Pretenţii. Sentința nr. 1765/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1765/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 1765/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1765
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 4.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta Asociația de proprietari . în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General și chematul în garanție M. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, reprezentată de avocat C. B., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâtul și chematul în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă reclamantei cuvântul asupra admisibilității cererii de chemare în garanție.
Reclamanta, prin avocat, arată că cererea de chemare în garanție este admisibilă.
Instanța apreciază că cererea de chemare în garanție este admisibilă fiind îndeplinite condițiile de formă prevăzute de lege și prezintă legătură cu obiectul cauzei, fiind formulată în termen de către pârât.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. București prin Primar General, aceasta va fi unită de instanță cu fondul, urmând a se administra probe comune.
Instanța acordă reclamantul cuvântul pe probe atât pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. București prin Primar General, prin întâmpinare, cât și pe fondul cererii.
Reclamanta, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței obligației de plată a cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere și cuantumul acestora.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de pârât prin întâmpinare, reclamanta, prin avocat, arată că nu se opune încuviințării acesteia.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței obligației de plată a cotelor de întreținere și a penalităților aplicate de furnizori, respectiv listele de plată a întreținere aferente perioadei indicate în cererea de chemare în judecată, iar pentru pârât în contraprobă, proba cu înscrisuri, iar în susținerea cererii de chemare în garanție, încuviințează, de asemenea, proba cu înscrisurile anexate întâmpinării, respectiv contractul de închiriere și fișa de calcul a chiriei aferente, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. București prin Primar General, prin întâmpinare și asupra fondului cererii.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. București prin Primar General, prin întâmpinare, având în vedere prevederile art.46 și 50 din Legea nr.230/2007, potrivit cărora orice proprietar poate fi acționat în judecată pentru recuperarea cotelor de întreținere și a penalităților.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. Depune la dosar chitanța nr. 533/17.10.2014 privind plata onorariului de avocat.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 20.10.2014, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari . în contradictoriu cu pârâtul M. București, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2939,12 lei, din care 2136,35 lei, cote de întreținere aferente perioadei februarie 2012 – august 2014, 802,77 lei, penalități aplicate de furnizorii de servicii aferente perioadei februarie 2012 – august 2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat cererea în vederea recuperării sumelor pe care pârâtul le are de achitat față de asociație, implicit furnizorilor de servicii, întrucât acesta ignoră să plătească datoriile pe care le are la cheltuielilor comune, restanțele obținându-se în urma pronunțării sentințelor judecătorești.
Reclamanta a menționat că, deși a obținut anterior, o sentința civilă, cu obligarea pârâtului la achitarea restanțelor pentru o perioadă anterioară lunii februarie 2012, acesta nu a înțeles nici până în prezent să-și achite obligația, mai mult, a rămas în pasivitate în continuare, cu privire la situația acestui imobil.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, reclamanta a arătat că au fost aplicate doar penalități de către furnizori.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 230/2007.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: fișa imobilului, baza de calcul a penalităților, decizia civilă nr. 500/14.09.2004 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr.1670/2004, certificat de înregistrare, procesul verbal din 29.09.2014, liste de plată a cotelor de întreținere pentru perioada februarie 2012 – august 2014.
La data de 28.11.2014, pârâtul a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a numitului M. V., în calitate de chiriaș conform contractului de închiriere nr. 1741/31.05.2004 încheiat de către Orizont S.A..
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București prin Primarul General, deoarece cheltuielile de întreținere se repartizează lunar în funcție de numărul de persoane care locuiesc în luna respectiva în condominiu, iar cheltuielile comune se calculează în funcție de cota parte indiviza din proprietatea . de întreținere nu menționează la rubrica privind apartamentul în cauza drept datornic M. București, ci persoana fizica, beneficiarul cotelor de întreținere.
