Anulare act. Sentința nr. 8829/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8829/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 8829/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8829
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER C. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act/clauze abuzive privind pe reclamantul A. N. G. în contradictoriu cu pârâta E. R. Services IFN SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că pârâta a depus întâmpinare; reclamantul nu a depus răspuns la întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de art. 113 pct. 8 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța stabilește că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează reclamantului și pârâtei proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța constată că, în raport de dispozițiile art. 291 din OG nr. 80/2013, acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În lipsa altor cereri, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare, atât pe fond cât și pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.07.2015 sub nr._, reclamantul A. N. G., în contradictoriu cu pârâta E. R. Services IFN S.A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea clauzelor abuzive din contractul pentru acordarea și utilizarea liniei de credit prin cardul Euroline American Express stabilite prin art. 12 din contract referitoare la dobândă, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu abuziv, obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor privind radierea reclamantului din baza de date a biroului de credite, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în anul 2005, a dorit să achiziționeze în rate electrocasnice de la un magazin din București. Pentru a putea achiziționa aceste obiecte în rate, a semnat o cerere pentru emiterea unui card de cumpărături cu E. R. Services IFN SA.
Astfel, reclamantul a achiziționat produse în valoare de 2499,7 lei, urmând a plăti o sumă totală de 3555,55 lei, plătibilă în 36 luni, cu o rată lunară de 98,77 lei.
Reclamantul a menționat că a semnat cererea de emitere a cardului de credit, fără o negociere prealabilă cu privire la clauzele inserate ori la condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului, fără vizionarea unui model de contract al instituției, fiind nevoit să achieseze la formularul standard al instituției pentru a beneficia de credit în vederea achiziționării produselor pe care le-a enumerat anterior.
Chiar după finalizarea perioadei de creditare, reprezentanții E. R. Service IFN S.A. l-au contactat telefonic și l-au amenințat pentru plata unor sume restante. Deși le-a solicitat în repetate rânduri celor de la E. R. Services IFN S.A. să îi expedieze o fișă a plăților și restanțelor pe care le mai are către instituția acestora, aceștia au refuzat în mod constant, astfel că le-a cerut să îi suspende plata ratelor până când va avea o dovadă a legalității debitului solicitat. E. R. Service IFN SA nu a respectat art. 8 punctul 1 din condițiile generale de emitere și utilizarea cardului Euroline, care prevede faptul că își asumă obligația de a expedia lunar extrase de cont, privind situația clientului.
Astfel, până la data de 20.03.2009, reclamantul a achitat suma de 9898 lei și penalități în cuantum de 1140 lei, însă debitul continua să crească în evidențele pârâtei.
Date fiind încercările fără succes de a încheia relațiile contractuale cu aceștia, cât și dorința de a evita executarea silită, reclamantul a solicitat în mod repetat să i se comunice dacă figurează cu debit restant în evidențele pârâtei.
Reclamantul a primit o somație de plată de la pârâtă, aducându-i-se la cunoștință că la data de 11.06.2015, acesta figura cu o restanță de 3223,11 lei în evidențele financiare.
Astfel, deși reclamantul a achitat lunar rata cuvenită, achitând o sumă mai mare decât cea stabilită prin contract, E. R. Service IFN S.A. au operat prin manopere dolosive, debitul crescând constant și obligându-l la plata unei sume care nu cunoaște ce proveniență are.
Dacă i s-ar fi pus la dispoziție o evidență a sumelor achitate și a sumelor restante și s-ar fi dovedit că încă mai există sume neachitate, reclamantul ar fi achitat de bunăvoie debitul restant, însă pârâta au refuzat să îi emită un grafic de rambursare, motivând că, datorită multitudinii de operațiuni întreprinse în contul reclamantului, nu se poate emite un grafic-actualizat sau un tabel din care să reiasă plățile efectuate și sumele rămase restante, precum și proveniența acestora.
Pe cale de excepție, reclamantul a invocat excepția prescripției dreptului de a solicita plata debitului pretins, motivat de faptul că de la data ultimei plăți s-a scurs o perioadă mai lungă de trei ani, perioadă în care cursul prescripției nu a fost suspendat sau întrerupt.
Reclamantul a solicitat anularea art. 12 din contract referitoare la dobândă, urmând a se observa că dobânda stabilită prin contract este de 32% variabilă, fără a se preciza care este marja fixă conform normelor legislative în vigoare, fiind supusă revizuirii trimestriale după norme interne ale instituției de creditare, fără a fi disponibilă către clienți.
În plus, clauza care permite băncii calculul dobânzii clienților în funcție de dobânda de referință afișată la sediile băncii, precum și clauza care permite băncii modificarea în mod unilateral a cuantumului dobânzilor/comisioanelor, conține o condiție pur potestativă pentru bancă, în obligația sa de a calcula corect și transparent cuantumul dobânzii.
Conform dispozițiilor contractuale, pârâta s-a obligat să calculeze dobânda curentă care trebuie achitată cu titlu de preț al contractului, dar modalitatea în care pârâta a înțeles să-și exercite această obligație a fost principiul si voiuero - „dacă vreau dobânda crește/scade”.
