Pretenţii. Sentința nr. 6513/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6513/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 6513/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6513
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
P.: N. A.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta S.C. A. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta G. G. S.R.L.
La apel nominal făcut în ședință publică se prezintă se prezintă pârâta, prin apărător, Dimitrei S., care depune delegație la dosar, lipsind reclamanta
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 20.07.2015 a răspunsului la întâmpinare depus de reclamantă.
Instanța constată că răspunsul la întâmpinare depus de reclamantă este de fapt cerere precizatoare.
Pârâta prin apărător menționează că, pârâta colaborează cu societatea reclamantă de mult timp de zile, iar în fiecare zi achiziționează piese de schimb, arată că o parte din facturile menționate răspunsul la întâmpinare au fost plătite.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Pârâta prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 94 pct.1 lit. k coroborat cu art. 107 Cod de procedură civilă, având în vedere sediul pârâtei.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Pârâta prin apărător în privința estimării duratei procesului, lasă la aprecierea instanței.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Pârâta prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, în baza art. 255 noul Cod proc.civ, încuviințează reclamantei și pârâtei proba cu înscrisuri. Respinge proba cu interogatoriul pârâtei solicitată de reclamantă, având în vedere întrebările adresate prin interogatoriu și faptul că prin întâmpinare pârâta și-a exprimat poziția cu privire la această cerere.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâta prin apărător arată că la începutul lunii august 2011, între părți a avut loc o înțelegere verbală, în urma unei vizite un angajat al societății reclamante i-a propus o afacere, respectiv să-i livreze utilaje care să fie plătite cu un bonus de 5 % din achizițiile pe care le face pârâta. Astfel în data de 09.08.2011 i s-au livrat utilajele, iar facturile au fost emise ulterior, pe 18.08.2011, dată la care era în vigoare contractul 3687 VZ din 13.12.2010, contract despre care reclamanta evită să facă referire, și se referă la un contract încheiat ulterior în 14.09.2011, deci nu contractul indicat în acțiune și în răspunsul la întâmpinare este cel care a stat la baza înțelegerii dintre părți. De asemenea arată că ulterior livrării utilajelor, filele 21-45 din dosar, există corespondență, în 2012 a încercat să afle care este datoria societății pârâte față de reclamantă și i s-a comunicat că a mai rămas un rest de 1607,76 lei, după care nu mai există comunicare cu conducerea societății, nu cu reprezentanții de vânzări, recunoaște existența unei datorii de 3164 lei, pe care vrea să o plătească, dar nu cât i se solicită, pentru acele utilaje în valoare de aproximativ de 21.045 lei, nu s-a operat nimic, respectiv bonusul de 0, 5 % din achizițiile făcute de societatea pârâtă, consideră că cererea nu este reală, motiv pentru care solicită respingerea cererii.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 13.05.2015, sub nr._, reclamanta A. I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G. G. S.R.L, să SE dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_.84 lei.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr 2261 VZ/14.09.2011 în baza căruia reclamanta a emis facturi fiscale în cuantum de_.84 lei, facturi neachitate până la data introducerii cererii. În aceste condiții, câtă vreme reclamanta a înțeles să își execute obligația în termen, a apreciat că, corelativ, s-a născut obligația pârâtei de a achita prețul la scadență, astfel cum prevede art 1719 lit b C.civ, preț care însă nu a fost achitat, pârâta datorând prin urmare penalități de întârziere în cuantum de 7223.55 lei, calculate de la data scadentei debitului principal și până la data achitării integrale a acestuia. În acest sens, a invocat dispozițiile art 1350 c.civ, art 1530 c.civ, art. 1017 C. alin (3) și art. 1535 C civ.
Față de cele învederate, reclamanta a solicita instanței să dispună admiterea acțiunii și să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_.84 lei, a penalităților în cuantum de 7223.55 lei precum și a cheltuielilor de judecată .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.. 1270, 1350, 1516, 1518, 1521, 1522, 1527, 1531, cod civil și 192 și următoarele din Codul de Procedura Civilă.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: FB_/15.11.2012, FSM_/15.11.2012, FSM_/16.11.2012, FB_/16.11.2012, FB_/19.11.2012, FB_/20.11.2012, FB_/20.11.2012, FSM_/20.11.2012, FB_/20.11.2012, FB_/21.11.2012, FSM_/21.11.2012, FB_/22.11.2012, FSM_/23.11.2012, FB_/23.11.2012, FB_/23.11.2012, FSM_/24.11.2012, FB_/26.11.2012, FB_/26.11.2012, FB_/26.11.2012, FB_/28.11.2012, FB_/04.12.2012, FB_/04.12.2012, FSM_/04.12.2012, FB_/05.12.2012, FB_/06.12.2012, FB_/07.12.2012, FB_/10.12.2012, FCT_/12.12.2012, FB_/19.12.2012, FB_/19.08.2013, FB_/28.06.2013, FB_/28.06.2013, Fișa client, Situația penalităților, Contract de vânzare-cumpărare nr 2261 VZ/14.09.2011 A. I. SRL.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 03.10.2015, pârâta . a solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să precizeze în concret ce facturi nu au fost achitate de către pârâtă.
În susținerea întâmpinării în fapt, pârâta a arătat că relația comercială cu reclamanta a început în anul 2006, fără să fi existat probleme de decontări între părți, reclamanta achiziționând lunar diferite piese de schimb pentru autoturisme. Valoarea totală a achizițiilor în perioada 2006-2015 a fost de 301.032,96 lei iar din această 43.434,21 a reprezentat valoarea achizițiilor în perioada Ianuarie 2014 - Martia 2015. La începutul lunii august 2011 pârâta a arătat că reprezentantul reclamantei a făcut o vizită la pârâtă și i-a propus livrarea unor instalații pentru înlocuit și echilibrat anvelope urmând ca plata acestora să se realizeze prin acordarea unui discount de 5% aplicat la valoarea tuturor pieselor de schimb achiziționate de reclamantă. Cu toate că nu era în planul de achiziții o astfel de instalație, pârâta a arătat că a acceptat propunerea având în vedere modul de finanțare propus de aceasta, întrucât lunar achiziționa un volum mare de piese de schimb.
La data de 09.08.2011 cu avizul de însoțire a mărfii nr.SHAR_ și procesul verbal de punere în funcțiune, pârâta a învederat instanței că s-a făcut livrarea utilajelor (de la un furnizor al reclamantei) cu mențiunea că urmează să i se trimită facturile și modul de finanțare a acestora. Ulterior, la data de 18 August 2011 și 25 August 2011 a primit facturile aferente acestei livrări facturi ce se a arătat că se regăsesc și în fișa de client primită prin e-mail de la reclamantă la momentul respectiv fiind în vigoare fiind contractul nr.3687 VZ 03.12.2010. În luna următoare, respectiv la 14 Septembrie 2011, pârâta a semnat cu reclamanta un nou contract comercial, nr. 2261 - VZ întrucât pârâta a dorit să achiziționeze în continuare de la reclamantă piese de schimb necesare vieții cotidiene având în vedere și faptul că urma să se acorde discount-ul de 5% din valoarea achizițiilor, care să compenseze suma datorată pentru echivalentul valoric al utilajelor. În acest sens, pârâta a arătat că, în decursul timpului s-a purtat corespondență electronică cu reclamanta din care a apreciat că rezultă situația reală a colaborării dintre cele două părți.
În continuare, în septembrie 2012, pârâta a arătat că reclamanta i-a trimis un e-mai în care se făcea recapitularea debitului de la acea dată din care rezultă că “valoarea totală a utilajelor este de_,38 lei cu Tva inclus din care se scade 3977,82 lei ce reprezintă contravaloarea a 5% din rulajul total.... Și se propune o împărțire a sumei în 10 rate lunare. Înseamnă că trebuie să achitați suma de 1706,76 RON cu tva. La fiecare fine de luna veți mai primi extra 5% din rulajul realizat, începând cu luna acesta suma pe care o puteți scade din rață lunară sau să compensăm facturi de piese.” Însă pârâta a arătat că reclamanta nu s-a mai ținut de cuvânt, neaplicând discount-ul de 5% convenit, fără să o încunoștințeze de acest aspect, cu toate că pârâta a achiziționat lunar de la reclamanta piese de schimb conform contractului încheiat.
