Plângere contravenţională. Sentința nr. 864/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 864/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 864/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 864
Ședința publică de la 03.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul L. P. C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-B. RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul prin avocat, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, petentul prin avocat arată că fapta s-a petrecut pe .> Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cerere.
În temeiul art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că procesul se va soluționa la acest termen de judecată, deci într-un termen optim și previzibil.
Instanța, apreciind că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că proba cu înscrisurile depuse la dosar este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod de procedură civilă, și o încuviințează din oficiu pentru ambele părți.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul prin avocat solicită admiterea plângerii contravenționale, respectiv anularea procesului verbal de contravenție și anularea suspendării dreptului de a conduce, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu măsura avertismentului.
Petentul prin avocat arată că încadrarea juridică din procesul verbal de contravenție este neîntemeiată, întrucât respectiva prevedere legală cuprinde cu totul altceva, respectiv prevede sancțiunea aplicabilă pentru o cu totul altă faptă săvârșită.
Petentul prin avocat arată că în primele două fotografii nu se poate reține cu certitudine faptul că autovehiculul fotografiat este cel condus de acesta.
Petentul prin avocat arată că în cea de-a treia fotografie se poate observa clar numărul mașinii condusă de acesta, iar pe aceasta apare o viteză de 99 km/h, în niciun caz 105 km/h.
Petentul prin avocat arată că eroarea tolerată este de 3 km/h pentru viteze de până la 100 km/h, în speță se scad din cei 99 km/h cei 3 km/h, rezultând astfel 96 km/h.
Petentul prin avocat arată că aparatul radar ce a făcut înregistrarea nu avea cum ca în două secunde să efectueze peste 30 de fotografii.
Petentul prin avocat arată că prima poză este făcută la ora 01:16:15 – poziția 7272, a doua poză este la ora 01:16:16 – poziția 7302, deci la o secundă diferență, însă între numărătoarea acestora este o diferență de 30 de poziții.
Petentul prin avocat arată că pe fotografiile depuse de intimată la dosarul cauzei, înaintea cifrei de viteză este trecută litera T, ce reprezintă test, respectiv că aparatul își făcea autotestarea în momentul respectiv, iar măsurătorile acestuia nu pot reprezenta probe pentru aplicarea legislației rutiere.
Petentul prin avocat depune concluzii scrise și arată că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 04.11.2014, sub nr._, petentul L. P. C. a chemat în judecată pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-B. RUTIERĂ, solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr._/14.10.2014, anularea suspendării dreptului de a conduce, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu măsura avertismentului.
În susținerea acțiunii, petentul a arătat că în data de 14.10.2014, ora 13:20, a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție contestat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei, suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile și reținerea permisului de conducere pentru circularea cu o viteză de 105 km/h pe u sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h.
Petentul a arătat că în momentul la care a fost sancționat contravențional, circulația pe drumurile publice se făcea în condiții meteo nefavorabile, respectiv condiții de umezeală, ca după ploaie, existând mâzgă pe carosabil, motiv pentru care nu avea cum să circule în sectorul de drum respectiv cu o viteză atât de mare, depășind cu atât de mult limita legală.
Petentul a arătat că a explicat echipajului de poliție aceste aspecte și a solicitat să îi fie arătată înregistrarea video, acesta a refuzat în mod vehement să îi pună la dispoziție acest lucru, deși avea această obligativitate legală.
Petentul a arătat că a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, nerecunoscând faptele constatate de către agentul constatator, întrucât acestea nu corespund realității.
Petentul a mai arătat că procesul verbal de contravenție contestat nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege pentru întocmirea acestuia.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe art. 31 alin. 1 și art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, art. 109 și art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În susținerea acțiunii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție contestat, dovada comunicării acestuia, copie CI.
La data de 07.11.2014, prin serviciul Registratură, petentul a depus la dosarul cauzei motivele de fapt ale plângerii contravenționale, iar la data de 17.11.2014, a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 24.11.2014, prin serviciul Registratură, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare însoțită de înscrisuri, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 02.12.2014, petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție contestat în original și răspuns la întâmpinare.
