Plângere contravenţională. Sentința nr. 2909/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2909/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 2909/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2909/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul B. F. C. și pe intimatul I.P.J. IALOMIȚA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, procedând din oficiu la verificarea competenței sale și constatând că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul I. Ialomița a invocat – prin solicitarea de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei Urziceni - excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, rămâne în pronunțare pentru soluționarea, cu prioritate, a acestei excepții.
INSTANȚA
Asupra prezentei cauze, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 06.01.2015, cu nr._, contestatorul B. F. C., în contradictoriu cu I.P.J IALOMIȚA, a solicitat, în principal, anularea în totalitate a procesului verbal de contravenție . nr._ prin care s-a dispus amendarea contestatorului cu 15 puncte de amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile; iar în subsidiar a solicitat anularea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile și înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii în fapt contestatorul a arătat că la data de 22.12.2014 circula pe raza localității Cotorca jud. Ialomița, când a fost oprit la ora 3.00 de un agent de poliție. După ce i-au fost verificate actele, a fost informat că ar fi condus în localitate cu viteza de 125 km/h și i s-au comunicat sancțiunile pentru aceasta contravenție, întocmindu-se procesul verbal de contravenție menționat anterior.
Contestatorul a apreciat acest proces verbal ca fiind netemeinic și nelegal, arătând, în primul rând că nu are cunoștința de locul unde a fost amplasat radarul, dacă era pe raza localității sau nu. Contestatorul a apreciat că simpla mențiune că era amplasat în localitatea Cotorca nu este de natură a lămuri dacă era amplasat înainte de . pe raza acesteia, instanța neavând posibilitatea să-și facă propria evaluare cu privire la corectitudinea celor constatate. Astfel, prin faptul că nu a stabilit cu exactitate locul unde a fost săvârșită fapta, contestatorul consideră că agentul constatator a încălcat disp. art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, precum și disp art. 180 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002.
În plus a arătat că, chiar în ipoteza amplasării radarului în localitatea Cotorca, în opinia sa era imposibil să fie surprins cu o viteză de 125 km/h, întrucât drumul european E85 străbate localitatea Cotorca pe o distanță de aproximativ 750 m ,iar în momentul în care indicatorul de intrare în localitate a devenit vizibil, date fiind și condițiile de vizibilitate redusă pe timp de noapte, a redus viteza luând piciorul de pe pedală de accelerație, moment în care a și fost oprit de către agentul de poliție.
Totodată, contestatorul a solicitat instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001 care prevăd faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, urmărindu-se în acest fel respectarea unei proporții rezonabile intre scopul urmărit prin instituirea acelei sancțiuni și rezultatul obținut. A apreciat că este o faptă gravă aceea de a depăși limita de viteza prevăzută pentru o anume porțiune de drum și trebuie sancționată ca atare, întrucât limitarea vitezei pentru anumite zone are ca scop prevenirea accidentelor datorită unor factori concreți. În cazul limitării vitezei în localități, aceasta este o măsură de prevenire a accidentelor datorată, în principal, traficului pietonal. Însă, în situația de față, contestatorul a arătat că viteza sa nu era de natură a crea vreun pericol pentru pietoni sau pentru ceilalți participanți la trafic, având în vedere ora de noapte (3:00), când traficul era inexistent.
În al doilea rând, contestatorul a arătat că procesul verbal a fost întocmit după modelul din anexa IA și nu după anexa 1D așa cum este prevăzut în cazul constatării faptei cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit art. 181 din Regulamentul din 2006 de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Astfel, procesul verbal nu cuprinde mențiuni cu privire la aparatul cu care este înregistrată viteza,., tipul aparatului și mențiunea că înregistrarea se păstrează la sediul unității 6 luni de la data constatării contravenției.
Potrivii art. 21. alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor agentul constatator trebuie să fie cel care aplică și sancțiunea, iar din procesul-verbal nu rezultă acest fapt, neexistând mențiuni din care să reiasă calitatea de operator radar al agentului care a redactat procesul-verbal. În consecință, contestatorul a arătat că lipsa datelor de identificare a cinemometrului cu care a fost înregistrată viteza de deplasare a mașinii cu care a circulat contestatorul, cât și lipsa mențiunilor cu privire la identitatea operatorului radar au consecințe atât asupra legalității procesului-verbal contestat – atrăgând nulitatea absolută a acestuia - cât și cu privire la temeinicia acestuia, rezultând imposibilitatea de a se stabili îndeplinirea cerințelor legale referitoare la constatarea contravenției.
