Plângere contravenţională. Sentința nr. 6811/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6811/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 6811/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 6811
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul V. D. A., intimata D.G.P.M.B. – B. RUTIERĂ, intervenientul P. N. și asigurătorii G. ASIGURĂRI SA și A. V. INSURANCE GROUP SA.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul, prin avocat, cu delegație la dosar, fila 2, lipsă fiind intimata, intervenientul forțat și asigurătorii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională, aflându-se la al patrulea termen de judecată și faptul că s-au depus prin serviciul registratură, următoarele: la data de 16.07.2015, raportul de expertiză auto și la data de 07.09.2015, de către intervenient, întâmpinare și înscrisuri.
La interpelarea instanței, contestatorul, prin avocat arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiza auto și depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat respectiv 2 facturi și 2 chitanțe.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea plângerii, anularea procesului - verbal și desființarea sancțiunilor contravenționale, respectiv amenda în suma de 585 lei și măsura complementară ce constă în măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 60 de zile, cu cheltuieli de judecată, taxa judiciara de timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat.
Menționează că din raportul de expertiză rezultă că nu contestatorul trecea pe sensul opus de mers, având în vedere că, în mod greșit, organele de poliție au reținut că cioburile care se aflau pe sensul de mers al clientului său proveneau de la autoturismul acestuia. Arată că din datele furnizate de la asigurator rezultă că nu a existat niciun moment vreo avariere la farurile autoturismului care să provoace cioburi, iar acea intersecție este nesemaforizată, există o linie de tren și există o denivelare datorită căreia vehiculele ce se deplasau pe sensul respectiv, intrau pe contrasens situație care conduce la concluzia că este posibil ca impactul dintre cele două autoturisme să se fi produs pe sensul de deplasare al autoturismului intervenientului, așa cum menționează expertul auto în concluziile raportului de expertiză. Arată că, din ultimele concluzii rezultă că accidentul putea fi evitat de conducătorul care a pătruns pe contrasens, în cazul de față P. N., intervenientul din prezenta cauza, deci acesta a forțat și a pătruns în intersecție.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 27.01.2015, sub nr._, contestatorul V. D. - A. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B - B. Rutieră ( Serviciul Accidente Ușoare Sector 6 ) a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal . nr._ întocmit la data de 13.01.2015, restituirea permisului de conducere și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu soluționarea prezentei plângeri (taxa judiciara de timbru, onorariu de avocat).
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, prin procesul - verbal contestat, agentul constatator a dispus sancționarea sa, reținând că a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe sensul opus de mers, la intersecția străzii Răsăritului cu Liniei si a intrat în coliziune cu autovehiculul_ condus de P. N. care circula din sens opus.
A menționat că sancționarea sa a fost dispusă urmare declarațiilor pe care le-a dat împreună cu numitul P. N. la sediul Brigăzii Rutiere - Accidente Ușoare Sector 6, iar agentul care l-a sancționat nu a fost la fața locului în momentul producerii accidentului, astfel încât nu a perceput în mod direct cele întâmplate.
A susținut că acesta a întocmit procesul-verbal urmare declarațiilor date de cei doi conducători auto, luând în considerare doar declarația numitului P. N., fără să facă o cercetare amplă la fata locului, cu toate că s-a deplasat la locul producerii accidentului.
Contestatorul a menționat că la data de 12.01.2015, orele 22 :00 a condus autoturismul marca Honda Civic de culoare gri, cu numărul de înmatriculare_ deplasându-se dinspre . . autovehicul cu nr. de înmatriculare_, marca L. se deplasa dinspre . .> A arătat că, la intersecția străzii Răsăritului cu . linia ferata, autovehiculul marca L. cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul P. N. a intrat pe sensul opus de mers pe care se deplasa, intrând în coliziune cu autovehiculul condus de contestator.
Contestatorul a arătat faptul că celălalt conducător auto a intrat pe sensul opus de mers pe care se deplasa, evitând groapa care se afla pe sensul de mers pe care acesta se deplasa, chiar înainte de linia de cale ferata. Agentul de politie care l-a sancționat nu a vrut să aibă în vedere aceste aspecte, cu toate că s-au deplasat la fața locului și a văzut si dumnealui personal cât de degradat este asfaltul pe sensul de mers dinspre . la intersecția cu calea ferata exista o groapa, pe care toți conducătorii auto o ocolesc, aspect care reiese și din fotografiile anexate prezentei plângeri și din înregistrarea video cu privire la aceasta intersecție.
