Plângere contravenţională. Sentința nr. 2236/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2236/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 2236/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2236
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul I. A., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, care se legitimează cu carte de identitate, din care reiese CNP_, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art.131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și prevederile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Instanța pune în discuție estimarea duratei procesului.
Contestatorul arată că lasă la aprecierea instanței.
În temeiul art. 238 Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata procesului la 2 luni.
Contestatorul solicită repunerea în termenul de formulare a plângerii contravenționale. Arată că nu a contestat procesul verbal întocmit în 2011, întrucât nu a știut de el. A aflat despre procesul verbal când i s-a pus poprire pe cont.
Instanța constată că, potrivit Recursului în Interesul Legii nr. 450/2013, comunicarea proceselor verbale prin afișare trebuie să fie subsidiară comunicării acestora prin poștă. Or, la dosarul cauzei nu există dovada comunicării prin poștă a procesului verbal. Așadar, afișarea procesului verbal, fără a se încerca anterior comunicarea prin poștă, nu reprezintă o modalitate de comunicare legală a proceselor verbale, potrivit Recursului în Interesul Legii. Instanța constată că nu s-a făcut dovada comunicării procesului verbal în mod legal către contestator și constată că acesta este în termenul legal de formulare a plângerii contravenționale, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator și pentru intimată proba cu înscrisuri.
Contestatorul depune la dosar note de ședință. Solicită anularea procesului verbal, întrucât i se pare foarte mare sancțiunea și nu s-a comunicat procesul verbal în termen legal. Nu mai știe dacă avea rovinietă în anul 2011. A solicitat audierea martorului cu privire la repunerea în termen, iar pe fondul plângerii, a solicitat doar proba cu înscrisuri. Pe fond, solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2014, contestatorul I. A., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.03.2011, întocmit de agent constatator Steluța T., angajat al CNADNR SA – CESTRIN, prin care a solicitat să se dispună repunerea în termenul de formulare a prezentei contestații, anularea procesului-verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal și, pe cale de consecință, anularea înștiințării de plată la procesul-verbal de constatare a contravenției menționat și a tuturor actelor subsecvente; în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.03.2011, agentul constatator a constatat că, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând acestuia, a circulat la data de 07.11.2010, locul DN6 km. 60+450 m, Drăgănești-V., județul Teleorman, fără a deține rovinietă valabilă.
Despre existența acestui proces-verbal, contestatorul a fost încunoștințat de către Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești Franz R. C. și T. A. R. deoarece, la data de 27.10.2014, a primit o înștiințare cu privire la declanșarea executării silite, la cererea CNADNR SA, pentru suma de 28 euro, reprezentată de taxa de despăgubire dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.03.2011.
Până la data de 27.10.2014, contestatorul nu a cunoscut existența titlului executoriu pe care se bazează procedura de executare silită, respectiv nu a cunoscut existența acestui proces-verbal de constatare a contravenției, pe care nu l-a primit nici personal și niciunul dintre membrii familiei sale nu a avut cunoștință despre existența sa.
Împreună cu documentele transmise de către executorul judecătoresc, contestatorul a observat un proces verbal de îndeplinire a contravenției, încheiat la data de 05.04.2011 și presupus a fi fost afișat pe ușa domiciliului său, în prezența unui martor.
Având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.03.2011 nu i-a fost adus la cunoștință de către CNADNR SA în termenul legal de o lună de la data emiterii, ci contestatorul a aflat despre existența sa, la un interval de 4 ani de zile, așadar cu depășirea termenului de prescripție a executării sancțiunii prevăzute de art.14 din O.G. nr. 2/2001, contestatorul a considerat că însăși sancțiunea prevăzută în cuprinsul acestui act este prescrisă.
Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. Această modalitate de interpretare și aplicare a legii este în măsură să asigure un just echilibru între interesele contrare din cadrul procedurii contravenționale, într-o manieră care să nu reducă dreptul persoanei sancționate contravențional de a i se comunica actul prin care s-a dispus această măsură, la unul pur formal (în varianta considerării celor două modalități de comunicare ca fiind alternative), pe de o parte, și care, în același timp, să nu greveze obligația autorității cu o sarcină imposibil de realizat, ce ar depinde în exclusivitate de voința persoanei sancționate, de a se prevala într-un mod abuziv de dreptul respectiv, pe de altă parte.
Având în vedere că între data la care a circulat cu autoturismul și data la care a aflat despre existența procesului-verbal de constatare a contravenției, a trecut o perioadă de 4 ani de zile, dovada plății rovinietei nu se mai află în posesia contestatorului, nefiind obligat legal să o păstreze după expirarea perioadei sale de valabilitate, mai ales după o perioadă de 4 ani de zile.
