Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 10166/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta S. A. – REASIGURARE ASTRA SA, în contradictoriu cu pârâta G. R. SERVICES – INSURANCE BROKER SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedura civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și dispozițiile art. 1027 Cod procedură civilă și ale art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 238 Cod procedura civilă, estimează durata procesului la o lună.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
În temeiul art. 258 Cod de Procedură Civilă, încuviințează pentru reclamantă și pentru pârâtă proba cu înscrisuri.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 17.09.2015, sub nr._, reclamanta S. A. – REASIGURARE ASTRA SA, în contradictoriu cu pârâta G. R. SERVICES – INSURANCE BROKER SRL a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.271,90 lei, la care se adaugă dobânzi legale care ar trebui să curgă de la data de 20.12.2012, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că la data 06.01.2010 între părți s-a încheiat Contractul de Brokeraj cu nr. 59 având ca obiect intermedierea de contracte de asigurare cu persoane fizice și juridice în numele și pe seama reclamantei, cu respectarea întocmai a limitelor prevăzute în contract și a Metodologiei de lucru ce face parte integrantă din Contractul de Brokeraj. Potrivit Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, agentul de asigurare este autorizat de asigurător pentru a identifica persoane și a încheia cu acestea contracte de asigurare în numele și pe contul asigurătorului pentru tipurile de asigurare menționate expres în anexele la contractul de mandat unde de asemenea a fost integrată expres și metodologia de subscriere a respectivelor asigurări, plată sau reținerea comisionului cuvenit pentru intermediere etc. În acest sens, reclamanta a invocat dispozițiile art. 7, punctul 8 și 9 din contract prin care pârâta se obliga să depună în contul colector al asigurătorului toate primele încasate, pentru contractele de asigurare încheiate, la termenele și în condițiile prevăzute în prezentul Contract și anexele acestuia;precum și să depună toate documentele care dovedesc serviciile prestate (chitanțe, contracte de asigurare încheiate în original sau în copie - în situația în care se referă la exemplarul doi al poliței, formulare de recomandare, borderouri), la termenele și în condițiile stipulate în Contract și anexele acestuia.
Reclamanta a mai arătat că sancțiunea pentru nerespectarea clauzelor menționate mai sus era prevăzută de articolul 13.7 din contractul de mandat, respectiv repararea integrală a prejudiciul adus Asigurătorului, suportând în totalitate cuantumul despăgubirilor plătite de acesta Asiguratului/Păgubitului.
În fapt, a arătat că la data de 31.10.2012, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, asigurat RCA la reclamantă a fost implicat într-un eveniment rutier în urma căruia a rezultat avarierea auto_, reclamanta achitând în baza dosarului de daună BB1012DA031545 suma de 2.271,90 lei păgubitului. În ceea ce o privește pe pârâtă, reclamanta a arătat că aceasta nu a decontat la termen primele de asigurare încasate în numele reclamantei, încălcând prevederile articolului 7, punctul 8 și 9 din contract. În aceste condiții, reclamanta a apreciat că pârâta datorează și dobândă legală în suma de 606.88 lei, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, de la data plății până la achitarea integrală a datoriei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, 970, 1073 și 1088 Cod Civil, O.G. nr.13/2011, Contractul de brokeraj nr.59/06.01.2010.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: modul de calcul al dobânzii legale, Contractul de brokeraj nr.59/06.01.2010, Metodologia de lucru a reclamantei, Grilă de competențe și comisioane – brokeri, act adițional la Contractul de brokeraj nr.59/06.01.2010, dosarul de daună BB1012DA031545, copie CI și certificat de înmatriculare autoturism, confirmarea asigurării, poliță de asigurare ./02/X1/SP nr._, poliță de asigurare ./19/119/PD nr._, constatare amiabilă de accident, document de introducere în reparații a vehiculului . nr._, calculul valorii maxime de despăgubire, factura . WCH 1810/07.12.2012, factura .&LF nr._/21.11.2012, accept de plată auto, deviz.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.11.2015, pârâta G. R. SERVICES – INSURANCE BROKER SRL a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune, în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 57/1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit cărora în raporturile ce izvorăsc din asigurare termenul de prescripție fiind de 2 ani. Astfel, a arătat că raporturile dintre societatea de asigurare și brokerul de asigurare izvorăsc din asigurarea încheiată de brokerul de asigurare cu clientul în numele și pe seama societății de asigurare. Principiul de interpretare logico-formală a normei juridice ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus trebuie aplicat și art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 în ceea ce privește raportul juridic dintre părți, întemeiat pe un raport de asigurare între un client și societatea de asigurare, intermediat de brokerul de asigurare.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamanta nu a încunoștințat-o niciodată cu privire la data nașterii, cuantumul și existența obligației principale de plată stabilită în sarcina sa. Totodată, a arătat că nu a fost parcursă nici o procedură prealabilă și nu au fost puși în întârziere conf. art. 1079 cod civil și nici nu ni s-a indicat în nici un fel modul de soluționare a dosarului de daună finalizat cu acordarea despăgubirii de către asigurătorul reclamant, astfel încât nu avea cum să ia la cunoștință de obligația sa de a plăti sumele acordate de asigurător cu titlu de despăgubire a devenit exigibilă. Pârâta a mai apreciat că punerea în întârziere se dispune la momentul la care pârâta refuză să execute obligația iar creditorul reclamant este îndreptățit să pretindă plata sumelor reprezentând sumele legale.