Totodată, pârâta a arătat că la data de 01 Martie 2014 i s-a comunicat existența unei datorii față de reclamantă, fără însă a putea lua legătură cu un reprezentant al acesteia până în data de 25 Aprilie 2014 când, după circa doi ani, s-a propus o eșalonare a facturilor de utilaje, care ar fi trebuit să se achite prin aplicarea discount-ului de 5%. Din această corespondență, pârâta a învederat că rezultă că reclamanta nu a respectat timp de doi ani prevederea din art.8 din contractul semnat. Ulterior dându-și seama că termenul de prescripție extinctivă a sumei datorate pentru utilaje se apropie, au propus o nouă eșalonare a facturilor de utilaje, fiind pusă într-o situație jenantă în contextul în care a dorit să achite datorii în termenii prevăzuți în contract. A mai apreciat că suma solicitată și penalitățile sunt aproximativ egale cu cele reprezentând contravaloarea utilajelor achiziționate în anul 2011, sume care au fost reportate până la data formulării întâmpinării, prin stornarea periodică a facturilor pentru utilaje și emiterea altora noi, fapt ce a arătat că rezultă din fișa de client primită prin e-mail de la reclamantă.
Pârâta a învederat instanței faptul că toate facturile emise de reclamantă au fost achitate, așa cum rezultă din situațiile financiare, dar a arătat că pe perioada Noiembrie 2012 - Iunie 2013 reclamanta a arătat că valoarea facturilor este de 23.457,94 lei, iar în perioada Ianuarie 2014 - Martia 2015 este de 43.434,21, sumă pe care reclamanta o considera achitată, de unde rezultă, în opinia pârâtei, că reclamanta nu a respectat prevederile Art. 8 din contract. Totodată a învederat că, din situația existentă în contabilitatea sa datoria față de reclamanta se ridică la suma de 23.441,61 din care a considerat că doar 3164,78 lei constituie datorie către reclamantă (reprezentând facturi 2014-2015) iar suma de 20.276,83 reprezentând contravaloarea facturilor de achiziție a utilajelor facturi 2011), trebuia să fie închisă de către Reclamanta prin acordarea discount-ului de 5% aplicat la valoarea achizițiilor de piese auto pe perioada August 2011- Martie 2015 neacordat până la data formulării întâmpinării.
Față de cele învederate, pârâta a solicitat instanței să respingă cererea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: situația achizițiilor făcute de pârâtă de la reclamantă, aviz de însoțire a mărfii SHAR_, proces – verbal de instalare, punere în funcțiune și instruire personal, factura FSM_/16.08.2011, factura FSM_/16.08.2011, factura FSM_/25, .08.2011, contract de vânzare cumpărare comercială nr. 3687VZ/03.12.2010, contract de vânzare cumpărare comercială nr. 226VZ/14.09.2011, corespondență electronică, extras de cont, soldul pârâtei.
La data de 16.07.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare comercială nr.2261 VZ/14.09.2011, prin care reclamanta s-a obligat să vândă, iar pârâta să cumpere, piese de schimb auto, accesorii auto, lubrifianți, anvelope, etc., conform art.1 din contract.
Prin clauza de la art.9 s-a prevăzut că termenul de plată (scadența) este calculat de la data emiterii facturii și este înscris pe fiecare factură, factură care, potrivit art.10, se emite la data livrării mărfii de către vânzător.
La art.11 din contract se prevede că în caz de neplată la termenele prevăzute în contract, a prețului mărfii cumpărate, se aplică o penalitate de 0,05% pe zi de întârziere calculată la suma datorată de cumpărător.
Reclamanta, în executarea contractului menționat, a livrat pârâtei mărfuri, pentru care a emis facturile fiscale: FB_/15.11.2012, FSM_/15.11.2012, FSM_/16.11.2012, FB_/16.11.2012, FB_/19.11.2012, FB_/20.11.2012, FB_/20.11.2012, FSM_/20.11.2012, FB_/20.11.2012, FB_/21.11.2012, FSM_/21.11.2012, FB_/22.11.2012, FSM_/23.11.2012, FB_/23.11.2012, FB_/23.11.2012, FSM_/24.11.2012, FB_/26.11.2012, FB_/26.11.2012, FB_/26.11.2012, FB_/28.11.2012, FB_/04.12.2012, FB_/04.12.2012, FSM_/04.12.2012, FB_/05.12.2012, FB_/06.12.2012, FB_/07.12.2012, FB_/10.12.2012, FCT_/12.12.2012, FB_/19.12.2012, FB_/19.08.2013, FB_/28.06.2013, FB_/28.06.2013. Facturile au fost acceptate expres de pârâtă, prin ștampilare. Din aceste facturi pârâta a făcut plăți parțiale, conform mențiunilor reclamantei din tabelul de la fila 7 dosar, rămânând neplătită suma totală de 23.457,84 lei.
