Anulare act. Sentința nr. 8410/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 8410/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 8410/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 8410

Ședința publică de la data de 27 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. I. C.

GREFIER: P. O.

Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul L. A. D., pe intimata C. L. AL SECTORULUI 6 - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ și pe chemata în garanție . SRL.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 OCTOMBRIE 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2015.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.05.2015, contestatorul L. A. D., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, a formulat plângere împotriva procesului-verbal . din data de 16.04.2015 încheiat de agentul constatator R. M. din cadrul Consiliului L. al Sectorului 6, Direcția Generală de Poliție Locală, prin care a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal sus-menționat și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte-amendă, în valoare de 360 lei, și cu 3 puncte de penalizare și obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului . nr._, cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.

În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în data de 15.11.2014, la ora 08:30, a staționat voluntar autoturismul de serviciu cu numărul de înmatriculare_, proprietatea . Co SRL, pe . intersecție cu o bretea (alee) a cărui nume nu îl cunoaște, în Municipiul București.

La ora 08:35 - 08:40, contestatorul s-a întors la locul staționării autoturismului și a constatat că acesta dispăruse, aflând că autoturismul a fost ridicat și depozitat.

Aflând acest lucru, contestatorul s-a îndreptat la sediul unității mai sus menționate, în vederea recuperării autoturismului, unde a fost întâmpinat de un agent de poliție care i-a înmânat o comunicare, prin care i s-a adus la cunoștință că urma să fie sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 143 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, întrucât autoturismul acestuia a fost depistat staționând în mod neregulamentar, iar procesul-verbal de constatare a contravenției urma să îi fie trimis la domiciliu prin poștă.

Contestatorul a solicitat să i se înmâneze procesul verbal pe loc pentru a formula contestație în acest sens, dar a fost refuzat, spunându-i-se că o să îi fie trimis la domiciliu prin poștă.

Ulterior semnării acestei comunicări, contestatorul a fost informat că, pentru a i se elibera autoturismul, este necesară achitarea pe loc a unei taxe de 677.32 lei, taxă încasată de . SRL, pentru care i s-a eliberat factura . MLF nr._.

Prin acest proces-verbal, contestatorul a fost sancționat pentru fapta comisă în data de 15.11.2014, și anume „staționarea neregulamentară” cu auto numărul_ .

Contestatorul a învederat instanței că, prin procesul-verbal mai sus amintit, a fost sancționat cu 4 puncte de amendă, în cuantum de 360 lei și 3 puncte de penalizare, fără a fi dispusă măsura ridicării autoturismului.

De asemenea, contestatorul a precizat faptul că, prin acest proces verbal, i-a fost aplicată amenda maximă prevăzută de lege, și anume o sancțiune principală 360 lei, o sancțiune complementară 3 puncte de penalizare și o măsură tehnico-administrativă, ridicarea autoturismului neținându-se cont de obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu „gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta.

În principal, contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal sus-amintit, deoarece nu respectă condițiile de formă impuse de lege și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte-amendă, în valoare de 360 de lei, și cu 3 puncte de penalizare și restituirea sumei de 677.32 lei achitată cu titlu de taxa către . SRL.

În cadrul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși există obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. Contestatorul a precizat că sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal pe care a înțeles să îl atace.

În al doilea rând, un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv.

În al treilea rând, se impune anularea procesului-verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea susmenționată, dat fiind că în cuprinsul acestuia, agentul constatator a realizat o descriere generică și abuzivă a faptelor pe care a susținut că petentul contestator le-ar fi săvârșit și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită.

În opinia sa, agentul constatator a făcut un abuz notând faptul că a staționat pe . cu . pentru a accentua gravitatea contravenției deoarece . un bulevard foarte aglomerat dar, în realitate, autoturismul său a fost staționat la aproximativ 50 de metri de acest bulevard pe ..

O redare fidelă a situației de fapt care a dus la săvârșirea faptei reținute în procesul-verbal, precum și posibilitatea de a formula obiecțiuni ar fi dus la o mai bună individualizare a faptei și la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare (și anume că artera unde a staționat este slab circulată, iar vis a vis este o lucrare de proporții în parcarea amenajată, obturând toate locurile de parcare ce se întind pe mai mult de 200 de m).

