Pretenţii. Sentința nr. 7175/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7175/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 7175/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7175
Ședința publică din data de 25.09.2015
Instanța constituita din:
P. B. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanții P. I. și L. A. P. în contradictoriu cu pârâta M. București prin Primar General.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții, prin apărător A. I., cu împuternicirea avocațială la fila 2 dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect pretenții, aflându-se la primul termen de judecată.
Instanța invocă excepția necompetenței materiale a instanței si acordă cuvântul părților cu privire la această excepție.
Reclamanții, prin apărător solicită admiterea excepției necompetenței materiale raportat la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată
Instanța rămâne î
n pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 18.02.2015, sub nr._, reclamanții P. I. și L. A.-P. au chemat în judecată pe pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata contravalorii lipsei de folosința a terenului proprietatea acestora, situat în București, . nr. 37-39, sector 3, începând cu data de 20.02.2012 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, contravaloare pe care au estimat-o provizoriu ca fiind de 0,4 euro/mp/luna și la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 451 C.proc.civ.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului teren categoria curți construcții, în suprafața de 5600 mp situat în ., nr. 37-39, sector 3, București, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1251 din data de 25.07.2007 de către BNP „I. V.".
Dreptul lor de proprietate a fost înscris în cartea funciara nr._ a mun. București, sector 3, a imobilului având nr. cadastral_ (nr. cadastral vechi:_), prin încheierea nr._ pronunțata în dosarul nr._/26.07,2007, după cum urmează: asupra cotei de 1/2 cu titlu de cumpărare pentru P. I. și asupra cotei de 1/2 cu titlu de cumpărare pentru L. A. P..
Însă, în data de 21.05.2008, prin eliberarea certificatului de urbanism pe care l-au solicitat în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții constând în construire imobil cu funcțiuni mixte 2S+P+10E, organizare șantier, împrejmuire teren, li s-a adus la cunoștința pentru prima dată faptul că autorizarea construcțiilor în zona nu este posibilă, având ca temei legal art. 71 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, astfel cum acesta a fost modificat prin OUG 114/2007, în care se menționează că: „(l)Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic ai acestora. (2)Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută."
Se menționează și faptul că în conformitate cu PUG aprobat prin HCGMB nr. 269/2000, terenul se afla în zona Via - zona spatiilor verzi publice cu acces nelimitat - subzona parcuri, grădini, scuaruri și fâșii plantate publice.
Reclamanții au mai subliniat și faptul că, la data achiziționării bunului imobil, schimbarea destinației unui astfel de teren era posibilă, și au redat în continuare prevederile art. 71 din OUG nr. 195/2005 în vigoare la data achiziționării imobilului, „(l)Schimbarea destinației terenurilor prevăzute în planurile urbanistice ca spații verzi amenajate este interzisă. S. exceptate de la prevederile alin. (1) terenurile proprietate privată, prevăzute în planurile urbanistice ca zone verzi, sau spațiile plantate neprotejate a căror destinație poate fi schimbată numai cu respectarea reglementarilor specifice în vigoare."
Însă, începând cu . OUG nr. 114/2007, ei nu au mai putut beneficia de toate atributele dreptului lor de proprietate, fiind lipsiți, în mod nelegal și integral, de folosința bunului lor imobil.
Au mai arătat reclamanții faptul că au făcut o . demersuri pentru a obține o justă despăgubire pentru prejudiciile cauzate de imposibilitatea de folosire a bunului imobil, proprietate privată. Astfel, prin cererea nr._/12.04,2013 adresată Primăriei Municipiului București - Direcția Juridic și cererea nr._/12.04.2013 adresată Primăriei Municipiului București - Cabinet Primar General, au solicitat inițierea procedurilor de expropriere pentru cauza de utilitate publică, cu dreapta și prealabila despăgubire și acordarea de daune constând în despăgubiri pentru lipsa de folosința a acestui teren aflat în proprietatea lor, având în vedere că ingerința în dreptul de proprietate provine din partea unității administrativ-teritoriale.
Au menționat faptul că, până în prezent, nu li s-a comunicat un răspuns concludent la cele două cereri, motiv pentru care, apreciind că sunt în imposibilitate de a-și exercita dreptul absolut de proprietate, fiind lipsiți de prerogativa folosinței, au considerat că se impune obligarea paratului la plata unei despăgubiri juste pentru prejudiciul creat prin îngrădirea dreptului lor.
Cu titlu preliminar, reclamanții au arătat că, potrivit art. 98 C.pr.civ., estimează provizoriu obiectul prezentei cereri la valoarea de 0,4 euro / mp / luna și au menționat că urmează să modifice câtimea obiectului cererii lor, până la valoarea rezultată din cuprinsul raportului de expertiză evaluatorie care urmează a fi realizat în cauză, în măsura în care din concluziile raportului de expertiză va reieși că valoarea prejudiciului ce le-a fost creat este diferită față de valoarea din petitul prezentei cereri.
