Anulare act. Sentința nr. 2911/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2911/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 2911/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2911/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. I. și pe pârâtele C. E. BANK NV, C. E. IPOTECAR IFN SA, având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal efectuat în ședința publică au răspuns pârâtele prin av. M. D., lipsă fiind reclamanta.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 23.04.2015, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare, după care:
Instanța comunică pârâtelor, prin apărător, precizarea depusă de reclamantă la dosar.
Pârâtele, prin apărător, cu privire la notele scrise depuse de reclamantă, arată că există un contract de cesiune prin care C. E. IPOTECAR IFN SA a cesionat întreg portofoliul de creanță, însă nu este o motivare pentru justificarea cererii. Menționează că există contracte de credit care nu au fost cesionate. Arată că este posibil să nu fi fost cesionată această creanță, dar există posibilitatea cesionării acesteia.
Instanța pune în discuție, cu prioritate, verificarea competenței sale.
Pârâtele, prin apărător, apreciază că Judecătoria sectorului 6 este competentă să judece cauza cu privire la toate capetele de cerere, având în vedere disp. art. 107 alin. 1, art. 94 pct. 1 lit. j) din NCPC. Arată că privire la capetele 5 și 6 ale cererii de chemare în judecată, faptul că există un regulator al Curții de Apel București potrivit căruia Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze cererea și cu privire la aceste capete de cerere.
La interpelarea instanței cu privire la argumentele pentru care consideră că Judecătoria Sectorului 6 este competentă și la ce regulator de competență face referire, pârâtele, prin apărător, arată că modul în care a fost stabilită competența pe primul capăt de cerere a fost în funcție de valoarea solicitată de reclamantă. În ceea ce privește capetele 5 și 6 ale cererii de chemare în judecată, arătă că, nu cunoaște motivarea regulatorului de competență, deoarece nu s-a redactat. Arată că, pe portalul instanței apare ca fiind competentă Judecătoria Sectorului 6.
Instanța, în ceea ce privește valoarea primului capăt de cerere, având în vedere disp. art. 101 alin. 1 și 2 din NCPC, stabilește că trebuie avută în vedere valoarea întregii clauze privind comisionul de administrare, dat fiind că se cere nulitatea absolută parțială a contractului cu privire la această clauză. Potrivit graficului de rambursare depus la dosarul cauzei de către reclamantă, valoarea acestei clauze este de 35 807, 99 CHF în lei la data introducerii cererii de chemare în judecată 19.12.2014, respectiv 133 116,02 lei la cursul CHF de 3,7175 lei potrivit informațiilor de pe site-ul Băncii Naționale. Pentru verificarea competenței materiale, așa cum s-a prezentat anterior nu prezintă relevanță capetele 2 și 3 în considerarea disp. art. 101 alin. 2 Teza a II-a.
Instanța, în ceea ce privește capetele 5 și 6 din cerere prin care se solicită de către reclamantă modificarea contractului sub un prim aspect, înghețarea cursului valutar CHF leu la data încheierii contractului, 03.04.2008, precum și denominarea în moneda națională a plăților, respectiv transformarea monedei în care trebuia restituit împrumutul CHF în lei, instanța consideră că pentru stabilirea competenței materiale, față de obiectul solicitării reclamantei prin aceste două capete de cerere, trebuie avută în vedere valoarea contractului de credit în integralitatea sa, respectiv conform graficului de rambursare depus la dosarul cauzei, 200 301, 26 CHF, raportat la această valoare a contractului de care trebuie ținut seama pentru capetele 5 și 6 de cerere și disp. 99 alin. 2 din NCPC, invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 cu privire la soluționarea cauzei în ansamblul său.
Pârâtele, prin reprezentant, pun concluzii de admitere a excepției necompetenței materiale a Judecătoriului sectorului 6 invocată din oficiu, urmând să fie declinată competența în favoarea Tribunalului București.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 19.12.2014, sub numărul_, reclamanta C. I., în contradictoriu cu pârâții C. E. BANK NV și C. E. IPOTECAR IFN SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate caracterul nul absolut și abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 5.1 lit.c,, 5.2 din convenția de credit nr._/03.04.2008, să dispună exonerarea pe viitor de la plata comisionului de administrare și reeșalonare a creditului, să dispună restituirea tuturor sumelor încasate cu titlul de comision de administrare, în cuantum de 9101,46 CHF (_,43 lei), la care se vor adăuga dobânzile legale aferente, calculate de la data încasării până la data restituirii integrale, precum și a dobânzilor calculate și încasate de bancă în mod abuziv, de la data încheierii contractului de credit.
Totodată, reclamanta a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și să dispună eliminarea acesteia. De asemenea, a solicitat stabilizarea cursului de schimb CHF – leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, precum și denominarea în moneda națională a plăților în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește la moneda națională. De asemenea, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 NCPC.
