Anulare act. Sentința nr. 2207/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2207/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 2207/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2207
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect plângere contravențională/anulare act, privind petenta P. D. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimata, prin consilier B. M., lipsind petenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că pricina se află la primul termen de judecată, după regulatorul de competență.
Interpelată de instanță, intimata, prin consilier, învederează că nu are cereri prealabile de formulat
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Intimata, prin consilier, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și cu planșele foto depuse la dosarul cauzei. Nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de către petentă prin cererea introductivă.
Reținând că proba cu înscrisuri îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o încuviințează ambelor părți.
Constatând că cererea se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Intimata, prin consilier, solicită respingerea cererii cu privire la toate capetele, ca fiind neîntemeiată și nesusținută. Procesul-verbal este întocmit în mod legal și temeinic, în forma specială prevăzută de art. 181 din Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului rutier, și respectiv art. 109 Cod rutier, forma fiind cea prevăzută de anexa 1d. În această formă, la procesul-verbal nu mai trebuiesc completate rubricile privind ocupația contravenientului, locul de muncă al acestuia, obiecțiunile și nici indicarea unui martor. Art. 109 din Codul rutier prevede că în cazul în care procesul-verbal este întocmit în lipsa contravenientului, iar fapta constatată prin mijloace tehnice, nu mai este nevoie de menționarea unui martor. În ce privește descrierea faptei și lipsa mențiunii că există posibilitatea de achitare a jumătate din cuantumul amenzii, aceste mențiuni se regăsesc în procesul-verbal. Fapta este descrisă în mod corect și complet, fiind menționat locul, data, ora săvârșirii, numărul de înmatriculare al autoturismului, obiectul material al faptei, precum și posibilitatea de a achita jumătate din cuantumul amenzii. În ce privește critica adusă de reclamantă, în sensul că prin procesul-verbal nu s-a menționat măsura tehnico-administrativă aplicată, precizează că în speță nu se aplică dispozițiile art. 180 invocate de către reclamantă, ci dispozițiile art. 181. Prin plângerea contravențională, petenta recunoaște faptul că a staționat neregulamentar în mod voluntar. Prin comunicarea aflată la dosar, proprietarul autoturismului, care este chiar petenta, indică persoana care a condus autoturismul, astfel că este dovedită existența faptei ilicite. În ce privește temeinicia procesului-verbal, consideră că din recunoașterea reclamantei și înscrisurile doveditoare depuse la dosar, inclusiv planșele foto rezultă pe deplin faptul că a staționat în zona de interdicție a indicatorului „oprirea interzisă”. Î_ ce privește capătul de cerere accesoriu, respectiv înlocuirea amenzii contravenționale, solicită respingerea acestuia, având în vedere că în speță este vorba de o faptă cu un pericol social ridicat, legiuitorul prevăzând în mod obligatoriu pe lângă aplicarea unei amenzi în cuantum destul de ridicat și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a punctelor de penalizare. Petenta nu a depus un cazier din care să reiasă dacă a mai săvârșit alte fapte. Mai mult, aceasta nu recunoaște și nu regretă săvârșirea faptei și a solicitat înlocuirea amenzii numai în subsidiar, în situația în care nu i-ar fi admisă cererea pe capătul principal. În ce privește dispoziția de ridicare, împotriva acestui act nu s-a adus niciun fel de critică. Printr-o cerere precizatoare, petenta menționează doar că dorește să conteste și dispoziția de ridicare, fără a indica vreun motiv de nelegalitate și netemeinicie. Dispoziția de ridicare este întocmită cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și este temeinică, fapt ce rezultă din planșele foto depuse la dosar. În ce privește capătul de cerere având ca obiect repararea prejudiciului în cuantum de 677,32 lei solicită respingerea ca o consecință a menținerii dispoziției de ridicare a autoturismului. În ce privește faptul că petenta a solicitat restituirea amenzii, arată că acest capăt de cerere este inadmisibil, întrucât potrivit art. 8 alin. 4 din OG nr. 2/2001 veniturile obținute din amenzile aplicate persoanelor fizice se fac venit la bugetul local. Prin urmare acestea au natura unei creanțe bugetare. Art. 116 Cod procedură fiscală și OG nr. 92/2003 prevăd că în situația în care titlul executoriu, în speță procesul-verbal se anulează, contribuabilul se poate adresa cu o cerere către organul de executare, respectiv, DITL Sector 6, prin care să solicite fie restituirea sumei, fie în baza Legii fiscale speciale, compensarea acesteia cu alte debite fiscale viitoare. De altfel, acest capăt de cerere este greșit îndreptat împotriva Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6 și este și lipsit de interes atât timp cât petenta are la îndemână o cale prevăzută de o lege specială.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.01.2014, petenta P. D. a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 anularea procesului-verbal . nr._/15.01.2014 și obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea cererii, petenta a arătat că procesul-verbal de contravenție nu respectă condițiile de formă impuse de lege. În primul rând, art. 16 alin.1 teza a III-a din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor stipulează că procesul-verbal de constatare a contravențiilor va conține, în mod obligatoriu, și următoarele mențiuni: „ocupația și locul de muncă al contravenientului”. În cadrul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. Sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal pe care înțelege să îl atace.