De altfel, această modalitate de cuantificare a dobânzii intră în contradicție flagrantă și cu alte prevederi legale.
Astfel: conform art. 54 din Codul consumului (Legea nr. 296/2004) „vânzătorul (în cazul de față pârâta) trebuie să informeze consumatorii (adică împrumutatul) despre prețul final al produsului (creditul acordat) și să ofere toate informațiile și documentele tehnice care trebuie să însoțească produsul”.
Acest articol trebuie interpretat prin raportare la definiția pe care o dă art. 2 pct. 24 din O.G. nr. 21/1992 valorii totale plătibile de consumator - suma dintre valoarea totală a creditului și costul total al creditului pentru consumator.
Cu alte cuvinte pârâta, la momentul încheierii contractului, era obligată să informeze cocontractantul cu privire la cuantumul total al dobânzii sau, în cel mai rău caz, trebuia să ofere informații exacte în legătură cu modalitatea în care se va forma cuantumul dobânzii, expresia „dobândă de referință” fiind manifestată ilegal. Prin această omisiune, pârâta și-a încălcat obligația de informare.
Conform art. 93 lit. g pct. 1 si 3 din OG nr. 21/1992, „variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract”, iar „formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract cu precizarea periodicității și/sau condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în sensul reducerii acesteia”.
În plus, pct. 3 al lit. g din OG nr.21/1992 impune necesitatea indicării în contract a unei formule în funcție de care se calculează cuantumul dobânzii.
Atât Legea nr. 193/2000, cât și Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Comunității Europene conțin o listă a clauzelor care sunt considerate de iure abuzive.
În această listă, la alin.1 litera p, respectiv litera I se menționează că este abuzivă clauza prin care se dă posibilitatea unui furnizor de servicii (cum este cazul băncii) să crească prețul. Alineatul 2 al acelorași acte normative la lit. a, respectiv c, statuează o . exceptări de la aplicarea caracterului abuziv, stabilind că modificarea prețului în funcție de modificarea unei rate de pe piața financiară pe care furnizorul nu o poate controla nu este clauză abuzivă. per a contrario, dacă modificarea dobânzii nu are legătură cu un indice de pe piața financiară, înseamnă că reclamantul se află în fața unei clauze abuzive.
Mai mult, din moment ce dobânda, în această ipoteză, este dobânda „de referință a băncii”, caracterul abuziv al clauzei mai rezultă și din caracterul controlat al dobânzii.
Aceste texte legale interzic în mod expres băncilor fixarea unei dobânzi care să varieze în funcție de voința lor exclusivă, impunând obligația raportării fluctuației dobânzii la indici de referință verificabili (EURIBOR, ROBOR etc.).
Art. 14 din Legea nr. 190/1999 (pentru creditele cu ipotecă) și art. 8 din Legea nr.289/2004 (pentru creditele fără ipotecă) stabilesc că, în cazul în care prin contractul de credit s-a stabilit că rata dobânzii să fie variabilă, variația acesteia trebuie să fie independentă de voința creditorului, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract.
Aceste acte normative sunt nesocotite prin instituirea clauzei privind calculul sumei prin raportare la marja internă a băncilor prin lipsa oricărui indice Verificabil care să fie direct legat de dobândă.
Analizând clauza de indexare a prețului - clauza supusă discuției are fizionomia unei astfel de clauze deoarece dobânda reprezintă prețul creditului doctrina a stabilit, după cum urmează: „Clauzele de indexare a prețului sunt variabile în măsura în care nu permit profesionistului reamenajarea unilaterală a termenilor contractului la nivelul prețului sau a comisioanelor implicate.
Caracterul nelegal al acestei clauze a fost constatat deja de instanțele de judecată care, investite fiind cu constatarea caracterului abuziv al unor clauze care permiteau băncii revizuirea ratei dobânzii în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, au statuat că „această clauză pune probleme sub aspectul echilibrului contractual în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul [...]”.
Prin motiv întemeiat în sensul legii se înțelege o situație clar descrisă care să ofere clientului posibilitatea să știe de la început că dacă această situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să o poată verifica.
Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că, dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.
De asemenea, urmează a se observa că, în cuprinsul aceleiași clauze, dobânda anuală efectivă nu este precizată expres, deși normele legislative presupun acest lucru.
Reclamantul a solicitat anularea clauzei din contract în ceea ce privește comisionul de emitere card, comisionul de administrare credit, penalitatea de depășire limită credit și dobânda penalizatoare, precum și restituirea sumelor încasate în mod abuziv de pârâtă.
Disimularea unei părți din dobândă sub forma de comision este o dovadă de rea credință din partea băncii, întrucât reprezintă o modalitate de inducere în eroare a clienților, cât și o modalitate de procurare a unui avantaj concurențial, contrar uzanțelor cinstite ale consumatorilor. Mai mult decât atât, menționarea unor astfel de comisioane încalcă dreptul consumatorului la o informare precisă și corectă, drept reglementat de art. 45 din Legea nr.296/2004 privind Codul civil, fiind totodată și o practică comercială incorectă, care are drept scop și deformarea substanțială a comportamentului economic al consumatorilor.
