Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9997/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9997/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 9997/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9997
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 02.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
P.: N. A.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA S.A. în contradictoriu cu pârâtul S. C. V..
La apel nominal făcut în ședința din camera de consiliu, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar. Respinge proba cu interogatoriul pârâtului solicitată de reclamantă ca neutilă soluționării cauzei, față de restul probatoriului administrat.
Instanța, constatând încheiată cercetarea procesului, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2015, reclamanta . SA, în contradictoriu cu pârâtul S. C.-V., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1162.24 lei, reprezentând valoare energie electrică consumată și neachitată, precum și la plata cheltuielilor de judecată în valoare 50 lei, taxă de timbru conform OP nr._.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între E. E. Muntenia SA și pârât s-au derulat raporturi contractuale, acestuia fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora reclamanta a livrat energie electrică către pârât, iar corelativ s-a născut obligația de plată a acestuia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către reclamantă.
Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care pârâtul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată toate obligațiile care derivă din beneficiul acestui serviciu și din contractul de furnizare a energiei electrice.
În conformitate cu contractul semnat, care este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui ANRE nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.623 din 21 decembrie 1999 și Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice), E. E. Muntenia SA avea obligația să furnizeze energie electrică, iar pârâtul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către societatea furnizoare, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor și termenul de scadenta fiind înscrise pe factură (art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice).
Întrucât actele normative anterior-menționate au fost publicate în forma inițială în Monitorul Oficial al României, nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora și neînsușirea clauzelor prevăzute în acestea, mai ales că prin art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004, se prevede că furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, pe cale de consecință, rezultă că acel consum care nu se realizează în baza unui contract intră sub incidența Codului penal.
În acest sens, reclamanta a arătat că potrivit art. 7, lit. c din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia ANRE nr.57/1999, consumatorul are obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
De asemenea, potrivit art. 11, alin. 1 și 2 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia ANRE nr. 57/1999:
(1) Factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură.
(2) Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, după cum urmează:
a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare;
b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
Totodată, reclamanta a învederat faptul că obligația de plată a consumatorilor pentru energia electrică consumată este expres prevăzută de Legea energiei electrice, astfel:
Potrivit prevederilor art. 54 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007: „în conformitate cu prevederile contractului, consumatorul este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate”.
Potrivit prevederilor art. 59 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale: „În conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice”.
A mai arătat reclamanta că, în conformitate cu art. 61 alin. 2 din Legea nr.123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale (art. 56 alin. 2 din vechea lege a energiei electrice nr.13/2007), nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de către clientul final poate atrage suportarea următoarelor consecințe, după caz: penalizări, sistarea temporara a furnizării energiei electrice, rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, reclamanta a menționat că aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.1007/2004.
În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului dintre pârât și E. E. Muntenia SA, stă și faptul că acesta a efectuat o . plăți către societatea reclamantă, așa cum rezultă și din situația financiară a pârâtului, anexată la prezenta.
Reclamanta a menționat faptul că expedierea facturilor de energie electrică se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se află în proprietatea statului român, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritoriul României.
Facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform Codului fiscal - art. 155, unde alin. 28 precizează că semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.
Mai mult decât atât, reclamanta nu putea ignora practica judiciară în materie, astfel că a menționat Decizia nr. 29/E/12.01.2005 emisă de secția comercială a Curții de Apel lași în care aceasta a admis un recurs formulat deoarece în primă instanță, Judecătoria lași a respins acțiunea pe motiv că facturile depuse la dosar nu erau acceptate la plată de către pârât, prin semnătură și ștampilă.
Similar speței anterior menționate, contractul încheiat între părți și depus la dosar, are ca obiect de energie electrică și clauzele acestuia conțin mențiuni cu privire la durata contractului, modul de facturare, mod de calcul penalități.
Clauzele menționate au fost acceptate de pârât odată cu contractului. Astfel, obligația pârâtului de a plăti contravaloarea energiei electrice furnizată de reclamantă s-a născut odată cu semnarea contractului (acesta reprezentând „legea părților” în accepțiunea art.969 din Vechiul Cod civil) și nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta că obligația de plată se naște pentru fiecare factură în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existența contractului și a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar.
Pentru aceleași considerente, reclamanta a solicitat instanței admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata pretențiilor solicitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, reclamanta a arătat instanței că în prezenta acțiune, ar fi nelegală interpretarea potrivit căreia neacceptarea la plată a facturii echivalează cu nedovedirea acțiunii, în condițiile în care contractul încheiat între părți și atașat prezentei, reprezintă „legea părților” (art. 1.270 Noul Cod Civil, respectiv art. 969 Vechiul Cod civil), iar obligația de plată s-a născut - așa cum a arătat și Curtea de Apel lași în speța anterior menționată - ca efect al încheierii contractului și nu ca efect al emiterii ori acceptării facturii.
Prin urmare, E. E. Muntenia SA și-a onorat obligația de a furniza pârâtului energie electrică, fără ca acesta din urmă să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de reclamantă ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plată a debitului restant.