Totodată, având în vedere că au solicitat obligarea paratului la plata de prestații succesive, începând cu data de 20.02.2012 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, durata existenței dreptului nefiind determinată, au considerat că, în scopul determinării instanței competente din punct de vedere material și pentru stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru, valoarea obiectului cererii lor se va socoti după valoarea prestației anuale datorate, în cuantum de 119.347 lei, calculată după cum urmează: 0,4 euro/mp (valoare stabilită provizoriu) x 5600 mp x 4,44 lei (calculat la cursul BNR din data de 13.02.2015) x 12 luni = 119.347 lei.
Pe fondul cauzei, după cum au arătat în partea introductivă a prezenței cereri, terenul în suprafața de 5600 mp situat în sectorul 3 al Municipiului București, pe care l-au achiziționat în anul 2007 este plasat în zona Via. Această zonă îi atribuie, începând cu . OUG 114/2007, un regim caracterizat prin lipsirea de orice posibilitate de utilizare în scop economic, potrivit unui interes privat, singurele utilizări funcționale admise fiind cele de spațiu public plantat. În această situație, terenul în cauza servește unui interes eminamente public, fără posibilități de utilizare care să genereze venituri ori să permită edificarea unei locuințe.
Cu toate acestea, autoritatea publica nu este interesată să amenajeze respectivul teren ca zona verde, aspect care rezultă din lipsa unui răspuns concludent la solicitarea de expropriere a terenului, pe care au adresat-o municipalității, păstrând doar formal aceasta funcționalitate urbanistică, fapt care îi împiedica ca, în calitate de titulari ai dreptului de proprietate, să exploateze bunul imobil în interes economic.
Astfel, prin interzicerea construirii care atrage după sine și pierderea posibilității de a vinde imobilul în condiții normale de piața, se poate reține existența unei ingerințe în dreptul exclusiv de proprietate care, datorită restrângerii excesive a posibilității de exercitare, echivalează cu o privare de proprietate, o expropriere în fapt a lor, fără a exista o justă și prealabila despăgubire.
În probațiune, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei constând în expertiza tehnică judiciară evaluatorie, precum și a oricăror alte probe a căror necesitate se va ivi.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 C. proc. civ, art. 44 din Constituție, art. 480, art. 998-999 C.civ. din 1864, art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.
Au anexat cererii următoarele înscrisuri: Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1251/25.07.2007; încheiere de intabulare nr._;Extras de carte funciară emis la data de 26.09.2014;Plan de amplasament și delimitare a imobilului;Certificat de urbanism nr. 1311/21.05.2008;Certificat de urbanism nr. 857/11.07.2013;Adresa PMB nr. 2006/15.05.2013;Notificare PMB și dovada înregistrării acesteia;Decizia Curții Constituționale a României nr. 1416/17.12.2008;Jurisprudența: sentința civilă nr. 1352/19.06.2013 a Tribunalului București, decizia civilă nr. 2489/30.11.2009 a Curții de Apel București și decizia civilă nr. 1884/03.04.2013 a ICCJ, împuternicire avocațiala (f. 11-54).
La data de 27.03.2015, reclamanții P. I. și L. A.-P. au depus la dosar răspuns la rezoluția emisă de instanță în data de 10.03.2015, prin care au precizat că, potrivit art. 103 C.proc.civ., valoarea prestației anuale datorate a fost estimată la suma de 119.347 lei, calculată după cum urmează: 0,4 euro/mp (valoare stabilită provizoriu) x 5600 mp x 4,44 lei (calculat la cursul BNR din data de 13.02.2015) x 12 luni = 119.347 lei.
Astfel cum au menționat, urmează să-și mărească cuantumul obiectului cererii, până la valoarea rezultată din cuprinsul raportului de expertiză evaluatorie care urmează a fi realizat în cauză, în măsura în care din concluziile raportului de expertiză va reieși că valoarea prejudiciului ce le-a fost creat este mai mare decât petitul prezentei cereri.
Cu toate acestea, de la momentul de la care au solicitat contravaloarea lipsei de folosința (20.02.2012) și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, estimarea provizorie a obiectului cererii, până la acest moment, este de 358.041 lei (119.347 lei/ an x 3 ani).
La data de 05 iunie 2015, pârâtul M. București, reprezentat legal de către Primarul General, a formulat întâmpinare.