Chiar și în condițiile în care s-ar retine în sarcina contestatorului nerespectarea vreunor dispoziții legale, prezentarea fidelă a situației de fapt și a condițiilor în care a săvârșit fapta ar fi dus la concluzia că acesta nu a avut - în mod obiectiv - posibilitatea de a adopta o altă conduită. Lipsa locurilor de parcare din zona în care a staționat autoturismul personal reprezintă cauza situațiilor de acest gen, în care conducătorii auto sunt nevoiți să parcheze în locuri „mai puțin permise”.

În acest sens, contestatorul a învederat instanței că fapta pentru care a fost sancționat a fost constatată și înregistrată pe suport video, deci prin mijloace tehnice, motiv pentru care procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi trebuit să îmbrace o altă formă decât cea care i-a fost comunicată la data de 22.04.2015.

Or, în ceea ce îl privește, nu a fost respectat conținutul prevăzut pentru acest formular, ceea ce poate duce la concluzia că a fost utilizat un alt formular de proces-verbal.

Prin urmare, procesul-verbal de constatare a contravenției săvârșită de contestator a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale, procesul-verbal criticat fiind unui nelegal, astfel încât, contestatorul a solicitat instanței să dispună anularea acestuia și, pe cale de consecință, a sancțiunilor dispuse în cadrul acestuia, inclusiv restituirea sumei de 677.32 lei, achitată cu titlu de taxă către bugetul local prin chitanța . MLF nr._ (în anexă).

Ca urmare a situației de fapt expuse mai sus, contestatorul a solicitat instanței să constate faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale și, în consecință, impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat în lipsa unui temei legal, ceea ce atrage obligarea Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6 la repararea prejudiciului material ce i-a fost cauzat și anume, plata sumei de 677.32 lei, achitată de acesta în vederea eliberării autoturismului.

În acest sens, contestatorul a invocat prevederile art.64, art.97 și 128 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art.12-14 ale HCLS 6 nr.14/29.01.2009 de aprobare a Regulamentului privind blocarea/ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau vehiculelor oprite neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6, precum și pe spațiul public și privat al Sectorului 6.

Față de prevederile legale mai sus menționate, contestatorul a învederat instanței că măsura ridicării autoturismului care a fost dispusă în ceea ce îl privește a fost una nelegală, pentru următoarele motive: (i) încheierea defectuoasă a procesului-verbal de constatare a contravenției în ceea ce privește măsura ridicării autoturismului.

În acest sens, contestatorul a precizat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în data de 16.04.2015 (deci cu o dată ulterioară celei în care s-a efectuat ridicarea autoturismului, și anume 15.11.2014). Or, existența procesului-verbal de contravenție anterior sau cel puțin concomitent cu dispunerea măsurii ridicării autoturismului este o premisă sine qua non pentru efectuarea legală a unei astfel de operațiuni. (iii) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; (iv) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul - în acest caz, vinovăția se rezulta din culpa agentului constatator în dispunerea măsurii de ridicare a autoturismului.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal trebuie menționat că un proces-verbal de constatare și de sancționare a contravenției nu poate face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției. Prin urmare, contestatorului nu i se poate reține sarcina dovezii celor constate în procesul-verbal a cărui anulare o solicită.

În sprijinul susținerilor sale se află atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza articolului 11 din Constituția României.

Beneficiind de prezumția de nevinovăție, se arată că rezultă că petentul contestator, deși are această facultate, nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind intimatului, acesta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că aspectele consemnate în procesele-verbale de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.

Prin urmare, intimatul trebuie să facă dovada celor reținute în procesul-verbal.

Contestatorul a solicitat instanței să pună în vedere intimatului să depună la dosarul cauzei Nota de constatare întocmită de agentul comunitar prin care s-a dispus ridicarea autoturismului, astfel cum este prevăzuta de Anexa nr.3 a HCLS 6 nr.14/29.01.2009, precum și planșa video/foto care atestă că acesta a „condus auto nr._ și staționat neregulamentar” în locul indicat.

Pentru toate aceste considerente, contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal pentru motivele arătate mai sus ca nelegal și, în cazul în care intimatul nu va face dovada celor reținute în procesul verbal, ca netemeinic.

Mai mult chiar, procesul-verbal criticat nu încorporează nicio mențiune referitoare la măsura tehnico administrativă a ridicării autoturismului.

