Pretenţii. Sentința nr. 8407/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Sentința nr. 8407/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 8407/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 8407

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 octombrie 2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: C. I. C.

GREFIER: P. O.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect –pretenții, privind pe reclamanta U. SA REPREZENTATĂ DE ADMINISTRATOR SPECIAL, T. - G. F. ȘI DE RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL, ADMINISTRATOR JUDICIAR, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. F.’..

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâta, prin reprezentant legal, administrator I. G., legitimată cu CI, datele de identificare ale acesteia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință, lipsind reclamanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța acordă cuvântul pe competență și pe durată.

Pârâta, prin administrator, nu pune concluzii pe competență și pe durată.

Instanța, în temeiul art. 131 raportat la 94 alin. 1 lit. j, 107 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta pricină.

Instanța estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze la 3 luni de zile.

Instanța califică excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare ca fiind o apărare pe fondul cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.

Pârâta, prin administrator, arată că i-a rugat verbal să-i întrerupă contractul.

Pârâta, prin administrator, solicită proba cu înscrisuri, la interpelarea instanței de judecată.

Instanța încuviințează pentru reclamantă și pentru pârâtă proba cu înscrisuri.

Instanța încuviințează pentru reclamantă și proba cu interogatoriul pârâtei.

Instanța constată că pârâta a răspuns la interogatoriul încuviințat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Pârâta, prin administrator, arată că nu are activitate de doi ani de zile. Reprezentantul pârâtei arată că nu-și permite la pensia sa de 700 să închidă activitatea. Adică ei au făcut trimiterile acestea către adresa unde locuiește și au trimis-o fără ștampilă, fără nimic, arătând că se referă la chitanță. Precizează că ei gunoi nu au luat și în schimb ea este bună de plată. Arată că ar vrea să o întrerupă, dar îi trebuie bani ca să o întrerupă. Solicită respingerea cererii.

Instanța rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.06.2015, reclamanta . de SMDA Insolvency Specialists SPRL, în contradictoriu cu pârâta . SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 138.12 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate, la care se adaugă în conformitate cu prevederile din contractul nr._/13.09.2006 penalități de întârziere în cuantum de 107.30 lei, calculate de la data scadenței până la data depunerii prezentei cereri și penalități în cuantum de 0.06% pe fiecare zi de întârziere de la data depunerii cererii până la data plății efective a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată conform dovezilor pe care le va anexa.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între societatea creditoare și debitoare, a intervenit contractul de prestări servicii publice de salubrizare înregistrat sub nr._/13.09.2006. Conform clauzelor contractuale, . calitate de operator, a prestat pârâtei servicii de salubritate, emițând următoarele facturi fiscale:_ din data de 31.05.2012 și_ din data de 30.06.2012.

Creditoarea a precizat că a încercat de câteva ori soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă debitoarea nu a dat curs solicitărilor sale, motiv pentru care a calculat penalități de întârziere la plată, în temeiul art.12 pct. 3 din contract. Astfel, a fost emisă situația analitică a penalităților în cuantum de 107.30 lei.

Deși societatea reclamantă, pe toată perioada desfășurării contractului și-a îndeplinit cu bună credință și întocmai toate obligațiile contractuale față de pârâtă, nici până în acest moment, obligația de plată a prețului nu a fost îndeplinită de către aceasta din urmă, chiar dacă a devenit exigibilă.

Astfel, creanța creditoarei este certă, lichidă și exigibilă, constatată prin înscrisurile anexate prezentei cereri, și anume facturi fiscale, fișe de client, contract, tabele program de lucru al operatorului etc., dar și cele pe care le va depune în cadrul probei cu înscrisuri.

În sensul exigibilității creanței sunt și dispozițiile art. 12 pct. 2 din contract, potrivit cărora utilizatorul are obligația de a efectua plata în termen de 15 zile de la data emiterii facturii de către operator.

În plus, creditoarea a avut recunoașterea cuantumului creanței supuse prezentei cereri prin necontestarea facturilor. În acest sens sunt clauzele contractuale de la art.10 pct. 6.

P. urmare, având în vedere faptul că există contract asumat de către cele două părți care prevede contravaloarea serviciului prestat, cuantumul penalităților și scadența, facturile emise sunt semnate de debitor sau au fost comunicate prin poștă cu confirmare de primire, creanța reclamantei este cumulativ certă, lichidă și exigibilă și, pentru că nici până la data formulării prezentei, debitul nu a fost achitat, reclamanta a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligată pârâta la plata obligațiilor asumate prin contract, conform celor solicitate.

Reclamanta a menționat că, anterior formulării prezentei cereri, pârâta a fost somată să achite creanța, astfel cum rezultă din dovezile atașate prezentei.

În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1.013 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, art.77 alin.1 din Legea nr.85/2006.

