Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1308/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1308/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1308/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1308
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN 17.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA SA în contradictoriu cu pârâta F. I. SRL având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință ședința camerei de consiliu părțile nu se prezintă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect civil - cerere de valoare redusă, cauza se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, după care;
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. pune în discuție competența instanței și, procedând din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 C. pr.civ., o încuviințează.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 10.11.2014, sub nr._, reclamanta S.C. E. E. Muntenia S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta F. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6.892,28 lei, reprezentând debit principal și penalități, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de furnizare a energiei electrice nr. 1007-_-1/03.04.2006, pârâta a consumat energie electrică la locul de consum situat în București, .. 19, sector 6, neachitând facturile emise în perioada 14.06._, detaliate în centralizatorul anexat. Pentru facturile menționate pârâta nu a formulat refuz, acceptându-le tacit la plată.
Reclamanta a precizat că, în vederea soluționării amiabile a litigiului, a procedat la transmiterea către pârât a somației nr. 7115/02.07.2013, solicitând plata sumei datorate, însă acesta, deși a semnat confirmarea de primire, nu a înțeles să achite suma datorată, nici să se prezinte pentru soluționarea amiabilă a litigiului.
Reclamanta a mai arătat că, potrivit art. 61 alin. 2 lit. a din Legea nr. 123/2012 (art. 56 alin. 2 lit. a din Legea nr. 13/2007), „nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de către clientul final, poate atrage suportarea următoarelor consecințe, după caz: penalizări, sistarea temporară a furnizării, rezilierea contractului de furnizare.”
A învederat că obligația de plată a contravalorii energiei electrice consumate s-a născut o dată cu semnarea contractului, acesta reprezentând legea părților în accepțiunea art. 969 C.Civ - lege în vigoare la data încheierii contractului.
Conform art.7(c) din contractul semnat de consumator, acesta cunoaște că are obligația „ să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice”.
Reclamanta a învederat că pârâta este obligată la plata taxei pentru demontarea contorului/deconectarea consumatorului rău-platnic ca urmare a neachitării facturilor, în baza art. 200(5) din H.G. nr. 1007/2007 pentru aprobarea regulamentului de furnizare a energiei electrice consumate.
De asemenea, pârâta are obligația de a plăti majorări de întârziere în cazul neachitării contravalorii facturilor pentru serviciile prestate, obligație prevăzută în mod expres la art. 14(3) din contract.
Reclamanta a învederat că întrucât termenele de scadență au fost depășite, a procedat la calcularea penalităților pentru fiecare zi de întârziere, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 C.pr.civ., Legea nr. 123/2013, ale H.G. nr. 1007/2004, Decizia ANRE nr. 57/1999, Ordinul ANRE nr. 5/2003.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1007-_-1/03.04.2006, facturile neachitate, centralizatorul facturilor neachitate, modul de calcul al penalităților. Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 2).
La data de_, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizările puse în vedere de instanță prin rezoluția din data de 12.11.2014 la care a atașat dovada calității de reprezentant.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 03.04.2006 între creditoare, în calitate de furnizor vânzător și debitor, în calitate de consumator s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii industriali nr. 1007-_-1/03.04.2006. Contractul are ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice.
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile fiscale atașate la dosar, aferente perioadei 24.06._12, având o valoare totală de 6892,88 lei și reprezentând contravaloarea serviciilor de energie electrică prestate de către reclamantă și penalități pentru plata cu întârziere a facturilor restante.
Potrivit art. 11 lit. a) din contract, consumatorul are obligația de a achita integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate. De asemenea, potrivit art. 14 din contract, factura va fi achitată în termen de 10 zile de la emitere, neplata de către consumator în termen de 30 de zile de la scadență atăgând penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței și nu pot depăși valoarea facturii.
Prin urmare, deși debitorul și-a asumat prin contract obligația de a achita facturile fiscale de la data scadenței acestora, acesta nu a plătit contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în termenul prevăzut în cuprinsul acestora. Pentru a reține acest aspect, instanța are în vedere faptul că, deși reclamanta a dovedit existența creanței sale, pârâtul nu a probat îndeplinirea obligației ce-i revenea conform contractului, respectiv de a plăti prețul serviciilor prestate.
Cu privire la procedura aplicabilă, dispozițiile art. 1025 C.pr.civ. privind cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În drept, potrivit art. 969 C.civ., contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
În plus, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale menționate și situația de fapt expusă, instanța reține, în temeiul principiului conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părți că, pârâtul, nu și-a îndeplinit obligația de a achita serviciile furnizate de reclamantă, urmând să îl oblige la achitarea acestora reprezentând contravaloare energie electrică consumată și neachitată în sumă de 6093,14 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata penalităților, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
În plus, potrivit art. 1087 v.C.civ., „Când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică”. Conform art. 1084 v. C.civ, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprins în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit afară de excepțiile prevăzute de lege.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă, în mod clar, faptul că un creditor, suferind o neexecutare din partea debitorului a obligației acesteia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitorul justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării facturilor emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, pârâtul fiind pus de drept în întârziere, de la data scadenței facturii. Pentru aceste considerente, instanța va obliga pârâtul și la plata penalităților de întârziere pentru neplata energiei electrice în sumă de 799,74 lei.
Față de soluția de admitere a cererii, reținând culpa procesuală a debitorului, în temeiul art. 453 alin. 1 C.p.c. instanța îl va obliga pe acesta și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea, astfel cum a fost formulată de reclamanta S.C. E. E. Muntenia S.A., cu sediul în București, .. 41-43, corp A, sector 1, J40/_/2008, CUI RO24387371, în contradictoriu cu pârâta F. I. SRL cu sediul în București, Bvd. I. M. nr. 17, ., ., CUI_.
Obligă pârâta sa plătească reclamantei suma de 6093,14 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată și neachitată și suma de 799,74 lei reprezentând penalități de întârziere calculate la debitul principal.
Obligă pârâta la plata sumei de 200 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.02.2015.
PPREȘEDINTE GREFIER
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1307/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1286/2015. Judecătoria... → |
|---|
