Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2842/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2842/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2842/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2842
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: M. F.-C.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea . și pe debitoarea .. A. & SOLUTIONS SRL, având ca obiect anulare somație de plată - ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u. - cerere în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform listei de ședință, a răspuns creditoarea, prin avocat N. M. Florența, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind debitoarea.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect anulare somație de plată - ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u. - cerere în anulare, cauza se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, debitorul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei, la data de 21.04.2015 prin Serviciul Registratură al instanței debitoarea a depus cerere de amânare a cauzei, după care;
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. pune în discuție competența instanței.
Creditoarea, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție cererea de amânare a cauzei, formulată de către debitoarea .. A. & SOLUTIONS SRL.
Reprezentanta creditoarei lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare a cauzei.
Instanța respinge, ca neîntemeiată, cererea de amânare a cauzei formulată de către debitoare, având în vedere că debitoarea nu a făcut dovada celor susținute și luând în considerare că nu s-a formulat întâmpinare la dosarul cauzei, astfel cum s-a pus în vedere prin rezoluția din data de 02.03.2015. Mai mult decât atât, cererea de amânare este semnată de către av. C. S., fără a se depune împuternicire avocațială în dosar, neexistând împuternicire avocațială nici la dosarul de fond din partea apărătorului debitoarei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Creditoarea, prin apărător, solicită admiterea cererii în anulare, apreciind că hotărârea judecătorească atacată este netemeinică, întrucât creditoarea a emis facturi către debitoare, facturi care au fost acceptate la plată de către partea adversă, o parte din acestea fiind comunicate cu confirmare de primire, astfel încât temeinicia cererii este dovedită.
Cu privire la data evacuării, reprezentanta creditoarei menționează că acest aspect nu este o problemă nerecunoscută de către debitor, întrucât prin întâmpinarea depusă în primă instanță, acesta a recunoscut data eliberării spațiului, chiria fiind calculată corespunzător acestui moment.
Instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.11.2014, reclamanta creditoare ., în contradictoriu cu pârâta debitoare A. A. & Solutions SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei debitoare la plata sumei de_,3 lei, reprezentând contravaloare chirie conform contractului de închiriere nr. 01/25.09.2013 și a facturilor fiscale aferente perioadei noiembrie 2013 - august 2014, a sumei de 2321,20 lei, reprezentând penalități conform contractului de închiriere nr. 01/25.09.2013 calculate până la data de 19.09.2014 (737 zile), și la plata de penalități de 0,15% zi, calculate începând cu data de 19.09.2014, până la plata efectivă.
În motivarea cererii, reclamanta creditoare a arătat că între aceasta și pârâta debitoare a existat un contract de închiriere privind spațiul din București, .. 88B, sector 6, respectiv nr. 01/25.09.2013.
Având în vedere faptul că locatarul nu și-a respectat obligațiile principale, de plată chirie, reclamanta creditoare a formulat mai multe notificări prin care i-a solicitat respectarea cu bună credință a contractului.
Reclamanta creditoare a precizat faptul că în data de 04.08.2014, locatarul a eliberat spațiul, însă, obligațiile locațiunii nu au fost respectate (de plată).
Conform evidențelor sale contabile, debitul restant este în cuantum de_,3 lei, aferent facturilor fiscale nr. 2 din data de 28.10.2013, nr. 4 din data de 28.11.2013, nr.5 din data de 30.12.2013, nr.7 din data de 28.01.2014, nr.10 din data de 27.02.2014, nr.11 din data de 27.03.2014, nr.14 din data de 28.04.2014, nr.17 din data de 28.05.2014, nr. 18 din data de 27.06.2014 și nr.20 din data de 28.07.2014, reprezentând contravaloare chirie/daune interese.
De asemenea, penalitățile sunt în cuantum de 2321,20 de lei, aferente unui număr de 737 zile de întârziere.