Potrivit definiției reglementate la art. 2 lit. e din Legea nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii, deformarea substanțială a comportamentului economic al consumatorilor reprezintă unei practici comerciale ce afectează considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoștință de cauză, decizie pe care altfel nu ar fi luat-o.
Art. 6 lit. d din același act normativ prevede că o practică comercială este incorectă și este considerată o acțiune înșelătoare dacă ea conține informații false în orice situație induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu astfel încât îl determină să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o cu privire la preț sau la modul de calcul al acestuia.
Pe lângă caracterul abuziv al acestei clauze (datorită lipsei negocierii directe cu reclamantul, contrar prevederilor disp. art. 4 din Legea nr. 193/2000, aceasta este și nelegală.
Legea nr. 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului nr.93/13/CEE din data de 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Potrivit acestei directive sunt definite la art. 2 noțiunile de „condiții inechitabile, consumator, vânzător sau furnizor”.
Art. 3 din actul normativ menționat arată că o condiție contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind inechitabilă dacă, în contradicție cu condiția de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Se consideră întotdeauna că o condiție care nu s-a negociat individual este condiția care a fost redactată în prealabil iar, din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul condiției, în special în cazul unui contract standard formulat în avans.
În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene s-a pronunțat în contractele încheiate cu consumatorii (Hotărârea pronunțată la data de 27.07.2000 în cauza Oceano Grupo Editorial SA vs Rocio Murciano Ouintero de Curtea de Justiție, Hotărârea pronunțată la 26.10.2006 în cauza Etisa Maira Nostaza Claro c. Centro Movil Mîlenium SL, Hotărârea Curții de Justiție din data de 04.06.2009 pronunțată în cauza Pannon GSM Zrt. C, Erszebet Sustikne G.).
Potrivit art.1 alin. 3 din aceeași lege se interzice comercianților stipularea de clauze buzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 stabilește faptul că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contracte, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
La alin. 2 se arată că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate, somație de plată, adresa nr._/21.03.2012, cerere pentru emiterea unui card de credit din data de 29.06.2005, condiții generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline.
La data de 03.09.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată în ceea ce privește toate capetele de cerere.
În fapt, E. R. Services IFN S.A. (fostă EFG R. Services IFN SA), în desfășurarea activității sale de creditare, emite Carduri Euroline, prin care acordă deținătorilor de carduri o limită maximă de creditare, conform „Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline”, condiții anexate prezentei întâmpinări.
Deținătorul cardului are obligația de a achita suma datorată în decursul termenului menționat în extrasul lunar, în rate, fiecare dintre acestea reprezentând cel puțin suma lunară minimă, astfel cum aceasta este menționată în fiecare extras lunar comunicat deținătorului cardului.
Pârâta a menționat, de asemenea că, ulterior efectuării primei tranzacții, deținătorul cardului poate utiliza Linia de Credit acordată, prin intermediul Cardului de credit EuroLine, în vederea efectuării și a altor tranzacții, astfel cum acestea sunt reglementate prin Condițiile Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului EuroLine, respectiv retrageri de numerar de la ATM-uri aparținând rețelei Bancpost și de la sediul EFG R. Services IFN SA, achiziții cu plata integrală și achiziții „cu plata în rate de la Comercianții Acceptanți cu care societatea pârâtă a încheiat contracte în acest sens.
La data de 29.06.2005, reclamantul din prezenta cauză, a încheiat cu pârâta un contract de credit, în vederea achiziționării de la un comerciant acceptant (magazinul Media Galaxy)), a unor produse electrocasnice în valoare de 2499,70 lei, sumă la care s-a adăugat și costul de finanțare.
Achiziționarea cardului și achitarea în tranșe lunare fixe a creditului contractat a fost posibilă ca urmare a semnării Cererii pentru Emiterea unui Card de Credit și a Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline între reclamant, în calitate de Deținător și societatea pârâtă, EFG R. Services IFN SA (actuala E. R. Services IFN SA), în calitate de Emitent.
Conform cererii pentru emiterea unui card de credit, pentru produsele achiziționate în valoare de 2499,70 lei, valoarea totală a creditului acordat a fost de 3.555,55 lei, rambursabil în 36 de rate lunare.
Astfel, tranzacția inițială efectuată de către reclamant, inclusiv costul de finanțare a fost în valoare totală de 3555,55 lei.
De asemenea, pe lângă această tranzacție, reclamantul a mai efectuat și retrageri de numerar de pe card, retrageri în valoare totală de 1581 lei, inclusiv comisioanele aferente, astfel cum se va observa din istoricul cardului atașat întâmpinării.
Contrar celor susținute de către reclamant, conform Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline, E. R. Services emite și transmite lunar la adresa de corespondență declarată un extras de cont prin care informează clientul cu privire la tranzacțiile și operațiunile efectuate, intervalul de plată, eventuale promoții etc. Pentru a facilita înțelegerea informațiilor cuprinse în extras și cu scopul desfășurării în bune condiții a relației contractuale, pe pagina verso se regăsesc explicații pentru fiecare element în parte, precum și alte detalii, inclusiv, dar fără a se limita la termenul de contestare a soldului final (20 de zile de la data emiterii acestuia) și consecințele neachitării în termenul scadent.
