Plângere contravenţională. Sentința nr. 4214/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4214/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 4214/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4214
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul D. I., pe intimata D.G.P.M.B. –B. RUTIERĂ, pe intervenientul forțat B. G. O. și pe asigurătorii de răspundere civilă . și A. INTERNAȚIONSL Broker de asigurare Reasigurare SRL, având ca obiect civil - plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravențională, termenul de judecată a fost acordat pentru introducerea în cauză a tuturor părților, la 29 mai 2015 s-a depus răspuns de către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după care;
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează, din oficiu, la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța ia act că au solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei contestatorul și intimata, iar intervenientul forțat a depus întâmpinare aflată la fila 41 dosar, însă nu a solicitat probe în apărare.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către contestator și intimată, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.12.2014, contestatorul D. I. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B - B. Rutiera Biroul Accidente Sector 6, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat în data de 30.11.2014 de Agent Principal C. M. prin care, în baza art. 57 alin. 2 si art. 101 alin. 3 lit. a) din OUG 195/2002, a fost sancționat cu amenda în cuantum de 540 lei (6 puncte-amenda) și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 60 de zile, solicitând admiterea contestației si anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor cu consecința exonerării de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal contestat a fost sancționat cu 540 lei (6 puncte-amenda) si suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 60 de zile deoarece, în data de 30.11.2014, ieșind cu autoturismul din incinta complexului I.D.M. pe . indicația “STOP” nu a acordat prioritate de trecere autoturismului condus pe Splaiul Independentei de către B. G.-O. intrând în coliziune cu acesta.
Procesul Verbal de constatare si sancționare a contravențiilor a cărui anulare o cere este nelegal deoarece nu se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.
Contestatorul a menționat că a fost sancționat în baza unor dispoziții legale care nu sunt aplicabile presupusei contravenții săvârșite, cu atât mai puțin situației de fapt reale.
În acest sens, contestatorul a arătat că, în data de 30.11.2014 după ce a ieșit din incinta complexului I.D.M, respectând indicatorul “STOP” și încadrându-se regulamentar pe banda situată lângă acostament/bordură, după parcurgerea a aproximativ 60 m a schimbat banda de circulație moment în care a intrat în coliziune cu autoturismul despre care se face vorbire în cuprinsul procesului verbal.
Astfel, în mod eronat a fost sancționat conform art. 57 alin. 2 din OUG 195/2002, articol ce prevede următoarele:....(2) La intersecțiile cu circulație dirijata prin indicatoare, semafoare sau de către polițistul rutier, conducătorul de vehicul este obligat sa respecte semnificația sau indicațiile acestuia....”
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 30.11.2014.
La data de 28.01.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Având în vedere faptul că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În fapt, la data de 29.11.2014, ora 20.30, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe Splaiul Independenței, iar la ieșire din incinta I.D.M având indicatorul STOP nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare P0858BP condus de B. G. O., intrând în coliziune cu acesta.
Prin manevra efectuată, petentul nu a respectat prevederile art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cauzând pagube materiale la cele două vehicule implicate.
Potrivit prevederilor art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002: „la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier”.
Din interpretarea declarațiilor celor doi conducători auto scrise la unitatea de poliție, a schițelor întocmite de către aceștia, precum și a avariilor existente la cele două autovehicule, agentul de poliție rutieră a stabilit, în mod obiectiv, vinovăția în sarcina petentului.
Cele două autovehicule implicate au suferit avarii care corespund dinamicii producerii accidentului, acestea fiind consemnate de agentul constatator pe formularele de declarații.
Pentru aceste argumente, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
La întâmpinare, intimata a anexat procesul verbal de contravenție contestat, declarațiile celor doi conducători auto implicați în evenimentul rutier, autorizațiile de reparații . nr._/30.11.2014 și nr._/30.11.2014.
La data de 21.04.2015, prin compartimentul registratură, intervenientul forțat B. O. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat menținerea dispozițiilor din procesul verbal contestat referitor la stabilirea culpei, având în vedere faptul că nici petentul nu și-a negat culpa în producerea evenimentului rutier. De asemenea, nu se poate pronunța cu privire cu privire la încadrarea în drept a faptei comise de petent sau a sancțiunii aplicate lăsând la latitudinea instanței aprecierea acestor aspecte.