Totodată, agentul constatator a ținut cont doar de declarația celuilalt conducător auto, fără să facă coroborare între toate probele pe care le-a strâns în vederea sancționării contestatorului.
A învederat că agentul de politie a omis să menționeze în descrierea faptei care era direcția de deplasare a celor doua autovehicule implicate în accident, aspect foarte important pentru stabilirea modalității producerii accidentului si a vinovăției contestatorului.
Astfel, având în vedere aspectele menționate mai sus, contestatorul a susținut că cele consemnate de agentul de politie nu sunt conforme realității și nu poate fi sancționat doar pe baza declarației numitului P. N., declarația acestuia neavând o valoare mai mare din punct de vedere probatoriu decât declarația acestuia si decât aspectele care reies dintr-o simpla cercetare la fața locului.Contestatorul a arătat faptul că la cercetarea la fata locului nu a fost prezent decât acesta, celalalt conducător auto si agentul de politie și era necesară prezența unui martor care să confirme ca cele consemnate în procesul - verbal de cercetare la fața locului sunt conforme cu cele constatate la fața locului.
În acest sens, contestatorul a menționat faptul că numitul P. N. a parcat autovehiculul sau, implicat în accidentul rutier chiar pe groapa, pe care a ocolit-o când s-a produs accidentul, tocmai pentru a încerca sa inducă în eroare agentul de politie cu privire la poziția autovehiculului sau în momentul impactului, iar acest aspect putea fi demonstrat în situația în care la fața locului era prezent si un martor care să poată confirma sau infirma cele consemnate de agentul de politie în procesul-verbal de cercetare la fata locului.
A învederat că, în cauză se aplica principiul de drept in dubio pro reo, existând o îndoială în ceea ce privește vinovăția sa în producerea accidentului.
Petentul a invocat prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și a susținut că fapta reținută de agentul constatator nu a fost descrisa așa cum prevede textul de lege, întrucât acesta nu a precizat în ce condiții a intrat pe celalalt sens de mers, nu a precizat faptul ca pe celalalt sens de mers se afla o groapa în asfalt, iar probabilitatea ca celalalt conducător auto sa fi intrat pe sensul de mers pe care se deplasa este destul de mare, în ideea ocolirii acestei gropi.
A susținut că descrierea faptei reprezintă practic elementul în baza căruia se stabilește vinovăția, iar apoi se individualizează sancțiunea, fiind important ca în cuprinsul procesului - verbal să fie redată cât mai amănunțit fapta ce constituie contravenție, cu indicarea locului săvârșirii, împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații acesteia, urmărilor si pagubelor produse etc.
De asemenea, a precizat că procesul verbal nu cuprinde locul unde a fost încheiat procesul verbal, prin indicarea localității și a altor repere spațiale (., sector etc), care este foarte importantă, mai ales ca agentul de politie care l-a sancționat nu a perceput în mod direct fapta contravenționala presupusa a fi săvârșită de contestator, acesta nefiind de fata, procesul - verbal fiind încheiat la sediul Brigăzii Rutiere - Accidente Ușoare Sector 6 București, dând astfel o valoare absoluta declarației celuilalt conducător auto implicat în producerea accidentului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, si ale O.G. nr. 2/2001; art. 194 din Codul de Procedura Civila
În susținerea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, înregistrarea video, cercetarea la fata locului în temeiul art. 345 din Codul de Procedura Civila.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._/13.01.2015, autorizație de reparații . nr._/13.01.2015, dovada . nr._/13.01.2015, carte de identitate. (f.9-11), fotografii (22 - 28).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 de lei, potrivit dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001, așa cum rezultă din chitanța depusă la fila 12.
Prin compartimentul registratură, la data de 19.02.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, intimata a susținut că procesul - verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară. A arătat că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond si formă impuse de O.G. nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
A arătat că, în fapt, la data de 12.01.2015, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . intersecția cu . pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu auto_ condus de P. N. care circula din sens opus. Prin manevra efectuată, petentul nu a respectat prevederile art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cauzând pagube materiale la cele două vehicule implicate.
A invocat prevederile art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr.195/2002: „vehiculele și animalele atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație ”.
A susținut că, din interpretarea declarațiilor celor doi conducători auto scrise la unitatea de poliție, a schițelor întocmite de către aceștia, precum și a avariilor existente la cele două autovehicule, agentul de poliție rutieră a stabilit, în mod obiectiv, vinovăția în sarcina petentului, iar cele două autovehicule implicate au suferit avarii care corespund dinamicii producerii accidentului, acestea fiind consemnate de agentul constatator pe formularele de declarații.
