Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 10165/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamantul I. T., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 26.11.2015, reclamantul a depus, prin serviciul registratură, copia contractului de asistență juridică nr._/2013, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedura civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și dispozițiile art. 1027 Cod procedură civilă și ale art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 238 Cod procedura civilă, estimează durata procesului la o lună.
În temeiul art. 258 Cod de Procedură Civilă, încuviințează pentru reclamant și pentru pârât proba cu înscrisuri.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 3.09.2015, sub nr._, reclamantul I. T., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamantul a învederat instanței faptul că prin decizia civilă nr. 707/17.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._/3/2011, instanța a obligat pârâtul la înaintarea direct a documentației, dosarului administrativ și hotărârii judecătorești Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. Astfel, prin prisma dispozițiilor art. 453 C. pr. civ care prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, dat fiind că procesul ce a avut ca obiect soluționarea cauzei noastre civile a fost generat de culpa pârâtului în aprecierea actelor aflate la dosarul administrativ, reclamantul a solicitat instanței să admită cererea și să dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din fond, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 500 lei.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: factura fiscală . 408/31.08.2015, Sentința civilă nr. 1891/19.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă, decizia civilă nr. 707/17.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București; chitanța nr. 684/16.04.2013, chitanța reprezentând plata onorariu și taxa timbru, contractul de mandat autentificat sub nr. 452/2013, copie CI.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.10.2015, pârâtul M. București prin Primar General a solicitat instanței să dispună respingerea cererii formulate de reclamantă ca nefondată.
În motivarea întâmpinării în fapt, pârâtul a învederat instanței faptul că recursul s-a judecat Ia o singură înfățișare, reclamantul nesolicitând acordarea cheltuielilor de judecată și nici nu și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată. Astfel, a arătat că prin decizia civilă nr. 707/17.04.2013 s-a dispus obligarea pârâtei să înainteze direct documentația, dosarul administrativ și hotărârea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.
În subsidiar, a solicitat instanței să dispună micșorarea onorariului de avocat în temeiul art. 451 C.Proc.civ., în măsura în care este dovedit și justificat, având în vedere că recursurile au fost soluționate Ia o singură înfățișare iar pârâții au fost în număr de patru. Astfel, pârâtul a apreciat că se impune reducerea cuantumului în raport de numărul pârâților, în temeiul art. 124 din Statutul profesiei de avocat.
Pârâtul a mai apreciat că prin aplicarea dispozițiilor art.451 Cod procedură civilă nu se încalcă prevederile art. 31 din Legea nr. 51/1995. Totodată, a arătat că dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat consacră principiul obligativității respectării contractului de asistență și sunt aplicabile exclusiv părților contractante. Prin urmare, a apreciat că prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite ca onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care . procesuală. A mai apreciat că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. Proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de fond, aceasta justificând onorariului avocațial, astfel încât acesta să reflecte valoarea muncii depuse de avocat.
Cu privire la caracterul rezonabil al cheltuielilor, pârâtul a apreciat că acesta presupune faptul că în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea și riscul implicat de existența litigiului sau celui care acordă servicii, pentru a nu fi exagerate. În aceste condiții, pârâtul a apreciat că se impune reducerea în mod proporțional a câtimii cheltuielilor de judecată datorate de către pârât. A mai arătat că sancțiunea prevăzută pentru cuantumul exagerat al onorariului este prevăzută de art. 451 C. proc.civ și constă în micșorarea acestui onorariu.
În continuarea pârâtul a apreciat cheltuielile de judecată ca fiind disproporționate și exagerat de mari, având în vedere dispozițiile art.133 și art. 127 alin (3)din Statutul profesiei de avocat care prevede criteriile pentru stabilirea onorariilor avocatului. Pe cale de consecință, pârâtul a solicitat instanței să dispună respingerea cererii ca nefondată, iar în subsidiar, cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat instanței să facă aplicarea disp. art. 445 Cod proc.civ.
Totodată, a solicitat respingerea solicitării reclamantului de obligarea a sa la plata cheltuielilor de judecată respingerea acesteia, întrucât din dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă rezultă că acordarea cheltuielilor de judecată este fundamentată pe ideea dec culpă procesuală a părții care pierde procesul, iar în cauză a apreciat că nu se poate reține culpa procesuală a acestuia și nu i se poate imputa acestuia conduita reclamantului care ar fi avut posibilitatea să solicite aceste cheltuieli de judecată în dosarul care a generat cheltuieli de judecată, pentru care nu s-ar fi impus achitarea unei taxe judiciare de timbru pentru această cerere.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 și art.451 N.C.proc.civ.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin decizia civilă nr. 707/17.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2011 (fil. 15-22), instanța a admis recursul formulat de recurentul-reclamant I. T. împotriva sentinței civile nr. 1891 din 19.10.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a înlăturat din hotărârea recurată stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul în litigiu și a obligat pârâtul M. București să înainteze direct documentația, dosarul administrativ și decizia Curții Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială . nr._/2013 (fila 32 – dosar recurs), în baza contractului de asistență juridică nr._/29.03.2013 (fila 48), Cabinetul de Avocat Toia P. a fost împuternicit de către reclamantul din prezenta cauză să formuleze concluzii în faza recursului în dosarul nr._/3/2011 al Curții de Apel București.