Având în vedere faptul că pârâta debitoare a predat spațiul situat în București, .. 88B, sector 6, în data de 04.08.2014, aceasta datorează conform art. 4.1 coroborat cu art.8.6 din contract suma de_,3 lei aferentă perioadei noiembrie 2013 - august 2014, evidențiată în facturile sus-menționate și acceptate la plată de pârâta debitoare
De asemenea, pârâta debitoare datorează penalități de întârziere, conform art.4.3 din contract, calculate pentru facturile fiscale nr. 2 din data de 28.10.2013, nr. 4 din data de 28.11.2013, nr. 5 din data de 30.12.2013, nr. 7 din data de 28.01.2014, nr. 10 din data de 27.02.2014, nr. 11 din data de 27.03.2014 si nr. 14 din data de 28.04.2014, însumând un număr de 737 zile de întârziere.
În data de 01.10.2014, reclamanta creditoare a trimis pârâtei debitoare o somație, prin intermediul executorului judecătoresc, înregistrată sub nr. 63A/2014, însă acesta nu s-a conformat și nu a plătit debitul restant.
Față de cele prezentate mai sus, reclamanta creditoare a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de_,50 de lei, reprezentând contravaloare chirie și penalități calculate până la data de 19.09.2014 și obligarea la plata penalităților până la data plății efective.
În drept, reclamanta creditoare și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art. 1013 și urm. Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta creditoare a depus la dosar, în copie, contract de închiriere nr. 01/25.09.2013, anexele 1, 2, schiță, furnizare informații ONRC, extras de cont din 19.09.2014, somație nr. 63A/2014, extras de cont din data de 31.12.2013, extras de cont din data de 11.03.2014, extras de cont din data de 29.05.2014, extras de cont din data de 04.06.2014 și notificare.
La data de 16.12.2014, pârâta debitoare a depus la dosar întâmpinare la ordonanța de plată formulată de reclamanta creditoare contrar principiului prevăzut de art.12 din Codul de procedură civilă, prin care a contestat creanța, solicitând pronunțarea unei încheieri prin care să se dispună respingerea cererii.
În fapt, pârâta a arătat că la data de 25.09.2013, între reclamanta creditoare . și pârâta-debitoare s-a încheiat contractul de închiriere nr.01/2013, având ca obiect imobilul situat în București, ..88B, sector 6.
Acest contract de închiriere a fost perfectat în scopul constituirii unui punct de lucru la care societatea debitoare să-și desfășoare activitatea, respectiv să presteze servicii specifice unui restaurant.
În etapa prealabilă semnării contractului de închiriere, între părți au avut loc discuții în urma cărora societatea creditoare, prin reprezentant, a primit toate detaliile cu privire la modalitatea în care trebuie să fie amenajat spațiul respectiv pentru a putea primi avizele necesare funcționarii unui restaurant, și anume: crearea de bucătărie, băi, depozit pentru alimente, buna funcționare a instalațiilor sanitare, termice, electrice.
Întrucât spațiul era impropriu funcționării unui restaurant și necesita reparații multiple și amenajări speciale, în perioada negocierii încheierii contractului, reclamanta creditoare a asigurat-o pe pârâta debitoare că nu va întâmpina dificultăți din partea acesteia pe parcursul derulării contractului.
La data încheierii contractului, s-a întocmit un proces-verbal de predare-primire a spațiului și a bunurilor existente, ce a constituit anexa 1 la contract. Totodată, la aceeași dată, s-a stipulat într-un alt proces-verbal (anexa 2) faptul că, pe perioada amenajării, 25.09._13, nu se va datora chirie.
După momentul preluării efective a spațiului și începerea lucrărilor de amenajare, pârâta debitoare a constatat că proprietarul nu i-a adus la cunoștință o . probleme privind: nefuncționarea centralei termice; grave avarii ale instalației termice și a instalației de gaze; lipsa canalizării; disfuncționalități ale rețelei de electricitate existente (de 220V) și lipsa totală a rețelei de electricitate de 380V necesară consumului aparatelor de gătit profesionale.
Întrucât prin contractul de închiriere aceste obligații de întreținere în bune condiții a instalațiilor de alimentare cu apă, canalizare, încălzire centrală și de preparare a apei calde, instalații electrice (220v și 380V) au fost asumate, conform art.5 pct.5.6, pct.5,7 de către reclamanta creditoare, pârâta debitoare a adus la cunoștință problemele existente, solicitând rezolvarea acestora de către reclamanta creditoare.
