Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6504/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6504/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 6504/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6504
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 08.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, conform listei de ședință, părțile nu se prezintă.
Cauza se judecă fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect cerere de valoare redusă; pricina se află la primul termen de judecată, după care;
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța pune în discuție probele propuse de către părți și ia act că prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă, e admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., încuviințează părții proba cu înscrisurile astfel cum a fost formulată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța constată că pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare la dosarul cauzei și nici nu a solicitat probe în apărare.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 24.03.2015, sub numărul_, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000,00 lei, la care se adaugă dobânzi legale care ar trebui să curgă de la data de 19.06.2013. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 820 lei, din care 620 lei reprezentând onorariu avocat și 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că a efectuat lucrări pentru pârâtă conform facturii fiscale cu nr. 289 din data de 18.05.2013 în valoare de 12.444,93 LEI, din care a arătat că pârâta a achitat suma de 2.444,93 lei, ramând un rest de plată în valoare de 10.000,00 lei. În acest sens, reclamanta a învederat faptul că obligațiile de plată se probează cu facturi acceptate. Acceptarea se face expres, în scris ori oral, sau tacit, prin fapte concludente. Astfel, reclamanta a arătat că pârâta a acceptat factura în mod expres, a semnat factura în momentul primirii acesteia, mai mult decât atât, a achitat-o parțial cu suma de 2.444,93 lei, conform extrasului de cont de la Raiffeisen Bank din data de 22.05.2013.
Prin urmare, reclamanta a arătat că, deși și-a îndeplinit obligațiile și a efectuat lucrarea către debitoare, aceasta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de plată a prețului lucrării și nu a achitat factura la scadență. În acest sens, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1516 alin. 1 Noul Cod Civil, în baza cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar conform art. 1488 alin. 1 Cod Civil, debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate. Mai mult, a considerat că deține o creanța certă, lichidă și exigibilă, existenta creanței fiind atestată de factură emisă, înregistrată în evidență contabilă a reclamantei, fiind certă prin acceptarea la plata, debitoarea semnând și achitând parțial factura fiscală, totodată lichida deoarece câtimea este determinată prin factura fiscala emisă, și exigibila ca urmare a împlinirii termenului scadent de 30 de zile de la emiterea facturii. Față de acest aspect, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata debitului restant în suma de 10.000 LEI.
Totodată, a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 1489 Cod Civil, dobânda este cea convenita de părți sau, în lipsa, cea stabilită de lege, iar conform art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plații, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsa, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Pe cale de consecință, pe lângă debitul restant, reclamanta a înțeles să solicite și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în conformitate cu prevederile art. 1489 cod civil raportat la prev. OG nr. 13/2011, începând cu data scadentei plații (30 de zile de la emiterea facturii) și până la data achitării integrale a debitului restant. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 453 alin. 1 Noul Cod Proc. Civilă care prevede faptul că, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea pârtii care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Astfel, reclamanta a solicitat instanței să admită capătul de cerere și să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 820 Lei (620 Lei onorariu, 200 lei taxa judiciara de timbru).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. . 1025 - 1032 NCPC, art. 1516 alin. 1, art. 1488 alin. 1, art. 1489, art. 1530, art. 1531, art. 1535 alin. 1 și 3 NCC, art. 453 alin. 1 NCPC.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: factura nr. 289/18.05.2013 ; fișa din contabilitate cu debitul restant; Extras de cont de la Raiffeisen Bank din 22.05.2013; dovada calității de reprezentant; factura nr. 289/18.05.2013; fișa din contabilitate cu debitul restant, factura nr. 1401/29.01.2015 de plată a onorariului.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 09.04.2015, reclamanta a învederat instanței faptul că înțelege să solicite dobândă legală de la data scadentă a facturii, respectiv 19.06.2013 și până la data achitării integrale a debitului restant.
În susținerea cererii precizatoare, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: contractul de mandat nr.8804M&A/07.10.2013 în baza cărora s-au facturat cheltuielile pentru demersurile efectuate în vederea recuperării debitului, cu mențiunea ca societatea M.&ASOCIAȚII SR1 are calitatea de mandatar, neexistând o împuternicire avocațiala în conformitate cu art.85 alin.3 din c.proc.civ,, fiind o societate comercială în conformitate cu Legea 31/1990, mandatata în vederea recuperării debitului restant; certificat constatator nr._/30.03.2015 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București cu dovada calității de reprezentant a d-iui E. V. pentru reclamantă, furnizare de Informații nr._/30.03.2015 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului în original, cu dovada sediului societății pârâte.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat raporturi juridice care au avut ca obiect efectuarea de lucrări (pardoseală) de către reclamantă, facturate prin factura fiscală nr. 289/18.05.2013, în valoare de 12.444,93 lei, achitată parțial la data de 22.05.2013, rezultând un debit restant în sarcina pârâtei în cuantum de 10.000 lei. Factura a fost acceptată la plată de către debitoare atât prin semnarea acesteia, cât și prin plata parțială mai sus menționată. În aceste condiții, instanța constată, în conformitate cu art.663 Cod procedură civilă, că reclamanta exhibă o creanță certă, lichidă și exigibilă. Legat de ultima cerință, instanța ia act că în cuprinsul facturii nu este prevăzută scadența și în aceste condiții se prezumă că este data emiterii înscrisului – 18.05.2013, potrivit principiului executării concomitente a obligațiilor reciproce și interdependente asumate de părți în cadrul contractelor sinalagmatice, conform art.1495 Cod civil.
Potrivit art. 1026 C.pr.civ.republicat, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În drept, potrivit art.1270 C.civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia și, întrucât acesta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de lucrările executate de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora în totalitate.
Conform art. 1350 C.civ., (în vigoare la data nașterii obligației), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. Instanța reține că factura fiscală este acceptată la plată de către pârâtă. În materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligației de plată a prețului și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor asumate, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a debitoarei și, în consecință, va admite acțiunea și o va obliga la plata sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloarea facturii neachitate, către reclamantă.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata dobânzii legale, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării facturii emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței facturii și care a fost deja analizată de instanță. Astfel, conform calculului penalităților indicat de creditoare și care va fi avut în vedere de instanță cu respectarea principiului disponibilității, pârâta datorează pentru factura neachitată dobândă legală solicitată de reclamantă de la data de 19.06.2013 până la data achitării efective a debitului principal.
Cuantumul dobânzii legale este cel prevăzut de art. 3 din O.G nr. 13/2011, având în vedere dispozițiile din acest act normativ care stipulează în esență faptul că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În temeiul art. 1032 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru. Instanța nu va primi cheltuielile în valoare 620 lei cu titlu de onorariu solicitat pentru mandatul acordat societății M. & Asociații SRL, deoarece, în temeiul art.84 Cod procedură civilă, persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii. Art.151 al.2 Cod procedură civilă precizează că avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii. Cum din înscrisurile atașate la dosar (f.32-35) nu rezultă ca dovedită o astfel de calitate de avocat sau consilier juridic, vor fi cenzurate costurile pretinse de reclamantă sub formă de onorariu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în Mun. București, .. 200, ., ., cu sediul ales la M. & Asociații, în Pitești, .. 8B, ..B, ., înregistrat la ONRC sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, ., ., ., înregistrată la ONRC sub nr, J_, CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloare produse și la plata dobânzii legale calculate de la data de 19.06.2013 până la data achitării efective a debitului principal.
Obligă pârâta la cheltuieli de judecată către reclamantă în cuantum de 200 lei.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VB/ Tehnored.PAS 4 ex/ 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6513/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 6498/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
