Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 8656/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8656/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 8656/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 8656
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
JUDECĂTOR: D. M.
GREFIER: U. M.
Pe rol pronunțarea cauzei civile având ca obiect anulare somație de plata – cerere în anulare privind pe reclamanta – creditoare P. R. SRL în contradictoriu cu pârâta - debitoare T. R. SRL,.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.10.2015 hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.06.2015, sub nr._, reclamanta – creditoare P. R. SRL în contradictoriu cu pârâta - debitoare T. R. SRL, a formulat cerere în anulare împotriva sentinței civile nr. 3093/29.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr._, solicitând admiterea cererii, anularea ordonanței de plată și emiterea unei ordonanțe de plată definitive prin care debitoarea să fie obligată la plata către creditoare a sumei de 13.120,44 lei reprezentând debit principal și 8.431,62 lei reprezentând penalități de întârziere conform contractului nr. 637/06.11.2013 încheiat între părți, calculate până la data de 13.03.2015, penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere aferente debitului principal, calculate până la plata integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată, în ambele faze.
În motivarea cererii, reclamanta – creditoare a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata debitului decurgând din contractul nr. 637/06.11.2013 încheiat între părți și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi aferente debitului principal, calculate până la plata integrală a debitului.
A menționat că, prin cererea de chemare în judecată a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.637/0611.2013 încheiat între părți, s-a obligat să vândă și să livreze produsele din ofertă, conform comenzilor primite, iar debitoarea s-a obligat să achite prețul produselor livrate. În executarea acestui contract, reclamanta - creditoare a livrat marfa comandată conform facturilor și avizelor de însoțire a mărfii emise de creditoare și acceptate de debitoare, dar obligația de plată a prețului nu a fost executată în totalitate.
A învederat că prin procesul-verbal încheiat de părți la data de 21.11.2014, debitoarea a recunoscut atât debitul principal, cât și penalitățile de întârziere contractuale în cuantum de 16.103,38 lei calculate la acea dată în vederea reeșalonării plății, însă T. R. S.R.L. nu a respectat nici noile scadențe stabilite și nu a achitat debitul restant.
Față de datele la care a devenit scadent debitul principal și de plata parțială efectuată, raportate la art. 13 din contract, debitoarea datorează suma de 8.431,62 lei reprezentând penalități de întârziere conform contractului nr. 637/06.11.2013, calculate până la data de 13.03.2015, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, până la plata integrală și efectivă a debitului.
A arătat că prin sentința civilă nr. 3093/29.04.2015 prima instanță a admis în parte cererea subscrisei, a emis ordonanța de plată prin care a obligat debitoarea la plata sumei de 13.120,44 lei reprezentând c/v servicii produse livrate și neachitate, sumei de 8431,62 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data introducerii acțiunii, precum și penalități de întârziere calculate în continuare, de la data introducerii acțiunii și până la data achitării integrale a debitului, dar fără a depăși limita debitului asupra căruia au fost calculate, în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
A susținut că prin hotărârea pronunțată, prima instanță a limitat în mod neîntemeiat cuantumul penalităților de întârziere la plata cărora a fost obligată debitoarea până 1a concurența debitului principal, cu motivarea aplicării prevederilor art. 1541 alin. 1 lit. b) NCC, impunându-se emiterea unei noi ordonanțe de plată fără limitarea penalităților de întârziere.
A învederat că în conformitate cu dispozițiile art. 1541 alin.1 lit. b) NCC, instanța nu poate reduce penalitățile decât atunci când penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului.
Totodată a susținut că, deși instanța a constatat atât îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1.014 și urm. NCPC, creditoarea deținând împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă rezultând dintr-un contract, cât și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale, a limitat cuantumul penalităților de întârziere la plata cărora a fost obligată debitoarea până la concurența debitului principal, prin aplicarea greșită a art. 1.541 NCC la prezenta cauză.
A susținut că nu poate fi reținut caracterul excesiv al penalităților de întârziere, cuantumul penalităților fiind prevăzut în contractul dintre părți și confirmat expres de debitoare, iar acest nu are un caracter vădit excesiv.
Potrivit art.254 alin.1 coroborat cu art. 265 Noul Cod procedură civilă, reclamanta – creditoare a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei, conform ordinului de plată din data de 29.06.2015 (f.9 dosar).
Pârâta – debitoare nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3093 pronunțată la data de 29.04.2015, de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de creditoarea S.C. P. R. SRL în contradictoriu cu debitoarea S.C. T. R. SRL, iar debitoarea a fost obligată să plătească creditoarei suma de 13.120,44 lei reprezentând contravaloare servicii produse livrare și neachitate, suma de 8431,62 cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data introducerii acțiunii, precum și penalitățile de întârziere calculate în continuare, de la data introducerii acțiunii și până la data achitării integrale a debitului, dar fără a depăși limita debitului asupra căruia au fost calculate, în termen de 10 zile de la data comunicarii hotărârii.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1013 Cod procedură civilă și art. 662 alin.2-4 Cod procedură civilă.
În acest sens, a constatat că părtile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 637/06.11.2013 în baza căruia reclamanta a livrat pârâtei produse în valoare de 13.120,44 lei potrivit facturilor nr._/10.09.2014, nr._/26.08.2014, nr._/25.08.2014, nr._/12.09.2014,nr._/17.09.2014, însoțite de avize de expediție marfă, semnate de pârâta fără obiecțiuni.