Prin urmare, măsura ridicării autoturismului în ceea ce îl privește a fost dispusă în afara procesului verbal de constatare a contravenției, fiind lipsită astfel de orice temei juridic, și anume neîndeplinirea obligației de comunicare în ceea ce îl privește a unei copii de pe Nota de constatare întocmită de agentul comunitar, prin care s-a dispus ridicarea autoturismului, în acest sens, contestatorul menționând că nu i-a fost înmânată nicio Notă de constatare privind ridicarea autoturismului.

Față de cele menționate mai sus, contestatorul a apreciat că măsura ridicării autoturismului în ceea ce îl privește a fost dispusă și efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie, determinând astfel ca suma de bani achitată de contestator în vederea eliberării autoturismului să fie nejustificată din punct de vedere juridic, ceea ce a determinat o micșorare a patrimoniului acestuia fără existența unui temei legal.

În aceste condiții, contestatorul a considerat că prin obligarea nejustificată la plata taxei de 677,32 lei de către contestator către . SRL în vederea ridicării autoturismului ca urmare a dispoziției agentul comunitar în acest sens, măsura dispusă de ridicare a autoturismului, Poliția Locală Sector 6 București i-a provocat un prejudiciu material.

Față de această împrejurare, contestatorul a solicitat instanței angajarea răspunderii civile delictuale a Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6 București pentru prejudiciul material provocat, și obligarea acesteia la repararea acestui prejudiciu.

În susținerea acestei pretenții, contestatorul s-a întemeiat pe prevederile art.998-999 Cod civil.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 București, contestatorul a învederat instanței că sunt întrunite condițiile cumulative privind angajarea răspunderii civile delictuale, după cum urmează: (i) existența unei fapte ilicite - această condiție se verifică prin dispunerea măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege; (ii) existența unui prejudiciu - suma de bani achitată de contestator în vederea eliberării autoturismului a fost nejustificată din punct de vedere juridic, determinând o micșorare a patrimoniului propriu fără existența unui temei legal.

În subsidiar, contestatorul a solicitat instanței înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.

Contestatorul a avut o conduită corectă până în prezent, astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul. Chiar și textul legal, art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu „gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Astfel, având în vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative în urma faptei (nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii, precum și faptul că parcarea special amenajată este închisă pentru reparații), precum și circumstanțele personale ale contravenientului (buna conduită a acestuia și lipsa oricăror abateri de acest gen, anterioare faptei respective), se arată că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.

Pentru acestea, contestatorul a solicitat să se dispună obligarea intimatei DGPL Sector 6 la repararea prejudiciului material cauzat acestuia, constând în taxa de 677,32 lei achitată către . SRL.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin.1, 38 alin.3 din OG nr. 2/2001, dispozițiile art.118 din OUG nr. 195/2002, precum și HCLS nr.10/2010.

În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, planșă fotografică privind locul ridicării autoturismului, factura . nr._, bon fiscal, comunicarea ._, dispoziție de ridicare . nr._, procesul-verbal . nr._ din data de 16.04.2015, cartea sa de identitate, răspunsul nr. A16939/17.12.2014.

Prin compartimentul registratură, la data de 01.07.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea procesului-verbal . nr._/16.04.2015, precum și obligarea DGPL S6 la repararea prejudiciului material, în cuantum de 677,32 lei, cauzat ca urmare a emiterii dispoziției de ridicare a vehiculului, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGPL S6 pe capătul de cerere în pretenții privind despăgubirile civile în cuantum de 677,32 lei, respingerea cererii de chemare în judecată, pe toate capetele de cerere, ca neîntemeiată

Admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGPL S6 pe capătul de cerere în pretenții privind despăgubirile civile în cuantum de 677,32 lei.

Intimata a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual-pasive a DGPL Sector 6 pe capătul de cerere în pretenții privind obligarea intimatei la plata sumei de 677,32 lei cu titlu de despăgubiri civile, având în vedere următoarele motive:

DGPL S6 nu are calitate procesual-pasivă pe capătul de cerere privind repararea prejudiciului ce i-a fost pricinuit contestatorului prin emiterea dispoziției de ridicare întrucât, în situația anulării dispoziției de ridicare, restituirea sumei reprezentând taxa de ridicare și depozitare în mod normal, în temeiul principiilor efectelor nulității privind repunerea în situația anterioară st restituirea prestațiilor efectuate, urmează a fi plătită de către încasatorul sumei, respectiv de către . SRL, precum rezultă din factura fiscală depusă la dosarul cauzei.

