Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 7138/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7138/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 7138/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7138
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 24.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
JUDECĂTOR C. Ș.
GREFIER M. C.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect cerere în anulare somație de plată privind pe reclamanta-creditoare G. S. Eastern Europe S.R.L. în contradictoriu cu pârâta-debitoare B. & G. Ser. ...
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 9.09.2015, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2015 și ulterior la data de 24.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 08.06.2015, sub nr._, reclamanta creditoare G. S. Eastern Europe S.R.L. în contradictoriu cu pârâta – debitoare B.&G. SERV..., a formulat cerere în anulare, prin care a solicitat anularea încheierii de ședința din data de 30.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, în sensul admiterii cererii și emiterii ordonanței de plata prin care să se dispună obligarea debitoarea la plata sumei de 8445,71 lei reprezentând contravaloare servicii prestate, cu cheltuieli de judecata,
În motivarea cererii, reclamanta creditoare a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a considerat creanța ca fiind o creanță care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1013 si art. 662 din Cod procedură civilă.
Motivarea instanței ca aceasta creanța nu este exigibila pe considerentul ca din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că lucrările ar fi fost executate, este total eronată, întrucât exigibilitatea creanței, astfel cum este definita la art. 662 alin. 4 Cod procedură civilă, presupune ajungerea la scadenta a acesteia, iar dovada ajungerii la scadență se face cu factura fiscală, iar nu cu procesul verbal de finalizare a lucrărilor.
Factura fiscală nr. 246/18.06.2013 pentru suma de_,71 lei, are înscrisa ca și data a scadentei, chiar data emiterii sale, 18.06.2013, fiind emisa după momentul finalizării lucrărilor de montare a copertinelor solare.
În mod greșit, instanța de fond a apreciat ca doar se pretinde că factura fiscala nr. 246/2013 ar fi fost parțial achitată si că fișa de client de la fila 10 din dosar nu ar face dovada achitării unei parți considerabile din suma datorată de debitoare întrucât emana de la creditoare.
Fișa de client semnată, ștampilată si implicit asumata de către reclamanta creditoare, reprezintă un document de centralizare a plaților efectuate de către clienții săi, un document care face parte din sistemul de contabilitate si care atestă situația exactă și clară a plăților efectuate de către debitoare, având aceeași valoare juridica și probatorie ca și extrasele de cont care fac dovada plaților parțiale efectuate de către debitoare.
Din modul în care este motivată încheierea de ședința a cărei anulare se solicită, se prezumă reaua credința în promovarea unei astfel de acțiuni, lipsa procesului verbal de finalizare a lucrărilor fiind echivalenta, în interpretarea instanței de fond, cu o neexecutare a contractului, ori, în opinia creditoarei, o astfel de excepție și/sau apărare ar fi trebuit să fie invocată de către debitor, iar nu de către instanța de judecată.
Totodată, apreciază ca instanța de fond a ignorat prevederile 1018 alin. 3 Cod procedură civilă referitoare la recunoașterea pretențiilor creditorului în condițiile în care debitorul nu a formulat întâmpinare.
Lipsa oricăror diligente din partea debitorului de a se apăra față de pretențiile creditoarei, lipsa vreunui răspuns la notificările de plata, precum și plățile parțiale efectuate reprezintă fără dubiu, recunoașterea faptului ca lucrările au fost suma de 8445,71 lei.
F. de cele mai sus expuse, reclamanta creditoare a solicitat admiterea cererii în anularea încheierii de ședința din data de 30.04.2015 și admiterea cererii de emiterea a ordonanței de plată cu obligarea debitoarei la plata sumei de 8445,71 lei și sa cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.1023 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta –creditoare a depus la dosarul cauzei, în copie, extrase de cont nr. 10/01.06.2013, nr._.06.2013, nr. 19/01.08.2013, nr. 24/22.08.2013, nr. 25/02.09.2013, nr. 25/02.09.2015, nr._.09.2013, nr. 37/29.10.2013, nr. 38/01.11.2013, nr. 44/02.12.2013, nr. 1/06.01.2014, nr. 5/30.01.2014, nr. 27/30.04.2014, nr. 38/02.06.2014, filele 7-24.
La dosar a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București.
Pârâta debitoare, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea din data de 30.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, instanța a respins cererea formulată de creditoarea G. S. Eastern Europe S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea B. & G. Serv. .. pentru suma de 8445.71 lei, reprezentând rest de plată conform facturii fiscale nr. FGS 246/18.06.2013 ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în cauză, creditoarea nu a făcut dovada că are o creanță exigibilă, având în vedere că, potrivit prevederilor contractuale, respectiv art. 3 din contractul nr. 748/27.04.2013, scadența obligației de plată a diferenței de preț fiind condiționată de finalizarea lucrărilor ce urmau a fi executate de către creditoare (”se achită cu ordin de plată în momentul emiterii comenzii 50% din valoarea cu TVA a prezentului contract, 50 % din valoarea cu TVA la finalizarea montajului”).
Examinand încheierea din data de 30.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, instanța reține că raporturile juridice dintre părți s-au derulat în temeiul contractului nr. 748/27.04.2013, prin care în sarcina reclamantei creditoare a luat naștere obligația de a presta servicii de executare, livrare și montaj sisteme de protecție solara, iar în aceea a pârâtei debitoare de a achita prețul de 8717,75 euro, fără TVA, respectiv_,71 lei TVA inclus.