Instanța nu a reținut apărarea pârâtei privitoare la o altă convenție, anterioară contractului de față, privitoare la achiziționarea unor utilaje, aceasta neavând legătură cu raportul juridic dedus judecății, care se referă la mărfurile achiziționate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare comercială nr.2261 VZ/14.09.2011. Instanța reține că pârâta nu a formulat în cauză o cerere reconvențională, privind pretențiile sale legate de derularea celuilalt contract, privind utilajele, astfel că instanța nu va analiza în acest litigiu susținerile pârâtei.
Nici susținerea pârâtei privind nerespectarea obligației asumate de reclamantă de a-i acorda un discount de 5% din valoarea pieselor achiziționate, nu a fost reținută de instanță.
Instanța reține că prin contractul de vânzare-cumpărare în discuție, nr.2261 VZ/14.09.2011, reclamanta nu și-a asumat o obligație de a acorda un discount de 5% din valoarea mărfurilor. Art.6 prevede „Discount-urile se acordă conform politicii de acordare a discount-urilor a societății vânzătoare. Pentru fidelitatea cumpărătorului și în cazul unor achiziții de marfă în cantitate sau valoare importantă, vânzătorul poate acorda cumpărătorului discount-uri suplimentare. Vânzătorul poate să refuze acordarea discount-urilor în cazul în care cumpărătorul figurează în contabilitatea vânzătorului cu restanță la plată”.
Corespondența din mail-ul depus de pârâtă la dosar din 12.09.2012 (f.125) este singura privitoare la discount-ul de 5%. Mail-ul invocat face vorbire de un discount deja acordat pârâtei – care, prin urmare, nu are relevanță în speță -, iar pentru viitor de un discount de 5% din rulaj, însă începând chiar din noiembrie 2012 pârâta înregistrează restanțe la plată. Ca atare, mențiunea din mail își poate produce efectele doar în condițiile art.6 ultima teză din contract, care prevede „Vânzătorul poate să refuze acordarea discount-urilor în cazul în care cumpărătorul figurează în contabilitatea vânzătorului cu restanță la plată”. Aceasta întrucât discount-ul este o posibilitate lăsată la latitudinea societății vânzătoare - care să dispună asupra acestui lucru în funcție de propriul plan de afaceri, de necesitățile sale de moment, de aprecierea asupra relației cu partenerul de afaceri, etc. -, întrucât, în esență, discount-ul este o reducere a prețului și, implicit, o diminuare a venitului reclamantei. Prin urmare, în speță instanța apreciază că reclamanta nu poate fi obligată a aplica reducerea invocată de pârâtă.
În consecință, întrucât pârâta nu a făcut plata sumei datorate, la scadențele menționate în facturi, în temeiul art.1270 N.c.civ. ea datorează atât debitul principal, de 23.441,61 lei contravaloare produse, cât și 8.505,90 lei penalități de întârziere curse până la data de 15.07.2015 (conform calculului de la filele 8-9 dosar), precum și penalitățile de întârziere de 0,05% pe zi curse la debitul de 23.441,61 lei curse în continuare, din 16.07.2015 până la data plății, motiv pentru care instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâta la plata acestor sume.
Întrucât acțiunea de față urmează să fie admisă, iar pârâta se află în culpă procesuală, instanța o va obliga la plata către reclamantă a sumei de 1.744,07 lei cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru aferentă cererii de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea precizată, formulată de reclamanta ., cu sediul social în Satu M., ..78, înregistrat la J_ CUI_ împotriva pârâtei ., cu sediul ., București, C.U.I.:_, înregistrată la ONRC sub nr. J_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 23.441,61 lei contravaloare produse, suma de 8.505,90 lei penalități de întârziere curse până la data de 15.07.2015, precum și penalitățile de întârziere de 0,05% pe zi curse la debitul de 23.441,61 lei curse în continuare, din 16.07.2015 până la data plății.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1744,07 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red NA/ Tehnored. PAS/ 4 ex
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6519/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6504/2015. Judecătoria... → |
|---|