Totodată, intimata a menționat și faptul că, în situația anulării dispoziției de ridicare, trebuie avut în vedere criteriul/cerința echității, în sensul în care doar încasatorul sumei care și-a mărit patrimoniul, poate fi obligat să îl micșoreze în mod corespunzător. Precum reiese și din dispozițiile Codului de procedură civilă, respectiv art. 5 coroborat cu art. 22 alin.7, ținând seama de criteriu/cerința echității, intimata a solicitat instanței de judecată să constate că o consecință logică a admiterii cererii de chemare în judecată este obligarea încasatorului la restituirea taxei.

Intimata a menționat si dispozițiile art. 19 din Anexa 2 la HCL S6 nr. 4/2010.

Precum reiese din textele mai sus menționate, persoana juridică . SRL este cea care își mărește în mod direct patrimoniul, ca urmare a încasării taxei mai sus menționate astfel că, în situația anulării dispoziției de ridicare, numai aceasta poate fi obligată la restituirea taxei încasate, iar reclamantul ar fi trebuit să solicite de la . SRL această taxă de ridicare, transport și depozitare.

Cu alte cuvinte, având în vedere dispozițiile art. 31 din Codul civil, . SRL este titulara dreptului de a încasa taxa de ridicare menționată iar, pe cale de consecință, doar această societate comercială poate fi obligată la restituirea sumei de bani cu care și-a mărit patrimoniul în mod nejustificat.

Respingerea cererii de chemare în judecată, pe toate capetele de cerere, ca neîntemeiată.

În fapt, în data de 15.11.2014, în jurul orelor 08:30, polițiștii locali din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășurau activitatea pe zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Chevrolet, având numărul de înmatriculare_, era staționat neregulamentar pe colțul intersecției Bld. I. M. cu ..

Intimata a menționat că fapta sus-menționată constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. f din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin.2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr.195/2002, și sancționată cu 4 puncte amendă, în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare.

În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată OUG nr.195/2002 și HG nr. 1391/2006.

Cât privește sancțiunea aplicată, intimata a considerat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, polițiștii locali aplicând amendă în cuantum de 360 lei.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, conform art. 34 din OG nr.2/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față iar, în concluzie, prezumția nu a fost răsturnată.

Intimata a precizat faptul că, din planșele foto efectuate la fața locului în data de 15.11.2014, în intervalul orar 08:29-0 8:30 cu un aparat foto certificat, reiese faptul că autoturismul marca Chevrolet, având numărul de înmatriculare_, a staționat neregulamentar pe colțul intersecției Bld. I. M. cu ..

Argumentul contestatorului, care invocă insuficienta descriere a faptei, este neîntemeiat întrucât agentul constatator a efectuat o descriere completă a faptei, cu indicarea locului săvârșirii faptei, a datei și intervalului orar a staționării neregulamentare, a mărcii și numărului de înmatriculare al vehiculului, precum și a modalității în care a staționat vehiculul.

În ceea ce privește argumentul petentului care a invocat lipsa mențiunilor referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, intimata a precizat că aceste mențiuni nu se regăsesc în forma procesului-verbal prevăzut de Anexa nr. 1D din HG nr. 1391/2006, specific cazului reglementat de art. 181 din același act normativ, respectiv în ipoteza în care fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate.

Intimata a menționat faptul că, petentul nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională întrucât acesta a fost încheiat în lipsa contravenientului, ulterior identificării persoanei care a utilizat vehiculul, astfel cum reglementată această procedură de dispozițiile art. 39 din OUG nr.195/2002. Chiar dacă ar admite faptul că i-a fost încălcat dreptul contestatorului de a formula obiecțiuni, intimata a precizat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.7 din OG nr. 2/2001 nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, nulitatea procesului-verbal fiind condiționată de indicarea și probarea vreunei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, fapt reținut și de ÎCCJ prin Decizia nr. 22/2007.