În urma acestei sesizări, pârâta debitoare a căzut de acord, fără a încheia un înscris în acest sens, ca toate reparațiile și lucrările care cădeau în sarcina reclamantei creditoare să fie efectuate de către pârâta debitoare, pe propria cheltuială, urmând ca în baza devizului privind materialele și manopera, să se procedeze la compensarea chiriei pentru un anumit număr de luni.
Ca atare, toate cheltuielile legate de înlocuirea și montarea centralei termice, efectuarea instalației termice-achiziționare și montare (țevi, coturi, robineți), efectuarea instalației electrice-achiziționare și montare (înlocuirea în totalitate a celei de 220V și montarea celei de 380V, tabloul electric) au fost suportate de către pârâta debitoare, ridicându-se la suma de 10.000 euro, dovadă în acest sens fiind bonurile de achiziționare a acestor produse).
Pentru că s-a impus refacerea în primul rând și cu prioritate a instalațiilor, crearea de spații și amenajarea efectivă a imobilului pentru a putea funcționa ca un restaurant (operațiuni ce trebuiau să se desfășoare în prima lună a contractului), au fost amânate după efectuarea lucrărilor de instalații.
Astfel că în prima lună, 25.09._13, s-au efectuat de către pârâta debitoare lucrările aflate în sarcina reclamantei creditoare, ulterior acestei perioade pârâta debitoare a început amenajarea propriu-zisă a spațiului (crearea de bucătărie la mezanin, amenajarea băilor (faianță, gresie, mobilier, obiecte sanitare), creare depozit pentru alimente, montare de scări care să asigure din interior accesul la dependințe, amenajarea locului de servit masa etc.).
În luna decembrie 2013, întrucât în locație mirosea puternic a gaze, după ce a adus la cunoștință reclamantei creditoare problema, iar aceasta nu a luat nicio măsură, pârâta debitoare a sesizat instituția abilitată care a închis gazele pe o perioadă de o săptămână până a remediat, tot pârâta debitoare, această situație.
Restaurantul a fost deschis în data de 21.12.2013 și a funcționat până la data de 18.04.2014, în toată această perioadă, pârâta debitoare încercând să clarifice situația chiriei cu reclamanta creditoare, pornind de la lucrările pe care pârâta debitoare le-a efectuat, deși îi incumbau acesteia, însă a tot fost amânată.
În luna mai 2014, pârâta debitoare a reușit o întâlnire cu reclamanta creditoare, a achitat utilitățile la zi, urmând a compensa chiria cu cheltuielile necesare efectuate, însă nu s-a putut lua nici o decizie, urmând a stabili o altă dată.
Tot în acea perioadă, pârâta debitoare a luat toată aparatura de gătit profesională, scaunele, mesele și a eliberat spațiul.
Deși afacerea cu restaurantul nu a fost una profitabilă, întrucât a adus o . îmbunătățiri spațiului, a dorit să-l păstreze, să renegocieze clauzele contractului, iar în imobil să funcționeze un cabinet de contabilitate. Comunicarea cu reprezentanții societății a fost foarte dificilă, dacă nu imposibilă.
La data de 27.06.2014, reclamanta creditoare a blocat accesul în spațiu, deși nu rezolvase din punct de vedere juridic situația, ocazie cu care a sesizat organele de poliție, care s-au deplasat la fața locului, însă nu au încheiat niciun proces-verbal, îndrumând-o către instanța de judecată (există însă sesizarea făcută la poliție).
Începând cu luna august, pârâta debitoare a primit invitație la mediere emisă de mediatorul A. N., cu care a încheiat și un contract de mediere pentru rezolvarea pe această cale a neînțelegerii dintre părți, însă nu s-a putut ajunge la un acord de mediere.
La data de 07.08.2014, în fața mediatorului a predat cheile spațiului, deși reclamanta creditoare intrase în posesia efectivă a spațiului din luna mai 2014.
În raport de situația de fapt prezentată, care nu poate fi probată doar cu înscrisuri, ci este necesară și utilă administrarea probei cu interogatoriu, martori, expertiză de specialitate care să identifice toate lucrările și costurile efectuate de pârâta debitoare la instalațiile termice, electrice ce erau în sarcina reclamantei creditoare, pârâta debitoare a solicitat respingerea ordonanței de plată, urmând ca, pe calea dreptului comun, să facă toate aceste apărări.