S.C. Real G. Invest S.A., în calitate de mandatar al reclamantei, potrivit contractului de mandat depus la fil. 23-24 din dosar, a achitat, în numele reclamantului, onorariul avocatului în cuantum de 500 lei, pentru etapa recursului, așa cum rezultă din chitanța nr. 684/16.04.2013 (fila 41).
Analizând posibilitatea reclamantului de a solicita în baza art. 274 C.pr.civ. (aplicabile la data soluționării cauzei), pe cale separată, sumele achitate efectiv cu titlu de cheltuieli de judecată, față de apărările formulate de pârât sub acest aspect, se rețin următoarele:
Așa cum rezultă din art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Dispozițiile legale care reglementează posibilitatea solicitării cheltuielilor de judecată efectuate cu soluționarea unui anumit litigiu nu prevăd obligativitatea formulării unei cereri în acest sens doar în cadrul judecării procesului respectiv. Pe cale de consecință, analizând dispozițiile legale în materia cheltuielilor de judecată prin prisma principiului de drept potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul acesteia nu trebuie să distingă, instanța apreciază că, în lipsa unei limitări legale exprese în acest sens, cererea cu privire la cheltuielile de judecată poate fi formulată și separat.
De asemenea, instanța reține că nu există nicio obligație legală a părții care solicită cheltuieli pe cale separată de a-și „rezerva” un drept în acest sens.
Instanța reține că temeiul acordării cheltuielilor de judecată, indiferent dacă acestea sunt solicitate în cadrul unui litigiu pendinte sau pe cale separată, este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, cheltuielile de judecată la care este îndreptățită partea care a câștigat procesul având natura unei despăgubiri acordate acestei părți pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Având în vedere modul în care litigiul derulat între părți a fost soluționat, astfel cum a fost detaliat anterior (admiterea recursului formulat de reclamant), instanța reține culpa procesuală a pârâtului M. București în litigiul menționat, apreciindu-se, pe cale de consecință, în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., că reclamantul este îndreptățit a solicita obligarea pârâtului la plata cheltuielilor efectuate în recurs, în dosarul anterior menționat.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că reclamantul a încheiat cu avocatul contractul de asistență juridică nr._/29.03.2013, anterior soluționării irevocabile a cauzei (la 17.04.2013). Astfel, pe parcursul derulării litigiului, asistența juridică a fost acordată în baza acestui contract, fiind dovedită existența raporturilor juridice cu avocatul pe parcursul derulării litigiului, reclamantul fiind îndreptățit, și din acest punct de vedere, la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la cuantumul despăgubirii ce poate fi acordat părții care a câștigat procesul, cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Instanța reține că, în raport de complexitatea cauzei (litigiu în temeiul Legii nr. 10/2001) suma de 500 lei pentru redactarea concluziilor în faza recursului se încadrează într-o limită rezonabilă, astfel încât nu se impune micșorarea acesteia.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de faza recursului în dosarul nr._/3/2011 al Tribunalului București, constând în onorariu avocat.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, art. 453 C.proc.civ. dă dreptul părții ce a avut câștig de cauză să solicite obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată suportate. Având în vedere că legea conferă părții care a avut câștig de cauză dreptul de alegere a modalității de a solicita cheltuielile avansate, iar acțiunea prin care se solicită cheltuielile de judecată pe cale separată reprezintă o acțiunea principală, supusă taxei de timbru, potrivit Recursului în Interesul Legii nr. 19/2013 publicat în Monitorul Ofiaicl al României, partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2014, instanța reține că reclamantul are dreptul să solicite și cheltuielile ocazionate de prezentul proces.
Mai mult, instanța reține că pârâtul avea posibilitatea de a recunoaște, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, pretențiile reclamantului, cu consecința exonerării de plata cheltuielilor de judecată ocazionate, potrivit prevederilor art. 454 C.proc.civ., întrucât pârâtul a cunoscut întinderea pretențiilor, iar acestea au fost dovedite, fiind ocazionate de procesul în care a fost respins recursul formulat de către acesta.
Prin urmare, în temeiul art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 150 lei, dintre care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat (factură fiscală– fila 6), precum și taxă judiciară de timbru (fila 7).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul I. T., cu domiciliul în București, .-138, corp B, parter, sector 5, CNP_, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL,cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, C._.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de dosarul nr._/3/2011 al Tribunalului București, constând în onorariu avocat.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 150 lei, dintre care suma de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată in ședință publică azi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. DDC/Tehnored.PAS
4 ex/ 14.01.2016
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9751/2015. Judecătoria SECTORUL... | Pretenţii. Sentința nr. 9710/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