Dispozițiile Legii nr. 114/1996 stabilesc în sarcina proprietarului doar obligațiile privind reparațiile capitale privind întreținerea si repararea structurii de rezistenta a clădirii, instalațiile comune (art. 28) iar în sarcina chiriașului tot ceea ce tine de folosința locuinței (art. 29). Așadar, printr-o interpretare lato sensu a art. 29 din Legea nr. 114/1996 rezulta ca tot ceea ce tine de întrebuințarea si folosința locuinței sunt cheltuieli ce cad în sarcina chiriașului, deci si cheltuielile de întreținere. De altfel, în alin. 2 din art. 29 se menționează “obligațiile chiriașului cu privire la întreținerea si repararea spațiului închiriat ... “.
Rezulta fără echivoc obligația chiriașului de a-si achita cotele de întreținere. Cotele de întreținere cad în sarcina chiriașului si nu a proprietarului mai ales când acesta din urma este statul sau unitatea administrativ-teritoriala.
Nu se poate reține vinovăția proprietarului câta vreme între proprietar și beneficiarul furnizării întreținerii nu exista identitate, vinovat de neplata cotelor de întreținere fiind chiriașul - persoana fizica, iar nu M. București.
Obligațiile chiriașului cu privire la întreținerea suprafeței locative rezulta din contract (art. 13) si din Anexa 5 la Normele Metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.114/1996.
Cotele din cheltuielile de întreținere avute în vedere în speța, si anume cu cotele ce decurg din cheltuielile legate de achitarea serviciilor prestate de furnizorii de energie termica, apa, ridicarea deșeurilor menajere etc. nu sunt cheltuieli comune.
Acestea nu sunt cheltuieli comune legate de proprietatea ..3 din Regulamentul cadru anexa la Legea nr.114/1996 (terasa, acoperiș, structura de rezistenta etc.) ce ar reveni logic proprietarului, ci costul unor servicii furnizate, ce trebuie suportat de beneficiarul serviciilor, deci de cei care le utilizează efectiv.
În privința acestor din urma cheltuieli, izvorul si fundamentul lor nu este legat de proprietatea . într-un raport contractual de prestări servicii, încheiat între furnizorul serviciilor si beneficiar (locatarul cel care locuiește - proprietar sau chiriaș) prin intermediul asociației de proprietari ce are în aceste raporturi calitatea de mandatar al beneficiarilor în raportul cu furnizorii. Aceste cheltuieli reprezintă prețul serviciilor si trebuie înaintate furnizorului prin intermediul asociațiilor de locatari, care le poate pretinde, în virtutea raporturilor specifice de mandat, particularizata la situația locativa, de la cei în numele cărora a făcut sau trebuie să facă plata - în acest sens este si art.1547 C.civ. privind reținerea anticipațiilor si spezelor.
Mai mult, dispozițiile art.3 alin. 1 din H.G. nr.400/2003 statuează că pentru întreținerea, repararea si exploatarea proprietăților individuale precum și a proprietăților comune indivize în cadrul unor condominii, utilizatorii acestora, chiriași sau proprietari, efectuează cheltuieli sau au obligații financiare care nu se pot înregistra pe fiecare proprietate individuala. Textul de lege invocat are în vedere stabilirea obligațiilor financiare criteriul utilizării imobilului, urmând ca aceste obligații sa incumbe beneficiarului direct, fie el proprietar sau chiriaș.
Totodată, facilitățile de care s-au bucurat parații persoane fizice, în sensul limitării chiriei lunare la un anumit cuantum plafon, astfel cum rezulta din art.44 din Legea nr. 114/1996 nu pot fi extinse si asupra cheltuielilor strâns legate de persoana beneficiarului de utilități, fără o dispoziție expresa în acest sens întrucât s-ar ajunge la crearea unei noi destinații pentru bugetele locale, fără o reglementare legala. Obligând M. București la plata cotelor de întreținere s-ar schimba practic destinația bugetului local stabilit pentru anul calendaristic în curs si aprobat cu 1 an anterior.
F. de aceste considerente, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă, iar în caz contrar, admiterea cererii de chemare în garanție si obligarea chematul în garanție la plata cotelor de întreținere restante si a cheltuielilor de judecata solicitate de către reclamanta.
Referitor la cererea de chemare în garanție a numitului M. V., pârâtul a solicitat ca în situația în care se va admite cererea principală, să se dispună obligarea chematului în garanție, la plata a sumelor la care va fi obligat M. București către reclamanta, inclusiv a cheltuielilor de judecata.