Pârâta debitoare a achitat avansul stabilit de_ lei, contravaloarea facturii nr. FSG169/21.05.2013, conform comenzii nr. 748/21.05.2013.
Creditoarea a executat serviciile de execuție, livrare și montare pergole solare și a emis factura fiscala nr. FGS 246/18.06.2013 pentru restul de suma, respectiv_,71 lei, din care pârâta debitoare a achitat suma de 38.500 lei din totalul de_,71 lei, astfel cum rezultă din extrase de cont nr. 10/01.06.2013, nr._.06.2013, nr. 19/01.08.2013, nr. 24/22.08.2013, nr. 25/02.09.2013, nr. 25/02.09.2015, nr._.09.2013, nr. 37/29.10.2013, nr. 38/01.11.2013, nr. 44/02.12.2013, nr. 1/06.01.2014, nr. 5/30.01.2014, nr. 27/30.04.2014, nr. 38/02.06.2014, filele 7-24, astfel că a rămas un rest de plată de 8445,71 lei.
Admisibilitatea unei somații de plată întemeiata pe prevederile art. 1013 Cod procedură civile este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însușit de părți sub semnătură instanța constată că este îndeplinită.
Astfel, în derularea raporturilor comerciale dintre părți stabilite în conformitate cu art.1270 Cod civil, în conformitate cu dispozițiile contractului nr. 748/27.04.2013, filele 7-9, reclamanta creditoarea a executat, livrat și montat sisteme de protecție solară - pergole solare livrat produse pârâtei - debitoarei, în valoare totală de 8717,75 euro la care se adaugă TVA, emițând în acest sens facturile fiscale mai sus menționate, nr. FSG169/21.05.2013 și nr. FGS 246/18.06.2013, cu termen de scadență pentru 50% din valoarea cu TVA stabilit la finalizarea montajului, potrivit art. cap. IV art. 3 din contractul nr. 748/27.04.2013.
In consecință, instanța constată că raportul juridic dintre părți este un contract civil, fiind încheiat între un profesionist și o persoană fizică, act juridic care, în conformitate cu prevederile art. 1013 Cod procedură civilă, se încadrează în ipoteza acestui text legal.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței reclamanta creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Prin urmare, în aprecierea instanței ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.
În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece contractul menționat a fost semnat de pârâta - debitoare.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 662 alin. 3 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Analizând conținutul contractului încheiat între părți rezultă că părțile prin acordul lor de voință au înțeles să determine valoarea exactă a debitului, astfel cum rezultă din facturile fiscale emise coroborate cu cap. III art. 2 din contract, aspect necontestat de către pârâta - debitoare.
Prin urmare, instanța constatând că, la dosarul cauzei, există clar individualizat cuantumul datoriei debitorului, consideră că și cea de-a patra condiție cumulativă a admisibilității unei ordonanțe este îndeplinită.
În ceea ce privește ultima condiție, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța constată următoarele:
Exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Analizând înscrisurile depuse de reclamanta creditoare la dosarul cauzei, instanța constată că termenul de plată a sumei de 8445,71 lei, contravaloare produse livrate a ajuns la scadență, ceea ce înseamnă că, la data introducerii acțiunii, respectiv 16.03.2015, termenul de scadență era deja împlinit.
Pentru a reține astfel, instanța apreciază că, deși nu s-a încheiat un proces verbal de recepție de către părți, în conformitate cu cerințele art. 3 cap. IV raportat la art. 8 cap. IX din contract, pârâta debitoare a efectuat plăți parțiale ale prețului stabilit de părți, conform extraselor de cont de la filele 7-24, astfel că, în condițiile în care acest termen de plată a fost stabilit în favoarea debitorului, din manifestarea sa de voință exprimată prin plata parțială efectuată rezultă neîndoielnic renunțarea sa la beneficiul termenului acordat în acest sens.
Prin urmare, termenul de scadență a acestora fiind îndeplinit, instanța consideră că cerința cumulativă a exigibilității creanței este îndeplinită în speță.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale semnate și acceptate de pârâta - debitoare a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod procedură civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și faptul că debitul principal nu a fost achitat în întregime de pârâta - debitoare în termenul stabilit de părți în acest sens, instanța consideră pretențiile reclamanta creditoarei justificate și, prin urmare, va admite cererea, obligând pârâta - debitoarea la achitarea sumei de 8445,71 lei, contravaloare produse livrate.
În scopul executării obligațiilor de plată, instanța va fixa un termen de plată de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamanta creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către reclamanta creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru, fila 15, 2, 33, și onorariu de avocat, fila 32, 33, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitorul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea reclamanta creditoarei și, prin urmare, va obliga pârâta debitoare să plătească în favoarea acesteia suma de 1900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în anulare formulată de reclamanta creditoare G. S. EASTERN EUROPE SRL, cu sediul ales la Cabinet de Avocat F. Iantuc din București, ..42, tronson, scara C, etaj 9, sector 3, J_, CUI26879559 în contradictoriu cu pârâta – debitoare B.&G. SERV.. în București, ., ., etaj 9, apartament 38, sector 6, J_, CUI_.
Pe fond, admite cererea având ca obiect ordonanță de plată.
Obligă pârâta sa plătească reclamantei suma de 8445,71 lei reprezentând contravaloare produse livrate și servicii prestate neachitate, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecata către reclamanta constând în taxa de timbru în sumă de 400 lei și onorariu de avocat în sumă de 1500 de lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
P. JUDECĂTOR GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7129/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
