Plângere contravenţională. Sentința nr. 854/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 854/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 854/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 854
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca plângere contravențională, privind pe contestatorul S. A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.02.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.08.2014, contestatorul S. A., în contradictoriu cu intimata D. - B. Rutieră, a formulat contestație împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 06.08.2014 încheiat de agentul constatator N. G. din cadrul BC Auto și a procesului verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare_ și al certificatului de înmatriculare nr._ din data de 06.08.2014 încheiat de agentul constatator N. G., prin care a solicitat, în principal, anularea procesului verbal . nr._/06.08.2014, anularea procesului verbal de reținere a plăcutelor cu numărul de înmatriculare și al certificatului de înmatriculare nr._ din data de 06.08.2014, anularea amenzii în cuantum de 25.000 lei, restituirea certificatului de înmatriculare nr. B01269491 al vehiculului marca DACIA cu numărul_, restituirea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare_ și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, transformarea amenzii aplicate în avertisment.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în ziua de 06.08.2014, în jurul orelor 09.15, a fost oprit de un agent de circulație din cadrul D. - B. Rutieră. În urma controlului efectuat, acesta a constatat că efectua transport de persoane fără autorizație, motiv pentru care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 25.000 lei.
Contestatorul a precizat faptul că a deținut autorizație de taxi eliberată de Primăria Municipiului București, până în anul 2000, an în care s-a angajat la RA-APPS. Având în vedere că după angajare nu a mai avut posibilitatea să desfășoare și alte activități, nu a mai prelungit autorizația de taxi emisă de Primăria Municipiului București.
A învederat contestatorul faptul că, începând cu 01 august 2014, i-a încetat contractul individual de muncă încheiat cu RA-APPS, iar până la aprobarea dosarului de pensie, contestatorul nu mai realiza nici un venit.
Având în vedere că în cadrul familiei erau cheltuieli foarte mari, iar veniturile pe familie erau foarte mici deoarece contestatorul nu mai realiza nici un venit până la aprobarea dosarului de pensie, iar soția acestuia avea o pensie foarte mică, fiind pensionată pe caz de boală, contestatorul a fost nevoit să încerce să obțină venituri din alte activități, iar ceea ce se pricepea cel mai bine era transportul de persoane.
Contestatorul a solicitat ca instanța să țină cont de faptul că acesta a efectuat transport de persoane doar ocazional, și că nu a desfășurat o activitate de transport de persoane cu caracter permanent.
Având în vedere cele arătate mai sus, contestatorul a considerat că există temei legal pentru aplicarea avertismentului și că este îndreptățit să solicite această măsură întrucât fapta pentru care a fost aplicată amenda nu a reprezentat pericol social.
Conform dispozițiilor art. 5 alin.2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunile contravenționale principale sunt: a) avertismentul (...).
Totodată, art. 7 din OG nr. 2/2001 prevede: „(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În concluzie, se poate observa că în prezenta cauză există temei legal pentru înlocuirea amenzii aplicate prin procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.08.2014 încheiat de agentul constatator N. G. din cadrul BC, Auto, cu avertisment, respectiv art. 5 alin.2 și art. 7 alin.3 din OG nr. 2/2001.
În aprecierea sancțiunii se impune a se avea în vedere gradul de pericol social, împrejurările în care a fost săvârșită fapta și urmarea produsă.
Contestatorul a solicitat a se avea în vedere lipsa antecedentelor, întrucât acesta nu a mai fost sancționat pentru astfel de fapte.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal . nr._/06.08.2014, procesul verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și al certificatului de înmatriculare nr._ din data de 06.08.2014, cartea sa de identitate, decizie de încetare a contractului de muncă emisă de RA-APPS și decizie de pensionare pe caz de boală pe numele soției sale.
La data de 08.10.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În fapt, la data de 06.08.2014, petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_, a transportat pe numitul B.-T. D., contra sumei de 35 lei de la Gara de Nord până pe . ca acesta să dețină autorizație eliberată de autoritatea de autorizare.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator.
Procesul-verbal . nr._/06.08.2014 a fost încheiat cu respectarea exigențelor de formă și fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată și face dovada deplină a situației de fapt și de drept, până la proba contrară.
Din economia textului de la art. 249 Cod procedură civilă reiese că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, prezumție ce poate fi răsturnată, această sarcină revenind petentului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
De asemenea, intimata a solicitat a se avea în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați, și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, cât și pe cele ale art. 7 din Legea nr. 38/2003.
Contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea întâmpinării depuse de intimata D. - B. Rutieră, ca nelegală și netemeinică, și admiterea cererii de chemare în judecată formulată de acesta, în sensul transformării amenzii aplicate de agentul constatator, în avertisment.
Cu privire la susținerile intimatei prin care a arătat că „simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția”, contestatorul a solicitat ca instanța de judecată să observe că acesta nu a negat niciodată săvârșirea faptei care a fost sancționată de către agentul constatator.
De asemenea, în cuprinsul întâmpinării, intimata a menționat că „polițiștii sunt ofițeri și agenți de poliție specializați, și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze abaterile de la regimul circulației.
Față de această susținere, contestatorul a solicitat a se avea în vedere că nu a săvârșit o contravenție de circulație, ci o contravenție prevăzută de legea taximetriei.