Un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv.
Agentul constatator avea obligația de a o încunoștința despre dreptul său de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal respectiv, precum și de a consemna în procesul-verbal acest aspect. Or, agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală imperativă, neținând cont de obiecțiunile contestatoarei și nemenționându-le în procesul-verbal, la rubrica „Alte mențiuni”, fiind în întregime barată fără a fi completată. Lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului în textul procesului-verbal duce la nulitatea acestuia, nulitate care nu poate fi acoperită în nici un fel, conform art. 16 alin.7 teza a II-a din OG nr.2/2001.
În al treilea rând, se impune anularea procesului-verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea sus-menționată dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că petenta contestatoare le-a fi săvârșit și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Or, potrivit art. 16 alin.1 teza a IV-a din OG nr.2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (...) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”. Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului-verbal este cuprinsă în art. 17 din OG nr.2/2001, conform căruia „Lipsa mențiunilor privind (...) a faptei săvârșite și a (...) atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
În al patrulea rând, raportat la dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal este nelegal întrucât nu a fost respectată formalitatea martorului asistent cu ocazia întocmirii procesului-verbal. În acest sens, în practica judiciară se reține constant faptul că în situații similare procesul-verbal este nelegal, neputându-se proba faptul că procesul-verbal a fost într-adevăr întocmit la data pretinsă de agentul constatator (Tribunalul București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, decizia civilă nr. 616/R/2009, citată de O. P., R. C., Regimul juridic al contravențiilor. OG nr. 2/2001 comentată, ediția a 2-a, Ed. Sfera juridică - Hamangiu, București, 2011, p. 229). Procesul-verbal a cărui anulare petenta a înțeles să o solicite cuprinde mențiunea „Nu a fost de față nici un martor deoarece constatarea s-a efectuat cu un mijloc tehnic certificat”.
În al cincilea rând, raportat la dispozițiile art. 28 din OG nr.2/2001, procesul verbal este nelegal, întrucât contestatoarei i-a fost încălcată posibilitatea legală de a plăti jumătate din minimul amenzii în 48 de ore.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 5, art. 6, art. 7, art. 15, art. 16, art. 17, art. 19, art. 21 alin. 3, art. 26 alin. 1, art. 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001, art. 118 din OUG nr. 195/2002, art. 8-8 ale Regulamentului - Anexa nr. 2 la HCLS 6 nr. 4/28.01.2010.