În urma semnării contractului de către reclamant și a analizei efectuate asupra documentației de credit, la adresa de corespondență a reclamantei a fost transmis cardul EuroLine, împreună cu scrisoarea de întâmpinare ce conținea informații despre modalitatea de funcționare a acestui card, respectiv despre limitele de credit acordate, data de emitere a extrasului lunar, sistemul de rambursare al sumelor utilizate, precum și perioada scadentă.
În cazul în care cardul este utilizat și pentru alte tranzacții decât achitarea în rate, a produselor achiziționate de la comercianții-parteneri recomandarea de plată a E. R. Services este de a depune lunar rata aferentă lunii respective, precum și suma minimă de plată așa cum reiese acestea din extrasul de cont, pentru a acoperi și o parte a sumelor utilizate de pe card. Diferența neachitată se reportează și este solicitată spre plată în următorul extras emis, aplicându-se dobânda aferentă, precum și celelalte taxe și comisioane aplicate ca urmare a utilizării limitei de creditare.
Pe de altă parte, respectarea obligațiilor de plată, așa cum au fost aduse la cunoștință cu ocazia semnării contractului presupunea, printre altele: consultarea extrasului de cont; achitarea, în intervalul scadent, a ratei lunare fixe și a comisioanelor aferente sau, pentru evitarea aplicării de comisioane de plată întârziată, achitarea cel puțin a sumei minime de plată; comunicarea emitentului a eventualelor erori înscrise în extrasele de cont, în caz contrar conținutul extrasului fiind considerat acceptat.
Atât comisioanele pentru plata întârziată, de depășire limită de sold sau dobânda pentru neachitarea soldului final, nu ar fi fost aplicate dacă ar fi fost respectate condițiile contractuale referitoare la plată, agreate, de altfel, de către reclamant la data semnării acestora.
Achitarea în intervalul scadent stabilit a ratei lunare sau cel puțin a sumei minime de plată avea drept aplicarea penalității de plată întârziată, a dobânzii pentru soldul final neachitat integral și (dacă este cazul) a penalității pentru depășirea limitei de credit.
La data încheierii contractului nu poate fi emis un grafic de rambursare deoarece suma datorată poate să crească sau să scadă în funcție de multiplele operațiuni care pot interveni în contul clientului (tranzacții, respectiv achiziționare de noi bunuri sau extrageri de numerar, depuneri de numerar, comisioane și dobânzi aferente la aceste operațiuni), dar suma datorată este evidențiată și comunicată lunar prin intermediul extrasului de cont.
Contrar celor invocate de către reclamant, data de începere a curgerii termenului de prescripție nu este nicidecum data ultimei plăți, deoarece datoria acestuia a continuat să producă taxe, comisioane și penalități și ulterior acestei date.
Astfel, datorită faptului că reclamantul a omis să achite în mai multe rânduri suma lunară minimă astfel cum aceasta a fost stabilită prin extrasul lunar comunicat, pârâta a aplicat în mod justificat clauzele contractuale, adăugând lună de lună la soldul final contravaloarea sumei neachitate anterior sau a diferenței neachitate, precum și dobânda pentru sumele neachitate integral până la data scadentă.
Soldul final a fost astfel transferat spre plată în următorul extras, ajungându-se în prezent ca reclamantul să înregistreze o datorie totală de 3.223,11 lei către pârâtă, conform istoricului cardului atașat prezentei întâmpinări.
Comisioanele de retragere numerar, comisioanele pentru plata întârziată, de depășire limita de credit, au fost calculate potrivit dispozițiilor contractuale și sunt de asemenea incluse în sumă finală totală datorată.
Conform art.3 din Legea nr.193/2000, pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată și clauza să fi produs în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Cele două condiții (inexistența negocierii și existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și contrar bunei-credințe) trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o clauză din contractul de credit să poată fi apreciată ca fiind abuzivă, lipsa uneia dintre cele două condiții excluzând caracterul presupus abuziv al respectivei clauze.
În cazul de față, conform contractului semnat în anul 2005, reclamantul a declarat că a luat la cunoștință de termenii generali din contract, neavând nicio obiecțiune la data respectivă.
La momentul încheierii contractelor de credit există o varietate de produse de creditare, selecția săptămâna consumatorului în funcție de varianta cea mai avantajoasă, conform propriei judecăți, după aplicarea condițiilor de către reprezentanții pârâtei și punerea la dispoziție a materialelor informative, cu ocazia încheierii contractului.
Existența unor produse predefinite și a unor contracte de credit standardizate nu afectează libertatea împrumutatului de a opta pentru un anumit produs și nici nu poate duce la concluzia caracterului nenegociabil al clauzei, opțiunea clientului fiind astfel liber exprimată.
Prin completarea cererilor de creditare persoanele interesate au optat pentru un anumit produs care corespundea intereselor proprii.
Condițiile generale aplicabile contractelor de credit prevăd care sunt condițiile și consecințele fiecărui tip de dobândă și, totodată, modul în care variază.
