Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1042/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1042/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1042/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1042
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 09.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamantul K. H. în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedura civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și dispozițiile art. 1027 alin. 1 Cod procedură civilă și ale art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedura civilă, estimează durata procesului la o lună.
În temeiul art. 258 Cod de Procedură Civilă încuviințează pentru reclamant și pentru pârâtă proba cu înscrisuri.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 29.09.2014, sub nr._, reclamantul K. H. a chemat în judecată pe pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, reclamantul a chemat în judecată M. București prin Primarul General prin cererea înregistrată sub nr._/3/2012 la Tribunalul București, solicitând obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții conținând propunerea motivată de retrocedare în echivalent a imobilului situat în București, Calea Rahovei nr. 339, sector 5, compus din teren și construcție demolată precum și obligarea pârâtului la transmiterea dispoziției conținând propunerea motivată de retrocedare în echivalent împreună cu hotărârea judecătorească pronunțată în cauză și toată documentația aferentă către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr. 788/29.05.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă este admisă acțiunea și obligat M. București prin Primar General să emită o dispoziție motivată cu propunere de acordare de măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilul situat în București, Calea Rahovei nr. 339, sector 5 compus din teren în suprafață de 350 mp și construcția demolată în suprafață de 440,80 mp, pentru care s-au încasat despăgubiri în suma de 40.000 lei vechi. De asemenea, pârâtul este obligat să înainteze de îndată dosarul aferent notificării, însoțit de hotărârea pronunțată către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de expert în cuantum de 1.200 lei, cheltuieli ce au fost acordate de Tribunalul București.
Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr._/3/2012, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 6.600 lei, conform facturii nr. 074/05.04.2013 și chitanței . nr.0074/05.04.2013 în cuantum de 2.000 lei, facturii nr. 075/20.04,2013 și,chitanței . nr, 0075/20.04.2013 în cuantum de 2,300 lei și facturii nr. 080/11.06.2013 și chitanței . nr. 0080/11.06.2013 în cuantum de 2,300 lei.
Reclamantul a menționat că apărătorul său, avocat. A. Chiacu avea numele înainte de căsătorie A. F., iar ulterior acesteia a dobândit numele de Chiacu.
Facturile și chitanțele indicate au fost emise de avocat înainte ca aceasta să se căsătorească, motiv pentru care figurează numele avocatului înainte de căsătorie, respectiv F..
Având în vedere că pârâtul M. București prin Primar General a pierdut procesul care a făcut obiectul dosarului nr._/3/2012, în fond, în baza art. 453 N.C.P.C, reclamantul a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant la fondul cauzei reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 6.600 lei.
Reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în dovedirea cererii, la dosar: factura nr. 074/05.04.2013 și chitanța . nr.0074/05.04.2013 în cuantum de 2.000 lei; factura nr. 075/20.04.2013 și chitanța . nr. 0075/20.04.2013 în cuantum de 2.300 lei; factura nr. 080/11.06.2013 și chitanța . nr. 0080/11.06,2013 în cuantum de 2.300 lei; împuternicire avocațială; copie legitimație avocat A. F. nr._; certificat de căsătorie avocat A. Chiacu (fostă F.); carte de identitate K. H.; sentința civilă nr. 788/29.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a lll-a civilă.
La data de 17.10.2014, reclamantul a depus, prin serviciul registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei.
La data de 05.11.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată din fond, în cuantum de 6.600 lei, reprezentând onorariu de avocat, ocazionate cu soluționarea dosarului nr._/3/2012, soluționat prin s.c. nr.788/29.05.2014 de TB Secția a III a civilă, prin care pârâtul M. București a fost obligat la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, cu recurs.
Temeiul de drept art. 453 Cod. proc.civ. Reclamantul a depus facturile și chitanțele cu nr. 74/05.04.2013 în valoare de 2.000 lei, nr. 75/20.04.2013, în valoare totală de 2000 lei, cu chitanța având același număr în valoare de 2.300 lei (cu 300 lei mai mult decât în factură) și nr. 80/11.06.2013.
Pârâtul a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, pentru următoarele considerente: partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Pârâtul a solicitat atașarea dosarului de la TB Secția a III-a, precum și depunerea contractului de asistență juridică.
Conform art. 452 NCPC, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterii asupra fondului cauzei.