Intimata a precizat că procesul-verbal a fost încheiat în forma prevăzută de art.181 din HG nr.1391/2006, specifică cazului în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat, în termenul legal stabilit de art. 13 alin.1 din OG nr.2/2001, după identificarea persoanei care a utilizat vehiculul, astfel cum prevede procedura stabilită de art. 39 din OUG nr. 195/2002.

Referitor la argumentul petentului care a invocat faptul că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, ar fi trebuit menționată măsura ridicării vehiculului, intimata a învederat instanței că măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului staționat neregulamentar a fost dispusă prin dispoziția de ridicare . nr._/15.11.2015, procesul-verbal fiind întocmit în forma prevăzută de art. 181 din HG nr. 1391/2006, după identificarea persoanei care a utilizat vehiculul.

Intimata a menționat faptul că Nota de constatare/Fișa vehiculului a fost întocmită, potrivit dispozițiilor art.9 din Anexa nr. 2 la HCL S6 nr. 4/2010, de către angajatul operatorului autorizat și se comunică, la cerere, deținătorului legal al vehiculului.

Referitor la capătul de cerere subsidiar, privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, intimata a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că petentul nu a dovedit motivele pentru care a solicitat reindividualizarea sancțiunii contravenționale.

În ceea ce privește capătul de cerere în pretenții, întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, intimata a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, având în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada existenței faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovăției, precum și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Intimata a arătat instanței faptul că procesul-verbal, care face obiectul prezentei cauze, nu este izvorul prejudiciului invocat de către petent, întrucât a născut doar un raport de drept material contravențional, care a avut ca efect sancționarea contravențională a contestatorului.

Pentru considerentele mai sus-invocate, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/ 16.04.2015 și a sancțiunii dispuse prin acesta, ca fiind temeinice și legale.

În drept, intimata a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 155/2010, OUG nr.195/2002, HG nr.1391/2006, precum și a tuturor celorlalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul verbal de constatare a contravenției contestat, confirmare de primire, comunicare . nr._, confirmare de primire, dispoziție de ridicare . nr._, notă de constatare . nr._, planșe foto.

Intimata a depus la dosar și cerere de chemare în garanție a . SRL, cu privire la capătul de cerere în pretenții, având ca obiect obligarea DGPL S6 la plata sumei de 677,32 lei.

În temeiul art. 72 și urm. Cod procedură civilă, intimata a formulat prezenta cerere de chemare în garanție pentru ca, în situația admiterii cererii de chemare în judecată, . SRL-ca operator autorizat care a încasat suma reprezentând taxa de ridicare, transport și depozitare, să fie obligată la restituirea acesteia către contestator.

Întrucât în cauza de față este vorba despre revenirea la situația anterioară emiterii dispoziției de ridicare a cărei anulare se solicită, în cazul anulării acesteia taxa de ridicare urmează a fi restituită de către încasatorul sumei, respectiv de către . SRL.

Intimata a menționat că, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Anexa 2 a HCLS6 nr. 4/2010 „plata sumelor aferente operațiunilor de blocare/ridicare, transport și depozitare a vehiculelor/remorcilor se cutează la reprezentantul operatorului autorizat care a efectuat operațiunile de blocare, ridicare, transport și depozitare care are obligația să eliberează chitanță fiscală”.

Precum reiese din textele mai sus menționate, persoana juridică . SRL este cea își mărește în mod direct patrimoniul, ca urmare a încasării taxei mai sus menționate, astfel că, în situația dispoziției de ridicare, numai aceasta poate fi obligată la restituirea taxei încasate.

Precum reiese și din dispozițiile Codului de procedură civilă, respectiv art. 5 coroborat cu art. 22 alin.7, ținând seama de criteriu/cerința echității, intimata a solicitat instanței de judecată să constate că, o consecință logică a admiterii cererii de chemare în judecată, este obligarea încasatorului la restituirea taxei.

Valoarea cererii de chemare în garanție a fost reprezentată de taxa de ridicare, transport și depozitare, respectiv 677,32 lei.

În concluzie, intimata a solicitat ca, în situația admiterii cererii de chemare în judecată, să se dispună admiterea cererii de chemare în garanție, astfel cum a fost formulată.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 72 și următoarele Cod procedură civilă și pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin compartimentul registratură, la data de 08.10.2015, chemata în garanție . SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea chemării în garanție a . SRL, respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6 și respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere.

