Plângere contravenţională. Sentința nr. 9737/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9737/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 9737/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9737
Ședința publică de la data de 24 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul M. M. A. și pe intimata D. – B. DE POLIȚIE RUTIERĂ – S.S.R.S. S6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 din dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Contestatorul, prin avocat, arată că martorul este în trafic.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La al doilea apel nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul, personal, legitimat cu CI, datele de identificare ale acestuia, fiind consemnate în caietul grefierului de ședință, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 din dosar, lipsind intimata. Se prezintă și martora P. A. – M., datele de identificare ale acesteia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în vedere martorei să părăsească sala de ședință pentru a fi audiat petentul.
Instanța procedează la ascultarea petentului M. M. A., susținerile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Instanța procedează la audierea martorului P. A. M., declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, ca fiind neîntemeiat. Solicită să se dispună exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 390 de lei și anularea măsurii dispuse prin procesul-verbal, iar în subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii reținerii permisului de conducere cu sancțiunea avertismentului. Astfel, cum instanța a observat din relatările martorului și petentului, apreciază că în cauză intervine o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, respectiv starea de urgență, de necesitate, dat fiind faptul că trecerea pe roșu, probabilitatea în care s-a trecut pe roșu, întrucât astfel cum petentul a menționat agentului de poliție rutieră și cum s-a consemnat în procesul-verbal, nu știe dacă a trecut sigur pe roșu. Mai mult decât atât, pe trecere de pietoni nu se afla nimeni, iar motivul pentru care, în cazul în care într-adevăr ar fi trecut pe roșu, pentru care ar fi săvârșit această faptă, este acela al stării de necesitate, al urgenței impuse de motivul de sănătate al martorei prezente în prezenta cauză. De asemenea, solicită să se aibă în vedere și prezumția de nevinovăție care se aplică petentului și faptul că aceasta nu a fost răsturnată de către intimată, astfel cum prevede jurisprudența Curții Europene. Mai mult decât atât, în măsura în care instanța va aprecia că procesul-verbal este temeinic, solicită să se aibă în vedere același caracter de urgență și necesitate al stării de fapt prezentate, pentru care solicită să se dispună înlocuirea sancțiunii cu avertismentul.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.06.2015, contestatorul M. M.-A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._/27.05.2015, întocmit de D. - B. de Poliție Rutieră - SSRS S 6, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin intermediul căreia a solicitat, în principal, anularea procesului - verbal . Nr._/27.05.2015 întocmit de B. de Poliție Rutieră din cadrul Ministerului Afacerilor Interne întrucât este netemeinic, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 390 lei și anularea măsurii dispuse prin procesul-verbal, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, în măsura în care instanța va respinge capătul de cerere principal, înlocuirea sancțiunii reținerii permisului de conducere cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în data de 27.05.2015, se deplasa pe Bulevardul I. M. în căutarea unei farmacii pentru a cumpără insulina necesara de urgență unui prieten.
Întrucât starea de sănătate a prietenului său diagnosticat cu diabet era precară la momentul respectiv, acesta telefonându-i și comunicându-i că are nevoie urgentă de insulină, contestatorul s-a deplasat cu autoturismul personal înspre o farmacie pentru achiziționarea insulinei.
Față de împrejurările reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal, contestatorul a menționat că nu și-a dat seama că a trecut pe culoarea roșie a semaforului, întrucât nu se gândea decât la faptul că trebuie să ajungă de urgență la o farmacie pentru a cumpăra insulina și a o duce prietenului său pentru a-și lua tratamentul și a evita o agravare a stării sale de sănătate.
Așadar, contestatorul a solicitat ca instanța să observe că este incidentă o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei respectiv, starea de necesitate.
În speță, contestatorul a solicitat a se observa că situația invocată se circumscrie unei stări de necesitate în sensul dispozițiilor art. 11 alin.1 din OG nr. 2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei, întrucât fapta a fost săvârșită numai în scopul de a salva sănătatea prietenului său. În acest sens, contestatorul a subliniat faptul că administrarea de insulină este indispensabilă persoanelor diagnosticate cu diabet, în cazul neadministrării necesarului de glucoză bolnavul putând avea un comportament anormal, confuz, ajungându-se chiar până la pierderea cunoștinței.