În dovedire petenta a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin cererea depusă pentru complinirea neregularităților cererii de chemare în judecată, petenta a arătat că solicită și anularea dispoziției de ridicare . nr._/07.09.2013 emisă de DGPL Sector 6.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, la data și ora menționate în dispoziția de ridicare contestată, o echipă operativă a Poliției Locale Sector 6 a identificat autovehiculul condus de contestatoare, marca Renault, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar pe calea Crângași nr. 26-28, în zona de acțiune a indicatorului rutier cu semnificația „Oprirea interzisă”. F. a fost incriminată și sancționată drept contravenție de art. 142 și 143 din RA al OUG nr. 195/2002 și art. 100 și 108 din OUG nr. 195/2002, agenții constatatori aplicând sancțiunea a patru puncte amendă contravențională în cuantum de 320 lei și 3 puncte penalizare, cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul prevăzut de lege în termen de două zile lucrătoare de la comunicarea procesului verbal. Petenta a recunoscut la fila 2 din plângerea contravențională că a staționat voluntar în data și locul menționat în actele contestate și a indicat în scris prin procesul verbal de identificare/comunicare că persoana care a condus vehiculul a fost chiar acesta, însă a considerat în mod neîntemeiat și fără a administra probe în susținerea acestei afirmații că autoturismul a staționat în mod regulamentar.
În ce privește legalitatea procesului verbal, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, fapt care îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată drept contravenție de actul normativ sus menționat. Petenta nu a invocat cauze reale de nulitate absolută ale procesului verbal, iar eventualele cauze de nulitate relativă ale acestuia sunt condiționate de invocarea și dovedirea de către contestatoare a unei vătămări și a imposibilității înlăturării în alt mod decât prin anularea procesului verbal, astfel cum a hotărât prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 Înalta Curte de Justiție și Casație, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă ICCJ, în sensul că toate celelalte cauze de nulitate în afara celor prevăzute în mod expres și limitativ de art. 17 din OG nr.2/2001, atrag nulitatea relativă a procesului verbal.
Astfel, procesul verbal a fost legal întocmit, cuprinzând elementele cerute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și a dispozițiilor speciale incidente în speță (art. 181 și art. 109 și anexa 1 D din Codul Rutier și Regulamentul acestuia de aplicare) sub sancțiunea nulității, respectiv descrierea faptei, constând în staționarea neregulamentară, data, ora și locul săvârșirii faptei, precum și marca și numărul de înmatriculare al vehiculului numele contravenientei și al agentului constatator, etc.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientei, potrivit dispozițiilor art. 181 din RA al OUG nr. 195/2002, pe baza declarației scrise a acesteia (proces verbal de identificare/comunicare), fapta fiind constatată cu ajutorul planșelor foto efectuate la fața locului de agenții constatatori, astfel încât procesul verbal a fost încheiat în forma specială prevăzută de anexa 1D, conform dispozițiilor art. 109 din OUG nr. 195/2002 și art. 181 din Regulamentul său de aplicare.
În speță sunt aplicabile dispozițiile speciale, ale art. 181 și 109 din RA al OUG nr. 195/2002 și Codul Rutier, care prevăd că în situația în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientei, fapta fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice, acesta va avea forma specială, prevăzută în anexa 1 D, din care lipsesc rubricile referitoare la ocupația si locul de muncă al contravenientei, obiecțiunile contravenientei, menționarea unui martor, nemaifiind necesară nici menționarea măsurii ridicării. în aceasta formă, procesul verbal cuprinde o rubrică în care sunt menționate mijloacele tehnice folosite (aparat foto Nikon).
Aceste dispoziții speciale, derogă de la prevederile generale ale art. 16 și 19 din OG nr. 2/2001 și de la cele ale art. 180 din HG nr.1391/2006 (aplicabil în situația de drept comun în care procesul verbal se întocmește pe loc, în prezența contravenientei, fapta fiind constatată prin propriile simțuri de către agenții constatatori, persoana contravenientei fiind cunoscută și de față la întocmirea actelor).
Fapta a fost corect încadrată iar sancțiunea a fost individualizată în mod corect și legal, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege, agenții constatatori aplicând sancțiunile contravenționale ținând cont de valoarea și cuantumul punctului de amendă și de numărul de puncte de amendă și penalizare prevăzute de lege.