Chemata în garanție a solicitat respingerea chemării în garanție a . SRL întrucât aceasta a realizat doar operațiunile de ridicare efectivă a mașinii în baza dispoziției scrise emise de către Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 București și în conformitate cu contractul de concesiune de servicii nr.3/20.04.2010 încheiat cu această instituție, taxa pretinsă reprezentând contravaloarea operațiunilor de ridicare, transport și depozitare.

De asemenea, . SRL nu are atribuții de cenzurare a legalității actelor administrative emise de Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, astfel încât are obligația contractuală de a ridica mașinile, indiferent de împrejurări.

Chemata în garanție a considerat că restituirea taxei s-ar justifica în situația în care operațiunea de ridicare s-ar realiza în lipsa unei dispoziții administrative, ceea ce nu este cazul, deoarece operațiunea de ridicare, transport și depozitare s-a realizat efectiv, presupunând anumite costuri ce trebuiesc recuperate.

Astfel, se arată că de subliniat este și faptul că nici Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 București nu a indicat care ar fi temeiul pentru obligarea societății sale la restituirea sumei de 677,32 lei, neexistând vreo culpă contractuală sau delictuală a societății.

Prejudiciul menționat nu este provocat de ridicarea și transportarea autovehiculului la locul de depozitare de către angajații societății, ci de dispoziția de ridicare emisă de către agentul din cadrul Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6.

Chemata în garanție a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, întrucât contravaloarea serviciilor privind ridicarea, transportul și depozitarea este efectul direct al emiterii dispoziției de ridicare emisă de către acesta, împrejurarea că sumele s-au vărsat în contul . SRL, neavând relevanță sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre actele juridice întocmite și nașterea obligației de plată a taxei.

În cazul anulării actului administrativ, nu se poate avea în vedere repunerea în situația anterioară, întrucât societatea comercială I. A. Eco SRL a ridicat autovehiculul contestatorului în baza dispoziției de ridicare și ca urmare a semnării contractului cu Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, generând niște costuri care trebuiesc achitate.

Prin hotărârea numărul 4/28.01.2010 a Consiliului L. al Primăriei Sectorului 6 s-a Prin hotărârea numărul 4/28.01.2010 a Consiliului L. al Primăriei Sectorului 6 s-a stabilit conform art. 3 că se va organiza licitația publică privind operatorul autorizat să desfășoare activități privind blocarea, ridicarea, transportul și depozitarea de pe partea carosabilă, precum și de pe domeniul public și privat de pe raza teritorială a Sectorului 6.

În urma licitației, . SRL a fost desemnată câștigătoarea contractului nr. 3/20.04.2010 de concesiune de servicii privind blocarea, ridicarea, transportul și depozitarea și eliberarea vehiculelor/remorcilor staționate neregulamentar pe partea carosabilă și drumurilor publice, precum și pe domeniul public și privat de pe raza teritoriala a Sectorului 6, cu excepția locurilor de parcare închiriate legal, conform Anexei nr. 1 din HCL S6 nr.4/28.01.2010.

Suma de 677,32 lei încasată de . SRL reprezintă cheltuielile efectuate privind operațiunile de ridicare, transport și depozitare, activități ce presupun folosirea unor utilaje și instalații specializate, combustibil și a forței de muncă aferente pentru care societatea a efectuat costuri ce trebuiesc recuperate. De asemenea, contravaloarea operațiunilor privind ridicarea, transportul și depozitarea nu reprezintă un prejudiciu material, ci o obligație legală stabilită în sarcina deținătorului autovehiculului conform art.64 alin 2 din OUG nr.195/2002.

Conform art. 5 din HCL nr 4/28.01.2010, din sumele încasate pentru serviciile prestate de către operator se achită cu titlu de taxă de redevență, un procent de 10% din încasări care se constituie ca venit la bugetul local cu destinație exclusivă pentru sporirea numărului de locuri de parcare de pe raza teritorial-administrativă a sectorului 6.

Chemata în garanție a considerat că, în cazul anulării actelor administrative contestate în prezenta speță, contestatorul a fost vătămat în drepturile sale prin actele întocmite de către agenții Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, iar nu prin modalitatea în care un prestator de servicii s-a conformat dispozițiilor agentului, percepând contestatorului o taxă pentru recuperarea vehiculului, iar obligația de restituire a taxei revine instituției publice care a emis actul juridic ce a dat naștere obligației de plată.