Referitor la a doua condiție prevăzută de Legea nr.193/2000 - respectiva clauză prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract să creeze în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile consumatorului.
Cu privire la dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților necesar a fi produs în detrimentul consumatorului este de menționat că acesta trebuie să existe ca urmare a relei credințe a celeilalte părți contractante.
Contrar cerințelor bunei-credințe, reclamantul a refuzat în mod nejustificat executarea benevolă a obligațiilor corelative de plată către pârâtă, aceasta efectuând plata tranșelor lunare în majoritatea cazurilor cu depășirea datei scadente a acestora, în evidențele contabile ale pârâtei fiind înregistrate numeroase penalități de întârziere, precum și refuzul de a achita debitul restant către pârâtă.
De asemenea, dezechilibrul la care face referire Legea nr.193/2000 nu trebuie apreciat între prestațiile economice ale părților, ci prin raportare la art.4 al.5 din Legea nr.193/2000, în funcție de natura serviciilor care fac obiectul contractului, precum și factorii care au determinat încheierea contractului de creditare, în momentul încheierii contractului.
Contractul de credit a fost încheiat în temeiul libertății de voință, respectă exigențele echității, bunei-credințe și a echilibrului între prestații și nu are ca și consecință îmbogățirea fără justă cauză a unei părți în detrimentul celeilalte părți, clauzele fiind prevăzute în contract pentru repararea unui eventual prejudiciu în cazul neexecutării întocmai a contractului.
De asemenea, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale trebuie făcută și prin raportare la art.4 alin.2 din Directiva nr.93/11/CEE din 05.04.1993, interpretată în lumina jurisprudenței Curții JUE din Hotărârea din 03.06.2010, Caja Ahorros, Cauza C-484/08 și din Hotărârea din 14.06.2012, Banco Espanol de Credito SA, C-618/10) deoarece, în speță, este vorba de clauze care țin de caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, respectiv dobânda penalizatoare și cea remuneratorie.
Astfel cum a statuat Curtea în cadrul jurisprudenței dezvoltate în timp, aprecierea caracterului abuziv al acestor tipuri de clauze contractuale este posibilă doar atunci când acestea nu au fost redactate într-un mod clar, ușor și inteligibil, ținându-se cont și de buna-credință cu care părțile au acționat.
Comisionul de administrare a fost menționat în tabelul aflat la sfârșitul Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline și este un comision recunoscut ca fiind legal de către legislația în vigoare, respectiv de art.36 din OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Acest comision nu a fost calculat prin raportare la valoarea creditului acordat pentru a fi considerat, ci reprezintă o sumă fixă, rezonabilă, de 3 lei/lună.
Începând cu data de 01.01.2006, după înștiințarea prealabilă trimisă către toți clienții Euroline în luna noiembrie taxa lunară de extras de cont a fost înlocuită prin introducerea comisionului lunar de administrare cont, în valoare de 3 lei, sens în care a atașat atât adresa de informare a reclamantului cu privire la acest aspect, cât și extrase lunare de cont.
Penalitatea pentru plata întârziată se aplică exclusiv în cazul culpei contractuale a debitorului, în următoarele situații: sumele achitate nu respectă termenul scadent (sunt în afara perioadei de plată), excepție făcând plata integrală a Soldului Final înainte de emiterea extrasului de cont; sumele achitate în termenul scadent nu acoperă în totalitate contravaloarea a cel puțin Sumei Minime datorate; nu se efectuează nici o depunere în intervalul de plată lunar menționat în extras.
Întrucât reclamantul a achitat cu întârziere sau nu a achitat cel puțin suma lunară minimă de plată în intervalul scadent menționat în Extrasul Lunar, s-a aplicat penalitatea de plata întârziată, conform Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline.
În aceste condiții, clauza privind aplicarea penalității de întârziere nu produce în concret un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, aceasta aplicându-se numai în situația și ca urmare a culpei împrumutatului în executarea obligațiilor contractuale. Mai mult decât atât, conform art.4 din Legea nr.193/2000, dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților existent în detrimentul consumatorului trebuie să fi intervenit și ca urmare a relei credințe a pârâtei.
Comisionul de depășire limită de credit se percepe, lunar, în condițiile stabilite de Limita de creditare din cadrul Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline și reprezintă 5% din valoarea care depășește Limita de credit acordată. Astfel, dacă Soldul Final menționat în extrasul lunar are o valoare mai mare decât Limita de Creditare acordată, intră în vigoare prevederile articolului menționat anterior.
Procentul de dobândă anuală aplicat a fost menționat atât în cadrul tabelului de „Taxe și Comisioane” aflat la finalul Condițiilor Generale, cât și în cadrul fiecărui extras de cont.
Astfel, la data semnării contractului (29.06.2005) dobânda anuală era de 32%, pe parcursul derulării creditului această dobândă suferind următoarele modificări: „iulie 2005 - decembrie 2005: 32%/an, ianuarie - iunie 2006: 29,9%/an, iulie 2006 - august 2008: 26.9%/an, septembrie 2008: 28.5%/an, octombrie 2008 - decembrie 2010: 33.5%/an, ianuarie 2011 - martie 2011: 33.19%/an, aprilie 2011 - decembrie 2011: 32.38%/an, ianuarie 2012 - martie 2012: 32.86%/an, aprilie 2012-mai 2012: 31.85%/an.
