Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1806/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1806/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 1806/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1806
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 05.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: A. J.
Pe rol, soluționarea cererii de valoare redusă, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . cu pârâtul M. BUCUREȘTI prin Primarul General, T. B. și V. V., precum și chemații în garanție T. LENUȚ și T. B..
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.02.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea inițial pentru data de 26.02.2015 și ulterior la data de 05.03.2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 19.12.2014, sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari . în judecată pe pârâții M. București, prin Primarul General, T. B. și V. V., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 8036,39 lei reprezentând restanțe la cotele-părți de întreținere și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 lei reprezentând onorariu avocat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, pârâții M. București, proprietar al apartamentului nr. 38 din condominiul reclamantei (conform contractului de închiriere nr. 356/05.12. 1995, încheiat de Primăria Mun. București prin S C. Orizont S.A. cu chiriașa T. L. și adresei Orizont S.A. nr. 1252/14.11.2011), T. B. (ocupant utilizator al apartamentului pe toată perioada debitului acționat, conform cărții de imobil a blocului, fiul fostei titulare a contractului de închiriere sus evocat, decedata T. L.) și V. V. (ocupant utilizator al apartamentului pe aceeași perioadă, conform cărții de imobil, în calitate de subchiriaș), au rămas restanțieri cu cotele-părți la cheltuielile comune de întreținere aferente lunilor octombrie 2011 (parțial) - septembrie 2014, de 8036,39 lei (conform extrasului de cont al debitului), achitând din aceste debite doar 235 lei cu chitanța nr. 783/13.09.2014.
Reclamanta a mai arătat că, deși notificați asupra debitelor prin afișarea listelor lunare de plată, pârâții nu și-au achitat obligațiile, fără a invoca vreun motiv temeinic, motiv pentru care a solicitat obligarea lor în solidar la plata debitului sus menționat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 46-50 din Legea nr. 230/2007, art. 12, pct. B lit. c), 25 (1) și 32-56 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1588/2007, precum și pe dispozițiile art. 1052 și urm. din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a declarat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, pe care le-a depus în copie, respectiv încheierea Judecătoriei Sectorului 6 din 16.09.2002 în dosar nr. 193/PJ/2002, certificat de înregistrare fiscală, contractul de închiriere nr. 356/05.12.1995 al apartamentului nr. 38, adresa Orizont S. A. nr. 1252/14.11.2011, pagina privind apartamentul nr. 38 din cartea de imobil a blocului 114, listele de întreținere pe perioada septembrie 2011 - septembrie 2014, centralizator de debite ale pârâților pe aceeași perioadă.
La data de 16.01.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul V. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că în anul 2005 a fost primit în gazdă de către T. L., care la acea dată era titularul contractului de închiriere cu S.C. ORIZONT S.A. al apartamentului menționat. La primirea în gazdă, a convenit cu titulara contractului să achite lunar o sumă de bani, ce reprezenta cheltuielile de întreținere ale pârâtului, cu acces la dependințe, sumă ce se ridica la valoarea de 500,00 lei lunar, arătând că pe el nu-l mai interesa plata întreținerii acelui apartament. Pe data de 18.05.2005, titulara împreună cu pârâtul s-au prezentat la secția de poliție unde pârâtului i s-au făcut acte pentru adresa mai sus menționată și totodată, a fost trecut în cartea de imobil a acelui . legalitate.
A mai menționat faptul că în perioada 2009-2011 până la decesul doamnei T. L. nu a locuit la acea adresă. După decesul ei, a revenit la acea adresă unde locuiește și în prezent, convenind cu fiul doamnei T. să achite cei 500 lei lunar pentru chirie.
Pârâtul a precizat că acești bani îi dădea lunar titularului de contract, neștiind că nu se plătesc cotele de întreținere pe care le avea, iar acum când suma este atât de mare a fost chemat în instanță alături de familia T. pentru a răspunde pentru această sumă. A mai menționat faptul că este un simplu chiriaș care-și plătea datoriile față de proprietar, și nu se poate face vinovat pentru că proprietarii nu-și plăteau datoriile față de asociație.
În susținerea întâmpinării pârâtul V. V. a atașat o copie de pe contractul de închiriere încheiat între S.C. ORIZONT S.A .și T. L..