Chematul în garanție locuiește în imobil și a beneficiat de serviciile prestate, prin urmare are obligația de a plăti cotele de întreținere care se repartizează lunar în funcție de numărul de persoane care locuiesc în luna respectiva în condominiu, iar cheltuielile comune se calculează în funcție de cota parte indiviza din proprietatea . s-a obligat sa achite cotele lunare de întreținere la Asociația de P., iar aceasta obligație ii incumba conform art.1270 cod civil fiind corelativa drepturilor locative proprii dobândite de aceștia, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale a acestuia. Listele de întreținere menționează la rubrica privind apartamentul în cauza drept datornic figurează persoana fizica, beneficiara a cotelor de întreținere.
În situația în care se va admite acțiunea, pârâtul a solicitat obligarea chematului în garanție la plata cotelor de întreținere, a penalităților și a cheltuielilor de judecata ocazionate litigiul prezent.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 72-74 Cod procedură civilă, art. 205 Cod procedură civilă, art. 451 Cod procedură civilă, Legea nr. 114/1996.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus în copie adresa nr. 1486/02.12.2014, contractul de închiriere nr. 1741/31.05.2014, cu anexe, procesul verbal de predare – primire a locuinței nr.1741/31.05.2004.
La data de 20.01.2015, prin compartimentul registratură, s-au depus la dosar relațiile solicitate de la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M. București, instanța reține următoarele:
Legitimarea procesuală pasiva este traducerea procesuală a calității de subiect obligat in raportul juridic litigios si presupune o identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul litigios, iar ocrotirea acestei echivalente este stabilită de legiuitor prin acordarea părților și instanței a dreptului de a ridica excepția lipsei calității procesuale pasive. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Astfel, in cauza, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 12 lit. c din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarul are obligația de a contribui la constituirea mijloacelor bănești și materiale ale asociației de proprietari și sa achite în termenul stabilit, cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari. Iar, în temeiul art. 25 alin. 1 din același act normativ, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia în termen de maxim 20 zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă și lista de plată respectivă.
În plus, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat, de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Față de dispozițiile mai sus menționate și din întreaga reglementare legislativă în materie locativă, instanța reține că cel ce ar putea fi obligat într-un raport juridic având ca obiect plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente unui apartament este proprietarul, care, în înțelesul art. 3 lit. f din Legea nr. 230/2007 reprezintă persoana fizica sau juridica, de drept public ori de drept privat, care are în proprietate acel spațiu, respectiv apartament, într-un condominiu.
Raportând aceste considerente la situația dedusă judecății, instanța reține că chematul în garanție M. V. locuiește în apartamentul nr. 139 din .. 186, ., sector 6, în temeiul contractului de închiriere nr. 1741/31.05.2004, filele 168-173, pârâtul M. București fiind proprietar al apartamentului în litigiu.
În consecință, având in vedere cele expuse mai sus, fata de obiectul si temeiul juridic al cererii de chemare in judecata și având în vedere și prevederile art. 58 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, potrivit cu care raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriașul, indiferent de statutul locuinței, precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile sale față de asociația de proprietari prevăzute de lege, instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. București este neîntemeiată, urmând a o respinge în consecință.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtului M. București la plata unei sume de bani. Obligația de a plăti o sumă de bani ca și natură juridică este o obligație de a da și poate avea două izvoare: contractul sau legea.
Prin urmare, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să cerceteze izvorul raportului juridic în temeiul căruia reclamanta solicită obligarea celor pârâtului la plata unei sume de bani.
Având în vedere cele arătate mai sus și cercetând conținutul cererii de chemare în judecată, instanța constată că reclamanta în cuprinsul solicitării sale a menționat în mod expres temeiurile de drept pe care își întemeiază pretențiile. În acest sens, instanței nu-i rămâne decât să aprecieze dacă, în speța de față, temeiurile de drept invocate de reclamantă sunt sau nu pertinente pentru soluționarea cauzei.
