Grăniţuire. Sentința nr. 9007/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9007/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 9007/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ –
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9007
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect grănițuire, privind reclamanții P. V. și P. F. în contradictoriu cu pârâții B. P. și B. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat reclamantul P. V., personal, pârâtul B. P., personal și asistat de avocat B. V. și pârâta B. E., prin avocat B. V., lipsind reclamanta P. F.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că ambele părți aveau de îndeplinit obligații stabilite potrivit încheierii pronunțate la termenul precedent. A fost atașat dosarul nr. 2677/2002 al Judecătoriei Sectorului 6 București.
Reclamantul, prin avocat, depune un set de înscrisuri, comunicând și pârâților o copie a acestora. Depune de asemenea cerere modificatoare prin care solicită și revendicarea terenului în suprafață de 70 mp. Solicită acordarea unui termen de judecată, întrucât apărătorul său lipsește, fiind reținut cu o cauză penală.
Pârâții, prin avocat, depun un set de înscrisuri. Arată că nu sunt de acord cu amânarea cauzei întrucât dosarul a fost apelat la ordine, iar în cursul acestei zile, apărătorul lor mai are de susținut două cauze aflate pe rolul Tribunalului București. Arată de asemenea că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a-și mai modifica cererea de chemare în judecată, întrucât a fost depășit termenul procedural, modificarea cererii efectuându-se doar până la primul termen de judecată.
Instanța respinge cererea de amânare față de opoziția pârâților și lipsa oricărei dovezi cu privire la imposibilitatea de prezentare a apărătorului reclamanților.
În temeiul art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă, văzând opoziția expresă a pârâților, instanța constată că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată, pricina aflându-se deja la al doilea termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității cererii introductive, invocată de pârâți prin întâmpinare.
Pârâții, prin avocat, solicită admiterea excepției pentru următoarele motive: cererea de chemare în judecată vizează grănițuirea a două proprietăți, ori o acțiune în grănițuire poate fi admisibilă în două ipoteze, fie există o stare faptică a două imobile apropiate, ce nu sunt delimitate prin semne exterioare, ceea ce nu este cazul în pricina de față, întrucât s-a făcut dovada că cele două proprietăți sunt delimitate, sau a doua ipoteză, când, deși există semne exterioare, partea care invocă grănițuirea trebuie să și invoce o eventuală acaparare a unei suprafețe de teren de către partea adversă, ceea ce în cauză nu s-a realizat. Aceasta este și practica unitară a instanțelor de judecată, în sensul că în măsura în care se invocă acapararea abuzivă a unei suprafețe de teren, numai în atare condiții, grănițuirea, atâta vreme cât au existat semne exterioare de hotare, ar fi admisibilă. Însă, așa cum a fost formulată cererea de chemare în judecată și cum aceasta nu a fost precizată în fapt, astfel cum instanța a pus în vedere reclamanților la termenul anterior de judecată, se impune admiterea excepției și respingerea cererii ca vădit inadmisibilă. Cheltuielile de judecată efectuate în cauză le vor solicita pe cale separată.
Reclamantul solicită admiterea cererii, inclusiv a capătului privind revendicarea.
Instanța reține în pronunțare excepția inadmisibilității cererii.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2015, reclamanții P. V. și P. F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. P. și B. E., să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți ale părților ce privește imobilul situat în București, Prelungirea G. nr.93, sector 6, compus din teren în suprafață de 4000 mp situat în București, Prelungirea G. nr. 93, sector 6, .>
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4557/03.12.1997 la BNP M. R., părțile au achiziționat terenul în suprafață de 4000 mp, situat în București, Prelungirea G. nr. 93, sector 6, format din două loturi.
Astfel, lotul 1, în suprafață de 2000 mp, a fost achiziționat de pârâții B. P. și B. E. cu vecinătățile: la Nord-Prelungirea G., la Est-P. V. și P. F., la Sud-E. A., iar lotul nr. 2, de reclamanții P. V. și P. F., cu vecinătățile: la Nord-Prelungirea G., la Est-cimitirul, la Sud-E. A., la Vest B. P. și B. E..
Față de împrejurarea că nici până în acest moment nicio parte nu a solicitat ieșirea in indiviziune, reclamanții au considerat că sunt îndreptățiți să investească instanța cu prezenta cerere spre soluționare.
În drept, reclamanții au invocat generic Codul civil.
La solicitarea instanței de a preciza obiectul cererii introductive, prin cererea completatoare depusă la dosar în data de 16.04.2015, reclamanții au arătat că obiectul cererii îl constituie stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți dintre cele două loturi, așa cum sunt menționate în conținutul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4557/03.12.1997, respectiv grănițuirea.
Cererea a fost timbrată cu suma de 100 lei, conform chitanței atașate la fila 14 în dosar.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității. Pe fond au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare au arătat că, în mod indirect, cererea de chemare în judecată vizează revendicarea unei porțiuni de teren din întregul imobil care aparține celor doi pârâți, fiind, din această perspectivă, inadmisibilă.
Acțiunea în grănițuire, astfel cum a fost promovată, este inadmisibilă, întrucât instanța nu poate intra în soluționarea fondului susținerilor reclamanților pentru că, în fapt, aceștia revendică și parte din terenul pe care vecinii pârâți îl dețin.
Așadar, în fapt, se ridică șiproblema unei cereri în revendicare, acțiune cu care instanța, însă, nu a fost învestită și asupra căreia nu se poate pronunța.
Astfel, atât fostul Tribunal Suprem, dar și actuala ICCJ au stabilit că, în sensul dispozițiilor legale aplicabile în materia grănițuirii, grănițuirea constituie o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți învecinate.
În caz de conflict, ea se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci și atunci când atare semne există, dar sunt controversate, situație care implică și o revendicare (Tribunalul Suprem, sentințele civile nr. 1303/1982, nr. 781/_, nr. 255/1982, Înalta Curte de Casație și Justiție - sentința civilă nr. 713/1992), cele două acțiuni fiind strâns corelate.
În aceste condiții, având în vedere că în prezenta cauză se ridică probleme cu privire la însuși dreptul de proprietate al părților întrucât pârâții le-ar fi încălcat dreptul de proprietate, instanța nu se poate pronunța în mod indirect pe toate aceste aspecte, procedând la o analiză a drepturilor părților și a titlurilor lor de proprietate, întrucât nu a fost investită cu o acțiune în revendicare.
În măsura în care instanța nu va primi aceste argumente, urmează a se constata că cererea nu este admisibilă, având în vedere că prin actul de proprietate al părților - contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4557/03.12.1997 la Biroul Notarului Public M. R., depus chiar de către reclamanți odată cu promovarea acțiunii în justiție - sunt specificate foarte clar limitele de graniță.
În fine, reclamanții, în prezent, nici nu mai justifică interes în promovarea unei astfel de acțiuni în condițiile în care prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1071/03.06.2013 la Biroul Public A. C. M. au înstrăinat suprafața de 1000 mp teren intravilan, situat în București, Prelungirea G. nr.93, sector 6, număr cadastral 2._, având laturi și vecinătăți, conform schiței cadastrale: la Nord - servitute de trecere pe o latură de 5,14 ml B. P. și B. E., pe o latură de 3,61 la Sud - E. A., pe o latură de 4,26 ml la Vest B. P. și B. E., pe o latură de 3,61 la Sud E. A., pe o latura de 4,26 ml la Vest B. P. și B. E., pe o latură de 181,66 ml la Est Cimitir pe o latură de 181,56 ml, ce formează lotul nr.2, conform actului de dezmembrare autentificat sub nr.1070/03.06.2013 de notarul public A. C. M..
Nu pot fi primite susținerile reclamanților din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în sensul că ar fi titularii dreptului integral de proprietate asupra lotului nr.2 în suprafață de 2.000 mp atâta vreme cât, astfel cum s-a arătat, printr-un act translativ de proprietate parte din imobilul teren a fost transmisă către un terț cumpărător.
Cererea a fost introdusă în mod abuziv, în condițiile în care între părți, cu începere din anul 2002, au existat mai multe procese, câștigate irevocabil de către pârâții B. P. și B. E. (dosar nr._, dosar nr._/303/2011, dosar nr.2._ *, dosar nr._/3/2014), în prezent familia P. datorând familiei B. suma de 27.062,78 lei, reprezentând pretenții și cheltuieli de judecată.
În dovedirea întâmpinării, pârâții au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4557/03.12.1997 la Biroul Notarului Public M. R., schiță plan anexă a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4557/03.12.1997 la Biroul Notarului Public M. R., convenție autentificată sub nr. 4260/16.10.2000 la Biroul Notarului Public I. D., contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1071/03.06.2013 la Biroul Notarial Public A. C. M., decizia civilă nr. 922/21.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, raport de expertiză tehnică topografică, plan de situație, certificat de urbanism nr. 66P din data de 27.09.1999, plan de situație.
Reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care au arătat că acțiunea este admisibilă, întemeiată pe normele de drept comun și nu se poate discuta de inadmisibilitate. După cum se poate observa, reclamanții au solicitat trasarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți față de faptul că în conținutul contractului de vânzare cumpărare loturile sunt și vecinătăți și pe loturi, iar până în prezent nu au trasată linia de hotar.
Răspunsul la întâmpinare a fost însoțit de copii de pe următoarele înscrisuri: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4557/03.12.1997 la BNP M. R., schiță, extrase de carte funciară pentru informare, certificat de urbanism nr.66P din data de 27.09.1999, certificat de urbanism nr.50P din data de 28.06.2000, apel și adresa nr._ din data de 29.06.1999.
Prin cererea modificatoare depusă la cel de-al doilea termen de judecată, reclamanții au solicitat revendicarea suprafeței de teren de 70 mp din proprietatea reclamanților situată în București, ..93, sector 6, pe care pârâții o ocupă fără titlu locativ, și să se stabilească linia de hotar între proprietăți.
În lipsa acordului pârâților în ce privește modificarea cererii introductive peste termenul prevăzut la art. 204 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a constatat decăderea reclamanților din dreptul de a-și modifica cererea.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității cererii, invocată de pârâți, instanța reține că este întemeiată, întrucât, în fapt, reclamanții cer și parte din terenul limitrof pe care vecinii, pârâții din cauză, ar deține-o fără drept, astfel că, în fapt, se ridică probleme de revendicare, acțiune cu care instanța nu a fost învestită și asupra căreia nu se poate pronunța.
Astfel, grănițuirea constituie o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți învecinate. În caz de conflict, ea se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci si atunci când atare semne există, dar sunt controversate, situație în care implica și o revendicare, cele doua acțiuni fiind strâns corelate și exercitate împreună.
În același timp nu se mai poate pleca de la ideea ca o hotărâre în acțiunea în grănițuire nu are autoritate de lucru judecat în privința întinderii dreptului de proprietate al părților, producând efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparțin părților, nu și cu privire la însuși dreptul real, astfel că oricare dintre părți ar putea sa introducă ulterior o acțiune în revendicare privind o suprafața determinata de teren, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii ce s-a pronunțat în acțiunea în grănițuire.
Conform art. 20 din Constituția României, legislația națională trebuie interpretată în concordanță cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar, în situația existenței unor neconcordante, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Or, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a statuat și în cauza .. României din iunie 2008 că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, învederând ca articolul 6 par. 1 din Convenție nu face nici o distincție între hotărârile prin care se admite acțiunea și cele prin care se respinge acțiunea și că indiferent de rezultat, hotărârea trebuie sa fie respectată și aplicată și a reamintit că în cauza Zazanis și alții c. Greciei a statuat ca obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autoritățile nu pot împiedica și cu atât mai mult nu pot repune în discuție fondul problemei soluționate prin hotărârea judecătorească.
De asemenea, în cauza Amuraritei c. României din septembrie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reamintit ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminentei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat în preambulul Convenției. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate (Brumărescu c. României). Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie sa depună diligente pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă (a se vedea mutatis mutandis, Gjonbocari și altii c. Albaniei).
În aceste condiții, față de dispozițiile art. 6 din CEDO, aplicabile în baza art. 20 din Constituție, având în vedere că în prezenta cauză se ridică probleme cu privire la însuși dreptul de proprietate al părților, instanța reține nu ar putea să procedeze la o analiză a drepturilor părților, a titlurilor lor de proprietate decât așa cum prevede legea în cadrul unei acțiuni în revendicare, care însă nu a fost promovată de reclamanți, și nu în cadrul unei simple acțiuni în grănițuire cu care de fapt a fost învestită.
Ori de câte ori se ridica probleme cu privire la însuși dreptul real, situația implică, așa cum s-a reținut anterior, și o revendicare, acțiune care însă nu a fost formulată în cauză, astfel că instanța, în conformitate cu art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, care consacra principiul disponibilității în materie civilă, nu are dreptul sa se pronunțe. Neputând face o analiză indirectă cu privire la dreptul de proprietate al părților, instanța constată ca acțiunea doar în stabilirea hotarului dintre cele două terenuri limitrofe este inadmisibilă. Nu se poate susține că printr-o astfel de hotărâre s-ar încălca dreptul la un proces echitabil al parților sau rolul activ al instanței. Conform art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța se pronunță numai în limitele în care este învestită, adică, în prezenta cauza cu o cerere de grănițuire.
Pentru toate aceste motive, reținând că în cauză se pun în fapt și probleme cu privire la dreptul de proprietate, respectiv probleme de revendicare, dar nu a fost învestită în mod legal și cu astfel de capăt de cerere, instanța reține că cererea de grănițuire este inadmisibilă urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității, invocată de pârâți.
Respinge cererea formulată de reclamanții P. V., CNP_, și P. F., CNP_, ambii cu domiciliul în București, .. 93, sector 6, în contradictoriu cu pârâții B. P., CNP_, și B. E., CNP_, ambii cu domiciliul în București, .. 93B, sector 6, cu domiciliul ales la SCPA B., B. și Asociații, în București, . nr. 9, ., parter, ., ca inadmisibilă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.11.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.VM/6ex./2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria... → |
|---|