Totodată, a arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui, până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției, iarsimpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității nu îl exonerează pe acesta de consecințele săvârșirii contravenției, atât timp cât acesta nu produce probe care să-i susțină afirmațiile.
Intimata a menționat că se opune audierii în calitate de martori a persoanelor prevăzute de art. 315 al.(l) C. pr. civ.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., precum și art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
În susținerea întâmpinării, intimata a anexat procesul verbal de contravenție . nr._/13.01.2015, declarațiile conducătorilor auto implicați; autorizațiile de reparații, istoricul privind abaterile petentului.
La data de 11.03.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare.
Prin compartimentul registratură, la data de 07.04.2015, s-au depus la dosar relațiile solicitate de instanță de la Administrația Străzilor, respectiv adresa-răspuns prin care s-a precizat că intersecția dintre .. Liniei nu este inclusă în sistemul de monitorizare video al Centrului de Control al Traficului București (f. 56).
La termenul de judecată din data de 17.04.2015, instanța a încuviințat pentru părți, proba cu înscrisuri și a respins proba testimonială și efectuarea unei cercetări la fața locului, solicitate de contestator. De asemenea la același termen de judecată a fost audiat intervenientul P. N..
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, având ca obiective: stabilirea dinamicii de producere a accidentului, culpa în producerea accidentului și posibilitatea de evitare a producerii accidentului.
Prin compartimentul registratură, la data de 17.05.2015, contestatorul a depus la dosar dovada achitării onorariului provizoiu de expert în sumă de 600 lei, conform chitanței nr._/1 din data de 05.05.2015- fila 63.
Prin compartimentul registratură, la data de 16.07.2015, s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară, efectuat de expert V. Lauric și o cerere de majorare a onorariului (f.75-89).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/13.01.2015 (fila 35), s-a reținut în sarcina contestatorului săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002 rap. la art. 41 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002 constând în faptul că, la data de 12.01.2015, ora 22:00, la intersecția dintre .. Liniei, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe sensul opus de mers intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus de P. N., care circula din sensul opus, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 585 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile.
Analizând plângerea contravențională, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Referitor la susținerile contestatorului privind viciile de formă ale procesului-verbal contestat, de natură a atrage nulitatea absolută, în sensul că se menționează ca loc al întocmirii procesului-verbal „localitatea București” și faptul că lipsește o descriere completă a faptei săvârșite și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța are în vedere dispozițiile art. 16 alin.1 din O.G. 2/2001 care statuează că “procesul verbal va cuprinde în mod obligatoriu data și locul când a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și sancționează contravenția”.
Instanța apreciază că lipsa unora din mențiunile enumerate mai sus nu atrage de plano anularea a procesului verbal, ci trebuie analizată în raport de împrejurările concrete ale faptei în vederea stabilirii producerii unei vătămări în sarcina petentului ce nu poate fi înlăturată decât în acest mod.
Așadar, în ceea ce privește locul încheierii procesului-verbal, instanța reține că niciuna dintre părți nu contestă faptul că acesta a fost întocmit la sediul organului constatator, astfel că mențiunea agentului de poliție cu privire la acest aspect nu este de natură a produce vreo vătămare petentului
De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că sunt prezentate suficiente elemente privind situația de fapt reținută de agentul constatator, pentru ca temeinicia procesului-verbal să poată fi analizată în prezenta cauză. Mai mult, contestatorul a putut formula obiecțiunile sale în cuprinsul plângerii contravenționale, ce vor fi avute în vedere de instanță.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție legal întocmit se bucură de prezumția relativă de temeinicie în măsura în care este încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, aspect ce rezultă din rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
În speță, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost întocmit pe baza declarațiilor date la Poliție de către cei doi conducători auto implicați în accident și a procesului-verbal de deplasare la fața locului (filele 37-38)
Într-un asemenea caz, instanța apreciază că simpla reținere a unei situații de fapt prin procesul-verbal de contravenție, neconstatată personal de către agentul constatator, nu se bucură de prezumția relativă de temeinicie, pentru stabilirea exactă a situației de fapt fiind necesară analizarea elementelor avute în vedere la stabilirea de către agentul constatator a celor înscrise în procesul-verbal.
Astfel, instanța constată că petentul a declarat că, la traversarea căii ferate, autoturismul condus de intervenientul forțat a pătruns pe contrasens și a lovit autoturismul în care se afla, susținând că accidentul s-a produs pe sensul său de mers (fila 37).