În drept, pârâta debitoare a invocat dispozițiile OUG nr.119/2007 ce se aplică litigiilor între profesioniști.
La întâmpinare, pârâta debitoare a anexat, în copie, bonuri fiscale.
Prin încheierea pronunțată la data de 18.12.2014 în dosarul nr._/303/2014, prima instanță a respins cererea creditoarei ca neîntemeiată.
În motivarea soluției s-a reținut că intre reclamanta-creditoare, în calitate de proprietar, și pârâta-debitoare, în calitate de chirias, s-a încheiat contractul de inchiriere nr.01/25.09.2013, având ca obiect spațiul situat în Bucuresti, ..88B, sector 6, în sarcina pârâtei-debitoare născându-se obligația să achite chiria lunara în valoare de 500 de euro. În conformitate cu disp. art.4.1 din contract, plata chiriei urma să fie făcută în lei la cursul BNR din data facturarii.
Cu toate acestea, reclamanta-creditoare nu a depus la dosar nicio factura fiscala care sa sustina suma de_,3 lei, astfel ca instanța sa poată stabili caracterul cert al creantei, dacă aceasta a fost calculata cu respectarea prevederilor contractuale si pentru perioada invocata de reclamanta-creditoare.
Pe de alta parte, parata-debitoare arata ca a eliberat spațiul încă din luna mai 2014, în timp ce în luna iunie 2014 reclamanta-creditoare i-a blocat accesul în spațiu, ceea ce a determinat interventia poliției la solicitarea paratei-debitoare, astfel încât ulterior acestui moment, iunie 2014, se naște concluzia potrivit careia parata-debitoare nu ar mai datora chirie, în timp ce reclamanta-creditoare pretinde plata chiriei inclusiv pentru luna august 2014.
In consecinta, instanta apreciind necesara administrarea unui probatoriu mai amplu decat cel permis de disp. art.1020 alin.1 Cod procedura civila, a respins cererea ca neintemeiata.
Impotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat cerere în anulare, prin care a solicitat anularea hotărârii contestate și admiterea cererii de emitere a ordonanței de plată.
Cererea în anulare a fost înregistrată la data de 11.02.2015, cu nr._ .
În susținerea cererii, creditoarea a arătat că încheierea de ședință din data de 18.12.2014, este netemeinică.
În fapt, creditoarea a precizat că a utilizat această procedură specială prevăzută de art. 1013 și urm. Cod de procedură civilă, apreciind că există o creanță certă, lichidă și exigibilă. Raporturile comerciale dintre părțile litigante au inclus încheierea unui contract de închiriere (nr. 01/25.09.2013) a unui spațiu (din București, .. 88B), debitoarea . A. & SOLUTIONS SRL având obligația de plată a unei chirii lunare.
În continuare, creditoarea a menționat că a emis facturi fiscale aferente lunilor în care chiriașul a utilizat/deținut spațiul închiriat și a apreciat că prin extrasele de cont - semnate și ștampilate de către . A. & SOLUTIONS SRL, aceasta a recunoscut debitul datorat.
Creditoarea a considerat că instanța de judecată nu a verificat temeinicia pretențiilor prin raportare la actele depuse, respectiv extrasele de cont, contractul de închiriere, procesul-verbal de predare-primire, ci în funcție de întâmpinarea debitoarei.
În aceeași ordine de idei, creditoarea a evidențiat că, susținerile debitoarei din întâmpinare nu sunt conforme cu actele de la dosar, respectiv existența unei înțelegeri privind neplata chiriei pentru eventuale îmbunătățiri nefiind reală - nu există nici o înțelegere scrisă, în contract.
De asemenea, creditoarea a învederat instanței că, în anexa 2 la contractul de închiriere, alin. 3 este prevăzut expres faptul că „toate cheltuielile aferente amenajării și modernizării spațiului se fac pe cheltuiala chiriașului” aspecte ce sunt de natură a demonstra netemeinicia hotărârii judecătorești și nerealitatea susținerilor din întâmpinare.