La data de 28.01.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul T. B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că în urma decesului mamei sale intervenit în anul 2011 a rămas cu foarte multe datorii. La scurt timp după decesul acesteia, a fost concediat și nu a avut o bună perioadă de timp un serviciu constant. A fost angajat ulterior la trei locuri de muncă dar de fiecare dată după o perioadă de muncă a fost concediat. A arătat că în prezent lucrează la o fabrică de orez, unde a fost angajat. Datorită datoriilor acumulate în urma decesului mamei sale, pe care a trebuit să le achite, nu a putut plăti cotele de întreținere aferente apartamentului în care locuiește. A precizat că în prezent, după terminarea datoriilor, va începe să plătească eșalonat și datoriile față de asociația de locatari din imobilul în care locuiește.
Pârâtul a solicitat instanței să-i permită să plătească eșalonat restanțele la întreținere.
La data de 28.01.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul M. București, prin Primar General a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a numiților T. L. și T. B..
În întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune privind pretențiile pentru perioada Oct - Dec 2011 raportat la dispozițiile art.l. coroborat cu art.3 și art.6 din Decretul nr.167/1958 și art.705 C.proc.civ. privitor la prescripția extinctiva și raportat la data introducerii acțiunii, arătând că în speță acțiunea a fost înregistrată pe 19.12.2014, iar pentru perioada menționată sumele sunt prescrise.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București prin Primarul General, arătând că nu se poate reține vinovăția proprietarului câtă vreme între proprietar și beneficiarul furnizării întreținerii nu există identitate, vinovat de neplata cotelor de întreținere fiind chiriașul-persoană fizică, iar nu M. București.
A mai arătat că, întrucât sumele ce rezultă din listele depuse la dosar reprezintă fie preț al serviciilor prestate de furnizori, fie cost al reparațiilor așa numite locative (fondul de reparații, atâta timp cât nu s-a probat că este vorba despre altfel de reparații decât cele obișnuite), rezultă că acestea nu pot fi impuse decât chiriașilor, deci instituția pârâtă ca proprietar ce nu are nici folosința locuinței și nici a serviciilor prestate de furnizori nu are calitate pasivă pe acest aspect.
Mai mult decât atât, facilitățile de care s-au bucurat pârâtul persoana fizică, în sensul limitării chiriei lunare la un anumit cuantum plafon, astfel cum rezultă din art.44 din Legea nr.114/1996 nu pot fi extinse și asupra cheltuielilor strâns legate de persoana beneficiarului de utilități, fără o dispoziție expresă în acest sens întrucât s-ar ajunge la crearea unei noi destinații pentru bugetele locale, fără o reglementare legală. Obligând M. București la plata cotelor de întreținere s-ar schimba practic destinația bugetului local stabilit pentru anul calendaristic în curs și aprobat cu 1 an anterior.
Referitor la cererea de chemare în garanție a numiților T. L. și T. B., pârâtul a solicitat instanței ca, în situația în care va fi admisă cererea principală și va fi obligat pârâtul M. București la plata sumelor pretinse de către reclamantă și cheltuielilor de judecată, să admită cererea de chemare în garanție și să fie obligați chemații în garanție la plata sumelor la care va fi obligat M. București către reclamantă, inclusiv cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că, chemații în garanție locuiesc în imobil și au beneficiat de serviciile prestate, prin urmare au obligația de a plăti cotele de întreținere care se repartizează lunar în funcție de numărul de persoane care locuiesc în luna respectivă în condominiu, iar cheltuielile comune se calculează în funcție de cota parte indiviză din proprietatea comună.
Aceștia s-au obligat să achite cotele lunare de întreținere la Asociația de P., iar această obligație îi incumbă conform art. 1270 N.c.civ.. fiind corelativă drepturilor locative proprii dobândite de aceștia, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale a acesteia. Prin fapta ilicită a persoanei chemată în garanție constând în nerespectarea obligației contractuale de plată a cotelor de întreținere la cheltuielile asociației de proprietari la scadență, i s-a produs pârâtului Municipiului București un prejudiciu, reprezentat de sumele pe care acesta va fi obligat să le plătească reclamantei, între acest prejudiciu și fapta ilicită existând un raport de cauzalitate. Prin urmare, în materie contractuală vinovăția se prezumă, iar chemații în garanție nu au făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere, urmând ca instanța să oblige chemații în garanție la plata cotelor restante de întreținere, precum și a cheltuielilor de judecată deoarece promovarea prezentei acțiuni ține de atitudinea culpabilă a acestora.
