiile dintre ele pe calea arbitrajului, prin încheierea unei convenții arbitrale în scris, fie sub forma unei clauze compromisorii inserate în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de sine stătătoare, denumită compromis. Mai mult, în conformitate cu art.553 din Cod, încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești. Or, în speță, părțile au încheiat o asemenea convenție arbitrală, sub forma unei clauze compromisorii necontestate, prin care au stabilit ca neînțelegerile dintre ele decurgând din sau în legătura cu Contractului de leasing financiar nr. CLF 2312/19.05.2008 să fie soluționate de către Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, ceea ce exclude pentru litigiul dedus judecății competența instanțelor de drept comun.
Pe cale de consecinta, întrucât in cauza nu este incident nici unul din motivele prevăzute de art.554, alin.2 din Codul de procedură civilă, în raport de care instanta sa retina spre soluționare procesul, văzând ca pârâta a înțeles sa invoce clauza compromisorie, în baza art.554 raportat la art. 129, alin.2, pct.2 din Cod de proc. civ., instanta va admite excepția necompetentei generală a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti și va declina competenta de soluționare a cauzei către Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția de necompetență generală a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul M. S. SECURITIES S.R.L., cu sediul în București, ., ., J_, CUI_, cu sediul procesual ales în București, . B., nr. 3, sector 5 în contradictoriu cu pârâtul R. L. IFN S.A., cu sediul în București, .. 20 sector 3, J40/_/1998, CUI RO_, cu sediul procesual ales București, ., nr. 55, vila nr. 6, sector 1 către Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. AndreiGeorgiana Ș.
Red. AG/ Tehn. ȘG
4 ex./05 .03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1079/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1307/2015.... → |
|---|