În continuare, intervenientul forțat a învederat că își menține în continuare declarațiile date în fața organelor de poliție, considerând că nu poate aduce lămuriri suplimentare.
La data de 30.04.2015, prin compartimentul registratură, s-au comunicat relațiile solicitate de la Biroul Asigurătorilor de autovehicule din România.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/30.11.2014 întocmit de către intimata D.G.P.M.B - B. Rutiera Biroul Accidente Sector 6, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile pentru contravenția prevăzută și sancționată de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 101 al. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin procesul-verbal s-a reținut că la data de 29.11.2014, ora 20.30, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe Splaiul Independenței, iar la ieșire din incinta I.D.M având indicatorul „STOP”, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare P0858BP condus de B. G. O., intrând în coliziune cu acesta.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța ia act că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Deși nu este vorba de o contravenție constatată pe loc și în mod direct de agentul constatator, instanța apreciază că circumstanțele reținute pot da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările analizate corespund adevărului.
La evaluarea situației de fapt supuse spre analiză, instanța are în vedere sub aspect probator atât apărările părților formulate în prezentul litigiu, cât și declarațiile și explicațiile oferite de cei doi conducători auto implicați în accident cu ocazia constatării faptelor la unitatea de poliție. Astfel, în expunerea împrejurărilor în care s-a produs accidentul, petentul a arătat că, după ce ieșise din IDM, fiind pe prima bandă de mers, nu s-a asigurat corespunzător în momentul trecerii pe banda a doua, intrând în coliziune cu celălalt conducător auto care circula regulamentar pe banda respectivă.
Prin urmare, petentul își recunoaște vinovăția, însă contestă încadrarea juridică a faptei, susținând că impactul nu s-a produs ca o consecință a ieșirii sale din IDM și a nerespectării indicatorului, ci în condițiile în care rula deja pe prima bandă, după aproximativ 60 m parcurși pe acest traseu.
Desenul efectuat de contestator în completarea declarației (f.25) nu confirmă însă în totalitate varianta expusă de contravenient, poziția vehiculului său (astfel cum a fost redată de petentul însuși) - aproape perpendiculară cu axa drumului, sugerând mai degrabă o ieșire din incinta complexului în discuție direct pe banda 2, și nu o trecere de pe o bandă pe alta, situație în care mașina ar fi fost doar ușor înclinată față de linia de demarcare a celor două benzi. La aceeași concluzie se ajunge și în urma analizei avariilor suferite de mașina petentului - lovită în stânga față, urmă care configurează o poziționare aproape perpendiculară față de cealaltă mașină (avariată în dreapta față), în timp ce o schimbare de benzi ar fi trebuit să surprindă cele două vehicule în poziții relativ paralele, circumstanțe în care mașina contestatorului ar fi fost lovită în partea stângă spate și nu în față.
O interpretare a succesiunii evenimentelor în maniera mai sus arătată concordă cu declarația intervenientului forțat și cu constatările agentului instrumentator, aspecte ce confirmă astfel prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal contestat.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată și măsura complementară obligatorie prevăzută de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, întrucât prin fapta petentului s-a pus în pericol siguranța traficului rutier.
În considerarea celor expuse, instanța constată că fapta reținută în sarcina contestatorului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul D. I., CNP_6, domiciliat în București, Calea Griviței nr.133, etaj 2, apartament 3, sector 1 în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B - B. Rutiera Biroul Accidente Sector 6, cu sediul în București, ..9-15, sector 3, cu intervenientul forțat B. G. O., domiciliat în București, ., nr.3, ., . și cu asigurătorii ., cu sediul în București, ..45, sector 1 și A. INTERNAȚIONAL Broker de Asigurare Reasigurare SRL, cu sediul în București, ., ., .-20, sect. 4, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.06.2015.
P. GREFIER
Red.VB/Thred.MM
4 ex/2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4093/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4216/2015. Judecătoria... → |
|---|
