Anulare act. Sentința nr. 3822/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3822/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 3822/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3822/2015
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta I. E. D. și pe pârâta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE SECTOR 6 BUCUREȘTI, având ca obiect anulare act disjuns din dosarul nr._ .
La apelul nominal efectuat în ședința publică au răspuns contestatoarea personal, identificată cu CI, ., nr._, CNP_ și pârâta prin consilier juridic L..
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, termenul de judecată a fost acordat în vederea punerii în mod formal în discuție a excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată de intimată prin întâmpinare, după care:
Contestatoarea depune la dosar note scrise, referitoare la faptul că a formulat o plângere în conformitate cu prev. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 556.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, pe capetele de cerere privind anularea dispoziției de ridicare și pretenții, invocată de intimată prin întâmpinare.
Pârâta, prin reprezentant, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6.
Contestatoarea pune concluzii de admitere a excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține:
Prin cererea înregistrat pe rolul instanței la data de 28.01.2015, cu nr._, contestatoarea I. E. D., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ – SECTOR 6 BUCUREȘTI, a solicitat anularea procesului verbal . nr._/15.01.2015, iar pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte – amendă și cu 3 puncte de penalizare și obligarea intimatului la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare.
În fapt, contestatoarea a arătat că în data de 12.01.2015, la ora 06.15, a staționat voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. 126, în sector 6, Municipiul București.
Aceasta menționează că a parcat regulamentar, în cadrul spațiului de parcare delimitat de două semne rutiere P, cu 1/2 m înainte de indicatorul rutier P însoțit de o săgeată orientată în jos, indicator care permite parcarea până la el. Totodată, ningea și un strat semnificativ de zăpadă acoperea carosabilul și trotuarul, neputând observa vreun marcaj pe șosea. În plus în dreptul locului de parcare era un gard mare albastru din foaie metalică, care nu indica punctul de lucru al vreunei firme.
La ora 08.30, aceasta arată că s-a întors la locul staționării autoturismului, unde a constatat că acesta dispăruse. La fața locului era agentul constatator D. A. care i-a comunicat că s-a dispus ridicarea autoturismului de către S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. și depozitat la sediul acestora din București, .. 14-16, sector 6, în urma unei sesizări cu nr. 553, datorită faptului că bloca . spălătorie auto.
Aceasta arată că a achitat taxa în cuantum de 677,32 lei prin factura . MLF nr._.
În data de 17._, în baza unui aviz poștal, contestatoarea arată că a ridicat personal de la oficiul poștal procesul verbal . nr_ din data de 15.01.2015, prin care a fost sancționată cu 4 puncte de amendă, în cuantum de 390 RON și 3 puncte de penalizare.
În primul rând, contestatoarea arată că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16 alin.1 teza a III-a din OG nr. 2/2001, în sensul că nu sunt menționate „ocupația și locul de muncă al contravenientului”, iar sancțiunea ce intervine în acest caz este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
În al doilea rând, contestatoarea face referire la art. 16 alin.7 din OG 2/2001, lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului în textul procesului-verbal duce la nulitatea acestuia, nulitate ce nu poate fi acoperită în nici un fel.
De asemenea, aceasta arată că se impune anularea procesului verbal contestat întrucât nu s-a realizat o descriere suficientă a faptelor și nu s-au precizat împrejurările în care fapta a fost săvârșită, potrivit dispozițiilor art. 16 alin.1 teza a IV-a din OG 2/2001.
Totodată, aceasta consideră că se impune anularea procesului verbal deoarece nu a fost de față nici un martor, fapta fiind constatată prin mijloace tehnice certificate, însă planșele foto au fost realizate eronat în mod intenționat.
Contestatoarea face referire la jurisprudența dominantă în materie, potrivit căreia „în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției”, în baza art. 17 din O.G. 2/2001, sancțiune care nu poate fi acoperită în nici un fel. În realitate, „lipsa mențiunilor sus arătate face imposibilă aprecierea gravității faptei săvârșite și implicit a justeței sancțiunii aplicate de către instanța de judecată, singura în măsură să realizeze un control obiectiv și imparțial al procesului-verbal criticat”. Mai trebuie reținut că, „din interpretarea logico - gramaticală a prevederilor art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter”. în viziunea aceleași instanțe de control judiciar în materie contravențională, „cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate .”
Aceasta subliniază că lipsa unei descrieri suficiente a faptei se explică prin aceea că aceea că s-a dorit să se „înlăture” posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare în fața unei instanțe de judecată obiectivă și imparțială, prin invocarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie ale procesului-verbal. O redare fidelă a situației de fapt care a dus la săvârșirea faptei reținute în procesul-verbal, precum și posibilitatea de a formula obiecțiuni ar fi dus la o mai bună individualizare a faptei și la aplicarea unei altfel de soluționare.
Prin urmare, contestatoarea consideră că procesul verbal contestat a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale, fiind unul nelegal, solicitând anularea acestuia și restituirea sumei de 195 lei achitată cu titlu de amendă.
Contestatoarea face referire la prevederile art. 64, art.97 și art. 128 OUG 195/2002, art. 12-14 din HCLS 6 nr. 14/29.01.2009.
Mai mult, aceasta arată că procesul-verbal criticat nu încorporează nici o mențiune referitoare la măsura tehnico-administrativa a ridicării autoturismului. Or, potrivit alin. (1) al art. 180 din Regulamentul in 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „În cazul în care constata încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției care va cuprinde in mod obligatoriu: /.../ sancțiunea contravenționala complementara aplicata și / sau măsura tehnico-administrativa dispusă;” iar potrivit art. 97 din același Regulament, ridicarea, autoturismului reprezintă o măsura tehnico-administrativa, astfel ca ar fi trebui sa figureze in mod obligatoriu în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Prin urmare, măsura ridicării autoturismului a fost dispusa în afara procesului-verbal de constatare a contravenției, fiind lipsita astfel de orice temei juridic.
Fața de cele menționate, contestatoarea apreciază ca măsura ridicării autoturismului a fost dispusa și efectuata cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie, determinând astfel ca suma de bani achitată în vederea eliberării autoturismului sa fie nejustificata din punct, de vedere juridic, ceea ce a determinat o micșorare a patrimoniului acesteia fără existenta unui temei legal.
In aceste condiții, consideră că prin obligarea nejustificata la plata taxei de 677.32 RON către . SRL în vederea ridicării autoturismului ca urmare a dispoziției agentul constatator în acest sens, măsura dispusa de ridicare a autoturismului, DGPLB — sector 6 i-a provocat un prejudiciu material.
F. de aceasta împrejurare, contestatoarea solicită instanței angajarea răspunderii civile delictuale a DGPLB — sector 6 pentru prejudiciul material provocat, si obligarea acesteia la repararea acestui prejudiciu.
In susținerea acestei pretenții, face referire la prevederile art. 998-999 Cod Civil.
Contestatoarea arată că sunt îndeplinite condițiile cumulative privind angajarea răspunderii civile delictuale.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, menționează că un proces-verbal de constatate și de sancționate a contravenției nu poate face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Contestatoarea face referire la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile 118 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și art. 12-14 ale H.C.L.S. 6 nr. 14/29.01.2009.
În susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosar procesul-verbal . nr_, din data de 15.01.2015, dispoziția de ridicare . nr_, precum și factura . MLF nr_, care atestă achitarea „taxei” de 677.32 RON către S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L, și chitanța . Nr._ (208) care atestă achitarea amenzii de 195 RON în 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal de sancționare.
La data de 11.02.2015, contestatoarea a depus la dosar note scrise, prin care a arătat că solicită introducerea în cauză în calitate de pârât a DGPL Sector 6 și a indicat motivele pentru fiecare capăt de cerere în parte. De asemenea, a arătat că solicită și anularea dispoziției de ridicare . nr._/12.01.2015 și angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei DGPL Sector 6 pentru prejudiciul material ce i-a fost cauzat și oblicarea acestei pârâte la restituirea sumei de 677,32 lei, achitată cu titlul de taxă în vederea recuperării autoturismului.
În motivarea capătului de cerere privind anularea dispoziției de ridicare . nr._/12.01.2015, reclamanta a arătat că măsura ridicării autoturismului a fost una nelegală, pentru că la data de 12.01.2015 nu a existat niciun proces-verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit la o dată ulterioară, 15.01.2015. Or, existența procesului-verbal de contravenție ulterior sau concomitent cu dispunerea măsurii de ridicare a autoturismului este o premisă sine qua non pentru efectuarea legală a unei astfel de operațiuni, astfel cum rezultă expres din dispozițiile art. 13 din HCLS S6 nr. 14/29.01.2009.
Procesul-verbal criticat nu încorporează nicio mențiune referitoare la măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului. Or, potrivit art. 180 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a OUG nr. 195/2002, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, care va cuprinde în mod obligatoriu: […], sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă […], iar potrivit art. 97 din același Regulament, ridicarea autoturismului reprezintă o măsură tehnico-administrativă, astfel că ar fi trebuit să figureze în mod obligatoriu în procesul-verbal de constatare a contravenției.
La data de 20.03.2015, prin compartimentul registratură, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul arată că în data de 12.01.2015, în jurul orelor 08.33 polițiștii locali din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășurau activitatea pe zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Skoda, având numărul de înmatriculare_, era staționat neregulamentar pe Calea Plevnei nr. 126, blocând accesul în punctul de lucru al spălătoriei auto.
Acesta menționează că fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 143 lit. d) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. (2) coroborat cu art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, și sancționată cu 4 puncte amendă, în cuantum de 390 lei și 3 puncte penalizare.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 si art. 17 din O.G nr. 2/2001- privind regimul juridic dl contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată O.U.O. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006.
În ceea ce privește temeinicia procesului - verbal contestat, conform art. 34 din O.G. nr.2/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
Intimatul precizează faptul că din planșele foto efectuate la fața locului în data de 12.01.2015, în intervalul orar 08.26-08.33 cu un aparat foto certificat, reiese faptul că autoturismul marca Skoda, având nr. de înmatriculare_, a staționat neregulamentar pe Calea Plevnei nr. 126, blocând accesul în spălătoria auto.
Referitor la argumentul contestatoarei, care apreciază că vehiculul a fost staționat regulamentar întrucât se afla în zona de acțiune a indicatorului rutier care permite parcarea vehiculelor pe partea carosabilă, intimatul precizează faptul că existența unui indicator cu semnificația indicată de către petentă nu exclude obligația acesteia de a respecta dispozițiile art. 143 lit. d) din H.G. nr. 1391/2006, în sensul în care contestatoarea avea obligația de a nu bloca accesul în incinta spălătoriei auto situată pe .. 126.
In ceea ce privește argumentul contestatorului care invocă lipsa mențiunilor referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, precizează că aceste mențiuni nu se regăsesc în forma procesului - verbal prevăzut de Anexa nr. 1D din H.G. nr. 1391/2006, specific cazului reglementat de art. 181 din același act normativ, respectiv în ipoteza în care fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate.
De asemenea, precizează că petenta nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul - verbal de contravenție având în vedere că acesta a fost încheiat în lipsă, după identificarea persoanei care a utilizat vehiculul.
Argumentul contestatoarei, care invocă insuficienta descriere a faptei, este neîntemeiat întrucât agentul constatator a efectuat o descriere completă a faptei, cu indicarea locului săvârșirii faptei, a datei și intervalului orar a staționării neregulamentare, a mărcii și numărului de înmatriculare al vehiculului, precum și a modalității în care a staționat vehiculul.
Referitor la argumentul petentei, care invocă lipsa martorului la întocmirea procesului - verbal, intimatul învederează instanței faptul că, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (3) din O.U.G nr. 195/2002, în cazul în care constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Intimatul precizează faptul că procesul-verbal . nr._/ 15.01.2015 a fost întocmit în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, respectiv în termen de 6 luni de la data săvârșirii contravenției, fiind comunicat contravenientei în data de 17.01.2015 respectiv în termenul prevăzut de dispozițiile art. 14 alin, (1) din O.G. nr. 2/2001.
Referitor la capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare . nr._/12.01.2015, intimatul solicită respingerea ca neîntemeiat având în vedere că dispoziția de ridicare este un act administrativ, care a fost emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, cu respectarea dispozițiilor legale. Dispoziția de ridicare se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate.
Referitor la argumentele întemeiate pe dispozițiile H.C.L. S6 nr. 14/2009, intimatul arată că sunt irelevante prezentei cauze având în vedere că această hotărâre de consiliu a fost abrogată de H.C.L. S6 nr. 4/2010.
Dispozițiile art. 180 din H.G. nr. 1391/2006, invocate de către reclamantă în susținerea faptului că măsura tehnico – administrativă trebuia dispusă printr-un proces-verbal de consultare și sancționare contravențională, sunt inaplicabile prezentei cauze având în vedere că măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului a fost dispusă prin dispoziția de ridicare, modelul procesului-verbal de contravenție întocmit în prezenta cauză fiind cel prevăzut de art. 181 din I I.G. nr. 1391/2006 specific cazului în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat.
Referitor la capătul de cerere în pretenții, întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, intimatul solicită respingerea ca fiind neîntemeiat, având în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada existenței faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovăției, precum și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În drept, intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile C. proc. civ., O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 155/2010, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006.
În susținerea cererii, intimatul a depus la dosar planșe foto, procesul verbal contestat, dovada de comunicare, dispoziție de ridicare, nota de constatare.
În ședința publică din data de 14.05.2015, instanța a disjuns capetele de cerere privind anularea dispoziției de ridicare . nr._/12.01.2015, precum și capătul accesoriu de cerere privind restituirea sumei de 677,32 lei, achitată cu titlu de taxă ridicare, transport, depozitare autovehicul și dispune formarea unui nou dosar, respectiv cel de față cu nr._, cu termen de judecată 21.05.2015.
În ședința publică din data de 21.05.2015, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin Dispoziția de ridicare . nr._/12.01.2015, emisă de pârâta DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ, s-a reținut că în data de 12.01.2015, orele 8,33, pe .. 126, Sector 6, autoturismul marca Skoda, înmatriculat cu nr._, s-a afla staționat neregulamentar, în intervalul orar 8,26-8,33, blocând accesul în punctul de lucru (spălătorie), de la adresa mai sus-menționată – sesizarea nr. 553/12.01.2015.
În conformitate cu art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, art. 143 lit. d) din RAOUG nr. 195/2002 și HCL Sector 6 nr. 4/2010 s-a dispus ridicarea autovehiculului, transportul și depozitarea acestuia în loc special amenajat.
Pentru restituirea autovehiculului anterior-menționat, reclamanta a plătit la . SRL suma de 677,32 lei, pentru restituirea căreia de către pârâtă a depus la dosar factura fiscală nr._/12.01.2015 (fila 15)
Reclamanta a solicitat anularea dispoziției de ridicare . nr. _/12.01.2015 și obligarea pârâtei DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ la restituirea sumei de 677,32 lei.
Cu privire la natura juridică a dispoziției de ridicare . nr. _/12.01.2015, instanța reține că aceasta reprezintă un act administrativ tipic, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, adică un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică – pârâta, în temeiul HCL nr. 4/2010 a Sectorului 6 București, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii (HCL Sector 6 nr. 4/2010) care dă naștere unor raporturi juridice de putere între autoritatea emitentă și reclamant ca destinatar al actului administrativ individual.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; în ceea ce privește repararea pagubei cauzate, această pretenție face tocmai obiectul capătului accesoriu celui de anulare a dispoziției de ridicare, respectiv restituirea sumei de 677,32 lei .
În același sens dispune și art. 8 din același act normativ, potrivit cu care persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
În ceea ce privește competența materială a instanței de soluționare a unor astfel de cereri, art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În speță, neexistând o dispoziție legală care să atribuie competența materială Judecătoriei în primă instanță în materia contenciosului administrativ, nefiind incidente așadar dispozițiile art. 95 pct. 4 cod procedură civilă, dar nici unul din cazurile arătate la pct. 1 al art. 94 lit. a)-j), competența revine Tribunalului, în temeiul art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește atât anularea dispoziției .>_/12.01.2015, cât și repararea prejudiciului cauzat, respectiv restituirea sumei de 677,32 lei, acesta fiind un capăt de cerere accesoriu în privința căruia se aplică prevederile art. 123 NCPC.
Așa fiind, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 NCPC raportat la art. 132 alin. (3) NCPC, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată de intimată, și va declina competența de soluționare a cauzei având ca obiect anularea dispoziției de ridicare . nr. _/12.01.2015 și pretenții, în favoarea Tribunalului București-secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată de intimată.
Declină competența materială de soluționare a cererii introduse de reclamanta I. E. D., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 BUCUREȘTI, cu sediul în mun. București, ., sector 6 în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F.-C. M. V. –A. M.
Dactilo V.A.M.05.06.2015/
Red. FCM./15.06.2015
4 ex.
Comunicat 2 ex. V.A. M. .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3925/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3868/2015.... → |
|---|