Dispoziția de ridicare a fost întocmită în mod legal (cu respectarea HCL S 6 nr. 4/2010) și temeinic (astfel cum reiese din planșele foto) iar, pe cale de consecință, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, lipsind fapta ilicită, vinovăția (care ar fi putut consta în întocmirea culpabilă a actului administrativ cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare), legătura de cauzalitate și prejudiciul. Suma achitată cu titlu de taxă de ridicare, transport și depozitare nu reprezintă un prejudiciu, ci o obligație legală stabilită in rem în sarcina proprietarului vehiculului de art. 64 al Codului Rutier, aceasta acoperind contravaloarea operațiunilor de ridicare, transport și depozitare a vehiculului efectuate de operatorul autorizat . SRL, care a încasat suma respectivă. Mai mult, plata acestei sume (677,32 lei) a fost cauzată de propria faptă ilicită a contravenientei, ca urmare a nerespectării normelor legale cu privire la staționarea vehiculelor pe drumurile publice.
Dispoziția de ridicare prin care a fost aplicată măsura tehnico administrativă îndeplinește toate cerințele prevăzute de HCL S 6 nr.4/2010 și a Regulamentului de aplicare al acesteia și art.2 alin. 1 litera c din Legea nr. 554/2004 și nu este un act accesoriu procesului verbal, fiind întocmită înainte de acesta, având o existentă distinctă (a născut drepturi și obligații proprii, separat de cele din raportul juridic de drept material contravențional), în sensul că, în situația în care posesorul vehiculului nu comunică datele de identificare a persoanei ce a condus vehiculul, cercetarea pentru contravenția având ca obiect staționarea neregulamentară încetează, nemaifiind întocmit proces verbal pentru staționarea neregulamentară (autorul fiind necunoscut), posesorul fiind sancționat pentru noua contravenție având ca obiect necomunicarea datelor, însă, dispoziția de ridicare rămâne în ființă și își produce efectele independent, până la o eventuală anulare a acesteia, chiar în situația în care nu se mai întocmește procesul verbal referitor la staționarea neregulamentară.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5142/16.06.2014, Judecătoria Sectorului 6 București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 7391/11.11.2014, Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal și-a declinat competența către Judecătoria Sectorului 6 București.
Prin sentința civilă nr. 3455/16.12.2014, Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Dosarul a fost din nou înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2015.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/15.01.2014, petenta a fost sancționată pentru fapta de a staționa cu autoturismul marca Renault, având numărul de înmatriculare_, în data de 07.09.2013, în intervalul orar 08,06 – 08,14, pe Calea Crângași nr. 26-28, sectorul 6, București, în zona de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”.
Fapta reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal constituie contravenție, conform dispozițiilor art. 143 lit. a rap. la art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, fiind sancționată conform art. 100 alin. 2 și 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002.
De asemenea, prin dispoziția de ridicare . nr._/07._, s-a dispus ridicarea vehiculului și depozitarea acestuia într-un loc special amenajat în conformitate cu prevederile art. 64 alin. 1 și art. 97 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002, raportat la art. 1 din Hotărârea Consiliului Local Sector 6 nr. 4/2010.
Potrivit notei de constatare . nr._/07.09.2013, întocmită la fața locului de polițistul local, act ce a stat la baza emiterii dispoziției de ridicare, s-a reținut că vehiculul petentei a fost staționat neregulamentar pe Calea Crângași nr. 26-28, în zona de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 16 raportat la art. 17 din OG nr. 2/2001, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția, respectiv art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, procesul-verbal a fost încheiat în termenul prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, respectiv în 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Fapta contravențională reținută prin procesul-verbal de contravenție a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, ca atare menționarea unui martor nu era necesară.
În condițiile în care procesul-verbal a fost întocmit în lipsă, eventualele obiecțiuni ale petentei lipsesc în mod obiectiv, aceasta uzând însă de posibilitatea contestării actului sancționator în instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care nu poate justifica nicio vătămare.