Potrivit contractului de închiriere, chiriașul se obligă să efectueze cheltuielile de întreținere, reparație/înlocuire a tuturor elementelor de construcții și instalații din folosința exclusivă, iar plata întreținerii cade exclusiv în sarcina chiriașului. Având în vedere că suntem în prezența unui raport juridic născut din răspunderea civilă contractuală, respectiv încălcarea de către pârâți a unei obligații născute din contract, prejudiciul cocontractantului, legătura de cauzalitate între neexecutarea obligației de către chemații în garanție și culpa acestora. Potrivit contractului de închiriere pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere asumate prin contract, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al pârâtului M. București. Prejudiciul patrimonial în care se concretizează această atingere se ridică la sumele solicitate de către reclamantă cu titlu de cote de întreținere, penalități ale asociației și ale furnizorilor, precum și cheltuielile de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art.72-74 N.C.proc.civ, art.205 N.C.proc.civ, 451 N.C.proc.civ., Legea nr. 114/1996, 2009 și următoarele NCC.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 74-80).
La data de 19.02.2015, în ședință publică, reclamanta a depus la dosar răspunsuri la întâmpinările formulate de pârâți, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și a cererii de chemare în garanție a numitei T. L., decedată în luna aprilie 2011, precum și disjungerea cererii de chemare în garanție a numitului T. B., în vederea judecării sale în alt dosar, deoarece soluționarea sa în cadrul prezentului dosar ar întârzia în mod nejustificat soluționarea cererii de chemare în judecată.
În ședința publică din data de 5.03.2015 instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție și a unit cu fondul cauzei excepțiile invocate de pârât.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât în ceea ce privește cotele de întreținere aferente perioadei octombrie 2011-decembrie 2011, instanța reține că în speță ne aflăm în prezența unei acțiuni întemeiată pe un drept de creanță și, în consecință, este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, instituit de art.2517 din noul Civ (în vigoare la data la care a început să curgă termenul de prescripție). Acest termen, potrivit art. 2523 Cciv, începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.
Conform art. 46 din Legea 230/2007 toți proprietarii au obligația de a achita lunar, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, la termenele de plată stabilite de aceasta din urmă, iar aceste termene, potrivit art.49 al.2 din același act normativ, sunt de maximum 20 de zile calendaristice.
În art. 50 din Legea 230/2007 se mai prevede că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, data la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei și anume, după împlinirea unui termen de 90 de zile de la expirarea termenelor de plată, de 20 de zile calendaristice (listele de întreținere pe lunile octombrie 2011 și noiembrie 2011 fiind afișate la 20.11.2011, și respectiv la 3.01.2012), precum și data la care a fost promovată acțiunea de față, respectiv 17.12.2014 (conform ștampilei de pe plicul de la fila 52 dosar), instanța constată că, în conformitate cu prevederile art. 2517 și 2523 Cciv, dreptul la acțiune al reclamantei a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că M. București este proprietarul apartamentului nr. 38 situat în București .. 6, ., parter, sector 6, astfel cum rezultă din adresa nr. 32/20.01.2015 emisă de . 74 dosar) . Cu privire la acest apartament între Primăria Municipiului București, în calitate de proprietar, și T. L. (decedată la data de 14.04.2011), în calitate de locatar, s-a încheiat pe o perioadă de 5 ani contractul de închiriere înregistrat la . nr. 1321/9.10.2001. Ulterior, contractul de închiriere menționat a fost prelungit în baza OUG 44/2009 până la data de 19.05.2014.
Instanța mai reține din fișa suprafeței locative închiriate (fila 79 verso dosar) că, împreună cu T. L., în imobil a locuit și chematul în garanție T. B., fiul acesteia.
Din listele de întreținere și situația debitului depuse de reclamantă la dosar instanța mai reține că în perioada octombrie 2011-septembrie 2014 pentru apartamentul mai sus menționat nu au fost achitate cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, restanța fiind în sumă de 8036, 39 lei.
În ceea ce privește persoana care datorează aceste sume, instanța reține că, potrivit art. 46 din Legea 230/2007, proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
De asemenea, art. 50 din același act normativ prevede că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, iar conform art. 58 al. 2 din același act normativ, raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriașul, indiferent de statutul locuinței, precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile sale față de asociația de proprietari prevăzute în prezenta lege.