Totodată, a menționat că, deși agentul constatator a reținut în mod corect în sarcina acestuia săvârșirea faptei înscrise în procesul - verbal de contravenție, la stabilirea sancțiunii acesta nu a avut în vedere dispozițiile art. 5 din OG nr. 23/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; cu modificările și completările ulterioare, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, des; urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din probatoriul administrat, respectiv din procesul verbal întocmit și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de contestator, rezultă ca fapta săvârșită nu reprezintă un pericol social și că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată de agentul constatator nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Contestatorul a învederat instanței că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Sancțiunea juridică are un dublu rol, respectiv un rol educativ care se aplică o singură dată, pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și preventiv determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale și un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice.
Sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Totodată, contestatorul a menționat că are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31 - 30 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Contestatorul a precizat totodată că, deși pentru contravenția săvârșită legea specială prevede numai sancțiunea amenzii contravenționale, instanța poate transforma aplicarea amenzii în avertisment, potrivit art. 7 alin.3 din OG nr. 2/2001, care prevede în mod expres că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Este contrar spiritului legii și intenției legiuitorului să se susțină că numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contravenționale și că instanța de judecată, în calitate de cenzor al activității agentului constatator, nu ar avea această posibilitate. Articolul 34 alin.1 prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
Contestatorul a solicitat a se avea în vedere circumstanțele atenuante raportate la conduita acestuia, în sensul că nu a mai avut antecedente contravenționale, că a recunoscut că la data efectuării controlului de către agentul constatator, efectua transport de persoane, dar că această activitate a fost ocazională, nedesfășurând o activitate de transport de persoane cu caracter permanent, precum și faptul ca acesta a fost nevoit să presteze această activitate, având în vedere că pentru o perioadă foarte scurtă de timp, respectiv până la comunicarea deciziei de pensionare nu mai avea nici un venit, iar cheltuielile din cadrul familiei depășeau toate resursele financiare pe care le avea la acel moment.
Instanța a încuviințat pentru contestator și intimată proba cu înscrisuri.
Din oficiu, instanța a încuviințat și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul B. T. D..
La termenul de judecată din data de 27.01.2015, instanța a procedat la audierea martorului B. T. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei proceselor-verbale, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 06.08.2014, contestatorul a fost sancționat cu amenda de 25.000 lei, pentru că a condus auto cu nr. de înmatriculare_ a transportat pe numitul B. T. D. contra sumei de 35 lei de la Gara de Nord până pe . ca acesta să dețină autorizație eliberată de Autoritatea de autorizare.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere (care prevăd că „transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizați.”), cu sancțiunea stabilită de dispozițiile art. 55 pct. 5 lit. a din Legea nr. 38/2003 (amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei).
De asemenea, conform art. 581 din Legea nr. 38/2003, „în cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să dețină autorizație taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depășită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu prevederile prezentei legi, precum și în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (7) și art. 36 alin. (3), odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale, prevăzută de prezenta lege, se suspendă dreptul de utilizare a autoturismului respectiv pentru 6 luni. Suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului se realizează prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare de către ofițerii și/sau agenții de poliție din cadrul Poliției Române care au calitatea de polițiști rutieri. Plăcuțele cu numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare și o copie a proceselor-verbale de constatare a contravenției și de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare se predau, în termen de maximum 3 zile, inspectoratului județean de poliție, respectiv Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, care notifică deținătorului autoturismului faptul că suspendarea dreptului de utilizare a acestuia încetează la 6 luni de la data procesului-verbal de reținere a acestora”.
Contravenientul a semnat procesul verbal.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, petentul a recunoscut săvârșirea faptelor, justificând fapta ilicită prin motive financiare. Martorul B. T. D. (declarație, f. 47) a relatat că a fost abordat de către contestator pentru a-l transporta în regim de taxi, aceștia convenind asupra prețului.
Pe cale de consecință, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța apreciază că nu s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001. Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța reține că petentul a fost concediat la data de 01.08.2014 (notă de lichidare, f. 10), fiindu-i diminuată capacitatea de muncă (decizie medicală, f. 11). Deși sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege (25.000 lei), instanța consideră că petentul nu poate achita amenda fără a periclita propria întreținere. Astfel, petentul în vârstă de 60 de ani a fost concediat, nu realizează venituri și nici nu poate munci decât 4 ore pe zi.
Însă, măsura reținerii plăcuțelorcu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare s-a dispus în condițiile legii (art. 581 din Legea nr. 38/2003) pentru a suspenda dreptul de utilizare a autoturismului respectiv pentru 6 luni. Această sancțiune se impune a fi menținută, tocmai pentru a preîntâmpina comiterea unor noi fapte de aceeași natură, dar și pentru a învedera petentului gravitatea faptei comise.
Față de considerentele anterioare, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii aplicate cu avertisment.
Totodată, instanța atrage atenția petentului că această hotărâre poate fi luată în considerare pentru caracterizarea periculozității sociale a acestuia, generând aplicarea unei sancțiuni mai severe în cazul săvârșirii unei noi fapte contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. A. (CNP_), cu domiciliul în București, .. 31, ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.08.2014, cu avertisment.
Respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. M.V.
05 exemplare/15.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 919/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 852/2015.... → |
|---|
