Pretenţii. Sentința nr. 6498/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6498/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 6498/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6498
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul V. S. și pe pârâtul V. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul V. S., personal și pârâtul V. C., personal.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect pretenții; pricina se află la primul termen de judecată, după care;
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța procedează la legitimarea reclamantului care prezintă CI . nr_, cu CNP_ și a pârâtului care prezintă CI . nr._, cu CNP_.
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ. precum și în vederea respectării termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, pune în discuție estimarea duratei procesului.
Părțile, luând pe rând cuvântul, estimează că litigiul se poate soluționa la acest termen de judecată.
Instanța estimează o durată de 1 lună pentru soluționarea procesului, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, probatoriul propus, încărcătura ședințelor de judecată și poziția părților.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor propuse de către părți.
Reclamantul precizează că renunță la administrarea probei cu interogatoriul, întrucât partea adversă nu a formulat întâmpinare. În plus, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța ia act că reclamantul renunță la proba cu interogatoriul având în vedere că pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Instanța ia act că, într-adevăr, pârâtul nu a formulat întâmpinare la dosarul cauzei, că nu a solicitat probe în apărare și, pe cale de consecință, este decăzut din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, conform dispozițiilor art. 208 C.pr.civ.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către reclamant, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., instanța încuviințează părții proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, deoarece a oferit echivalentul a 1000 euro pârâtului, care a fost pus în întârziere prin scrisoare recomandată, însă tot nu a înțeles să achite datoria. Totodată, în temeiul art. 2158 C.civ. solicită dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul arată că avea o datorie de aproximativ 1000 euro către fratele său, reclamantul din această cauză, care a fost achitată anul trecut. De asemenea, acesta precizează că este de acord să îi mai dea încă o dată banii, însă nu așa cum i-a dat anul trecut, ci prin bancă ca să poată dovedi plata.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile iar, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 30.03.2015, sub numărul_, reclamantul V. S., în contradictoriu cu pârâtul V. C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a echivalentului în lei a 1.000 Euro, la data plății și daune moratorii de la data introducerii cererii până la data efectivă a plății, pe care reclamantul i-a împrumutat-o pârâtului la 15 noiembrie 2006. În acest sens, reclamantul a învederat instanței faptul că suma datorată în lei la cursul BNR din 30.03.2015 este de 4.420 lei.
În motivarea cererii în fapt, reclamantul a învederat instanței faptul că, în baza relațiilor de rudenie dintre părți, respectiv faptul că pârâtul este fratele reclamantului, acesta din urmă l-a împrumutat cu în data de 15.11.2006 cu suma de 35.300.000 Rol, reprezentând echivalentul în lei a 1.000 Euro, pârâtul angajându-se printr-un înscris denumit „Declarație” că va restitui echivalentul în lei, tot a 1.000 Euro, până la data de 01 ianuarie 2013. Cu toate că termenul de restituire a expirat demult, reclamantul a arătat că pârâtul a refuzat în mod nejustificat restituirea împrumutului, fapt ce l-a determinat să apeleze la ajutorul forței publice prin introducerea acțiunii în instanță, pentru constrângerea pârâtului să-și achite datoria.
Totodată, reclamantul a învederat instanței faptul că a încercat în repetate rânduri soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă pârâtul a refuzat să adopte această cale. Totodată, a arătat că anterior introducerii acțiunii, l-a notificat pe pârât printr-o scrisoare recomandată cu valoare declarată a conținutului, primită de acesta din urmă la data de 21.03.2015 prin care îi solicita să stingă debitul, acordându-i și un termen rezonabil de 5 zile de la primirea notificării. Chiar și după expirarea acestui termen, pârâtul tot nu a înțeles să achite și datoria.
Față de cele învederate, reclamantul a solicitat instanței să dispună admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, 1584, 1586 din vechiul Cod civil.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu interogatoriul pârâtului și cu înscrisuri, respectiv: Contractul de împrumut încheiat la data de 15 noiembrie 2013, Notificarea primită de pârâta la data de 21.03.2015, Nota de inventar cu specificarea conținutului scrisorii cu valoare declarată.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 08.04.2015, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 15.11.2006, aflat la fila 4 din dosar, pârâtul s-a obligat ca suma de 1.000 euro, reprezentând împrumut acordat de reclamant la data de 15.11.2006 sa o achite până la data de 01.01.2013.