Potrivit art. 1516, alin. 1 Noul Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar conform art. 1.535, alin. 1 Noul Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Reclamanta a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări și apeluri telefonice adresate pârâtului, însă demersurile nu au avut nici un rezultat.
În aceste condiții, reclamanta a înțeles să se adreseze instanței, considerând îndeplinite condițiile cerute de art. 1.025 Cod procedură civilă privind procedura cererilor de valoare redusă.
Reclamanta a solicitat instanței ca, în situația în care procedura de citare/comunicare a actelor procedurale în prezenta cauză nu se va putea realiza la adresa pârâtului indicată în prezenta cerere de chemare în judecată, pentru celeritatea soluționării cauzei, să dispună, din oficiu, efectuarea de verificări în bazele de date electronice sau în sistemele de informare deținute de autorități și instituțiile publice, potrivit dispozițiilor art. 154. alin. 7 - 8 Cod procedură civilă, dispoziții care sunt deja puse în aplicare în prezent de majoritatea instanțelor.
Prin urmare, reclamanta a solicitat ca instanța să facă aplicarea art. 1.030 Cod procedură civilă și să emită o hotărâre prin care să oblige pârâtul la plata sumei de 1162.24 lei, către E. E. Muntenia SA, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta a invocat Noul Cod de procedură civilă: art. 150, alin. 1 și 2, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662, art. 1.025-1.032; Noul Cod civil: art. 1.270, art. 1.516, art. 1.535; Vechiul Cod civil: art. 969 și următoarele, art. 1.073; Codul de procedură fiscală (OG nr.92/2003): art. 120, alin. 7; Codul fiscal: art. 155, alin. 28; art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004; Decizia ANRE nr.57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din data de 23.01.2007; Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16 iulie 2012.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, situația facturilor restante ale consumatorului, somație nr.6572 din data de 02.07.2013, facturile nr. 2 MF_ din data de 20.11.2012 și nr.2 MF_ din data de 16.12.2012, contract de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici nr. 1007-_-2 din data de 13.11.2007, listă creanțe la zi (în lei).
La data de 25.08.2015, reclamanta a depus la dosar interogatoriul formulat pentru a fi administrat pârâtului (filele 30 și 31).
La termenul de judecată din 30.09.2015 pârâtul a arătat că facturile emise de reclamantă sunt ulterioare datei executării silite și a depus la dosar proces-verbal de predare silită bun imobil încheiat la 24.10.2012 de B. D. I., L. C.-Gigel, V. A.-M., Margulescu R.-M..
Pârâta nu a depus formular de răspuns sau întâmpinare în cauză.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1026 alin.1 c.proc.civ., dispozițiile cuprinse în Titlul X din codul de procedură civilă privitor la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Instanța constată că cererea de față se încadrează în prevederile art.1025 alin.1 c.proc.civ., și, de asemenea, nu face parte din sfera cererilor excluse de la aplicarea procedurii cererilor de valoare redusă, prevăzute în alineatul 2 și 3 al art.1026 c.proc.civ.
În speță, părțile au încheiat contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.1007-_-2 din 13.11.2007 (f.16-17), prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtului energie electrică, iar pârâtul să achite contravaloarea serviciilor furnizate. Energia electrică urma a fi furnizată la adresa din București, ..1, ..
Pentru serviciile prestate reclamanta a emis facturile fiscale: - factura fiscală nr. 2 MF_/20.11.2012 privind servicii prestate în valoare de 1.067,35 lei (f.13), - factura fiscală nr.2 MF_/16.12.2012 (f.15) privind servicii prestate în valoare de 94,89 lei.
Prin urmare, suma totală datorată de pârât în temeiul contractului este de 1.162,24 lei.
Instanța nu a reținut apărarea pârâtului formulată la termenul din 30.09.2015, că nu datorează suma întrucât facturile sunt ulterioare executării silite a imobilului unde se furniza energia electrică. Chiar dacă imobilul respectiv nu mai era, la momentul emiterii facturilor, ocupat de pârât (conform procesului-verbal din 24.10.2012 de predare silită bun imobil de la f.35 dosar), el rămâne obligat față de reclamantă la plata contravalorii energiei electrice, din moment ce pârâtul nu a reziliat contractul încheiat cu reclamanta, pârâtul având deschisă calea regresului împotriva persoanelor cărora le revine obligația de plată.
În consecință, în temeiul art.969 c.civ. de la 1864 (în vigoare la momentul încheierii contractului dintre pârâți) coroborat cu art.1030 c.proc.civ. instanța va admite cererea, obligând pârâul la plata către reclamantă a sumei de 1.162,24 lei contravaloare servicii și.
În temeiul art.453 c.proc.civ., întrucât taxa de timbru aferentă pretențiilor admise este de 50 lei, instanța va obliga pârâtul la plata acestei sume către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . SA, cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr.41-43, corp A, sector 1, număr de ordine în Registrul Comerțului J40/_/27.08.2008, Cod unic de înregistrare_, în contradictoriu cu pârâtul S. C., cu domiciliul în București, .. 1, ., apartament 9, sector 6.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.162.24 lei contravaloare servicii.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată. executorie de drept.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.NA/Thred.MV/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9992/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9916/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