De asemenea, petenta nu a probat nicio vătămare care să-i fi fost produsă prin omisiunea consemnării în procesul-verbal a ocupației și a locului de muncă, astfel că și acest argument apare ca nefondat. Omisiunea vreunui element din cele enumerate la art. 16 din OG nr. 2/2001 nu este de natură să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal, astfel cum în mod netemeinic susține petenta, în acest sens fiind și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII/2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Data întocmirii procesului-verbal nu are nicio relevanță în ceea ce privește posibilitatea plății a jumătate din minimul amenzii, termenul de 48 de ore prevăzut la art. 28 din OG nr. 2/2001 calculându-se de la data comunicării procesului-verbal.
În ce privește măsura ridicării autoturismului aceasta a fost dispusă în mod independent de întocmirea procesului verbal de contravenție, în temeiul art. 64 din OUG nr. 195/2002. Chiar dacă măsura administrativă nu apare menționată în procesul-verbal de contravenție, nu afectează legalitatea și temeinicia acestuia în raport de art. 34 din OG nr. 2/2001, întrucât instanța analizează și dispune asupra sancțiunilor aplicate, măsura administrativă nefiind o sancțiune în sine, ci efectul constatării contravenției, având caracter accesoriu.
Măsura ridicării autoturismului a fost dispusă în baza prevederilor HCL Sector 6 nr. 4/2010. Potrivit regulamentului adoptat ca anexă la această hotărâre, respectiv art. 8, operațiunile de blocare, ridicare, transport și depozitare a vehiculelor se execută numai de către operatorul autorizat care a obținut atribuirea contractului de achiziție publică, operatorul autorizat putând realiza aceste operațiuni în baza dispoziției de ridicare întocmită de agentul comunitar.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că petenta nu a răsturnat prin probele administrate prezumția de temeinicie a actului sancționator. Împrejurarea că sarcina probei revine persoanei sancționate contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovatei făptuitorului, daca sunt îndeplinite doua condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În ceea ce privește cauza A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, sub aspectul pretinsei încălcări a articolului 6 pct. 1 CEDO, faptul că, în speță nu a existat un proces echitabil în ce-l privește pe petentul din cauza respectivă, întrucât la acea dată, legislația în materie contravențională prevedea între alte sancțiuni și pe aceea a închisorii contravenționale. Această sancțiune necesita datorită gravității sale asigurarea, în plan contravențional, a garanțiilor procesuale din materie penală inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce presupune că sarcina probei, în ce privește comiterea faptei de către persoana cercetată în cauză, aparține autorităților come ale statului, nevinovăția acesteia fiind prezumată până la stabilirea contrariului. De asemenea în jurisprudența sa Curtea de la Strasbourg a arătat constant că pentru a determina dacă o anumită cauză intră sub incidența dispozițiilor privind asigurarea garanțiilor specifice materiei penale, inclusiv prezumția de nevinovăție, trebuie avute în vedere mai multe criterii alternative: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
Probele administrate în cauză de intimată au confirmat situația de fapt reținută de agentul constatator, fapta săvârșită de petentă fiind constatată prin mijloace tehnice omologate, conform art. 109 din OUG nr. 195/2002, din planșa fotografică depusă de intimată la fila 57 în dosar rezultând că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ s-a aflat în staționare, în data de 07.09.2013, în intervalul orar 08,06-08,16, în raza de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”.
În aceste condiții, instanța apreciază că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, motiv pentru care procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat este temeinic.
În raport de prevederile HCL Sector 6 nr. 4/2010, intimata a dispus măsura ridicării apreciind în mod just asupra oportunității acesteia, autoturismul în speță obstrucționând circulația rutieră în zonă.
Ca atare, din aceasta perspectivă, instanța reține ca intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 nu a săvârșit nicio faptă ilicită, respectând prevederile HCLS 6 nr. 4/2010.
În raport de atitudinea petentei față de fapta săvârșită și de argumentele formale expuse cu intenție dilatorie, instanța apreciază că cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului este neîntemeiată.
Față de aceste considerente instanța reține că cererea ptentei este neîntemeiată în tot, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de petenta P. D., CNP_, cu domiciliul în București, .. 35, ., ., și cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 5, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.VM/4ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1779/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2209/2015. Judecătoria... → |
|---|