În cauză însă, pârâta a apreciat că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada aducerii la cunoștința pârâtei a obligației de plată și a cuantumului obligației, respectiv a acordării despăgubirii asiguratului și a cuantumului acestei despăgubiri ori a punerii pârâtei în întârziere, probă care îi incumbă în totalitate, în condițiile absenței unui termen de plată contractual expres.
Față de cele învederate, având în vedere că pentru curgerea de drept a dobânzilor cerute de reclamantă este necesar ca obligația pârâtei să constea în plata unei sume de bani, obligația să fie lichidă și exigibilă, pârâta a solicitat instanței să respingă cererea reclamantei, condiția lichidității și a exigibilității obligației de plată a pârâtei nefiind îndeplinite până la data introducerii cererii de chemare în judecată, acesta fiind de altfel și momentul la care pârâta a arătat că a luat la cunoștință despre incidența evenimentului asigurat, soluționarea dosarului de daună prin acordarea despăgubirii, despre cuantumul despăgubirii acordate și despre data soluționării respectivului dosar de daună.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C.proc.civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
În primul rând, instanța reține că în speță sunt aplicabile prevederile referitoare la prescripție cuprinse în Noul Cod Civil, având în vedere că termenul de prescripție a început să curgă după . acestui act normativ și nu cele din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, astfel cum susține pârâta prin întâmpinare.
Cu privire la termenul de prescripție aplicabil, instanța reține că acesta este termenul general de 3 ani prevăzut de art. 2517 C.civ.
În cauză nu este aplicabil termenul de prescripție special de 2 ani reglementat de art. 2519 C.civ., întrucât raportul dintre reclamantă și pârâtă nu este unul de asigurare, iar acțiunea nu are ca obiect plata remunerației cuvenite intermediarilor de asigurări, fiind vorba de o acțiune întemeiată pe contractul de intermediere încheiat între părți.
Cum, în cauză, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data la care reclamanta a achitat persoanei asigurate despăgubirile (20.12.2012) și, întrucât nu au fost invocate cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, instanța reține că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, 28.09.2015, dreptul material la acțiune nu era prescris.
Astfel, instanța urmează să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 06.01.2010, între reclamantă, în calitate de asigurător și pârâtă, în calitate de broker, s-a încheiat Contractul de intermediere nr. 59 (filele 8-17), având ca obiect negocierea și încheierea de contracte de asigurare de către pârâtă, în numele și în contul reclamantei, cu respectarea condițiilor impuse în convenție.
În conformitate cu art. 7 pct. 7.8 din contractul încheiat între părți, pârâta avea obligația să depună în contul colector al asigurătorului toate primele încasate, pentru contractele de asigurare încheiate, la termenele și în condițiile prevăzute în convenția părților, precum și în anexele acesteia. În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru nerespectarea prevederilor contractuale, potrivit art. 13 pct. 13.7 din convenție, în cazul neraportării, respectiv a nepredării la termen a asigurărilor încheiate și a primelor încasate la care s-au înregistrat evenimente asigurate între data încheierii contractului de asigurare sau data încasării ratei și data depunerii încasărilor la asigurător, pârâta s-a obligat să repare integral prejudiciul adus asigurătorului, suportând în totalitate cuantumul despăgubirilor plătite de acesta asiguratului.