Pentru ca cererea de chemare în judecată privind o creanță certă, lichidă și exigibilă să poată fi dovedită, este necesar ca reclamantul să arate expres și clar atât sumele pretinse de la pârât, dar și izvorul acestor pretenții, precum și să depună fiecare dovadă a acestora care trebuie să corespundă întocmai petitului cererii. Pârâtul a învederat instanței că suma de 6600 de lei nu este dovedită de reclamant, întrucât la închiderea dezbaterilor prin hotărârea pronunțată în fond, reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată, iar pârâtul M. București a fost obligat la plata sumei de 1200 lei.
Pârâtul consideră că nu este obligat să se conformeze dispozițiilor s.c. nr. 788/29.05.2014, atâta timp cât aceasta nu a rămas irevocabilă, M. București declarând recurs în termenul legal. Numai după soluționarea recursului se va putea cunoaște partea care va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, în situația admiterii acțiunii, pârâtul a solicitat micșorarea onorariului de avocat, conform art. 451 C.Proc.civ., în măsura în care este dovedit și justificat.
Conform art. 124 din statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică investit cu formula executorie, în condițiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului. Procedura de executare este cea prevăzută de dispozițiile Codului de procedura civilă.
Prin aplicarea dispozițiilor art.451 Cod procedură civilă nu se încalcă prevederile art. 31 din Legea nr. 51/1995. În realitate, dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat menționate consacră principiul obligativității respectării contractului de asistență judiciară și sunt aplicabile exclusiv părților contractante. Dispozițiile art. 451 Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nud modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Proporționalitatea onorariului avocațial eu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de fond, aceasta justificând reducerea onorariului avocațial, astfel încât acesta să reflecte valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul prezentului litigiu - sau chiar al mai multora, cum este cazul de față.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea ca ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiu, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului ca calitatea considerată, ca garanție a succesului sau.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate. Față de aceste principii, pârâtul a solicitat reducerea în mod proporțional a câtimii cheltuielilor de judecată datorate de către pârât.
Pârâtul a mai arătat că, în cazul onorariului de avocat nepotrivit de mare, sancțiunea este reglementată de art. 451 C. proc. civ. și constă în dreptul suveran al instanței de judecată de a micșora onorariul, dacă este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Pe de altă parte, cheltuielile de judecată, pârâtul le consideră disproporționale și exagerat de mari, chiar având în considerare și art.133 din Statutul profesiei de avocat, care prevede că se stabilesc în limitele legii și ale statutului profesiei.
Pârâtul a solicitat instanței să aibă în vedere stabilirea onorariului de avocat conform art. 127 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, iar în subsidiar, dacă instanța va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, solicită aplicarea art. 445 C.p.c.
Pârâtul a invocat jurisprudența C.E.D.O., care prevede că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 205 și art. 451 N.C.proc.civ.
Pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
S-a solicitat judecarea în lipsă de către pârât, potrivit art. 223 alin. 2 Cod proc. civ.
La data de 19.12.2014, reclamantul a depus la dosar, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat cenzurarea tuturor aspectelor conținute în documentul intitulat întâmpinare, ca neîntemeiate, neconforme cu realitatea și fără nicio bază legală.
Reclamantul consideră creanța ce formează obiectul prezentului dosar e certă, lichidă și exigibilă, cu atât mai mult cu cât hotărârea instanței de fond a rămas definitivă și irevocabilă.
Acest onorariu de avocat, în cuantum de 6.500 lei este unul rezonabil, având în vedere volumul de muncă depusă (formulare cereri, administrare probe, concluzii scrise și orale, demersuri efectuate la diferite instituții în vederea obținerii actelor necesare dovedirii dreptului subsemnatului, reprezentare la toate termenele de judecată în faza de fond - 7-, consultații și asistența juridică, asistență în fața Biroului Individual Notarial M. L. în vederea obținerii unei declarații pe propria răspundere solicitată de instanța de fond, etc.) și reprezintă o creanță certa, lichidă și exigibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2012, la data de 02.11.2012, astfel cum a fost precizată la data de 11.04.2013 reclamantul K. H. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia să emită o dispoziție conținând propunerea motivată de retrocedare a echivalent a imobilului situat în București, Calea Rahovei nr. 339, sector 5, compus din teren în suprafață de 280 mp. și construcție compusă din subsol, parter și etaj în temeiul disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 iar în situația admiterii cererii să dispună obligarea pârâtului să transmită dispoziția pe care o va emite împreună cu hotărârea judecătorească pronunțată în cauză către Comisia Centrală De Stabilire A Despăgubirilor.