Întrucât, prestarea unui serviciu public de către o persoană privată presupune subordonarea acesteia atât normelor contractuale, pe care este obligată să le respecte sub sancțiunea desființării contractului de prestări servicii, dar și dispozițiilor individuale date de autoritate, față de care nu are o poziție de egalitate.

Față de considerentele arătate mai sus, dar și în condițiile în care contestatorul nu a înțeles rațiunea respectării nomelor de circulație rutieră, intimata a considerat că nu și-a modificat în nici un fel atitudinea față de normele de conviețuire socială, intimata a solicitat respingerea acțiunii pe toate capetele de chemare în judecată.

Iar, în situația anulării actului administrativ prin care a fost dispusă ridicarea vehiculul proprietatea contestatorului, intimata a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea . SRL la restituirea taxei de ridicare, transport și depozitare, dar și chemarea în garanție având în vedere cele menționate mai sus.

În drept, chemata în garanție a invocat dispozițiile 205 Cod procedură civilă, OUG nr.80/2013, dispozițiile OUG nr.195/2002, HCLS6 nr.4/2010 și Legea nr.155/2010 a Poliției Locale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive pe capătul de cerere privind pretenții invocată de pârâta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, instanța reține că aceasta are calitate pasivă pe capătul de cerere având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală, din moment ce se invocă de către reclamant caracterul ilicit al faptei de a ridica vehiculul, urmând ca temeinicia pretențiilor să fie analizată în cadrul fondului litigiului.

În consecință, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de intimată, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, în fapt, la data de 16.04.2015, petentul a fost sancționat, conform procesului verbal . nr._, întocmit de către intimată, cu sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare, pentru că în data de 15.11.2015 a staționat voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe colțul intersecției Bld. I. M. cu ., în intervalul orar 08,29 – 08,35.

Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 143 lit. a rap. la art. 142 lit. f din HG 1391/2006 (care prevăd că se interzice staționarea în toate cazurile în care se interzice oprirea și că „se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției”), cu sancțiunea stabilită de dispozițiile art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002 (potrivit cărora „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și 3 puncte de penalizare fapta conducătorului de autovehicul privind staționarea neregulamentară”).

Contravenientul nu a semnat procesul verbal.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

În ceea ce privește susținerea petentului că nu s-a menționat în procesul verbal datele referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului, instanța reține că aceste mențiuni nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 17 din OG 2/2000, iar petentul nu a făcut dovada vătămării datorate lipsei acestor mențiuni, pentru a putea atrage nulitatea relativă, în condițiile art. 175 alin.1 din Cod procedură civilă.

În ceea ce privește nerespectarea art. 16 alin. 7 din OG 5/2001, datorată faptului că nu a fost dată posibilitatea contravenientului să facă obiecțiuni, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. Prin decizia nr. 22/19.03.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a hotărât că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG 5/2001 este sancționată cu nulitatea relativă, condiționată de dovedirea unei vătămări a petentului.

Potrivit art. 19 din OG 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.

În primul rând, instanța constată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, rolul martorului asistent este acela de a confirma împrejurarea care a condus la absența semnăturii persoanei sancționate. În speță, apare mențiunea că „nu a fost de față niciun martor deoarece constatarea s-a efectuat cu un mijloc tehnic certificat”.

Pe de altă parte, nefiind un element care sa atragă nulitatea absolută a procesului-verbal, lipsa semnăturii martorului poate atrage anularea procesului-verbal numai in cazul in care contravenientul dovedește existenta unei vătămări care să decurgă direct din aceasta lipsă și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în speță (contestatorul având posibilitatea în cadrul plângerii formulate să invoce apărările pe care le consideră necesare).

Prin procedura plângerii contravenționale, petentul are posibilitatea de a invoca apărările pe care le consideră necesare și de a formula obiecțiunile corespunzătoare, eventual și pe cele care nu a avut posibilitatea de a le menționa în procesul verbal, astfel încât nu se poate reține existența unei vătămări.