La data de 07.01.2015, prin serviciul Registratură, intimata a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, petentul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 810,00 lei (9 puncte de amendă x 90 lei) precum și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în temeiul art. 102, alin. 3, lit. e) coroborat cu art. 111, alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzută de articolul sus-arătat coroborat cu art. 121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile (H.G. nr. 1391/2006) prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională ., nr._/14.10.2014, fila 46.
S-a reținut în sarcina petentului că la data de 14.10.2014, ora 01.16, pe Șoseaua Virtuții nr. 148, a condus auto cu nr. OS PL 077 fiind înregistrată cu aparatul radar că a circulat cu viteza de 105 km/h, pe un sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h.
Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională petentul a depus la Judecătoria Sector 6 București, plângere înregistrată la data de 4 noiembrie 2014 procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională fiind comunicat petentului prin poștă la data de 20 octombrie 2014, deci cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Examinând modul de încheiere a procesului-verbal atacat, instanța constata că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit deciziei nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - pronunțată în recursul în interesul legii, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal“, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu“.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin.(7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Față de cele expuse instanța respinge toate motivele de nulitate relativă invocate de petent, adică cele ce nu se încadrează în enumerarea limitativă a art.17 din ordonanță și care sunt sancționate cu nulitatea absolută, deoarece petentul nu a probat faptul că prin lipsurile invocate i s-ar fi pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Instanța constată că această vătămare nu există atâta timp cât petentul s-a și adresat instanței de judecată în fața căreia a putut invoca toate cazurile de nulitate absolută ce ar afecta procesul-verbal și a putut proba o eventuală netemeinicie a procesului-verbal.
In drept, procesul–verbal de constatare si sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Cu privire la jurisprudența C.E.D.O., Curtea E.D.O. a stabilit că numai atunci, când cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, cu privire la situația de fapt, de către agentul constatator, nu au fost percepute prin propriile-i simțuri de acesta, nu se bucură de prezumția de autenticitate, instanța fiind practic obligată să administreze probe din care să rezulte veridicitatea situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională. Dar atunci când situația de fapt, consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, așa cum este cazul de față, a fost percepută de agentul constatator prin propriile-i simțuri și nu din audierea de către agentul constatator a altor persoane, se bucură de prezumția de autenticitate, putând fi totuși, la solicitarea persoanei interesate, combătute prin alte mijloace de probă.
Din fotografiile, depuse de intimată la cererea petentului, filele 39-41, rezultă că situația de fapt reținută prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, corespunde realității respectiv petentul a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu viteza de 105 km/h pe un sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h.
Potrivit fișei din data de 13/14 octombrie 2014, fila 63, operator radar a fost agent Prudeanu I., iar lucrătorii folosiți la oprire au fost agenții R. G. și B. C.. Operatorul radar deține atestat, conform dovezii de la fila 42, iar aparatul radar este verificat metrologic conform buletinului de verificare de la fila 42. Deci viteza a fost constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Rezultatul operațiunii a fost consemnat și în fișa de la fila 43.
Pe fondul cauzei instanța reține că: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție potrivit art. 102, alin. 3, lit. e), coroborat cu art. 111, alin. 1, lit. c) din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile (H.G. nr.1391/2006) și se sancționează cu 9-20 puncte amendă (organul constatator a aplicat amenda în cuantumul ei minim) precum și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Instanța nu va putea proceda nici la o reindividualizare a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 810,00 lei, deoarece intimatul a ținut cont de limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și de circumstanțele personale ale persoanei contravenientei, aplicând amenda în cuantumul ei minim.
Față de cele arătate și în temeiul art. 34, alin. 1 din O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Instanța va lua act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. P. C., domiciliat în com. Frătăuții Vechi, ., jud. Suceava, CNP 1.77.03.19.333.225, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-B. RUTIERĂ, cu sediul în mun. București, .. 9-15, Sectorul 3, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/14.10.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 februarie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – B.I.C.
Data tehnoredactării – 12 februarie 2015
Număr de exemplare – 4
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1079/2015.... → |
|---|