La data de 31.10.2012, numitul S. P., conducătorul autoturismului marca VW Passat CC cu nr. de înmatriculare_ proprietatea SNTFC CFR Călători SA, asigurat RCA la societatea reclamantă, a produs, din culpa sa, un accident de circulație, în urma căruia a fost avariat autoturismul lui S. I., marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, proprietatea . (declarații conducători auto– fil. 37-41).
Autoturismul condus de șoferul vinovat de producerea accidentului era, la momentul producerii evenimentului, asigurat prin polița de asigurare RCA emisă de societatea reclamantă, ./02/X1/SP nr._/29.10.2012 valabilă de la data 30.10.2012 până la data de 29.04.2013 (fila 33).
La cererea persoanei păgubire ., reclamanta a deschis dosarul de daună nr. BB1012DA031545 (fil. 28-53).
În drept, potrivit art. 1025 C.proc.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Potrivit art. 969 C.civ. din 1864 (norma în vigoare la momentul încheierii convenției părților), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este cu putință, el are dreptul la dezdăunare. Aceste dezdăunări reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor a obligațiilor sale.
Dispozițiile art. 1082 din Codul Civil prevăd că debitorul este prezumat a fi culpabil de neîndeplinirea obligațiilor contractuale dacă nu dovedește existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere.
În cauză, contravaloarea despăgubirilor reprezentând reparațiile efectuate pentru readucerea autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ la starea inițială sunt în cuantum de 2.271,90 lei, astfel cum rezultă din devizul întocmit în dosarul de dauna instrumentat de reclamantă (fil. 47 - 50) și din facturile depuse la dosarul cauzei la filele 44 și 45 din dosar și a fost achitată de către reclamantă la data de 20.12.2012.
Instanța reține că, potrivit poliței de asigurare ./02/X1/SP nr._/29.10.2012 încheiată de către conducătorul autoturismului vinovat de producerea accidentului (fila 33), prima de asigurare a fost în cuantum de 354,44 lei și a fost încasată de pârâtă la data de 29.10.2012 potrivit chitanței nr._.
La data de 31.10.2012, data producerii accidentului, astfel cum rezultă confirmarea din asigurării (fila 32 din dosarul cauzei), pârâta nu virase în contul reclamantei prima de asigurare achitată de către asigurat.
În concluzie, întrucât contractul de asigurare în baza căruia a fost emisă polița de asigurare ./02/X1/SP nr._, a fost încheiat prin intermediul pârâtei, astfel cum rezultă din cuprinsul poliței menționate, iar aceasta nu a făcut dovada respectării dispozițiilor art. 7 pct. 7.8 contract, nedepunând prima de asigurare în contul societății reclamante înainte de producerea evenimentului rutier, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2.271,9 lei reprezentând contravaloare despăgubirilor din dosarul de daună nr. BB1012DA031545, în baza art. 13.7 din contractul dintre părți.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 1535 alin. (1) C.p.c., instanța va obliga pârâta și la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 2.271,9 lei de la data introducerii acțiunii, respectiv, 17.09.2015, și până la plata efectivă a debitului principal.
În ceea ce privește susținerea pârâtei, în sensul că dobânda legală nu a curs împotriva sa, întrucât nu a fost pusă în întârziere, instanța reține că, potrivit art. 1523 alin. (2) lit. d), pârâta era de drept în întârziere cu privire la plata despăgubirilor către reclamantă.
În temeiul art. 453 alin. (1) C.p.c., instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S. A. – REASIGURARE ASTRA SA, cu sediul în București, ..3, ., înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI RO330904, în contradictoriu cu pârâta G. R. SERVICES – INSURANCE BROKER SRL, cu sediul în București, .. 8A, ., sector 6, înregistrată la ONRC sub nr.J40/_/2004, CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.271,9 lei, reprezentând despăgubiri, precum și la dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la introducerea prezentei acțiuni și până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. DDC/Tehnored PAS
4 ex/12.01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9710/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6797/2015. Judecătoria... → |
|---|