Prin urmare, media dobânzii anuale aplicate din martie 2005 până în mai 2012 este de 30.86%, cu 11 puncte procentuale mai mică decât valoarea înscrisă în contractul semnat inițial.
Cu referire la calculul dobânzii datorate, înregistrată în extrasul de cont, pârâta a precizat că dobânda datorată se percepe pentru neachitarea integrală a sumei înregistrate la rubrica „Sold final” din cadrul extrasului de cont emis lunar, calculata confrom art. 12.1, ca urmare a aplicării formulei generale de mai jos: Valoare tranzacție de rambursat * număr de zile * dobânda anuală 360 zile (*).
Prin Valoarea tranzacției de rambursat pârâta a înțeles diferența neachitată din valoarea tranzacțiilor înregistrate în cadrul extrasului de cont.
Nr de zile reprezintă numărul de zile pentru care a fost aplicat procentul de dobândă respectiv și se calculează ținând cont de data la care a fost înregistrată tranzacția respectivă (rata lunară, retragerea de numerar, etc.) și data la care a fost efectuată plata lunară pentru achitarea tranzacției.
Dobânda anuală reprezintă procentul de dobândă aplicat la un moment dat (valoarea acesteia fiind menționata în fiecare extras de cont).
Pârâta a precizat de asemenea că, începând cu data de 21.06.2010, conform prevederilor OUG nr. 50/ 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, rata dobânzii aplicabilă a fost stabilită ca procent anual și va fi calculată pentru un număr de zile corespunzând anului de 365 de zile, în loc de 360 zile.
Pârâta avea posibilitatea de a modifica valoarea comisioanelor și a compensațiilor datorate, exclusiv dobânda, acestea fiind în accepțiunea legală, taxe pentru servicii financiare.
Mai mult, conform clauzelor contractuale, modificarea acestor valori intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data la care consumatorul primea împreună cu extrasul lunar o notificare de încunoștințare în acest sens.
Prin acordarea posibilității împrumutatului de a-și exprima consimțământul cu privire la continuarea relațiilor contractuale sunt îndeplinite condițiile de excepție la care face referire al. 1 lit. a din Anexa la Legea nr.193/2000 astfel încât clauzele referitoare la modificarea costurilor contractuale să nu fie considerate abuzive.
Aceste modificări au fost operate oricum doar în cursul anului 2008, datorită schimbărilor semnificative înregistrate pe piața financiară internațională cu influențe importante asupra costurilor la produsele de creditare, clienții fiind informați asupra acestor modificări prin intermediul extrasului lunar.
Trebuie subliniat faptul că nivelul dobânzii variabile, a taxelor și comisioanelor este stabilit prin corelare cu piețele interne, internaționale, precum și cu politica comercială proprie fiecărei instituții financiare.
Situația financiară la nivel național și internațional determină instituția financiară să își adapteze produsele pentru a putea asigura în continuare stabilitate pe termen lung. Tarifele practicate de orice instituție financiară sunt influențate de mai mulți factori, dar în special, de costul fondurilor, de portofoliul neperformant viitor, precum și de marja de risc a țării.
După apariția OUG nr.50/2010 societatea pârâtă nu a mai adus nicio modificare costurilor contractuale.
În ceea ce privește indicarea sau specificarea expresă în contract a motivului în funcție de care avea loc modificarea unilaterală a contractului.
La momentul semnării contractului este imposibil de anticipat care va fi motivul efectiv care va impune necesitatea majorării taxelor financiare pe parcursul derulării contractului.
Este imposibil să se menționeze în contract situația concretă care va determina posibilitatea majorării ratelor financiare pentru simplul motiv că această situație nu are cum să fie cunoscută la momentul încheierii contractului.
Modificările realizate asupra prevederilor contractuale, taxelor, comisioanelor și a dobânzii aferente cardului de credit al cărui titular este reclamantul, au fost următoarele:
În cadrul notificării transmise la sfârșitul lunii noiembrie 2005 a fost informat că, începând cu 1 ianuarie 2006, taxa lunară de extras de cont a fost înlocuită prin introducerea comisionului lunar de administrare cont, în valoare de 3.00 lei.
Valoarea dobânzii aplicabile cumpărăturilor cu plata integrală și retragerilor de numerar s-a diminuat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de la 32% la 26.9% în cazul cumpărăturilor din magazine și 29.9% în cazul retragerilor de numerar.
Condițiile Generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, semnate de către client au fost modificate începând cu luna iulie 2006 (o completare a contractului semnat inițial).
În cadrul extrasului emis în luna martie 2007 a fost informat cu privire la noileCondiții Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului EuroLine valabile de la data de 1 aprilie 2007, o completare a contractului semnat inițial.
În cadrul extraselor de cont emise în perioada iulie-august 2008 a fost înștiințat cu privire la: majorarea ratei dobânzii, începând cu 1 septembrie 2008, de la 26.9% la 28.50%; modificarea valorii comisionului lunar de administrare cont, începând cu data de 1 septembrie 2008, de la 3.00 lei la 4.5 lei; majorarea comisionului pentru plata întârziată, începând cu data de 1 septembrie 2008, de la 30.00 lei la 45.00 lei.
În cadrul extrasului de cont emis în luna octombrie 2008 a fost înștiințată cu privire la majorarea ratei dobânzii, începând cu 1 noiembrie 2008, de la 28.50% la 33.5%.
Conform OUG nr.50/2010, procentul de dobândă a fost raportat la indicele de referință ROBOR cu periodicitatea de 3 luni; rata dobânzii urma fi revizuită trimestrial, doar în funcție de indicele ROBOR, fără a mai fi adăugată o marjă a băncii, în speță a E. R. Services IFN S.A..
Atât comisionul pentru depășirea limitei de creditare cât și comisioanele pentru plata întârziată sau dobânda pentru neachitarea soldului final, nu ar fi fost aplicate dacă ar fi fost respectate condițiile contractuale referitoare la plată, agreate de altfel, de reclamant la data semnării acestora.
În concluzie, clauzele din contract sunt foarte clare și se adresează unui consumator cu nivel mediu de cunoștințe, iar elementele din extrasele de cont și modalitățile de calcul sunt foarte clare, clientul având posibilitatea de a identifica în mod facil sumele de plată și cuantumul lor, calculate în baza prevederilor contractuale, agreate și însușite de părți la data semnării contractului de credit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 și urm. Cod procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, pârâta a anexat la dosar, în copie, un set de înscrisuri (filele 45-81).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 29.06.2005, reclamantul A. N., a încheiat cu pârâta un contract de credit, în vederea achiziționării de la un comerciant acceptant (magazinul Media Galaxy), a unor produse electrocasnice în valoare de 2499,70 lei, fila 23.
Conform cererii pentru emiterea unui card de credit, pentru produsele achiziționate în valoare de 2499,70 lei, valoarea totală a creditului acordat a fost de 3.555,55 lei, rambursabil în 36 de rate lunare.
Tranzacției inițiale efectuate de către reclamant, inclusiv costul de finanțare, a fost în valoare totală de 3555,55 lei, la care s-au adăugat și retrageri de numerar de pe card, retrageri în valoare totală de 1581 lei, inclusiv comisioanele aferente, astfel cum se va observa din istoricul cardului atașat întâmpinării, filele 51-67.
În cuprinsul condițiilor generale, art. 9, s-a stabilit că emitentul va transmite lunar prin poștă cu scrisoare recomandată deținătorului un extras privind soldul, care evidențiază toate operațiunile efectuate cu cadrul și celelalte operațiuni efectuate de deținător în luna precedentă.
Prin dispozițiile 12, respectiv 12.2 s-a stabilit că rata dobânzii este stabilită de emitent și poate fi modificată când au loc modificări ale ratelor dobânzii stabilite de BCE, ale ratelor dobânzilor de pe piața de capital interpârâtară sau ale riscurilor speciale și generale asumate de emitent sa ale împrejurărilor competitive.
Prin art. 12.3, s-au stabilit condițiile în care se poate modifica dobânda, respectiv alte taxe, comisioane, costuri menționate sau să introducă noi taxe, modificările urmând a intra în vigoare în termen de 30 zile de la data notificării lor către deținător, odată cu extrasul lunar, și să intre în vigoare în 30 zile, deținătorul având opțiunea de a comunica emitentului neacceptarea noilor condiții și renunțarea la utilizarea cardului, în cazul în care acesta utilizează cardul în 30 zile de la data notificării, se consideră a fi o acceptare tacită a noilor condiții.
Modificarea dobânzii se face prin anunț public al emitentului, cât și prin afișarea modificărilor la toate unitățile emitentului și comercianților acceptanți a noii rate a dobânzii, precum și prin notificare atașată extrasului lunar, expediată cu scrisoare recomandată, în care se menționează și data intrării în vigoare a noii rate a dobânzii, art. 12.3 liniuța a doua, fila 25.
Toate costurile asociate creditului sunt menționate în tabelul aflat la fila 27.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a executa silit sumele datorate în temeiul contractului de credit menționat, din extrasul de cont depus la dosar rezultă că ultimul termen de plată a fost în data de 06.06.2012, fila 64, iar debitul solicitat reclamantului constă în principal din penalități pentru plată întârziată, calculate pentru două luni și pentru 24 luni, fila 67, și dobândă și comision plata întârziată, fila 66, în condițiile în care comisionul pentru depășirea limitei de creditare a fost anulat astfel că a rămas un rest de plată rezultat din diferența dintre suma împrumutată, inclusiv dobânzile și comisioanele aplicate și sumele plătite de 3223,31 lei, fila 66.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 3 din Legea nr. 193/2000 există două obligații în sarcina băncii, respectiv, obligația de transparență privind reglementarea clauzelor să fie clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate și de a nu se stipula clauze abuzive.
Obligația de transparență ce incumbă băncilor față de clienții lor se rezumă potrivit art. 4 din Legea 193/2000, la aducerea la cunoștință acestora a conținutului condițiilor generale de către bancă, care completează condițiile speciale ce sunt remise clientului la momentul contractării.
Clauza reglementată referitoare la comisionul de administrare și dobândă nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, clienții luând cunoștință de comisionul de administrare credit anterior încheierii contractului pentru perioada menționată mai sus de valabilitate a ofertei, existând posibilitatea clientului de a refuza încheierea acestuia dacă era nemulțumit de condițiile menționate în oferta de credit acordată, existând astfel o negociere a părților contractuale prin compararea diferitelor oferte și a prețurilor creditului solicitat.
Comisionul de administrare a creditului este inclus în costurile pe care pârâta le are pentru a pune la dispoziția clientului suma împrumutată pentru o perioadă îndelungată de timp și are cuantum fix de 3 lei, astfel că nu există un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În contractul menționat nu se poate aprecia existența unor clauze abuzive de vreme ce cuantumul comisioanelor și al dobânzii și obligația de plată acestora au fost convenite prin clauze clare, asumate de părți și cunoscute încă de la momentul semnării contractului și menționat în tabelul inclus în contract, atât sub aspectul cuantumului, cât și a scadenței obligației de plată.
Clauza referitoare la comisionul de administrare și dobândă se asociază cu obiectul principal al contractelor de credit, care nu este supus cenzurii prin raportare la dispozițiile Directivei nr. 93/2006.
O clauză abuzivă este aceea care modifică echilibrul contractual, de cele mai multe ori, în mod imperceptibil sau greu perceptibil pentru consumator. Or, în situația comisioanelor menționate și taxelor de penalizare nu ne aflăm într-o astfel de situație, deoarece clauza face parte din chiar obiectul contractului, iar art. 4 al Directivei nr. 93/13/CEE care a fost transpusă de către Legea nr. 193/2000 a exclus cauzele privind prețul contractului de la controlul caracterului abuziv, prin alin. 2, dispoziția corespunzătoare din Legea nr. 193/2000 fiind cuprinsă în art. 4 alin 6.
Prin urmare, plecând de la dispozițiile art. 4, pct. 2 din Directiva nr. 93/13, Legea nr. 193/2000 a prevăzut că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Această prevedere reprezintă transpunerea art. 4 al Directivei nr. 93/13 care exclude prin alin. 2 clauzele privind obiectul și prețul contractului de la controlul caracterului abuziv deoarece aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, fața de serviciile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, in măsura în care aceste clauze sunt exprimate in mod clar și inteligibil.
Astfel, considerentul 19 al Directivei nr. 93/13 specifică faptul că aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra clauzelor care descriu obiectul principal al contractului, nici asupra raportului calitate/preț al bunurilor sau serviciilor furnizate; ...acestea pot fi însă luate în calcul la aprecierea caracterului abuziv al altor clauze...".
Prin aceste dispoziții s-a urmărit impunerea cel puțin a unui nivel minim de conștientizare în sarcina consumatorului care nu poate profita de calitatea aceasta pentru a obține beneficii referitoare la preț, principalul element pe care un consumator trebuie să-l ia în calcul atunci când încheie un contract.
Anularea clauzei indicată conduce la nerespectarea dreptului băncii la proprietate privată și la libertate economică. Chiar dacă Legea nr. 193/2000 poate fi considerată o lege în baza căreia se exercită libertatea economică, aceasta nu trebuie s fie de natură să restrângă exercitarea acesteia.
În consecință, nu se reține existența vreunui abuz caracterizat de însăși existența clauzelor criticate,, susținerile reclamantului fiind neîntemeiate. De asemenea, și comisionul de administrare a creditului este parte a prețului contractului și se regăsește identificat în mod expres în extrasul lunar, alături de celelalte elemente ale prețului creditului.
De asemenea, standardizarea unui contract nu echivalează cu lipsa de negociere deoarece clientul are la alegere mai multe bănci pentru a alege cu cine dorește să încheie condițiile, alegând astfel condițiile cele mai avantajoase.
Reclamantul a fost notificat privind modificarea clauzelor contractuale sub aspectul reducerii dobânzilor aplicabile și a eliminării taxei de emitere a extrasului de cont, respectiv stabilirea comisionului de administrare în suma fixă de 3 lei lunar, fila 68.
Astfel, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată, apreciind că nu au caracter abuziv clauzele care reglementează dobânda, comisionul de administrare și comisionul de plată întârziată, clauză penală prin care prejudiciul produs ca urmare a întârzierii plății sumei lunare minime cu depășirea scadenței, stabilit la rândul său în cuantum fix de 3 lei prin raportare la art. 4 din Legea nr. 193/2000, astfel că nu se impune constatarea nulității lor, aceeași soluție urmând a fi pronunțată și cu privire la capetele de cerere având ca obiect restituirea sumelor solicitate prin cererea precizatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. N. G., cu domiciliul în București, ., sector 6, CNP_, CA F. D. A., .. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâta E. R. SERVICES IFN SA, cu sediul în București, .. 6A, sector 2.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7245/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2015.... → |
|---|