În temeiul dispozițiilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari și a H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și a Regulamentului cadru al asociațiilor de proprietari, proprietarul asociat este obligat la plata cotelor de întreținere.
Potrivit prevederilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuieli comune, asociația de proprietari având dreptul să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. În același sens sunt și dispozițiile art. 25 din H.G. nr. 1588/2007.
Prin „cheltuieli comune” se înțelege, în temeiul art. 3 lit. i din Regulament, cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației, care sunt legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune sau care nu pot fi înregistrate pe fiecare proprietate individuală. Din reglementarea art. 3 lit. c și art. 3 lit i din același act normativ rezultă că aceste cheltuielile comune includ și cheltuielile ce nu pot fi înregistrate pe fiecare proprietate comună, reprezentând servicii furnizate, de care beneficiază proprietarul fiecărui apartament: apă, canalizare, iluminat, încălzire și altele, legea folosind denumirea generică de cheltuieli comune pentru a include atât sumele datorate furnizorilor de servicii de genul celor menționate mai sus, cât și sume legate de exploatarea spațiului aflat în proprietate indiviză forțată si perpetuă.
Așadar, obligația impusă proprietarilor de apartamente, potrivit textelor legale amintite mai sus se referă atât la cheltuieli prilejuite de folosința părților comune, precum terasă, acoperiș, structură de rezistență care revin proprietarului, cât și cheltuieli reprezentând sumele datorate furnizorilor de servicii de canalizare, energie termică, energie electrică, apă, etc..
Prin urmare, din cele arătate mai sus instanța consideră că, pe de o parte, temeiurile de drept indicate de reclamantă în conținutul cererii sale sunt pertinente în ceea ce privește judecarea cauzei, iar, pe de altă parte, din aceste texte de lege rezultă că izvorul raportului juridic existent între reclamantă și pârâtul M. București este un text de lege.
Sub acest aspect, instanța urmează a se raporta și la considerentele expuse în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București, reținând că legitimare procesuală pasivă în cauză are proprietarul imobilului în litigiu, respectiv M. București.
Izvorul raportului juridic obligațional având ca obiect plata unei sume de bani fiind un text de lege, instanța reține că, spre deosebire de un izvor contractual unde un reclamant pe lângă temeiul în drept a cererii sale trebuie să facă dovada executării propriilor obligații (excepție făcând contractile unilaterale unde e suficientă doar dovada temeiului juridic), iar apoi să afirme neexecutarea obligațiilor de către pârâtul debitor, în acest caz, în vederea admiterii unei cereri cu asemenea obiect, reclamantei nu-i revine decât sarcina dovedirii existenței temeiului de drept pe care își întemeiază cererea urmată apoi de individualizarea (determinarea) concretă a sumei datorate prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor din care rezultă în mod exact cuantumul sumei datorate.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea a indicării temeiului în drept pe care reclamanta își întemeiază cererea, instanța constată că, din considerentele de mai sus, rezultă că acesta a fost îndeplinită în totalitate de către reclamantă.
În ceea ce privește dovedirea lichidității creanței, instanța constată că această obligație a fost îndeplinită de reclamantă care a administrat la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv liste de întreținere pentru perioada în litigiu, centralizator debit pentru perioada februarie 2012-august 2014, iar, din analiza coroborată a acestora, rezultă existența în sarcina pârâtului M. București a unor datorii reprezentând cote de întreținere neachitate în perioada in litigiu în cuantum de 2136,35 lei.
În continuare, instanța apreciază că, după ce a dovedit existența unui temei legal al cererii sale și a dovedit lichiditatea creanței sale, reclamantei nu-i rămâne decât sarcina afirmării neexecutării obligației de către pârâtul M. București, acestuia din urmă revenindu-i obligația potrivit art. 249 Cod civil, să dovedească netemeinicia celor susținute de reclamantă, depunând la dosarul cauzei chitanțe de plată prin care să arate că obligația a fost stinsă în totalitate sau cel puțin parțial.
