Plângere contravenţională. Sentința nr. 1796/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1796/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 1796/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1796
Ședința publică din data de 05.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatorul M. F. E., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul dispozițiilor art. 101 din OG 15/2002, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata procedurii la 3 luni.
În temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la dispozițiile art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.10.2014, sub nr._, contestatorul M. F. E., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/03.09.2014 emis de intimată și solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea plângerii și anularea procesului-verbal sus menționat.
În motivarea plângerii, contestatorul a precizat că locuiește de mai bine de 7 ani în Franța și a înstrăinat autoturismul Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ din data de 2010, așa cum reiese din procesul verbal de scoatere din evidență eliberat de Serviciul Public Finanțe Publice Locale Sector 6.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001.
Contestatorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei procesul-verbal . nr._/03.09.2014, proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal . nr._/03.09.2014, copie CI.
La data de 20.11.2014 și la data de 03.12.2014, prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției R14 nr._/03.09.2014, ca fiind temeinic și legal.
Intimata a mai invocat și excepția tardivității formulării plângerii contravenționale pentru procesul verbal . nr._/03.09.2014.
În susținerea excepției, intimata a arătat că, conform art. 31 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului verbal de contravenție se face în termen de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare. În speța de față, procesul-verbal a fost comunicat petentului la data de 22.09.2014, conform datelor înscrise în dovada de comunicare, iar plângere contestatorului a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București în data de 21.10.2014, depășind, astfel, termenul legal de 15 zile.
În fapt, intimata a precizat că la data de 16.05.2014, pe DN 7 km188+900m, pe raza localității Seaca, județul VL, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând F. E. M., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 03.09.2014, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.09.2014 de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Potrivit dispozițiilor art.1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002, a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor romani pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Intimata a menționat că procesul verbal de constatare a contravenției R14 nr._/03.09.2014 îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002, coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din OG nr.15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art.19 din OG nr.2/2001, reiese că procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator V. M., cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
Contractul de vânzare-cumpărare este un înscris sub semnătură privată. Data acestor înscrisuri poate fi opusă terților decât dacă au fost înregistrare conform art. 1182 cod civil la o instituție publică, din ziua în care a fost înscris într-un registru public, din ziua morții celui care l-a încheiat sau din ziua în care a fost trecut în extras de către funcționarii publici, cum ar fi punerea de sigilii sau pentru efectuarea de inventare. Sistemul promovat de codul civil urmărește să nu fie opuse terților înscrisuri care pot fi antedatate, astfel încât, prin aplicarea la situația de față, să nu fie trecută în documente o dată anterioară săvârșirii faptei, deși transferul dreptului de proprietate să fi operat la o dată ulterioară săvârșirii faptei contravenționale. Acest tip de înscrisuri au forță probantă doar între părțile contractante.
Din prevederile art.7 și art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petentul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform OG nr.2/2001 și OG nr.15/2002.
Înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Această formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea ei se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic față de terți, el producând efecte doar între părțile contractante, nu și față de terți.
Din moment ce petentul este înscris în continuare în evidențele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 prevede posibilitatea legală de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI-D.R.P.C.I.V. iar părțile contractante au obligația legală de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului nr. 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare-cumpărare nu poate fi opus subscrisei, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine petentului.
Mai mult decât atât, intimata a menționat că petentul are posibilitatea obligării noului proprietar de a înmatricula autovehiculul pe numele lui, chiar și pe calea unei acțiuni în justiție.
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul MTI nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Intimata a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei certificat calificat, confirmare de primire, copie proces verbal de contravenție . nr._/03.09.2014, planșă foto.
La data de 26.02.2015, prin Serviciul Registratură, contestatorul a depus la dosarul cauzei note scrise și cerere de probe la care a anexat un set de înscrisuri (f.57-64)
În ceea ce privește excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de intimată, instanța reține că, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 41 din dosar procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin afișare la 22.09.2014, la un domiciliul contestatorului, fără a fi comunicat anterior prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Prin decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Înalta Curte a considerat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă. Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
Interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite. Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, Înalta Curte a stabilit că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului poate fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, instanța consideră că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției (titlurile executorii) nu au fost comunicate în condițiile art. 25 alin. 2 din OG 2/2001 și art. 27 alin. 1 din același act normativ, „prin poștă cu aviz de primire” în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Pentru aceste motive, va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității întrucât termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001 pentru formularea plângerii nu a început să curgă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 03.09.2014 întocmit de C.N.A.D.N.R.(fila 6), petentul M. F. E. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 16.05.2014, ora 17.05, pe DN7 km 188 + 900m, Seaca, jud. V., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, întrucât acesta nu a fost prezent la întocmirea procesului-verbal.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.U.G. 2/2001, instanța apreciază că acesta nu a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2 /2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Verificând, din oficiu, existența în cuprinsul procesului-verbal a elementelor obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, instanța constată că lipsește semnătura agentului constatator. În cuprinsul acestuia se menționează însă că actul a fost semnat electronic conform Legii 455/2001 și HG 1259/2001.
Din interpretarea prevederilor art. 5 din legea 455/2001, instanța reține că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în ce privește condițiile și efectele înscrisurilor sub semnătură privată.
Codul civil diferențiază actul sub semnătură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind, potrivit art. 1171 și art. 1173, acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre aceștia, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, el încadrându-se prevederilor art. 1171 C.civ., astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile legii 455/2001 referitoare la semnătura electronică.
Nici o dispoziție a legii 455/2001 și nici dintr-o altă lege specială nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a contravenției sau unui alt act autentic. Din întreaga lege se desprinde concluzia că înscrisurile electronice și semnătura electronică ce le poate fi atașată sunt aplicabile raporturilor juridice de drept privat.
În cauză sunt aplicabile prevederile OG 2/2001, care consacră o anumită formă obligatorie, evident scrisă, a procesului-verbal de contravenție, întărită de condiția de validitate a existenței semnăturii agentului constatator în cuprinsul actului încheiat. Procesul-verbal întocmit în cauză nu este semnat de agentul constatator, el având în realitate o formă exclusiv electronică. Acest act normativ nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, cu atât mai mult ca procesul-verbal să fie încheiat în formă electronică.
Pe de altă parte, instanța reține că în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6/16.02.2015, prin care a soluționat recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată.
Astfel, instanța supremă a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În consecință, având în vedere și prevederile art. 517 alin. 4 Cod Procedură Civilă potrivit cărora interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în monitorul oficial, instanța reține că au fost încălcate prevederile art. 17 din OG 2/2001, procesul-verbal fiind lovit de nulitate absolută. Având în vedere constatarea nelegalității procesului-verbal atacat și văzând că instanța urmează să dispună anularea acestuia și exonerarea petentului de plata amenzii în cuantum de 250 lei aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatorul M. F. E., CNP-_, cu domiciliul în București, .. 30, ., ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, CUI_, nr. de înregistrare la Registrul Comerțului J40/552/15.01.2004.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.09.2014 întocmit de intimata CNADNR-CESTRIN și exonerează petenta de plata amenzii în cuantum de 250 lei aplicată prin acesta.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2015
PREȘEDINTE GREFIER
B. B. A. L. T. P. C.
Red.B.B.A.L/Thred.TPC4 ex./21.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1764/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 1799/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