Prin precizările aduse cererii de chemare în judecată la data de 15.01.2015, reclamanta a indicat numărul și data contractului cu privire la care a solicitat anularea, respectiv_/03.04.2008, constatarea caracterului abuziv clauzelor contractuale prevăzute la art. 5.1 lit.c din contractul de facilitare de credit și garanție nr._/03.04.2008, anume: „ Comisioanele și costurile aferente creditului sunt următoarele: comision de administrare lunar: 0,15% plătibil începând cu scadența a 13 a”, precum și art. 5.2 din convenția de credit nr._/03.04.2008, anume: „ Creditorul va putea să revizuiască cuantumul comisioanelor pe parcursul derulării creditului în funcție de politica sa de creditare, acestea urmând a fi aduse la cunoștința împrumutatului prin modalitățile prevăzute de art.4.4”.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.02.2015, pârâții C. E. BANK NV și C. E. IPOTECAR IFN SA au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și, în subsidiar, în măsura în care s-ar admite pretențiile pecuniare ale reclamantei, limitarea acestora cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani anterior introducerii acțiunii. Totodată, a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 23.04.2015 a fost invocată din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) NCPC, cu prioritate, excepția necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța cu 5 capete de cerere principale (constatarea nulității clauzelor cuprinse în art. 5.1. c, 5.2. clauzei de risc valutar, stabilizarea (înghețarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, denominarea în moneda națională a plăților, din contractul de facilitate de credit și garanție nr._/03.04.2008 și trei accesorii (restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare, acordarea dobânzii legale calculate asupra sumelor plătite cu titlu de comision de administrare, restituirea dobânzilor calculate și încasate de bancă în mod abuziv de la momentul contractului de credit și obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată).
În urma Rezoluției/23.12.2014 de regularizare a cererii, reclamanta a renunțat la capetele accesorii privind acordarea dobânzii și restituirea dobânzii încasate de la data încheierii contractului de credit și au precizat, referitor la clauza de risc valutar că aceasta nu este prevăzută expres în contract (fila 57).
Potrivit art. 131 alin. (1) NCPC, La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, acesta fiind, în raport de prevederile art. 130 alin. (2) NCPC, ca regulă, și termenul la care se poate invoca excepția necompetenței materiale a instanței, indiferent de autorul excepției.
Sub acest aspect, momentul ce interesează stabilirea competenței este cel al învestirii instanței de judecată, adică cel în care a fost înregistrată cererea, ca moment al debutării procesului (art. 192 NCPC), în cauză 19.12.2014. Orice modificare intervenită în coordonatele procesului poate fi avută în vedere și soluționată numai de către instanța competentă general, material și teritorial.
Potrivit art. 94 alin. (1) lit. j) NCPC, judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar conform art. 95 pct. 1 NCPC, Tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Prin urmare, în raport de prevederile arătate mai sus, Tribunalul este instanță de drept comun pentru cererile neevaluabile în bani (cu excepția celor expres atribuite în competența judecătoriei) și pentru cererile evaluabile în bani, când valoarea obiectului litigiului este mai mare de 200 000 lei.
Ca regulă, art. 98 alin. (1)-(2) NCPC prevede criteriile de stabilire a competenței materiale după cum urmează: (1)Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.
Prin urmare, în speță, pentru stabilirea competenței materiale după valoare se face abstracție de capetele accesorii de cerere privind restituirea sumelor de bani încasate de pârâte și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În speță, instanța a fost învestită, în esență, cu o cerere vizând nulitatea absolută parțială a contractului nr._/03.04.2008, în ceea ce privește clauzele inserate în art. 5.1. c), 5.2. și clauza de risc valutar, și repunerea în situația anterioară, precum și cu alte două capete de cerere care intră în categoria cererilor privind executarea contractului (stabilizarea cursului valutar și denominarea), acestea din urmă neputând fi încadrate în categoria obligațiilor de a face de vreme ce nu se solicită de la pârâte o anumită conduită contractuală, ci se solicită ca instanța să modifice contractul pe cale jurisdicțională.
Potrivit art. 101 alin. (2) rap. la alin. (1) NCPC, În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. (2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
În cauză, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a clauzelor cuprinse la art. 5.1. c) –comision de administrare, din contractul de facilitate credit și garanție nr._/03.04.2008 și art. 5.2., referitor la dreptul creditorului de modificare a cuantumului comisioanelor.
