Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2879/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2879/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 2879/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI- SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2879
Ședința din camera de consiliu din data de 23.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta P. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.-C. IMPEX SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Se prezintă soția administratorului societății pârâte care depune la dosarul cauzei o cerere de acordarea a unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare a cauzei față de lipsa părților.
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la dispozițiile art. 1028, art. 94 lit. j și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria Sector 6 este instanța competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța respinge cererea formulată de către pârâtă de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător având în vedere că de la data comunicării cererii de chemare în judecată a avut la dispoziție un termen mai mare de 2 luni pentru angajarea unui apărător.
În temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la dispozițiile art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând constata ca:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de13.01.2015, sub nr._, reclamanta P. SRL, a chemat în judecată pe pârâta A. – C. IMPEX S.R.L., cu sediul în București solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către aceasta, a sumei de 3285,99 lei reprezentând contravaloarea mărfuri, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% aferente debitului principal începând cu data de 31.07.2014 și până la data achitării debitului și la plata sumei de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu parata contractul cadru de vânzare-cumpărare piese schimb si service nr. 16/01.06.2012, iar în cursul anului 2014, în executarea acestui contract, a vândut acesteia mai multe produse, pentru plata acestora fiind emisa factura CLPRO nr._ din 06.07.2014, in valoare totala de 3.285,99 lei.
Factura a fost însușită de cumpărător prin semnătură, însa nu a fost achitata pana in prezent. Deși a notificat de mai multe ori cumpărătorul pentru plata contravalorii mărfii, acesta nu a înțeles sa își îndeplinească obligația contractuala pana la acest moment.
Penalitățile de întârziere au fost solicitate potrivit prevederilor contractuale (cap. VII, art. 8 din Contract), iar cuantumul lor procentual a fost consemnat si in cuprinsul facturii restante, acestea fiind in 0,2 % pe zi de întârziere.
Reclamanta a solicitat admiterea cererii așa cum fost formulata cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 si urm. NCPC, art. 453 NCPC, art. 1350, art. 1516, art._
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii (f.6- 16 și 24 – 36).
La data de 26 februarie 2015, pârâta A.-C. IMPEX SRL cu sediul în București, a formulat întâmpinare , prin care a solicitat admiterea, în parte, a cererii formulată de reclamanta P. SRL.
În fapt, pârâta a arătat că dorește soluționarea litigiului pe cale amiabila, neachitarea facturii cu nr._/06.07.2014 in valoare de 3285.99 lei datorându-se imposibilității de plata, ci nu din rea voința. A precizat că nu a reușit să achite factura în termenul stabilit, deoarece nu a obținut sumele de încasat de la colaboratorii săi.
A mai arătat pârâta că dorește soluționarea, returnând o parte din produsele achiziționate, acestea nefiind folosite, având ambalajul original și că a mai delegat o persoana in luna decembrie la sediul din Călărași, ., pentru a returna o parte din produse, care nu au fost desigilate fiind însă refuzat de un angajat al firmei P. SRL.
Pârâta a menționat că nu a fost notificată conform art.13 din contract, și a solicitat ca reclamanta să facă dovada în acest sens.
Deoarece si in prezent se află în imposibilitatea de a plăti datoria fata de reclamantă, a arătat că dorește sa rezolve amiabil litigiul, prin a restituii o parte din produsele achiziționate in valoare de 1855.94 lei si restul sumei de 1430.05 lei, să o achite in termen de 90 de zile.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie, următoarele: contractul cadru de vânzare-cumpărare piese schimb si service nr. 16/01.06.2012, factura fiscală nr._/06.07.2014(f. 7)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1025 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Între reclamantă, în calitate de vânzător, și pârâtă, în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul cadru de vânzare-cumpărare piese schimb si service nr. 16/01.06.2012 prin care reclamanta s-a obligat să obligat să vândă pârâtei piese de schimb și a consumabilelor ClAAS, LEMKEN, AMAZONE, HAWE, OEHLER ORIGINALE, iar pârâta și-a asumat obligația achitării contravalorii acestor produse(f. 8-15).
Astfel, instanța reține că între părți s-au desfășurat relații comerciale, reclamanta livrând pârâtei produse de natura celor menționate în contract. Ca urmare, reclamanta a emis factura fiscală nr._/06.07.2014 acceptată de pârâtă prin semnătură, în valoare de 3285,99 lei(f. 7)
Instanța reține că pârâta nu a contestat creanța pretinsă de reclamantă nici anterior prezentului litigiu și nici numai ulterior, după introducerea cererii de chemare în judecată.
Mai mult, prin întâmpinarea formulată pârâta recunoaște că nu a achitat contravaloarea facturii emise de reclamantă însă arată că această neexecutare a obligațiilor se datorează lipsei de mijloace materiale.
În conformitate cu prevederile art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât debitoarea nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de produsele livrate de reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Conform art. 1350 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata în integralitate a facturilor emise) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea și o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 3285,99 lei reprezentând contravaloare mărfuri.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect penalitățile de întârziere, instanța constată că, potrivit art. 8 din contractul părților, în cazul neefectuării plății la termen, se poate percepe o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere.
În conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației. Astfel, daunele-interese pe care instanța le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestației debitorului sunt daune-interese moratorii și daune-interese compensatorii.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării facturii emise de către reclamantă în temeiul contractului, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței facturii. Astfel, pârâta datorează și penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere aferente facturii neachitate, de la data scadenței facturii, respectiv 31.07.2014 și până la achitării efective a debitului aferente acestei facturi.
În temeiul art. 1031 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței nr. 1526 din 29.01.2014(f. 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta P. SRL, cu sediul în localitatea O., ., județul C., CUI RO_, J_, cu sediul procesual ales la SCA ,, M., M.& M.”, cu sediul în C., ..100, județul C., în contradictoriu cu pârâta A. – C. IMPEX S.R.L., cu sediul în București, ..103, ., etj.6, . J_, CUI RO_ .
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3285,99 lei reprezentând contravaloarea mărfuri, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% aferente debitului principal începând cu data de 31.07.2014 și până la data achitării debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. B. A. LuizaToma P. C.
Red.BBAL/4ex. 03.06.2015
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2868/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2900/2015. Judecătoria... → |
|---|