În fapt, cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâtul a arătat că, ca nu se poate retine răspunderea sa delictuala, terenul fiind dobândit de la vânzători persoane fizice V. C. si Slave P., conform contractului de v-c autentificat la nr.1251/25.07,2007, iar Certificatul de urbanism nr.1311/21.05.2008 a fost emis de Primăria Sectorului 3.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât, nu se face răspunzător de faptul că reclamanții au achiziționat un teren fără a-i verifica situația juridica si a solicita in prealabil un certificat de urbanism. De la data dobândirii imobilului, reclamanții au stat în pasivitate și nu au făcut dovada că au fost lipsiți de folosința terenului de către parat. Mai mult, nu s-a făcut dovada ca au solicitat eliberarea vreunui certificat de urbanism cu obligativitatea obținerii avizelor necesare eliberării autorizației de construite anterior achiziționării si acest fapt nu-i este imputabil pârâtului.
Actul de vânzare-cumpărare prevede ca, cumpărătorii ,,cunosc situația juridica si de fapt a terenului cumpărat si cumpără in aceste condiții, fără a scuti pe vânzătoare de obligația de a răspunde pentru evicțiune „, ca atare si-au însușit conținutul si obligațiile prin semnarea acestuia.
Contractul a fost încheiat în baza principiului conform căruia « convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante». De asemenea, părțile sunt ținute prin contract de principiul conform căruia, executarea exactă a obligației este o condiție esențială, principiu aplicabil cu atât mai mult în materie comercială, raportat la ari. 1073 c.civ.
În speța, terenul a făcut obiectul legii speciale nr. 18/1991, fiind restituit in natura, reclamanții fiind subdobânditori, respectiv fiind atât proprietari, cat si posesori ai bunului imobil, însa aceștia nu pot construi pe terenul cumpărat, fapt ce nu-i este imputabil paratului.
De asemenea, operează garanția pentru evicțiune a vânzătorului, care reprezintă una dintre cele mai importările obligații ale vânzătorului in contractul de vânzare-cumpărare si este reglementata in Codul civil, in art. 1337-135.
De asemenea, nu se pot solicita daune pentru lipsa de folosința, dezdăunări in temeiul răspunderii delictuale civile 998-999 c.civ. Nu se poate retine antrenarea răspunderii civile delictuale a paratului conform art.998-999 c.civ. deoarece trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: sa existe un prejudiciu, sa existe o fapta ilicită, sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovăția autorului faptei ilicite si prejudiciabile.
Aplicarea efectelor răspunderii juridice in cazul răspunderii civile delictuale presupune, in prealabil, dovedirea întrunirii condițiilor generale ale acesteia, astfel cum sunt reglementate de art.998-999 c.civ. si anume: existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre primele doua si a vinovăției celui care a provocat prejudiciul, in oricare dintre formele prevăzute de lege. Prejudiciul creat nu consta in lipsirea reclamanților de exercițiul concret al dreptului de folosința al unui teren deoarece nu s-a făcut dovada creării unui prejudiciu cert creat in patrimoniul sau.
Referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata pârâtul a solicitat respingerea acestora deoarece nu se poate retine culpa sa procesuala, in subsidiar aplicarea art.451 c.proc.civ.
Fala de aceste considerente, a solicitat admiterea excepției, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C. și potrivit art. 223 C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținere, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 26.06.2015, reclamanții P. I. și L. A.-P. au depus prin serviciul Registratură răspuns la întâmpinare.
Analizând excepția necompetenței materiale, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 95 pct. 1 NCPC, tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar potrivit art. 94 alin. 1 lit. k NCPC, judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Din coroborarea celor două texte legale, instanța reține că pricinile al căror obiect au o valoare mai mare de 200.000 lei sunt de competența exclusivă a tribunalului.
Conform Deciziei în interesul legii nr. 32/2008, dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a)șii b) si art. 2821 alin. 1 din Codul de procedura civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competentei materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că litigiul în discuție are un obiect patrimonial, fiind, astfel, evaluabil în bani, cu consecința stabilirii competenței și a căilor de atac, în funcție de valoarea obiectului litigiului.
În cauză, instanța constată că valoarea provizorie a litigiului este de 358.041 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în cauză calculată în perioada 20.02.2012 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum reclamanții au indicat prin cererea aflată la fila 71 din dosar.
Sub acest aspect, instanța constată că la această valoare s-a raportat instanța și cu ocazia stabilirii taxei judiciare de timbru prin rezoluția din data de 31.03.2015 precum și prin încheierea din data de 21.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ /a1 cu ocazia soluționării cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
În consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții P. I. (CNP_), domiciliat în București, ., sectorul 3 și L. A.-P. (CNP_), domiciliat în București, .. 63, ., ., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la reprezentantul convențional, Eversheds L. & G. SCA, din București Calea Victoriei nr. 145 V. Center, Etaj 9 sector 1, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.B./Dact. M.G./2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7167/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 7147/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