În plus, creditoarea a mai apreciat că, simplele susțineri, nereale ale uneia dintre părți (debitoare), nesusținute de nici o probă nu pot fi de natură a crea efectele juridice ale respingerii unei acțiuni întemeiată pe un contract de închiriere, facturi fiscale acceptate la plată, extrase de cont acceptate la plată, dovada predării cheilor. A apreciat că, depunerea la dosar a facturilor fiscale aferente lunilor de chirie nu se justifică față de extrasele de cont acceptate de către debitoare (semnate și ștampilate) și față de procesul verbal de predare a spațiului - predare fără obiecțiuni.
În continuare, prin cererea în anulare, creditoarea a punctat faptul că procedura specială prevăzută de art. 1013 și urm. Cod de procedură civilă devine ineficientă dacă instanțele de judecată resping astfel de cereri doar pentru că debitoarea susține - nedovedit- afirmații nereale, inventate.
Un alt aspect pe care creditoarea l-a învederat se referă la faptul că debitoarea are deschisă oricând calea unei acțiuni în instanță pentru temeinicia pretențiilor sale, propriile pretenții aferente chiriei putând fi soluționate pe cale separată (neavând certitudinea formulării unei cereri reconvenționale).
În final, creditoarea a susținut că, instanța de judecată avea posibilitatea admiterii în parte a cererii, dacă numai o parte dintre pretenții erau întemeiate și că creditoarea își poate restrânge pretențiile la facturile 2, 4, 5, 7, 10, 11, 14, 17, 18, facturi acceptate de debitoare aferente perioadei în care aceasta a utilizat spațiul.
Referitor la factura nr. 2/28.10.2013, creditoarea a indicat că debitoarea a achitat-o parțial, rămânând un rest de 1720 lei. Creditoarea a mai adăugat faptul că, a calculat penalități, până la data de 09.02.2015 la debitul inițial de_,65 lei (fără factura 20), rezultând o valoare a penalităților de_ lei și un total de_ lei.
În concluzie, creditoarea a solicitat admiterea cererii în anulare și pronunțarea unei hotărâri privind emiterea ordonanței de plată pentru contravaloare chirie și penalități și obligarea la plata penalităților în cuantum de 0,15% zi până la data plății efective.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1013 și urm. Cod de procedură civilă.
În susținere, s-a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv facturile fiscale aferente pretențiilor, anexa 2 la contractul nr. 1/25.09.2013, fișă cont client, chitanțe, extrase de cont, notă de inventar.
Acțiunea a fost legal timbrată, conform dovezii de la dosarul cauzei – fila 27 dosar
La data de 26.02.2015, prin compartimentul registratură, creditoarea a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 13.02.2015.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare la dosarul cauzei.
Analizând Încheierea atacată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, apărărilor formulate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
În speță, între creditoare, în calitate de proprietar și debitoare, în calitate de chirias, s-a încheiat contractul de inchiriere nr.01/25.09.2013, având ca obiect spațiul situat în Bucuresti, ..88B, sector 6 pentru o perioadă de 3 ani, cu începere din data de 25.09.2013 până la data de 25.09.2016.
Potrivit dispozițiilor art.1014 Cod proc. civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Din interpretarea textului de lege menționat, rezultă că pentru a avea caracter întemeiat o astfel de cerere, care urmează o procedură derogatorie de la dreptul procesual comun, creanța afirmată de reclamantul creditor, a cărei realizare este solicitată pe calea ordonanței de plată, trebuie să verifice cumulativ trei caractere: certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea.
Definiția dată de dispozițiile art.663 din Codul de procedura civilă permite interpretarea că o creanță este certă atunci când existența ei rezultă din însuși actul de creanță sau alte acte emanate de la debitor sau recunoscută de acesta și este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau determinată cu ajutorul actului de creanță.
În ceea ce privește creanța în speță, instanța apreciază, din analiza actelor depuse de reclamantă, că aceasta are caracter cert și lichid, pentru a putea precede exigibilitatea.
Astfel, în baza raporturilor contractuale existente între părți – respectiv contractul de închiriere nr. 01/25.09.2013, pârâta debitoare s-a obligat să achite creditoarei chiria in cuantumul specificat in contract - art.4.1 (500 euro/luna, în lei la cursul BNR din data facturării), la termenele stabilite în conformitate cu art.4.2, adică în ultima săptămână a lunii in curs pentru luna următoare.