În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar interogatoriul formulat pentru a fi administrat pârâtei, în original, și în copie, contractul de prestări servicii publice de salubrizare înregistrat sub nr._/13.09.2006, somația nr.1134 din data de 26.01.2015, situația analitică a penalităților, confirmarea de primire, facturile fiscale nr._ din data de 31.03.2012,_ din data de 30.04.2012,_ din data de 31.05.2012,_ din data de 30.06.2012,_ din data de 02.07.2012,, fișa clientului cu facturile emise.

P. compartimentul registratură, la data de 20.07.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea capătului de cerere, respectiv „obligarea la plata sumei de 138.12 lei, reprezentând contravaloarea servicii prestate și neachitate, la care se adaugă în conformitate cu prevederile din Contractul nr._/13.09.2006 penalități de întârziere în cuantum de 107.30 lei, calculate de la data scadenței, până la depunerea cererii la instanța de judecată, penalități în cuantum de 0.06 % pe fiecare zi de întârziere de la data depunerii cererii până la data plății efective a debitului”.

Analiza atentă a contractului de prestări servicii publice de salubrizare pentru agenți economici nr._/13.09.2006, respectiv Capitolul IX - pagina 4 din contract, respectiv litera d „Contractul poate înceta pentru neplata obligațiilor financiare către operator, în termen de 60 de zile de la emiterea facturii - prin notificare și după ce s-au epuizat toate căile de recuperare amiabilă”.

În ultimul paragraf al somației, prin care i se aducea la cunoștință că „Dacă nu veți înțelege să dați curs somației noastre, vă aducem la cunoștință sistarea prestării serviciului începând cu data de 09.02.2015, în temeiul Legii nr. 51/2006, art. 36 pct. 3, potrivit căruia „operatorii serviciilor de utilități au dreptul să sisteze prestarea în cazul depășirii termenului legal de plată, stabilit la 45 de zile”, fără a se ține seama că societatea pârâtă a încheiat un alt contract de salubritate cu . București Rebu SA nr. AO33861/17.09.2012, deci, nu s-a luat în considerare de către . că, colaborarea pârâtei a încetat la data de 02.07.2012.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1014 și urm. din Noul Cod de procedură civilă.

Alăturat întâmpinării, pârâta a anexat în copie, contractul de prestări servicii publice de salubrizare înregistrat sub nr._/13.09.2006 și răspunsul la interogatoriul formulat de reclamantă.

Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei ca neîntemeiate și, în consecință admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

Cu privire la excepția procesuală a inadmisibilității, formulată de către pârâtă, reclamanta a apreciat că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta nu a fost motivată în fapt sau în drept. Cu atât mai mult, dacă se va raporta la motivarea în drept a întâmpinării, respectiv „art. 1014 și următoarele Noul Cod de procedură civilă”, reclamanta a considerat că pârâta se află într-o eroare și a considerat probabil că cererea acesteia a fost întemeiată pe dispozițiile procedurii speciale a ordonanței de plată.

Referitor la „cerința” pârâtei de a analiza atent conținutul contractului de salubrizare, în sensul că relațiile contractuale au încetat conform dispozițiilor acestuia de la Capitolul IX litera d, reclamanta a considerat că și această apărare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Astfel, dispozițiile contractuale acordă doar în favoarea prestatorului posibilitatea de a decide încetarea contractului pentru neplata facturilor, prin notificare. P. urmare, prestatorul nu este obligat să își exercite drepturile contractuale, iar beneficiarul nu poate profita în acest sens.

În ceea ce privește, ultima apărare a pârâtei, reclamanta a considerat, de asemenea, că este lipsită de temei, atâta vreme cât facturile fiscale a căror plată a solicitat-o sunt din lunile mai și iunie 2012, deci anterioare datei la care pârâta a apreciat că a intervenit încetarea contractului - 02.07.2012.

Pe de altă parte, răspunsurile date întrebărilor din interogatoriu, susțin însăși netemeinicia apărărilor formulate, în sensul că pârâta a menționat că a achitat o parte din facturi, admițând astfel realitatea relațiilor contractuale. De asemenea, a recunoscut că nu a contestat facturile primite astfel cum îi permitea contractul și nu a notificat că dorește rezilierea acestuia. Realitatea este că a decis unilateral să nu achite ultimele două facturi, invocând ulterior acțiunii reclamantei temeiuri nejustificate.

Pentru toate acestea, reclamanta a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârâtă și admiterea cererii sale, cu consecința obligării acesteia la plata debitului.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Între creditoarea U. S.A., în calitate de operator, și debitoarea . SRL, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de prestări servicii publice de salubrizare nr._/13.09.2006, având ca obiect prestarea serviciilor de preluare, transport și depozitare deșeuri menajere (filele 22-23).

În conformitate cu art. 15 din contract, acesta s-a încheiat pe o perioadă de 2 ani și se prelungește cu perioade egale cu durata de valabilitate a acestuia dacă cu cel puțin 60 de zile înaintea exprimării perioadei de valabilitate nu s-a convenit altfel.

În baza acestui contract, creditoarea a emis facturile fiscale cu nr._ din data de 31.05.2012 (f.33) și nr._ din data de 30.06.2012 (f. 34), a căror contravaloare o solicită de la debitor în cauza de față.