În al treilea rând, contestatorul a arătat că agentul constatator nu a precizat în cuprinsul procesului-verbal dacă autoturismul pe care se afla montat aparatul radar era sau nu în mișcare, respectiv, condițiile în care s-a făcut înregistrarea, în cauză fiind aplicabile NML 021-05, respectiv, aparatul radar are o eroare de + - 4 km/h, eroare care profită contravenientului, întrucât nu se poate stabili cu exactitate viteza pe care a avut-o autoturismul. Mai mult decât atât, nici agentul, nici organul constatator nu au procedat la comunicarea înregistrării către contestator.
Față de cele arătate mai sus, contestatorul a solicitat anularea în parte a procesului-verbal de contravenție . nr._ la data de 22.12.2014, pentru contravenția de depășire a limitei legale de viteză în localitate.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 118 alin 1, art. 109 alin. 2 și 3 din O.IJ.G. 195/ 2002, art. 180 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002, precum și dispozițiile O.G. 2/2001 și NML 021-05/2005.
În susținerea cererii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul-verbal de contravenție . nr._ la data de 22.12.2014, copie conformă cu originalul de pe CI și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.02.2015, intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI IALOMIȚA, a solicitat respingerea plângerii ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea în integralitate a procesului-verbal de contravenție . nr._ la data de 22.12.2014.
În motivarea întâmpinării în fapt intimata a arătat că în data de 22.12.2014 contravenientul a condus pe DN2, în localitatea Cotorca, autoturismul marca Volswagen cu numărul de înmatriculare_, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 125 km/h; depășind limita de viteză legal admisă pentru acel sector de drum cu 75 km/h, fiind un pericol pentru participanții la traficul rutier. Totodată, a arătat că înregistrarea video pusă la dispoziția instanței îndeplinește toate cerințele prevăzute de punctul 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 al Biroului de Metrologie Legală privind aprobarea normei de metrologie legală N.M.L 021-05, respectiv data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare, etc. În acest sens, intimata a mai arătat că înregistrarea s-a făcut cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic aflat în perioada de valabilitate la momentul efectuării măsurătorii, iar agentul de poliție care a surprins fapta contravențională are pregătirea tehnică necesară pentru a utiliza aparatul radar respectiv.
Față de toate cele menționate mai sus, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de către contestator și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca fiind temeinic și legal.
Față de faptul că fapta comisă s-a produs pe raza localității Cotorca, a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni, în temeiul art. 107 alin. 1NCPC.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art.205 alin. (2) din Legea nr. 134/2012 privind Codul de Procedură Civilă.
În susținerea întâmpinării intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri: raportul agentului constatator, buletinul de verificare metrologică, atestatul operator radar și relațiile de la Biroul Român de Metrologie Legală; precum și încuviințarea probei video, fiind depuse două CD-uri cu înregistrarea video a evenimentului rutier.
La data de 20.03.2015 contestatorul a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 118 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
Potrivit mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.12.2014, fapta reținută în sarcina contestatorului a fost constatată în localitatea Cotorca, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Urziceni, județ Ialomița.
În acest caz și având în vedere că potrivit art. 132 alin. (1) NCPC când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, precum și disp. art. 118 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 – mai sus menționat - rap. la art. 129 alin. (1) pct. 3 NCPC rezultă că în materia plângerii contravenționale este vorba despre o competență exclusivă stabilită în favoarea instanței în circumscripția căreia s-a constatat fapta reținută în sarcina persoanei sancționate contravențional.
Reținând că locul constatării faptei, respectiv localitatea Cotorca, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Urziceni, instanța urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 și a declina competența teritorială a soluționării plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Urziceni, J. Ialomița, aceasta fiind instanța competentă din punct de vedere teritorial în raport de dispozițiile legale mai sus-menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 6, invocată de intimat.
Declină competența de soluționare a plângerii introduse de contestatorul B. F. C., domiciliat în București, sector 6, .. 6A, ., CNP_, împotriva procesului-verbal . nr._/22.12.2014, în contradictoriu cu intimatul I. IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, .. 13-15, jud. Ialomița, CUI_ în favoarea Judecătoriei Urziceni, județ Ialomița.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F.-C. M. V.-A. M.
Dactilo A.P. 06.05.2015
Red jud. F-C.M.
4 ex.
Comunicat 2 ex .
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2363/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 2911/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