Partile au mai inserat la art.4.3 si o clauză penală, in conformitate cu care neplata chiriei la termen atrage aplicarea unei penalizari de 0,15% pe fiecare zi de intarziere calculate la suma datorată.
Instanța apreciază că cererea creditoarei îndeplinește condițiile legale, în sensul că există o creanță certă, lichidă și exigibilă, constând în plata unor sume de bani - contravaloare chirii - negociate de ambele părți printr-un contract asumat prin semnătură și ștampilă și care probează astfel raporturile juridice dintre părți. O dovadă în plus a celor afirmate de creditoare o constituie și procesul-verbal de predare-primire a spațiului închiriat, întocmit la data de 25.09.2013 (fila 10 din dosarul nr._/303/2014), predarea cheilor asupra imobilului în discuție fiind făcută la 07.08.2014, așa cum susține însăși debitoarea (fila 35 din dosarul nr._/303/2014). În aceste condiții, contrar celor statuate de primul complet de judecată, instanța apreciază că sunt suficiente probele administrate, pretențiile reclamantei putând fi evaluate și în absența facturilor fiscale de care s-a făcut vorbire și care nu au fost depuse la dosarul de fond.
Aceleași aprecieri urmează a fi făcute si in legatura cu penalitatile de intarizere, calculate cu respectarea dispozitiilor contractuale, si care vor conduce la concluzia admiterii și acestui capăt de cerere.
Instanța nu poate retine ca întemeiate apărările debitoarei privind efectuarea unor reparații la imobilul din contract și legat de care ar fi existat o înțelegere între părți în sensul compensării chiriei cu contravaloarea acestor costuri suportate de chiriaș; de asemenea, nu pot fi primite nici apărările în legătură cu părăsirea spațiului înainte de termenul indicat de partea adversă, incident ce ar fi generat un conflict la care au participat inclusiv organele de poliție, deoarece toate aceste critici sunt pur formale, vădit nefondate și nesusținute in plan probator nici măcar cu un minimum de dovezi sau indicii care sa acrediteze o asemenea apărare. În ceea ce privește sumele invocate de pârâtă la rândul său cu titlu de contravaloare reparații, instanța arată că aceasta îsi poate valorifica propriile pretenții pe cale separată, in mod independent de prezenta acțiune, ocazie cu care va avea posibilitatea să-și probeze susținerile și fără a împieta asupra demersului judiciar de față.
Față de cele arătate, completul de reexaminare constată că încheierea atacată este netemeinică în ceea ce privește statuările expuse, motiv pentru care va admite cererea în anulare, va anula Încheierea din data de 18.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014 și, pe cale de consecință va admite cererea de emitere a ordonanței de plată, astfel cum a fost precizată, ordonând debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de_,65 lei reprezentând contravaloare chirii, conform facturilor lunare emise în perioada 28.10.2013 – 27.06.2014, suma de_ lei reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului aferent fiecărei facturi, de la data scadenței până la data de 09.02.2015, precum și penalități de 0,15 % pe zi de întârziere calculate în continuare, asupra debitului aferent fiecărei facturi, de la data de 10.02.2015 și până la data efectivă a plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea în anulare formulată de către creditoarea ., cu sediul în București, .. 88B, sector 6, număr de ordine în Registrul Comerțului J40/_/1992, CUI R0471652, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în ., ., ., apartament 32, județul Ilfov, număr de ordine în Registrul Comerțului J_, CUI RO_.
Anulează Încheierea din data de 18.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014 și, pe cale de consecință:
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată, astfel cum a fost precizată.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de_,65 lei reprezentând contravaloare chirii, conform facturilor lunare emise în perioada 28.10.2013 – 27.06.2014, suma de_ lei reprezentând penalități de întârziere calculate asupra debitului aferent fiecărei facturi, de la data scadenței până la data de 09.02.2015, precum și penalități de 0,15 % pe zi de întârziere calculate în continuare, asupra debitului aferent fiecărei facturi, de la data de 10.02.2015 și până la data efectivă a plății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE, B. V. | JUDECĂTOR, M. F.-C. | GREFIER, T. A. |
Red. BV/thnred: TA
Ex 4/2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2756/2015. Judecătoria... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2868/2015.... → |
|---|