Intervenientul forțat a prezentat o situație contrară și a declarat că accidentul s-a produs pe sensul său de mers, iar petentul a fost cel care nu a respectat sensul de circulație (fila 38).
Astfel, instanța constată că agentul de poliție, pe baza acestor două declarații, contradictorii, a stabilit culpa contestatorului în producerea accidentului, fără a avea alte elemente de natură a stabili cu certitudine dinamica accidentului. Instanța apreciază că pe baza celor două declarații nu se putea reține săvârșirea de către contestator a contravenției constând în nerespectarea regulilor privind respectarea sensului de mers.
De altfel, instanța constată că, prin raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 75-84) s-a reținut că datele aflate la dispoziția expertului nu permit stabilirea cu certitudine a locului impactului dintre cele două vehicule, în raport de mediana străzii Răsăritului.
Instanța reține că ambii conducători auto au declarat că nu exista o linie de demarcație a sensurilor de mers, aspect confirmat și prin procesul-verbal întocmit de agentul de poliție.
Prin raportul de expertiză, s-a reținut faptul că reperele avariate la cele două vehicule nu au avut emisie de cioburi, astfel că aspectele constate de agentul de poliție referitoare la existența unor cioburi pe sensul de mers al autoturismului condus de intervenient nu pot fi avute în vedere la stabilirea culpei petentului pentru producerea accidentului.
De asemenea, expertul a reținut faptul că la trecerea de cale ferată de pe . de deplasare al autoturismului condus de intervenientul forțat, exista o denivelare, ce determina pătrunderea pe contrasens a vehiculelor, astfel că acesta a concluzionat că este posibil ca impactul dintre cele două autoturisme să se fi produs pe sensul de deplasare al autoturismului condus de contestator, intervenientul forțat fiind acela care a pătruns pe contrasens.
Față de cele arătate, întrucât situația de fapt reținută de agentul constatator nu este confirmată mai presus de orice îndoială de probele administrate în cauză, instanța constată că există un dubiu cu privire la existența și modul de săvârșire a contravenției menționate în procesul-verbal de contravenție, dubiu care profită contestatorului, o altă interpretare fiind de natură a aduce atingere prezumției de nevinovăție – garanție procesuală instituită de art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, apreciind că nu poate fi reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției, instanța va admite plângerea contravențională, apreciind că procesul verbal este netemeinic și, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, îl va anula.
Față de cererea expertului de majorare a onorariului de expert stabilit în mod provizoriu în sarcina contravenientului, instanța reține prevederile art. 339 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora la cererea experților, instanța va putea mări onorariul de se cuvine acestora. Față de complexitatea cauzei și de munca efectiv depusă de expert pentru efectuarea expertizei, instanța urmează să admită în parte cererea de majorare a onorariului de expert, motiv pentru care va dispune majorarea onorariului de expert de la 600 lei la 1.200 lei și obligarea intimatei la plata sumei de 600 lei cu titlu de diferență de onorariu de expert, culpa procesuală aparținând acesteia.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
În prezenta cauză, instanța reținând culpa procesuală intimatei, urmează a o obliga să achite contestatorului suma de 1820 lei de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 600 lei, reprezentând onorariu provizoriu de expert achitat, conform chitanței nr._/1 din data de 05.05.2015 (fila 63), suma de 20 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanței depuse la fila 12 și suma de 1200 lei, reprezentând onorariu de avocat conform chitanțelor nr. 138/26.01.2015 și 133/06.04.2015 (filele 134-137).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul V. D. - A., CNP_, cu domiciliul în mun. București, ., nr. 22, ., . și cu domiciliul ales în București, ..15, tronson C, parter, biroul nr.1, sector 4, la avocat Brasovianu C. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B - B. Rutieră cu sediul în București, ..9-15, sector 3 și intervenientul forțat P. N., cu domiciliul în București, ., nr. 7-9, .. A, ., sector 6 și asiguratorii G. Asigurări S.A., cu sediul în București, .. 45, sector 1 și A. V. Insurance Group SA, cu domiciliul în București, .. 31-33, sector 2.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 13.01.2015 de D.G.P.M.B. - B. Rutieră.
Dispune majorarea onorariului de expert de la 600 lei la 1.200 lei și pune în sarcina intimatei să achite diferența de onorariu expert în cuantum de 600 lei.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 1820 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2015.
P. GREFIER
Red. S.I.G:/Tehnored./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6797/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 6800/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