De asemenea, contestatorul a solicitat a se avea în vedere că la momentul respectiv s-a aflat într-o stare emoțională tulbure, fiind îngrijorat pentru starea de sănătate a prietenului său, situație de fapt pe care instanța nu o poate ignora.
Pentru aceste motive, contestatorul a apreciat că de află sub incidența unei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. 1 din OG nr.2/2001.
Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabilă erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului.
În prezenta cauză, pentru a fi respectată prezumția de nevinovăție a petentului, aceasta ar trebui să fie răsturnată prin probatoriul administrat în cauză de către intimat.
Pentru toate cele prezentate mai sus, pe fondul existenței stării de necesitate, contestatorul a considerat că procesul verbal de constatare a contravenției este netemeinic întrucât lipsește caracterul contravențional al faptei, acest aspect constituind condiția fundamentală a răspunderii contravenționale și fără de care nu se poate concepe aplicarea vreunei sancțiuni.
Având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, conduita corectă a contestatorului, se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului. Prin urmare, în cazul în care, sub aspectul legalității și temeiniciei, instanța va aprecia că procesul-verbal atacat a fost întocmit în mod corect, nimic nu o va împiedica să aprecieze că, raportat la criteriile menționate anterior, amenda contravențională aplicată încalcă principiul proporționalității, reglementat de legiuitor în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmările produse și scopul sancționator al amenzii aplicate, având în vedere că acest scop vizează în primul rând reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi fapte, precum și că aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului respectă principiul amintit anterior și realizează în totalitate scopul regimului sancționator.
Așadar, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
În lumina celor de mai sus și în urma aprecierii probatoriului administrat, contestatorul a solicitat instanței să procedeze la reindividualizarea sancțiunii aplicate în condițiile art. 7 alin. 3 coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, în sensul aplicării sancțiunii contravenționale a avertismentului, dând eficiență principiului proporționalității raportat la gradul redus de pericol social al faptei săvârșite și ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Conchizând, având în vedere considerentele expuse anterior, contestatorul a solicitat admiterea plângerii astfel cum aceasta a fost formulată.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile OG nr.2/2001, OUG nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat și cartea sa de identitate.
Prin compartimentul registratură, la data de 17.07.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de petent, menținând procesul-verbal încheiat.
În fapt, la data de 27.05.2015, orele 10:15, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . direcția . Lujerului, iar când a ajuns la semaforul situat în dreptul . a respectat culoarea roșie a semaforului electric ce funcționa corespunzător.
Potrivit prevederilor art.52 alin.1 din RAOUG nr. 195/2002: „Semnalul de culoare roșie interzice trecerea”.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare. Fapta nu a fost înregistrată pe suport magnetic.
Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
În sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă. În acest sens, trebuie avută în vedere Decizia nr.319A/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/299/2013, prin care aceasta a arătat că, prin constatarea directă și nemijlocită a contravenției operează prezumția de veridicitate, care trebuie să fie răsturnată de către petent, în cazul de față, contravenientul neaducând o probă contrară.
Totodată, în sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare în materie civilă. Spre exemplu, în hotărârea A. contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzație în materie penală, astfel încât a conchis că reclamantul se bucură de prezumția de nevinovăție. însă, unul din criteriile de bază pe care Curtea le-a avut în vedere a fost gravitatea pedepsei, pentru fapta de care era acuzat reclamantul A., fiind prevăzută inclusiv sancțiunea închisorii contravenționale.
Astfel, sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe care petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față aflându-ne în prezența unei contestații civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art.249 Cod procedură civilă, conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Trebuie avută în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței”.
De asemenea, intimata a solicitat a se avea în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat a se observa că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere si nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere motivele de fapt și de drept expuse mai sus, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, precum și ale art. 52 alin.1 din RAOUG nr. 195/2002 rep.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, proces-verbal . nr._/27.05.2015 și istoricul de sancțiuni al petentului.