Mai mult decât atât, având în vedere că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa contestatorului, acesta a fost lipsit de posibilitatea de a face mențiuni în cuprinsul său și, cel mai important, a fost lipsit de posibilitatea de a-i prezenta agentului constatator rovinieta valabilă la acea dată.
Conform art. 10 din O.G. nr. 15/2002, „Contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare” iar, art. 16 alin.7 din OG nr. 2/2001 prevede: „în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului verbal”. Din aceste texte de lege reiese dreptul contravenientului de a face mențiuni în legătură cu pretinsa contravenție, sub sancțiunea nulității absolute a actului de sancționare a contravenției.
Astfel, contestatorul a considerat că sistemul informatic folosit de agentul constatator a generat informații eronate, motiv pentru care a solicitat intimatei să facă dovada faptului că acesta ar fi circulat fără a deține rovinietă valabilă, dovada omologării sistemului tehnic folosit pentru constatarea contravenției și dovada verificării metrologice a acestuia.
Creanța nu poate fi exigibila întrucât debitul pentru care s-a declanșat procedura executării silite - respectiv taxa de despăgubire în sumă de 28 de euro, aplicată de către CNADNR SA - CESTRIN a fost declarată nelegală, iar reglementarea ei a fost abrogată din OG nr. 15/2002.
Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România a abrogat expres art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002 care prevedea obligația de achitare a tarifului de despăgubire. In aceasta privința sunt incidente prevederile art. 15 din Constituția României, și anume: „legea dispune pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”. Aceste prevederi se coroborează cu art. 4 din Codul penal care dispune: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi”. În atare situație, se impune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 7, art.31, art. 34 coroborat cu art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 15 din Constituția României, art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, înștiințare din data de 22.10.2014, proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare, procesul verbal de constatare a contravenției contestat.
La data de 20.11.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare.
În fapt, la data de 07.11.2010, pe DN6 Km60+450m, pe raza localității Drăgănești-V., județul Târgoviște, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând numitului I. A., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 30.03.2011, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Potrivit dispozițiilor art.1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator T. Steluța, cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
Comunicarea procesului verbal s-a făcut cu respectarea prevederilor art.27 din O.G. nr. 2/2001, la data de 05.04.2011, la domiciliul contravenientului în prezența unui martor a cărei adresa este menționata pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare.
În ceea ce privește Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ, prin care s-a statuat caracterul subsidiar a procedurii de comunicare prin afișare a procesului verbal a fost pronunțată de către ÎCCJ la data de 10 iunie 2013 și a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, fiind obligatorie de la această dată, conform prevederilor art. 517 Cod procedură civilă. Comunicarea procesului verbal R11 nr._/30.03.2011 contestat, s-a făcut la data de 05.04.2011, în conformitate cu legislația în vigoare valabilă la data comunicării, deci anterior publicării Deciziei nr.10/2013, ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Înainte de data publicării în Monitorul Oficial a deciziei respective, intimata nu avea obligația de a opta mai întâi pentru comunicarea prin poștă.
Având în vedere că art. 27 din O.G. nr. 2/2011, la data comunicării procesului verbal, prevedea în mod clar:... „comunicarea proceselor verbale de constatare a contravențiilor, se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul său la sediul contravenientului”, intimata a apreciat că din punct de vedere legal, prevederile art. 27 din O.G. nr.2/201, așa cum au fost prevăzute în actul normativ, nu au permis nici un fel de interpretare până la apariția Deciziei nr.10/2013.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată iar, în subsidiar, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul MTI nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală, autorizația de control a agentului constatator, proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de contravenție contestat și proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Contestatorul a depus la dosar note de ședință.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/30.03.2011 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, întrucât în data de 07.11.2010 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea sa, a fost surprins în trafic circulând fără să dețină rovinietă valabilă în momentul controlului, faptă ce este prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 (proces-verbal – fila 10).
Referitor la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data și locul comiterii acesteia.
Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.
Instanța constată că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul proceselor-verbale contestate, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.
Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1”(fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).
Instanța urmează să aibă în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma constituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.
Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii.
Având în vedere aceste aspecte, instanța concluzionează că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal putea fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.
Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesul-verbal încheiat anterior intrării sale în vigoare fiind supus condiției de legalitate de a fi întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.
În cauza de față, având în vedere că fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.03.2011 a fost constatată la data de 07.11.2010, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 30.03.2011, deci la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, instanța constată că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.
Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție . nr._/30.03.2011, emis de intimata CNADNR SA centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatorul I. A., cu domiciliul în București, .. 5, ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, CUI_.
Dispune anularea procesului-verbal . nr._/30.03.2011.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
RED.DD/Thred.MV
4 ex/28.04.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 2163/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2235/2015.... → |
|---|