Așadar, față de aceste dispoziții legale și având în vedere că pârâtul M. București este proprietarul apartamentului nr. 38 situat în București .. 6, ., parter, sector6, acestuia îi revine obligația de a achita cotele de întreținere aferente imobilului menționat, motiv pentru care instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de M. București, ca neîntemeiată.
Totodată, față de aceleași dispoziții legale și având în vedere că pârâții T. B. și V. V. nu au calitatea de proprietari ai imobilului, iar obligația instituită de art. 46 nu este solidară, neexistând prevederi legale în acest sens (art. 1445 Cciv:” solidaritatea nu se prezumă. Ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege”), instanța va respinge acțiunea formulată împotriva acestora ca neîntemeiată.
Întrucât pârâtul M. București nu și-a respectat obligația de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, acesta nefăcând dovada achitării cotelor de întreținere aferente perioadei octombrie 2011-septembrie 2014 în sumă de 8036, 39 lei, instanța va admite acțiunea formulată împotriva sa și îl va obliga să plătească reclamantei suma menționată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât se reține că prin art. V din contractul de închiriere nr. 1321/9.10.2001 T. L. s-a obligat să achite cotele lunare de întreținere la asociația de locatari, iar această obligație a revenit și celuilalt chemat în garanție, T. B., fiind corelativă drepturilor locative proprii dobândite de acesta, având în vedere că a locuit împreună cu titularul contractului, conform fișei suprafeței locative închiriate.
Cum însă la data de 14.04.2011 titularul contractului de închiriere, T. L., a decedat, în conformitate cu prevederile art. IV din contract, acesta din urmă a încetat, în termen de 30 de zile de la data înregistrării decesului.
În concluzie, în perioada pentru care s-a formulat cererea de chemare în garanție contractul de închiriere nr. 1321/9.10.2001 nu a mai produs efecte.
Pe de altă parte însă, având în vedere că în ședința publică din data de 19.02.2015 chematul în garanție T. B. a arătat că este de acord să plătească cotele de întreținere, instanța va admite cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestuia și îl va obliga să plătească pârâtului Municipiului București suma de 8036,39 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei octombrie 2011-septembrie 2014.
Instanța va respinge cererea chematului în garanție, de eșalonare a plății debitului, având în vedere că până la introducerea prezentei acțiuni acesta a dispus de o perioadă mare de timp în care a avut posibilitatea să-și îndeplinească obligația.
În ceea ce o privește pe chemata în garanție T. L., în ședința publică din data de 19.02.2015 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acesteia, cu privire la care reține următoarele:
Potrivit art. 56 al.1 Cpr.civ poate să fie parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. Cum capacitatea procesuală este aplicațiunea pe plan procesual a capacității civile, se mai reține că în conformitate cu art .7 alin.1 din Decretul 31/1954, dispoziții preluate de art. 35 din noul Cciv, în cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează la moartea acesteia.
Întrucât din fișa de evidență a chematei în garanție T. L., obținută în urma verificării bazei de date a Direcției Pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date –fila 96 dosar- rezultă că persoana menționată a decedat la data de 14.04.2011, deci anterior promovării acțiunii de față, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință și va respinge, pentru acest motiv, acțiunea formulată împotriva chematei în garanție T. L..
Instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând că nu s-a făcut dovada acestora. Cât privește chitanțele depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, instanța nu le va lua în considerare având în vedere dispozițiile art. 394 al. 4 Crpciv (”după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă”) .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . în București, .. 6, sector 6, C._ în contradictoriu cu pârâții M. București, T. B., cu domiciliul în București,.. 6, ., ., CNP_ și V. V., cu domiciliul în București,.. 6, ., CNP_.
Obligă pârâtul M. București să plătească reclamantei suma de 8036,39 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei octombrie 2011-septembrie 2014.
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâților T. B. și V. V., ca neîntemeiată.
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematei în garanție T. L..
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. București, în contradictoriu cu chemații în garanție T. B. cu domiciliul în București,.. 6, ., ., CNP_ și T. L., cu ultimul domiciliu în București,.. 6, ., ..
Respinge cererea de chemare în garanție formulată împotriva chematei în garanție T. L. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Obligă chematul în garanție T. B. să plătească pârâtului Municipiului București suma de 8036,39 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei octombrie 2011-septembrie 2014.
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.PEE
6 ex./27..03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1799/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Întoarcere executare. Sentința nr. 5488/2015. Judecătoria... → |
|---|