Prin Sentința civilă nr. 788/29.05.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis acțiunea precizată, a obligat pârâtul să emită o dispoziție motivată cu propunere de acordare de măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilul situat in București, Calea Rahovei nr. 339, sector 5, compus din teren în suprafață de 350 mp si construcția demolată in suprafață de 440,80 mp pentru care s-au încasat despăgubiri in sumă de 40.000 lei vechi, a obligat pârâtul să înainteze de îndată dosarul aferent notificării însoțit de hotărârea pronunțată în cauză către Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor, precum și la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de expert (sentință – fil. 7-8).
Sentința a rămas definitivă, prin respingerea recursului formulat de către pârâtul M. București prin Primarul General.
Reclamantul a fost reprezentat, în dosarul nr._/3/2012 de doamna avocat F. A.-I. (în prezent Chiacu A.-I. – copie legitimație avocat – fil. 16-17, copie certificat căsătorie – fila 18).
Reclamantul a achitat doamnei avocat suma totală de 6.600 lei cu titlu de onorariu avocațial pentru serviciile de asistență juridică prestate potrivit contractului de asistență juridică nr._/05.04.2013 cu privire la dosarul nr._/3/2012, după cum rezultă din facturile și chitanțele aflate la dosar la fil. 9- 14.
În drept,potrivit art. 274 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată părții care a câștigat.
Dispozițiile legale care reglementează posibilitatea solicitării cheltuielilor de judecată efectuate cu soluționarea unui anumit litigiu nu prevăd obligativitatea formulării unei cereri în acest sens doar în cadrul judecării procesului respectiv.
Pe cale de consecință, analizând dispozițiile legale în materia cheltuielilor de judecată prin prisma principiului de drept potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul acesteia nu trebuie să distingă, instanța apreciază că, în lipsa unei limitări legale exprese în acest sens, cererea cu privire la cheltuielile de judecată poate fi formulată și separat. În acest sens, instanța urmează să respingă argumentul pârâtului, în sensul că, din cauza faptului că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată în cadrul dosarului de recurs, acestea nu mai pot fi solicitate pe cale separată, ca neîntemeiat.
Astfel, nu există niciun impediment legal pentru care, în cadrul termenului de prescripție extinctivă, partea care a câștigat un proces să nu poată solicita pe calea unei cereri de chemare în judecată separate, întemeiate pe dispozițiile art. 998-999 Codul Civil de la 1864 privind răspunderea civilă delictuală, obligarea părții care a pierdut procesul la plata acestora, cerere supusă regulilor de competență de drept comun.
Instanța reține că temeiul acordării cheltuielilor de judecată, indiferent dacă acestea sunt solicitate în cadrul unui litigiu pendinte sau pe cale separată, este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, cheltuielile de judecată la care este îndreptățită partea care a câștigat procesul având natura unei despăgubiri acordate acestei părți pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Având în vedere modul în care litigiul derulat între părți a fost soluționat, astfel cum a fost detaliat anterior (admiterea acțiunii și respingerea recursului formulat de către pârât), instanța reține culpa procesuală a pârâtului M. București în litigiul menționat, apreciindu-se, pe cale de consecință, că reclamantul este îndreptățit a solicita obligarea pârâtului la plata cheltuielilor efectuate cu litigiul anterior menționat.
Referitor la cuantumul despăgubirii ce poate fi acordată părții care a câștigat procesul, cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cu toate acestea, instanța reține că, în raport de complexitatea cauzei (litigiu în temeiul Legii nr. 10/2001) și munca îndeplinită de către avocat, suma de 6.600 lei (pentru cele două cicluri procesuale), se încadrează într-o limită rezonabilă, astfel încât nu se impune micșorarea acesteia.
În ceea ce privește apărarea pârâtului conform căreia partea care câștigă procesul nu va putea obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, instanța reține că reclamantul a făcut dovada existenței raportului contractual dintre el și avocatul care l-a reprezentat prin atașarea la dosarul cauzei a facturilor fiscale și a chitanțelor prin care au fost achitate serviciile acestuia din urmă, nefiind necesară prezentarea contractului de asistență juridică.
Prin urmare, în temeiul art. 274 C.pr.civ. și art. 998-999 cod civil de la 1864, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 6.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._/3/2012 al Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul K. H., cu domiciliul ales la cabinet de avocat A. B. N., București, . nr. 5, sector 1, CNP_ în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, .. 291-293, sector 6, CUI_.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 6.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de dosarul nr._/3/2012 al Tribunalului București, constând în onorariu avocat.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. D.D.C./Thred. A.M.
4 ex/18.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 410/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 901/2015. Judecătoria... → |
|---|