Capătul de cerere privitor la constatarea nulității absolute a clauzei inserate la art. 5.1. c) din contract este evaluabil în bani, iar evaluarea sa se face în funcție de dispozițiile art. 101 alin. (1) și (2) rap. la art. 98 alin. (1) și (2) NCPC, iar nu în funcție de capătul accesoriu de cerere privind repunerea părților în situația anterioară (așa cum indică reclamanta), respectiv cel în restituirea prestațiilor deja executate cu titlul de comision de administrare. Capătul accesoriu de cerere vizând restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare este indiferent pentru stabilirea competenței materiale, în raport de prevederile legale menționate, aspect ce rezultă din redactarea alin. (2) al art. 101 NCPC – „chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară” și art. 98 alin. (1) și (2) NCPC.
În speță se solicită, în esență, constatarea nulității absolute parțiale a contractului de credit mai sus-menționat astfel încât partea din obiectul dedus judecății o reprezintă –sub aspectul aici analizat (deci făcând abstracție de capătul de cerere accesoriu) clauza privind comisionul de administrare, iar valoarea acesteia la data înregistrării cererii de chemare în judecată (19.12.2014 la care 1 CHF conform arhivă www.bnr.ro =3,7175 lei) este de_,99 CHF comisionul de administrare (133 116,2 lei) conform graficului de rambursare modificat, atașat la filele 40-49, comision datorat pentru perioada 21.04.2009 – 19.03.2038, încadrându-se în limita prevăzută la art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC pentru competența după valoare a judecătoriei.
În ceea ce privește clauza inserată la art. 5.2. din contract – referitoare la posibilitatea creditorului de modificare a cuantumul comisioanelor în raport de politica de creditare, este, în opinia instanței, neevaluabilă în bani, întrucât nu stabilește în sine o valoare determinată sau determinabilă a obligației împrumutatului. Împrejurarea că această clauză influențează modul de executare a contractului, respectiv sumele care urmează a fi achitate de către împrumutat nu este de natură a conduce la o altă concluzie, respectiv al caracterului evaluabil în bani, întrucât clauza inserată la art. 5.2. vizează modalitatea de stabilire a întinderii obligației pe parcursul derulării contractului, prin raportare la celelalte clauze.
În ceea ce privește capetele de cerere privind stabilizarea (înghețarea) cursului valutar la data semnării contractului și denominarea creditului în monedă națională, acestea se încadrează în categoria cererilor privind executarea contractului, astfel că, din acest punct de vedere neraportându-se la o anumită clauză din contract, ci la tot contractul, a cărui valoare include principalul, dobânda și comisioanele, atunci trebuie avută în vedere valoarea totală a contractului, la data sesizării instanței, pentru stabilirea competenței, respectiv 200 301,26 CHF, în fiecare caz în parte, în echivalent în lei la data învestirii instanței 744 619,93 lei.
Fie luând în calcul numai principalul (valoarea creditului acordat), de 93 033 CHF, valoarea este de 345 850,17 lei (93 033 CHF x 3,7175 lei/1 CHF/19.12.2014), fără ca aceasta să fie valoarea contractului de credit, întrucât acesta cuprinde și dobânda și comisionul de analiză, acordare și administrare, iar prin cele două capete de cerere vizând înghețarea cursului valutar și denominarea reclamanta nu a avut în vedere doar creditul, ci întregul contract.
Potrivit art. 99 alin. (2) NCPC, În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În speță, făcând abstracție de capetele accesorii de cerere, în raport de prevederile art. 101 alin. (1), (2) rap. la art. 99 alin. (1), (2) și 99 alin. (2) NCPC, competența materială de soluționare a cauzei în ceea ce privește toate capetele principale de cerere, aparține Tribunalului, întrucât valoarea contractului a cărui modificare de către instanță se solicită prin intermediul capetelor de cerere vizând înghețarea cursului valutar și denominarea, depășește valoarea de 200 000 de lei prevăzută la art. 94 pct. 1 lit. j), fiind de 744 619,93 lei.
În ceea ce privește capetele accesorii de cerere, sunt incidente dispozițiile art. 125 alin. (1) NCPC, acestea fiind de competența instanței competente în ceea ce privește capetele principale de cerere, respectiv Tribunalul.
Ca atare, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6, invocată din oficiu, și va declina competența materială de soluționare a cauzei, în întregul său, în favoarea Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6, invocată din oficiu.
Declină competența materială de soluționare a cererii introduse de reclamanta C. I., CNP_, cu domiciliul procesual ales la cab. Av. Coltul M. Vicentiu, în București, Calea Rahovei, nr. 266-268, corp 60, ., Electromagnetica Business Park, în contradictoriu cu pârâtele C. E. BANK NV și C. E. IPOTECAR IFN SA, înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/2004, CUI_, ambele pârâte cu sediul procesual ales la SCA Țuca, Z. și Asociații, în București, sector 1, .. 4-8, . House, . Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F.-C. M. V.-A. M.
Dactilo A.P. 08.05.2015
Red jud. F-C.M./30.05.2015
4 ex.
Comunicat 2 ex .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2909/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 2947/2015.... → |
|---|