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a afirmat neexecutarea obligației de a plăti o sumă de bani din partea pârâtului M. București, instanța consideră că, în vederea respingerii cererii așa cum acesta a fost precizată, pârâtul trebuia să depună la dosarul cauzei chitanțe de plată din care să rezulte contrariul celor arătate de reclamantă. Cu toate acestea, pârâtul nu a administrat dovezi pe acest aspect.
Prin urmare, instanța consideră că cererea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtului M. București la plata sumei de 2136,35 lei, cote de întreținere aferente perioadei februarie 2012-august 2014 este întemeiată și, prin urmare, o va admite.
În ceea ce privește cererea reclamantei referitoare la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere percepute de către furnizori, instanța va reține că pârâtul suportă și plata sumei de 802,77 lei penalități de întârziere calculate de furnizori pentru aceeași perioadă, ca urmare a întârzierii în executarea obligației de plată a utilităților furnizate.
Se va mai reține că deși listele de plată au fost afișate lunar, pârâtul nu le-a contestat, în conformitate cu art. 12 A. lit. d din H.G. nr. 1588/2007 de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, în termenul prevăzut de acest text legal („Art. 12. - Proprietarii membri ai asociației, pe lângă drepturile și îndatoririle prevăzute în statutul asociației de proprietari, au și următoarele drepturi și obligații: A. Drepturi:…. d) să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. Președintele asociației de proprietari este obligat să răspundă la contestație în termen de 7 zile;”), cu semnificația acceptării conținutului acestora sub aspectul cuantumului sumelor datorate.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civilă, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamanta, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către aceasta în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța nr. 533/17.10.2014, fila 184 care atestă plata onorariului de avocat, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, pârâtul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea reclamantei și, prin urmare, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea cererii de chemare în garanție, instanța reține următoarele:
Astfel, în speță, instanța reține că, între pârâtul M. București și chematul în garanție M. V. a luat naștere un raport juridic civil contractual. Chematul în garanție nu a îndeplinit obligația de plata a contravalorii cotelor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente, astfel cum rezultă din considerentele anterioare.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că, în cauza, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv:
- existenta unei fapte ilicite a chemaților în garanție, care consta în neîndeplinirea obligației de plată a cotelor de întreține asumată prin contract art. III lit. b, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al pârâtului M. București.
- existenta unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează aceasta atingere, constând în suma de 2136,35 lei cote de întreținere aferente perioadei februarie 2012-august 2014, 802,77 lei penalități de întârziere calculate de furnizori pentru aceeași perioadă, a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.
- raportul de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu, fiind pe deplin dovedit in prezenta cauză.
- vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicita, constând în neîndeplinirea obligației de plată a cotelor de întreținere aferente folosinței imobilului.
F. de cele de mai sus, instanță urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul pârâtului M. București a unei creanțe certe, lichide și exigibile, care este constatată prin înscrisurile administrate la dosar.
Astfel, instanța retine caracterul cert al creanței, în conformitate cu dispozițiile art. 662 alin. 2 Cod procedura civila, existenta acesteia rezultând din înscrisurile menționate, precum si caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 662 alin. 3 Cod procedura civila, câtimea creanței fiind determinabila prin același act de creanța, opozabil chematului în garanție.
Pe cale de consecința, instanța va admite cererea de chemare în garanție si va obliga chematul în garanție M. Viorella plata către pârâtul M. București a sumei de 2136,35 lei cote de întreținere aferente perioadei februarie 2012-august 2014, 802,77 lei penalități de întârziere calculate de furnizori pentru aceeași perioadă și a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. București.
Admite cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. ., cu sediul în București, ..186, sector 6 în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2136,35 lei, cote de întreținere aferente perioadei februarie 2012-august 2014 și 802,77 lei penalități de întârziere calculate de furnizori pentru aceeași perioadă.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Admite cererea formulată de pârâtul M. București împotriva chematului în garanție M. V..
Obligă chematul în garanție M. V. la plata către pârâtul M. București a sumei de 2136,35 lei, cote de întreținere aferente perioadei februarie 2012-august 2014, 802,77 lei penalități de întârziere calculate de furnizori pentru aceeași perioadă și 300 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.03.2015.
P. GREFIER
RED.AC/Thred.MM
5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1769/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1764/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