Astfel, instanța apreciază ca acest înscris, întrucât dă naștere la obligații numai pentru pârât, urmează fi calificat ca reprezentând înscris constatator, în sens de instrumentum probationis al unui contract unilateral in sens de negotium.
În plus, acesta întrunește și condițiile prevăzute de art. 1176 si art. 1180 cod civil în vigoare la data nașterii raporturilor juridice, care dispun ca „actul sub semnătură privata prin care o parte se obliga către alta a-i plăti o suma de bani sau o câtime oarecare, trebuie sa fie scris in întregul lui de acela care l-a subscris...”. Rezulta, așadar, fata de acest text de lege ca înscrisul arătat provine de la partea căreia ii este opus si conține mărturisiri care fac verosimile faptele pretinse de reclamant, pârâtul obligându-se sa restituie integral suma de bani reprezentând împrumut acordat de reclamant la data scadentă, respectiv la 01.01.2013.
Totodată, instanța retine si împrejurarea ca pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului la primul termen de judecată, poziția procesuală a acestuia fiind consemnată în practicaua hotărârii.
Instanța mai reține și că, din punct de vedere al termenului de prescripție, dreptul la acțiune al reclamantului pentru predarea sumei de bani a început să curgă la data scadentei împrumutului acordat, respectiv 01.01.2013, căci contra non valentim agere non currit prescriptio, astfel că prezenta cerere a fost formulată înlăuntrul termenului prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Față de considerentele mai sus arătate si având in vedere întregul material probator administrat in cauză, instanța apreciază ca sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 1584 Cod civil, care stabilesc ca principala obligație a împrumutatului este de a restitui la scadenta lucruri de același gen, in aceeași cantitate si de aceeași calitate, ca o consecință firească a predării bunurilor cu titlu de împrumut.
Pe cale de consecință, in temeiul dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, reclamantul a reușit sa facă dovada pozitiva, verosimilă si demnă de crezare a faptului alegat, in sensul existentei unei obligații de plata a paratului in suma de 1000 euro si văzând si dispozițiile art. 969 alin. 1 Cod civil, potrivit cu care actul juridic civil se impune autorului sau întocmai ca si legea, precum si necesitatea asigurării stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile, dar si imperativul moral al respectării cuvântului dat, instanța va admite cererea si va dispune obligarea paratului la plata sumei arătate, în echivalent lei la cursul oficial al BNR din ziua plății.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata dobânzii legale, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Potrivit art. 1088 C.civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar acestea se acordă fără ca reclamantul să fie ținut a justifica vreo pagubă, din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care dobânda curge de drept. Cuantumul dobânzii legale este cel prevăzut de art. 3 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, până la data de 01.09.2011, data abrogării O.G. nr. 9/2000, iar ulterior va fi cel prevăzut de art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, având în vedere dispozițiile din aceste acte normative care stipulează în esență faptul că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În plus, potrivit art. 1087 vechiul Cod civil, „Când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică”. Conform art. 1084 v. C.civ, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit afară de excepțiile prevăzute de lege.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă în mod clar faptul că un creditor, suferind o neexecutare din partea debitorului a obligației acesteia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări, cu excepția situației în care debitorul justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării creanței pretinse de reclamant, acesta din urmă este îndreptățit și la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii - 30.03.2015 și până la data plății efective.
Fiind in culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedura civila, pârâtul urmează a fi obligat si la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamant cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, in cuantum de 313,42 lei constând in taxa judiciară de timbru, conform chitanței aflate la dosar (f.13). Instanța precizează că sunt incidente dispozițiile legale mai sus menționate, deoarece, deși pârâtul a recunoscut la primul termen de judecată pretențiile reclamantului, acesta a fost pus în întârziere prealabil pornirii procesului, în condițiile art. 454 Cod procedura civila coroborat cu art.1522 Cod civil, prin notificarea comunicată la data de 21.03.2015 (f.5,6).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul V. S., cu domiciliul în București, ., nr. 9, ., ., sector 3, CNP_ în contradictoriu cu pârâtul V. C., cu domiciliul în București, Calea Apeductului, nr. 7, ., ., sector 6, CNP_.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 euro, în echivalent lei la cursul oficial al BNR din ziua plății, cu titlu de împrumut nerestituit, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată începând cu data introducerii acțiunii - 30.03.2015 și până la data plății efective.
Obligă pârâtul la plata sumei de 313,42 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VB/ Tehnored.PAS
4 ex/ 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6504/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6480/2015.... → |
|---|