În drept, potrivit art. 969 C.civ., contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.

În plus, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.

Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât acesta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de serviciile reclamantei nu a achitat contraprestația la care s-a obligat în temeiul contractului.

Astfel, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada executării obligației de plată a prețului și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.

În acest sens instanța nu reține susținerile pârâtei în sensul că ar fi anunțat verbal pe reprezentantul reclamantei care se prezenta pentru colectarea taxei că ar fi solicitat întreruperea relațiilor contractuale deoarece nu a făcut nicio dovada în acest sens.

De asemenea, deși pârâta invocă prin răspunsul la interogatoriul administrat faptul că ar fi încheiat pentru această perioadă un contract cu o altă firmă, și în consecință reclamanta nu a mai prestat servicii în această perioadă, nu face dovada acestor aspecte, iar cel care face o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească, potrivit art.249 C.p.c.

Instanța nu reține susținerile pârâtei în sensul că relațiile contractuale ar fi încetat conform dispozițiilor din capitolul IX litera d, deoarece aceste dispoziții contractuale acordă în favoarea prestatorului posibilitatea de a decide încetarea contractului pentru neplata facturilor, prin notificare. Reiese astfel că prestatorul nu este obligat să își exercite drepturile contractuale, iar beneficiarul nu poate invoca acest aspect, fără că prestatorul să fi exercitat această posibilitate.

În aceste condiții, constatându-se culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acestuia și, în consecință, va admite acțiunea și îl va obliga la plata sumei de 138,12 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate.

În ceea ce privește suma de 107,30 lei, penalități de întârziere calculate până la data depunerii prezentei acțiuni precum și solicitarea de acordare de penalități în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere de la data depunerii cererii, respectiv 15.06.2015 și până la data achitării efective a debitului, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului, instanța o va admite în parte, doar pentru suma de 53,95 lei penalități calculate pentru facturile mai sus menționate, precum și la plata de penalități în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere de la data depunerii cererii, respectiv 15.06.2015 și până la data achitării efective a debitului, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului.

Astfel, potrivit art. 12.3 din contract neachitarea facturii în termen de 15 zile de la emiterea ei atrage majorări de întârziere de 0,06% pe zi, fără ca acestea să depășească cuantumul debitelor.

În cazul de față, în cuprinsul contractului pentru furnizarea de nr._/13.09.2006, părțile au inserat în art. 12.3 o clauză penală cuprinzând cuantumul daunelor moratorii datorate de beneficiar, în speță debitoarea, pentru ipoteza nerespectării termenului de plată a facturilor emise de creditoare pentru serviciile prestate debitoarei.

Potrivit art. 1066 VCC, Clauza penală este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i, iar în conformitate cu art. 1069 VCC, Clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Nu poate dar creditorul cere deodată si penalitatea si obiectul obligației principale, afara daca penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării.

În speță, așa cum s-a arătat anterior, instanța reține că pârâta nu neagă prelungirea acestui contract cu toate clauzele acestuia, așa cum reiese din răspunsul la interogatoriu, arătând numai că ar fi anunțat verbal pe reprezentantul reclamantei care se prezenta pentru colectarea taxei că ar fi solicitat întreruperea relațiilor contractuale însă nu a făcut nicio dovada în acest sens.

În ceea ce privește solicitarea de a se acorda 53,35 lei reprezentând penalități de întârziere pentru facturile fiscale nr._ din data de 31.03.2012 și_ din data de 30.04.2012, instanța va respinge această solicitare având în vedere că pârâta arata că a plătit aceste facturi, iar reclamanta nu neaga aceste aspecte, insă nu se arata data la care au fost plătite, pentru a se vedea dacă datorează și penalități de întârziere pentru acestea.

Ca atare, va admite în parte cererea și va obliga pârâta să plătească către reclamantă suma de 138,12 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 53,95 lei, calculate de la data scadenței până la data depunerii cererii și penalități în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere de la data depunerii cererii, respectiv 15.06.2015 și până la data achitării efective a debitului, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului.

În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța îl va respinge, ca neîntemeiat, având în vedere prevederile art. 451-453 C.pr.civ. și constatând că nu s-a făcut de către creditoare dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în cauză și ținând cont și de faptul că cererea este scutită și de taxă de timbru în temeiul art. 77 din Legea nr. 85/2006, întrucât creditoarea este în insolvență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanta . de ADMINISTRATOR SPECIAL, T. - G. F. ȘI DE RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL, ADMINISTRATOR JUDICIAR, cu sediul în București, ., sector 6, număr ordine în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în București, .. 16, ., apartament 3, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului București cu nr. J_, CUI_.

Obligă pârâta să plătească către reclamantă suma de 138,12 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 53,95 lei, calculate de la data scadenței până la data depunerii cererii și penalități în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere de la data depunerii cererii, respectiv 15.06.2015 și până la data achitării efective a debitului, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului.

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.CIC/Thred.MV

4 ex./02.12.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 8407/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI