Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3868/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3868/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 3868/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3868
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
JUDECĂTOR: L. E.
GREFIER: A.-R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată - cerere în anulare, privind pe reclamantul-debitor H. Modammed H. în contradictoriu cu pârâta-creditoare S.C. S. P. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat reclamantul-debitor, prin avocat, Tiucu F., în baza împuternicirii avocațiale ._/2015, aflată la dosarul nr._/303/2014, lipsind pârâta-creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: la data de 08.05.2015, cauza a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod pr.civ; la data de 08.05.2015, prin serviciul registratură, reclamantul-debitor a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol; părțile au fost citate în vederea discutării cererii de repunere pe rol, după care
Reclamantul-debitor, prin avocat, depune chitanța .-10-Nr._ (6) din data de 21.05.2013, în cuantum de 100 de lei, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru, aferente cererii de repunere pe rol. Totodată, depune copie CI a reclamantului-debitor H. Modammed H., menționând că locuiește în sectorul 6.
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de reclamantul-debitor.
Reclamantul-debitor, prin avocat, solicită repunerea pe rol a prezentei cauze.
Instanța dispune repunerea cauzei pe rol, având în vedere achitarea taxei de timbru aferente cererii de repunere pe rol și având în vedere că nu mai subzistă motivele care au condus la suspendarea judecății.
Nefiind formulate alte cereri, nici invocate excepții, instanța acordă cuvântul cu privire la propunerea de probe.
Reclamantul-debitor, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri depuse la dosar și totodată, depune procura autentificată sub nr. 871/18.06.2013 la BNP C. I. A., menționând că reprezintă un înscris întocmit în fața notarului public, din care rezultă semnătura sa. Precizează că a încercat să obțină un specimen de semnătură de la bancă, dar nu a putut obține un astfel de înscris. Solicită să se observe că procura depusă este foarte veche, deci întocmită înainte de contractarea societății care l-a dat în judecată.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți este pertinentă, concludentă și utilă, în temeiul 1021 Cod procedură civilă coroborat cu art. 255 și art.258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează reclamantului-debitor și pârâtei-creditoare, proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul-debitor, prin avocat, solicită admiterea cererii în anulare. Arată că între cele 2 părți a fost semnat un contract de prestări servicii și se presupunea că societatea urma să presteze servicii de topometrie, respectiv să măsoare anumite suprafețe în ceea ce privește un imobil care urma să fie edificat în București, pe . aceste servicii urmau să fie întocmite o . procese verbale, în funcție de numărul de ore prestate efectiv, în șantier, de către societatea S.. Precizează că la dosar sunt depuse 2 situații de lucrări în care sunt trecute date, intervale orare și ore, însă astfel cum prevede contractul, această situație de lucrări nu este semnată de ambele părți. Afirmă că în art. 9.85 din contract se precizează că predarea și preluarea trasarilor și verificărilor sau orice alte rezultate se va da beneficiarului în formă scrisă. La dosarul cauzei nu există niciun document care să-i fi fost eliberat lui, de către această societate. Chiar dacă societatea ar fi făcut anumite trasări, ar fi trebuit să i le comunice, pentru că acestea sunt necesare la cadastru și pentru intabularea blocului, pe apartamente. Totodată, arată că în art. 11 pct.11.1, se prevede că plata se efectuează în baza unor situații, pe lucrări. Pentru cantitatea de lucrări efectuată se întocmește un proces verbal de recepție, semnat de ambele părți, așa cum prevede art. 10 pct. 10.4. Articolul 10 se referă la recepția lucrărilor și prevede că la fiecare predare-primire se semnează un proces verbal semnat și datat de ambele părți, însă la dosar nu este depus un astfel de proces verbal. Situația de lucrări este semnată doar de societate și nu poartă semnătura lui, pe niciun înscris. Pentru toate motivele anterior prezentate, consideră că această creanță care este solicitată la plată nu întrunește condițiile pentru emiterea unei ordonanțe de plată. În acest dosar, se poate vorbi eventual doar de un dosar de fond pentru că există probleme cu privire la executarea acestui contract. Nu este contract pentru care au fost predate lucrările și nu mai pot avea loc niciun fel de discuții. Acest contract are un obiect mai mare, iar acest obiect urmează să fie determinat în funcție de ce cantitatea de lucrări care urmează să se realizeze efectiv și pentru aceste motive trebuie să existe și înscrisuri care să emane de la el sau semnate de el, care să ateste că aceste servicii au fost într-adevăr realizate. Solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat. Depune factura FT nr. 317/28.04.2015.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.03.2015, reclamantul - debitor H. M.- H. în contradictoriu cu pârâta-creditoare . a formulat cerere în anulare împotriva sentinței civile nr. 7779/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea ordonanței reprezentată de Sentința Civilă nr. 7779/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 și respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de S.C. S. P. S.R.L, prin care a solicitat obligarea debitorului la plata sumei de 4.045,54 lei, contravaloare servicii prestate și a sumei de 4.652,37 lei, cu titlu de penalități de întârziere convenționale.
În motivarea cererii, reclamantul - debitor a arătat că la data de 18.11.2013 a fost semnat contractul de colaborare în domeniul serviciilor topografice nr.3 care are ca obiect prestarea de către societatea S. P. S.R.L de servicii topo cadastrale în șantierul din ., conform acestui contract, executantul trebuia să presteze asistența topografică, respectiv trasare și verificare planimetrică pe parcursul construirii unei clădiri prețul serviciilor fiind individualizat după natura serviciilor și numărul orele petrecute în șantier mai exact pentru asistență topografică prețul fiind de 100 euro pe zi pentru o prezență de maxim 8 ore/zi.
Acesta a arătat că potrivit dispozițiilor art.11 pct. 11.1 din contract plata se efectuează în baza unor situații de lucrări iar pentru cantitatea de lucrări executată se întocmește un proces verbal de recepție semnat de ambele părți așa cum prevede art.10 pct.10.4.
Așadar, acesta a învederat faptul că din interpretarea clauzelor contractuale rezultă în mod clar că și situațiile de lucrări trebuie să fie semnate de ambele părți.
Mai mult decât atât, având în vedere că situațiile de lucrări fac parte integrantă din contract, trebuie să îndeplinească aceleași condiții de formă ca și înscrisul inițial și totodată pentru a nu exista nici un fel de discuții privind numărul orelor petrecute în șantier.
Reclamantul - debitor a arătat că la dosarul cauzei au fost depuse două situații de lucrări din data de 07.01.2014 și 03.02.2014 care nu poartă semnătura sa și care nu sunt însoțite de procese verbale de recepție ale lucrărilor efectuate așa cum se prevede în contract.
Prin intermediul acestor înscrisuri, creditoarea arată că a petrecut un anumit număr de ore în șantier, însă întrucât nu sunt confirmate de către reclamant și pentru că nu au fost depuse niciun fel de alte documente în susținerea cererii de ordonanță de plată și nu se precizează care a fost scopul acestor activități, respectiv trasări verificări de trasări sau orice altă operațiune prevăzută în obiectul contractului, reclamantul apreciază că nu pot fi avute în vedere de către instanță și nu demonstrează că prestatorul a efectuat servicii conform condițiilor impuse prin contract.
Reclamantul – debitor a mai arătat că prețul contractului nu este determinat, acesta urmează a se stabili în concret după prestarea serviciilor prin raportare la numărul de zile lucrate. Creanța astfel determinată dobândește caracter cert prin acceptarea de către debitor, ipoteză despre care acesta consideră că nu se poate vorbi în speța de față având în vedere că nu a acceptat nicio situație a serviciilor prestate.
Faptul că există un contract semnat de părți nu îndreptățește debitorul să emită o factură și să o solicite la plată fără ca aceasta să fie acceptată la plată.
Mai mult decât atât, nimeni nu poate să completeze o factură cu o sumă arbitrară, fără a demonstra echivalentul real al prestației, să o înmâneze.
Reclamantul–debitor a arătat că una din condițiile esențiale pentru declanșarea unei proceduri privind ordonanța de plata și admiterea unei asemenea cereri este ca această creanță să îndeplinească condițiile impuse de art.1013 C.pr.civ., în sensul de a fi certă lichidă și exigibilă, iar factura depusă nu poate beneficia de forța probantă necesară pentru a atesta voința sa, respectiv de a își asuma obligația de plată a sumei la care societatea creditoare se referă.
De asemenea, a solicitat a se observa că niciunul dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu atestă prestarea serviciilor astfel cum acestea sunt descrise la art.2 lit. a-f din contractul menționat, iar înscrisurile depuse de către creditoare nu sunt însușite de către debitor sub semnătură.
Reclamantul–debitor a învederat faptul că atât factura cât și fisa de prezență în șantier depuse de către debitoare la dosarul cauzei poartă o semnătură indescifrabilă care nu îi aparține și prin compararea acesteia cu semnătura din contractul de colaborare, acestea nu numai că nu sunt identice, dar nici măcar nu seamănă.
Față de cele arătate, reclamantul – debitor a considerat că debitul pretins nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, dovezile depuse nefăcând dovada obligațiilor asumate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 – 1021 cod proc. civilă.
Cererea în anulare a fost legal timbrată.
La data de 27.04.2014, prin compartimentul registratură, pârâta-creditoare a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii în anulare și menținerea dispozițiilor sentinței atacate astfel cum a fost pronunțată.
În fapt, pârâta–creditoare a arătat că la data de 18.11.2013 părțile au încheiat contractul de colaborare în domeniul serviciilor topografice nr. 3, având ca obiect prestarea de servicii topo cadastrale în șantierul debitorului din . descrierii prevăzute la art. 2 din contract.
În baza contractului și a situației de lucrări din data de 07.01.2014 și 03.02.2014, pârâtul – creditor arată că a emis factura fiscala nr. 07/28.02.2014 în cuantum de 4.045,54 lei, acceptată la plata de dl H. M.-H. prin semnarea acesteia.
Acesta a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că împotriva debitorului H. M.-H. deține o creanța certă, lichidă și exigibilă constatată printr-o factură fiscală emisă în baza unui contract. ce a fost recunoscuta la plata prin semnătură.
Prin urmare, având în vedere și prevederile contractului încheiat între părți privind plata penalităților de întârziere, instanță de fond în mod corect a dispus obligarea debitorului la plata debitului principal în cuantum de 4045.54 lei și a penalităților de întârziere calculate de la scadență facturii și până la data plații efective.
Față de susținerea debitorului că nu ar fi primit situațiile de lucrări și că nu ar fi semnat factura, pârâta–creditoare a solicitat instanței să observe faptul că pe fondul cauzei debitorul nu a formulat întâmpinare și nu a invocat nicio excepție, deși avea posibilitatea de a formula aceste apărări fiind legal citat.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
La termenul din data de 08.05.2015, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, cauza fiind repusă pe rol la termenul din data de 22.05.2015 la solicitarea reclamantului-debitor.
Analizând actele dosarului, instanța reține că, prin sentința civilă nr. 7779/22.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București a fost admisă cererea formulată de creditoarea S.C. S. P. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul H. M.-H., acesta din urmă fiind obligat să plătească creditoarei suma de 4.045,54 lei reprezentând contravaloare servicii prestate precum și suma de 4.652,37 lei reprezentând penalități de întârziere convenționale calculate de la scadență și până la data de 08.07.2014 precum și în continuare până la plata efectivă a acestor sume, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Analizând cererea în anulare, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 1014 NCPC, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art. 663 alin 2 NCPC, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. De asemenea, alin. 3 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Conform art. 663 alin. 4 NCPC, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Concluzia care se desprinde este că procedura ordonanței de plată este o procedură specială, distinctă de procedura de drept comun, simplificată și în care nu se face o judecată în fond a cauzei.
Or, în cauză, reclamantul-debitor a invocat excepția de neexecutare a contractului de către pârâta-creditoare și neacceptarea facturilor de către reclamantul-debitor. Astfel, verificarea veridicității susținerilor părților ar echivala cu o judecată în fond a cauzei.
Astfel, față de condițiile speciale stabilite de art. 1014 NCPC pentru admisibilitatea cererii prin care se declanșează procedura ordonanței de plată, instanța urmează să admită cererea în anulare, să dispună anularea sentinței civile nr. 7779/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014 și, în consecință, să dispună respingerea cererii ca inadmisibilă pe calea procesuală aleasă.
Constatând că, în cauză, pârâta-creditoare este cea căzută în pretenții, în temeiul art. 453 NCPC, instanța o va obliga la plata către reclamantul-debitor a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 200 lei reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru achitată pentru soluționarea cererii în anulare, iar suma de 500 lei reprezintă contravaloarea onorariului de avocat astfel cum aceasta rezultă din factura și chitanța aflate la fila 41.
În ceea ce privește contravaloarea taxei judiciare de timbru de 100 lei achitată pentru soluționarea cererii de repunere pe rol, instanța constată că pârâta-creditoare nu este ținută a suporta această sumă având în vedere că suspendarea cauzei a fost generată de lipsa părților, iar reclamantul-debitor avea obligația de a urmări soluționarea cauzei în calitate de titular al acțiunii civile, culpa procesuală sub acest aspect aparținându-i, în consecință, acestuia din urmă și nu pârâtei-creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea în anulare formulată de reclamantul - debitor H. M.- H., cu domiciliul procesual ales în București, ..7, ., parter, ., în contradictoriu cu pârâta - creditoare ., cu sediul ales în București, ., ..
Dispune anularea sentinței civile nr. 7779/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014 și, în consecință, dispune respingerea cererii ca inadmisibilă pe calea procesuală aleasă.
Obligă pârâta-creditoare la plata către reclamantul-debitor a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. L.E./ Thred. ELD/2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 3822/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Întoarcere executare. Sentința nr. 3849/2015. Judecătoria... → |
|---|