Instanța a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiată martora P. A. M., iar pentru intimată a încuviințat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 24.11.2015, instanța a procedat la audierea martorilor M. M. A. și P. A. M.,, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 48 și 49).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/27.05.2015 întocmit de către intimata D.G.P.M.B – B.R, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru contravenția prevăzută și sancționată de art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002 raportat la art. 100 al. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 111 al. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin procesul-verbal s-a reținut că la data de 27.05.2015, orele 10:15, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . direcția . Lujerului, iar când a ajuns la semaforul situat în dreptul . a respectat culoarea roșie a semaforului electric ce funcționa corespunzător.
Procesul-verbal a fost semnat de către contestator, arătând că „fiind în maximă urgență ducându-mă să iau insulină unei prietene probabil am trecut pe culoarea roșie”.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce au putut fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta pot da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Având în vedere aceste principii, instanța constată că fapta contestatorului de a nu respecta culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune rezultă din constatările personale ale agenților de poliție inserate în procesul-verbal de contravenție (f. 10 dosar).
Instanța reține că petentul nu contestă faptul că a trecut pe roșu ci doar invocă starea de necesitate în care s-ar fi găsit deoarece prietena sa P. A. M. l-ar fi rugat să-i aducă insulina pe care a uitat-o la o prietenă de a ei, undeva în Militari.
Starea de necesitate este acea stare în care se află o persoană, care comite o faptă prevăzută de legea contravențională, pentru a salva de la un pericol iminent, ce nu putea fi înlăturat în alt mod, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său sau al altuia.
Instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile stării de necesitate, în speță starea de pericol iminent fiind starea de sănătate a prietenei acestuia P. A. M., aceasta uitând insulina la o prietena a sa, martora având glicemia foarte mare deoarece face insulină de 4 ori pe zi, astfel cum reiese din declarația acesteia făcută în fața instanței.
Astfel, instanța nu reține că singurul mod în care putea înlătura situația în care se presupune că s-ar fi aflat martora P. A. M., era ca petentul să treacă pe culoarea roșie a semaforului electric. Martora P. A. M., în cazul în care îi era foarte rău din cauză că și-ar fi uitat insulina, avea posibilitatea de a apela la serviciul de urgență 112, împiedicând astfel săvârșirea contravenției de către petent. Mai mult, instanța reține că chemarea unei ambulanțe, în cazul în care situația acesteia era atât de gravă, ar fi durat cu mult mai puțin decât apelarea la serviciile petentului care ar fi trebuit să se ducă până în cartierul Militari, la o adresă pe care a arătat că nu o cunoaște și apoi să străbată orașul înapoi până la domiciliul martorei, care locuiește pe . 2.
Mai mult, instanța apreciază că este puțin probabil ca martora să se ducă la așa zisa prietena cu întreaga cantitate de insulină aferentă unei săptămâni/luni, având în vedere ca face insulină de 4 ori pe zi.
Instanța constată că în cauză nu a fost înlăturat caracterul contravențional al faptei reținute în sarcina contestatorului prin procesul-verbal contestat.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța reține că fapta petentului constând în pătrunderea în intersecție pe culoarea roșie a semaforului care funcționa în condiții normare întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută și sancționată de art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002 raportat la art. 100 al. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege și măsura complementară obligatorie prevăzută de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, întrucât prin fapta petentului s-a pus în pericol siguranța traficului rutier.
Astfel, mai are în vedere instanța, în aprecierea caracterului proporțional al sancțiuni aplicate, și cazierul contravențional al petentului (f. 35-36) din care rezultă că acesta a mai fost sancționat contravențional. Astfel, se deduce faptul că sancțiunile aplicate acestuia nu și-au atins scopul educativ, astfel încât nu se impune în cauza de față înlocuirea sancțiunilor amenzii cu sancțiuni mai ușoare.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, privind pe contestatorul M. M. – A., CNP_, cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului de Avocat A. N., din București, .. 1-3, etaj 5, camera 501, sector 2, în contradictoriu cu intimata D. – B. DE POLIȚIE RUTIERĂ – S.S.R.S. S6, cu sediul în București, sector 3, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.CIC/Thred.MV/ 4 ex./23.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9733/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9770/2015.... → |
|---|