De asemenea, prima instanță a reținut că pârâta si-a asumat obligația de a achita produsele livrate de reclamanta in termen de 60 de zile de la data livrării mărfurilor potrivit art. 6 din contract, obligatie pe care parata nu a executat-o, desi a recunoscut obligatia de plata prin procesul verbal incheiat la data de 21.11.2014 prin care reclamanta a fost de acord sa esaloneze debitul pana la data de 30.01.2015, termen care nu a fost respectat de parata.
Totodata, s-a constatat pârâta s-a obligat sa achite penalitati de intarziere in cuantum de 0,5% pe zi intarziere in cazul nerespectarii termenului de plata, in acest sens clauza penala prevazută la art. 13 din contract.
Mai mult, prima instanță a apreciat că, întrucât pârâta nu a probat executarea obligației de plată la scadentă, acesta datorează și penalități de întârziere în temeiul clauzei penale prevăzute la art. 13 din contract, penalitatile fiind calculate începand cu data scadentei primei plăți, 24.10.2014, data prevăzută in contract pentru executarea obligatiei (art.1414 din codul civil) și până la data de 13.03.2015, modul de calcul fiind expus la fila 5 din dosar, fiind incidente prevederile art. 1539 din codul civil.
In drept, instanța a reținut incidența prevederilor art.1270 raportat la art. 1538 din noul cod civil sub imperiul căruia au fost încheiate raporturile juridice dintre parți, coroborat cu prevederile art. 277 din Codul de procedura civilă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, prima instanță a obligat debitoarea să achite suma de 8431,62, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data introducerii acțiunii, însă a limitat cuantumul total al penalităților la care debitoarea a fost obligată în continuare, până la data plății efective, la valoarea totală a debitului asupra căruia au fost calculate, prin aplicarea dispozițiilor art. 1541 alin. 1 lit. b din Codul civil.
Analizând cererea în anulare prin prisma criticilor formulate, instanța o va admite în parte, pentru următoarele considerente:
Instanța reține că, deși reclamanta-debitoare a solicitat anularea sentinței civile nr. 3093 / 29.04.2015 și emiterea unei noi ordonanțe de plată, aceasta a formulat critici doar în ceea ce privește soluția primei instanțe de a limita cuantumul total al penalităților de întârziere la valoarea debitului principal.
Așadar, instanța va analiza sentința civilă împotriva căreia a fost formulată prezenta cerere în anulare doar din perspectiva acestor critici, cu atât mai mult cu cât restul pretențiilor formulare de creditoare au fost admise de instanța de fond, respectiv debitoarea a fost obligată să-i achite suma de 13.120,44 lei reprezentând contravaloare servicii produse livrare și neachitate, suma de 8431,62 cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data introducerii acțiunii.
Analizând susținerile reclamantei creditoare, instanța apreciază că sunt întemeiate, întrucât condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1541 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, reținute de prima instanță, nu sunt îndeplinite în raporturile contractuale dintre cele două părți.
Prin art. 13 din cuprinsul contractului încheiat între reclamanta-creditoare și pârâta-debitoare, acestea au convenit că, în cazul neexecutării totale sau în parte ori pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor, părțile datorează penalități de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere calculate la valoarea produselor întârziate sau a plăților neefectuate în termen.
De asemenea, prin procesul-verbal încheiat la data de 21.11.2014, însușit de ambele părți, prin semnare și ștampilare, pârâta-debitoare a recunoscut existența obligației sale de a achita penalități de întârziere în cuantumul stabilit prin contract(filele 19-20 dosar de fond).
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că penalitățile stabilite, prin manifestarea de voință concordantă a celor două părți, nu este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți, chiar în situația depășirii cuantumului total al debitului principal, în condițiile în care ambele părți sunt profesioniști, având astfel reprezentarea obligațiilor asumate prin contractul încheiat. Sub acest aspect, se reține și aplicabilitatea dispozițiilor art. 1270 Cod civil, privind forța obligatorie a clauzelor contractuale convenite de părțile contractante, instanța neputând interveni în raporturile dintre acestea decât în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte cererea în anulare și va dispune anularea în parte sentința civilă nr. 3093/29.04.2015, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 6 București, în sensul că, va obliga pârâta debitoare să achite reclamantei creditoare, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, penalități de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere aferente debitului principal în cuantum de 13.120,44 lei, de la data de 14.03.2015 și până la data plății efective, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 3093/29.04.2015.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civilă, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată, motiv pentru care va obliga pârâta - debitoare să achite reclamantei - creditoare suma de 1.936 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 200 de lei reprezentând taxa judiciară de timbru (dovada achitării rezultând din extrasul de cont depus la fila 17) și suma de 1736 lei reprezentând onorariu avocațial( conform facturii nr. 438/15.07.2015 și a extrasului de cont depuse la filele 27,28)
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea în anulare formulată de reclamanta-creditoare ., cu sediul ales la Cabinet de Avocat C. R. P. din București, ., ., etaj 8, apartament 62, sector 6, J40/_/2007, CUIRO_ în contradictoriu cu pârâta-debitoare ., cu sediul în C., ..112, județul D., J_, CUIRO_.
Anulează în parte sentința civilă nr. 3093/29.04.2015, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 6 București, în sensul că:
Obligă pârâta debitoare să achite reclamantei creditoare, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, penalități de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere aferente debitului principal în cuantum de 13.120,44 lei, de la data de 14.03.2015 și până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 3093/29.04.2015.
Obligă pârâta debitoare să achite reclamantei creditoare suma de 1.936 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8688/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8769/2015.... → |
|---|