În ceea ce privește susținerile petentului, conform cărora procesul verbal întocmit este cel prevăzut de anexa nr. 1A, în loc de anexa nr. 1D (încălcându-se astfel dispozițiile art. 181 alin. 1 din HG 1391/2006), instanța arată că acest fapt nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal. Prin aceasta nu s-a produs nicio vătămare petentului, de vreme ce în cuprinsul procesului verbal întocmit sunt prevăzute toate mențiunile care ar fi trebuit să apară și în procesul verbal prevăzut de anexa nr. 1D. Astfel, singura diferență între cele două procese verbale, prevăzute în cele două anexe, se referă la mențiunea mijlocului cu care s-a făcut înregistrarea faptei contravenționale. Deși această mențiune nu există în format tipizat în procesul verbal prevăzut de anexa nr. 1A, agentul constatator a menționat expres, în procesul verbal întocmit, faptul că fapta a fost constată și filmată video (aparat Nikon). De asemenea, intimata a depus planșele fotografice (printuri) privind contravenția petentului.

De asemenea, instanța apreciază că nu este obligatoriu ca procesul verbal să cuprindă mențiuni privind măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului, de vreme ce aceasta a fost dispusă printr-un act scris, distinct și precedent procesului verbal întocmit.

De asemenea, verificând susținerile petentei în sensul că fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat nu a fost descrisă în actul de constatare, în raport cu dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că elementele de identificare a faptei descrise în procesul verbal, respectiv locul staționarii, durata staționarii, sunt suficiente pentru a permite ulterior realizarea unui control obiectiv și imparțial al procesului verbal, din perspectiva temeiului de drept invocat de agentul constatator.

În consecință, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă nici o cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.

În speță, agentul constatator a perceput direct și nemijlocit, fapta comisă de petent, pentru care a fost sancționat. Din planșele foto depuse la dosar (f. 42) rezultă că petentul a staționat pe colțul intersecției. De asemenea, instanța nu reține susținerile petentului că ar fi parcat regulamentar, câtă vreme din planșele foto realizate reiese că autoturismul petentului se află aproape în mijlocul intersecției.

În acest context, instanța apreciază nefondate susținerile petentului, conform cărora în zonă nu există locuri de parcare, astfel încât a fost nevoit să staționeze acolo. Astfel, petentul are posibilitatea și obligația de a parca autoturismul într-un loc permis (putându-se deplasa ulterior prin mers pe jos pentru a reveni la autoturism).

Pe cale de consecință, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.

Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța reține că aceasta a fost aplicată în cuantumul prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina petentului, realizându-se o corectă individualizare, față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001.

Instanța învederează că normele legale încălcate ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice, contravenția săvârșită având un pericol social abstract (important). Petentul a îngreunat circulația în zona intersecției, conducătorii auto neavând vizibilitate. Alte consecințe negative ale faptei săvârșite nu s-au produs datorită hazardului, iar nu datorită atitudinii și comportamentului petentului. Instanța are în vedere și comportamentul contravenientului, neasumarea consecințelor faptei comise.

Față de considerentele anterioare, instanța reține că procesul-verbal atacat este legal și temeinic întocmit, iar plângerea contravențională, fiind neîntemeiată, urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea intimatei la plata sumei de 677,32 lei cu titlu de despăgubiri, instanța apreciază că nu se impune atragerea răspunderii civile delictuale a acesteia din moment ce a fost reținută fapta contravențională a contestatoarei. În plus, instanța reține că prin prezenta nu s-a solicitat anularea dispoziției de ridicare.

În privința cererii de chemare în garanție, instanța reține că având în vedere soluția data cererii principale se impune respingea cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată, având în vedere că intimata nu a căzut în pretenții pentru a se analiza temeinicia acestei cererii de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive pe capătul de cerere privind pretenții, invocată de pârâta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, ca neîntemeiată.

Respinge plângerea formulată de reclamantul L. A. D., cu domiciliul în București, .. 146, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16.04.2015 și cererea în pretenții, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, în contradictoriu cu chemata în garanție . SRL, cu sediul în București, Bulevardul Uverturii nr.248-252, sector 6, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr.J40/_/2008, CUI RO_, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.CIC/Thred.MV

5 ex./02.12.2015

← Pretenţii. Sentința nr. 8407/2015. Judecătoria SECTORUL 6...		Plângere contravenţională. Sentința nr. 8442/2015.... →

Anulare act. Sentința nr. 8410/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 8410/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI