Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 10360/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul G. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns intimata, prin consilier juridic, lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională, aflându-se la primul termen de judecată, după care,
Instanța pune în discuția părții prezente competența de soluționare a prezentei cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, arată că este competentă pentru a soluționa această cauza Judecătoria sector 6 București.
Instanța, verificând competența, conform art. 131 din Cod procedură civilă constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial conform art. 94 pct. 2 din Cod procedură civilă și art.118 din O.G. 195/2002.
Instanța pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Intimata, prin consilier juridic, estimează durata soluționării procesului la 6 luni.
Conform art. 238 din Noul cod de procedură civilă, instanța, estimează durata cercetării procesului la 6 luni de zile, în raport de obiectul cauzei, de susținerile părților.
Instanța acorda cuvântul pentru propunerea de probe.
Intimata, prin consilier juridic solicită proba cu înscrisurile de la dosar și planșele foto atașate.
Instanța, în temeiul art.255 și art.258 Cod procedură civilă, încuviințează, pentru contestator și intimată proba cu înscrisuri și planșele foto, apreciind această probă ca fiind admisibilă și în măsură să conducă la soluționarea cauzei.
Instanța pune în discuție susținerea contestatorului cu privire la falsul invocat, în sensul că prin plângere a susținut că semnătura din procesul verbal încheiat de intimată, nu îi aparține.
Intimata, prin consilier juridic, arată că procesul - verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și nu este vorba despre un fals pentru că este trasată o linie adică o bară pentru că nu a semnat nimeni.
Instanța respinge cererea de înscriere în fals ca lipsită de obiect, având în vedere susținerile intimatei prin întâmpinare și la acest termen de judecată, procesul - verbal fiind întocmit în lipsa contestatorului.
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângeri, respectiv a celor două capete de cerere pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare. Susține că s-au invocat de către contestator trei motive, că nu ar fi săvârșit fapta și că nu exista un indicator la locul respectiv, deși recunoaște în plângerea contravențională, săvârșirea elementului material al faptei susținând că nu exista un indicator, fapt neadevărat, din planșele de la dosar unde se poate observa indicatorul.
De asemenea, al doilea motiv susținut de contestator, că fapta nu este descrisă suficient în procesul verbal, este neîntemeiat, acesta este completat corespunzător, este trecut ora, locul săvârșirii faptei, marca și numărul de înmatriculare al autovehiculului, numele agentului constatator și perioada în care a staționat astfel că instanța din aceste date coroborate și cu planșele foto, instanța își poate face o imagine cu privire la circumstanțele săvârșirii faptei.
Al treilea motiv invocat ar fi lipsa competenței intimatei in constatarea și sancționarea faptei și așa cum a menționat în întâmpinare, intimata este competentă potrivit art. 7 lit. h și art.22 din Legea nr. 155/2010, lege cu caracter organic, ulterior Codului rutier și Regulamentului de aplicare și le completează implicit sub aspectul competenței.
Solicită respingerea solicitării contestatorului de înlocuire a amenzii cu avertisment, ca neîntemeiată. Fapta săvârșită are un grad de pericol ridicat, nu a făcut dovada lipsei antecedentelor, nedepunând vreun cazier în acest sens, iar cel care invocă o circumstanță atenuantă, trebuie să facă și dovada acesteia pentru ca instanța să poată ține cont de aceasta iar acesta nu recunoaște și nu regretă fapta săvârșită, ceea ce este posibil ca și pe viitor să săvârșească o altă faptă de același gen.
Mai mult decât contestatorul a staționat într-o zonă în care este interzisă staționarea, și acolo era interzisă staționarea, chiar și până în 5 minute și apreciază că aceasta constituie o circumstanță agravantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2015, sub nr._, contestatorul G. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, plângere împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._/08.07.2015, solicitând anularea procesului verbal ca nelegal și, in consecință, anularea punctelor de amendă și punctelor de penalizare menționate, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în fapt, în dată de 20.01.2015 a parcat auto nr,_ în Calea Crângași, nr. 52, fără a fi nici un indicator de avertizare ridicări auto în zona. Văzând că mașină a dispărut, a mers la llcor Auto Eco, unde a fost obligat să achite suma de 677,32 RON pentru a recupera mașină, o suma enormă pentru niște servicii nesolicitate și pentru care legea cere să existe un contract între părți.
A mai arătat că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu permite unei firme private să încaseze taxe și amenzi în numele autorităților, căci nu se poate privatiza atribuția statului de a aplică pedepse.
Contestatorul a precizat că deși a recuperat mașină după 3 ore jumătate de la ridicare, (ora 12:02:43 pe bonul fiscal llcor) și știa că nu se achită depozitarea în primele 24 de ore, i s-a facturat totuși și taxa de depozitare în cuantum de 208,41 ron, încălcând flagrant HCL S6 nr. 4/2010, anexă 2, art. 11: „Tarifele de depozitare se calculează pe intervale de 24 de ore, începând cu momentul depozitării, nefracționat.”, ceea ce constituie un grav abuz.
Petentul a învederat că în procesul verbal nu s-a realizat o descriere concretă a faptei ci doar s-s reprodus textul legal din art. 174 lit. a din OUG 195/2002: „ se află staționat neregulamentar în locul bld. Calea Crângași, nr. 52, în intervalul orar 08:24 - 08:32 în zona de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea Interzisă”.
De asemenea, a arătat că fapta pentru care a fost sancționat a fost constatată și înregistrată în absența sa, cu un mijloc tehnic certificat (aparat foto), iar organul care a constatat contravenția și a aplicat amenda contravențională nu este cel limitativ prevăzut de dispozițiile OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Prin urmare, neexistând excepții de la regulă, măsurile de sancționare nu pot fi dispuse de alt organ decât cel al poliției rutiere, în mod evident, în cazul de față, poliția locală depășindu-și atribuțiile. Petentul a învederat că potrivit art. 64, alin (3) din OUG 195/2002, ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră se realizează potrivit procedurii stabilite prin Regulament. Or, la ora actuală, Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 este stabilit prin HG 1391/2006 si nu spune nimic despre procedura de ridicare a vehiculelor. Prin urmare, Poliția - agentul constatator - a luat o măsură tehnico-administrativă ce, potrivit legii în temeiul căreia a emis-o, nu are mecanismul legal de aducere la îndeplinire, aplicând în plus și o sancțiune contravenționala pecuniară nelegală.
Față de cele menționate, contestatorul a apreciat că măsura ridicării autoturismului în cauză a fost dispusă și efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie, determinând astfel ca suma de bani achitată în vederea eliberării autoturismului sa fie nejustificată din punct de vedere juridic, ceea ce a determinat o micșorare a patrimoniului petentului contravenient fără existența unui temei legal.
În aceste condiții, a considerat ca prin obligarea nejustificată la plata taxei de 677,32 RON către . SRL, ca urmare a dispoziției agentului politiei locale sector 6, intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 i-a provocat un prejudiciu material.
F. de aceasta împrejurare, a solicit instanței angajarea răspunderii civile delictuale a DGPL Sector 6 pentru prejudiciul material provocat și obligarea acesteia la repararea acestui prejudiciu, conform art. 998-999 Cod Civil.
Tot în acest sens, a indicat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a DGPL Sector 6, sunt întrunite condițiile cumulative după cum urmează: existența unei fapte ilicite - aceasta condiție se verifică prin dispunerea măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege; existența unui prejudiciu - suma de bani achitată în vederea eliberării autoturismului a fost nejustificată din punct de vedere juridic, determinând o micșorare a patrimoniului propriu fără existența unui temei legal; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul - în acest caz, vinovăția se rezultă din culpa agentului constatator în dispunerea măsurii de ridicare a autoturismului.
Contestatorul a solicitat instanței să pună în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei Nota de constatare precum și planșa foto făcută la ridicarea vehiculului (art.8 din HCL S6 nr.4/2010 prevede foto făcute din minim 4 unghiuri, laterale, fața și spate).
De asemenea, a solicitat ca intimata să depună la dosar toate înscrisurile în temeiul cărora a constatat și sancționat contravenția și, totodată sa depună copii după certificatul metrologic al respectivului instrument și atestările operatorului.
Cu privire la cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului, petentul a învederat că a avut o conduită corectă până în prezent, astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul. Chiar si textul legal, art. 21 alin. (3), din O.G. 2/2001, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu “gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Astfel, având în vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative în urma faptei (nu s-a produs niciun accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii), precum și circumstanțele personale ale petentului-contravenient se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, art. 180 și 181 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 1, 8 si 9 din H.C.L.S. 6 nr. 4/2010.
În susținerea cererii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martori și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul verbal P nr._/08.07.2015 și carte de identitate.
Cerere a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
La data de 11.09.2015, petentul a depus precizare scrisă prin care a arătat că numărul corect al procesului verbal atacat este_/08.07.2015, în loc de_/08.07.2015 cum, în mod eronat, a indicat în cerere.
Prin întâmpinarea depusă la data de 02.10.2015, intimata a solicitat respingerea cererii pe toate capetele sale ca neîntemeiată și nesusținută.
Intimata a arătat că, în fapt, la data, ora și în locul menționate în procesul verbal contestat, o echipă operativă a Poliției Locale Sector 6 a identificat autovehiculul condus de reclamant, marca CHRYSLER, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar pe Calea Crângași nr 52, în raza de acțiune a indicatorului rutier cu semnificația oprirea interzisă, ( astfel cum reiese din înscrisurile și planșele foto în efectuate intervalul orar 08,24-08,32 ) anexate. Fapta este incriminată și sancționată drept contravenție de art. 142 si 143 din RA al OUG nr 195/2002 și art. 100 si 108 din OUG nr 195/2002, agenții constatatori aplicând sancțiunea a patru puncte amenda contravenționala în cuantum de 390 lei si trei puncte penalizare, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim în termen de două zile lucrătoare.
Fapta a fost constatată în lipsa contravenientului, cu mijloace tehnice ( planșe foto ), in rem, prin nota de constatare anexată, iar potrivit dispozițiilor art. 181 din HG nr 1391/2006, după prelucrarea datelor obținute cu mijloacele tehnice și după ce va fi emisă comunicarea prevăzută de art. 39 din OUG nr 195/2002 prin care proprietarul vehiculului comunică datele de identificare a persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus, a fost întocmit in personam, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din OG nr 2/2001 și procesul verbal de constatare si sancționare contravențională, prin care s-au aplicat sancțiunile prevăzute de lege.
Prin comunicarea depusă, proprietarul vehiculului a declarat sub semnătură că reclamantul este persoana care a condus vehiculul la momentul constatării faptei.
In ce privește legalitatea procesului verbal, intimata a învederat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 si l7 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile speciale incidente în speță ( art. 39 și 109 din OUG nr 195/2002, art. 181 din RA al OUG nr 195/2002 și anexa 1 D ) fapt care îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută drept contravenție de actul normativ sus menționat.
Astfel, a susținut că procesul verbal este legal întocmit, cuprinzând elementele cerute de art. 16 și 17 din OG nr 2/2001 sub sancțiunea nulității, respectiv descrierea faptei, constând în staționarea neregulamentară în raza de acțiune indicatorului de circulație cu semnificația oprirea interzisă, precum și data, ora si locul săvârșirii faptei, precum și marca și numărul de înmatriculare al vehiculului, numele contravenientului și al agentului constatator, etc.
A mai arătat că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul planșelor foto efectuate la fața locului de agenții constatatori, astfel încât procesul verbal a fost încheiat în forma specială prevăzută de anexa ld, conform dispozițiilor art. 109 și 181 din OUG nr 195/2002 și HG nr 1391/2006.
In speță sunt aplicabile dispozițiile speciale, derogatorii ale art. 181 din RA al OUG nr 195/2002 si art. 109 din Codul Rutier, care prevăd ca în situația în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice, acesta va avea forma specială, prevăzută în anexa 1 d, nemaifiind necesară completarea rubricilor referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului, obiecțiunile contravenientului, menționarea unui martor. În aceasta formă, procesul verbal cuprinde o rubrică în care sunt menționate mijloacele tehnice folosite ( aparat foto Nikon ).
În ce privește încadrarea faptelor și sancțiunea aplicată, intimata a considerat că fapta a fost corect încadrată și sancțiunea a fost individualizată în mod corect și legal, față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, iar sancțiunile se încadrează în limitele prevăzute de lege, agenții constatatori aplicând sancțiunile contravenționale ținând cont de valoarea cuantumului punctului de amendă si de numărul de puncte de penalizare prevăzute de lege la momentul constatării faptei.
A mai arătat intimata că DGPL S 6 are competenta in constatarea contravențiilor privind staționarea neregulamentară și dispunerea măsurii ridicării, potrivit dispozițiilor art. 7 litera h și art. 22 din L nr 155/2010, lege cu caracter organic, ulterioara Codului rutier și Regulamentului sau de aplicare, pe care le-a completat sub aspectul competentei.
De asemenea, a menționat că petentul contravenient nu a făcut dovada existenței unei cauze care ar putea înlătura caracterul contravențional al faptei, potrivit dispozițiilor art. 11 din OG nr 2/2001, iar din planșele foto reiese cu certitudine faptul că indicatorul de circulație, care interzicea simpla oprire în zonă, era perfect vizibil, autoturismul contravenientului - reclamant fiind staționat în zona de acțiune a acestuia.
În concluzie, intimata a considerat că prin nota de constatare, procesul verbal și planșele foto anexate a făcut dovada săvârșirii unei fapte incriminată și sancționată de legea contravențională, precum și a persoanei care a săvârșit-o, prin comunicarea pe care proprietarul vehiculului a semnat-o și prin care a indicat persoana care a condus vehiculul la momentul constatării faptei, dar și a vinovăției contravenientului contestator, care nu a reușit ca, în speță, să facă dovada existenței unui caz prevăzut de art. 11 din OG nr 2/2001, care ar fi putut înlătura caracterul contravențional al faptei.
Intimata a solicitat respingerea cererii subsidiare de înlocuire a sancțiunilor aplicate cu măsura avertismentului, întrucât:- fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, astfel încât legiuitorul a prevăzut un cuantum ridicat al amenzii contravenționale, precum și aplicarea obligatorie a punctelor penalizare ( sancțiune complementară ), care de regulă sunt lăsate la aprecierea agentului constatator;- reclamantul nu a prezentat un cazier contravențional sau administrativ din care sa reiasă faptul că nu a mai săvârșit alte contravenții, respectiv că nu are antecedente contravenționale; - atitudinea reclamantului, care nu recunoaște și nu regretă săvârșirea faptei, atestă faptul că sancțiunea avertismentului nu își va atinge scopul și nu va împiedica pe viitor reclamantul să săvârșească alte contravenții.
A menționat că autovehiculul a staționat ( fiind imobilizat peste 5 minute ) într-o zonă în care simpla oprire era interzisă, fapt care ar putea atrage agravarea sancțiunii aplicate și nu atenuarea acesteia, întrucât, în speță, fapta întrunește elementele constitutive ale unei sancțiuni mai grave, staționarea fiind sancționată de legiuitor mai aspru decât simpla oprire neregulamentară.
Intimata a indicat că niciodată existenta contravenției nu a fost condiționată de cerința ca vehiculul să obstrucționeze circulația pe drumurile publice, o asemenea condiție existând numai pentru verificarea oportunității aplicării măsurii ridicării vehiculului, însă aceasta a fost abrogată din cuprinsul art. 64 al OUG nr 195/2002, prin dispozițiile OUG nr 69/2007.
In ce privește celelalte motive invocate de reclamant, referitoare la normele ce reglementează și ridicarea vehiculului, a considerat că acestea nu au legătură cu procesul verbal prin care a fost constatată fapta și aplicate doar sancțiunile contravenționale. Măsura ridicării a fost aplicată anterior, prin act administrativ individual necontestat în prezenta cauză, iar contravaloarea taxei de ridicare dispusă prin acest act se datorează în temeiul art. 64 din OUG nr 195/2002.
În drept, au fost invocate dispozițiile L nr 155/2010, C.pr.Civilă, C Civil, O.G. nr 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr 195/2002, Regulamentul acesteia de aplicare și a tuturor celorlalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări sau a actelor contestate.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și planșe foto și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: notă de constare, comunicare . nr._/21.01.2005, test report, procesul verbal . nr._/08.07.2015, confirmare de primire, planșe foto.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/08.07.2015 (fila 6) întocmit de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 de lei și 3 puncte de penalizare, în temeiul art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. 195/2002, pentru fapta prevăzută de art. 143 lit. a corob. cu art. 142 lit. a din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002, reținându-se că, în data de 20.01.2015, în intervalul orar 08:24-08:32, pe Calea Crângași nr. 52, a staționat neregulamentar cu autoturismul marca Chrysler cu nr. de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorul rutier „Oprirea interzisă”.
Din înscrisurile de puse la dosarul cauzei și din susținerile părților, rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa contestatorului.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, în soluționarea plângerii contravenționale, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Contrar afirmațiilor contestatorului, instanța constată că agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptei, fiind menționate, în mod clar, locul, data, intervalul orar și împrejurările în care fapta a fost săvârșită, astfel că va respinge susținerile contestatorului în acest sens.
Referitor la competența agenților din cadrul Poliței Locale Sector 6 de a încheia procesul-verbal de contravenție contestat, instanța reține că, prin derogare de la prevederile 109 și art. 128 din OUG nr. 195/2002, prin Legea nr. 155/2010 privind poliția locală li s-a acordat expres această posibilitate și polițiștilor locali cu atribuții în domeniul circulației rutiere, prin art. 7 lit. h din acest act normativ care stipulează astfel: „În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții:… h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”, astfel că susținerile petentului, sub acest aspect, nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește motivele invocate de contestator privitoare la nelegalitatea măsurii de ridicare a autoturismului, instanța constată că această măsură a fost dispusă printr-un act distinct - respectiv printr-o dispoziție de ridicare, iar nu prin procesul-verbal de contravenție contestat prin prezenta acțiune. În aceste condiții, instanța nu le va avea în vedere, nefiind învestită cu un capăt de cerere distinct având ca obiect anularea acestei dispoziții de ridicare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din cuprinsul art. 34 rezultând că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Instanța are în vedere în cauza de față și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în materie – contravențiile fiind circumscrise de Curte noțiunii de „acuzație în materie penală”; într-o decizie de inadmisibilitate (H. și alții contra României), dar și în cauza N. G. contra României, Curtea reamintește că, în materie contravențională, art.6 par.2 nu se opune unui mecanism prin care procesul-verbal să beneficieze de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție față de care ar deveni aproape imposibilă reprimarea faptelor ce constituie contravenții (par.12).
Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile”.
Instanța apreciază că aceste limite nu au fost depășite, contravenientul având dreptul, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, să propună toate probele de care înțelege să se folosească și pe care o instanță independentă și imparțială să le analizeze.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, aspect de natură a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. În plus, constatările personale ale agentului de poliție se coroborează cu planșele foto depuse la dosar de către intimată la fila 38, din care rezultă cu claritate faptul că petentul a nesocotit normele rutiere și a parcat autovehiculul, în zona de acțiune a indicatorului „Oprire interzisă”. F. că în zona respectivă nu exista un indicator de avertizare a ridicărilor autoturismelor staționate neregulamentar nu este de natură a avea vreo înrâurire asupra elementelor constitutive ale contravenției săvârșite de contestator.
Instanța apreciază că aspectele consemnate de agentul constatator corespund realității, procesul-verbal fiind temeinic și legal.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, în raport de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că amenda contravențională a fost stabilită în cuantumul minim și sancțiunea complementară a aplicării celor 3 puncte de penalizare sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de atitudinea procesuală a petentului. Instanța are în vedere și scopul urmărit prin dispozițiile legale aplicabile în cauză, respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice.
Totodată, faptul că nu s-a produs vreun accident, în concret, urmare a faptei contestatorului nu este de natură a diminua pericolul social al faptei săvârșite, aplicarea sancțiunilor contravenționale având în acest caz, pe lângă scopul punitiv și un scop preventiv.
În ceea ce privește cererea petentului privind angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei, pentru prejudiciul material provocat, instanța constată că potrivit art. 1349 cod civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligație răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 1357 Cod civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, să existe un prejudiciu, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Instanța reține faptul că suma de 677,32 lei este solicitată cu titlu de despăgubiri de către petent pentru plata serviciilor de ridicare, transport și depozitare auto executate în baza unei dispoziții de ridicare, precum și împrejurarea că petentul nu a formulat un capăt de cerere distinct având ca obiect anularea acestui act și nici nu l-a depus la dosarul cauzei. Mai mult, petentul nu a depus dovezi cu privire la existența acestui prejudiciu, deși sarcina probei îi incumba potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, simplele susțineri în acest sens nefiind suficiente.
În consecință, având în vedere că nu s-a făcut dovada faptei ilicite a intimatei și a existenței prejudiciului, ca elemente ale angajării răspunderii civile delictuale, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea privind repararea prejudiciului material.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de contestatorul G. M., CNP_, cu domiciliul în Râmnicu V., Calea lui T., nr. 76, .. A, ., în contradictoriu cu intimata D.G.P.L. Sector 6, cu sediul în București, . d, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. S.I.G./Tehnored./4 ex
| ← Anulare act. Sentința nr. 8829/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria... → |
|---|
