Contestaţie la executare. Sentința nr. 901/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 901/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 901/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 901
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 4.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea E.-001 S.R.L. în contradictoriu cu intimata Direcția de I. și Taxe Locale sector 6 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea, reprezentată de administrator B. V., cu delegație la dosar și intimata, reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 16.01.2015, prin serviciul registratură, au fost înaintate la dosar de către intimată înscrisurile din dosarul de executare, iar la data de 23.01.2015, contestatoarea a înaintat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 250 lei-chitanța nr._(94)/22.01.2015, după care,
Se procedează la legitimarea reprezentantului societății contestatoare, B. V., acesta prezentând CI . nr._.
La solicitarea instanței, contestatoarea, prin administrator, arată că prin prezenta cerere de chemare în judecată înțelege să conteste decizia de impunere din data de 21.12.2013 și raportul de inspecție fiscală pe care l-a contestat și pe cale administrativă. Arată că împotriva raportului de inspecție fiscală a formulat contestație administrativă la Direcția I. și Taxe Locale sector 6 București, fiind emisă o dispoziție pentru soluționarea contestației din data de 10.03.2014, dispoziție pe care înțelege să o conteste în prezenta cauză.
Având în vedere precizările reprezentantului contestatoarei de la termenul de azi, instanța invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6 București, în consideraea naturii actului juridic contestat.
Contestatoarea, prin reprezentant, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă material să soluționeze prezenta cerere.
Intimata, prin consilier juridic, arată că decizia de impunere se atacă la Tribunalul București-Secția de C. Administrativ și Fiscal, Judecătoria sectorului 6 București nefiind competentă din punct de vedere material să soluționeze prezenta cauză.
Contestatoarea, prin reprezentant, arată că Direcția I. și Taxe Locale sector 6 București a mai emis un titlu executoriu și o somație.
În ceea ce privește procesul-verbal de constatare a contravenției, acesta face parte din raportul de inspecție fiscală, fiind consemnat în raport. Prin prezenta cerere solicită ca instanța să dispună anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție, iar nu și anularea procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6 București.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2014 sub nr._, contestatoarea E. - 001 S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcția de I. și Taxe Locale Sector 6, a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 269-13-_/21.12.2013 și a procesului - verbal nr. 269-13-_, emise de DITL sector 6.
În motivarea contestație la executare, contestatoarea a arătat că, în conținutul său, raportul are date eronate, în sensul că pentru taxa de ocupare a domeniului public DITL sector 6, a calculat greșit perioada.
Cu privire la taxa pentru utilizarea temporară a locurilor publice, pentru anul 2006 s-a calculat de la data de 01.01.2006 până la data de 31.12.2006, deși la data de 15.03.2006, debitul era „0”, rezultând în acest fel o perioadă suplimentară de 74 de zile.
Pentru anul 2007, s-a calculat de la data de 01.01.2007 până la data de 01.11.2007, deși la data de 14.09.2007, societatea contestatoare a încheiat contract de închiriere cu ADP sector 6, rezultând în acest fel o perioadă suplimentară de 48 de zile.
Pentru această sumă eronată, DITL sector 6 a aplicat, așa cum a precizat în raport, penalizări de 0,10%/zi, plus majorări 2% /lună până la data încheierii inspecției fiscale, 21.12.2013, suma totală fiind_.01 lei.
Pentru perioada 15.03._07, contestatoarea a achitat următoarele sume: chitanța nr._-172-0013/21.06.2006 suma 5000 lei, chitanța nr._-201-0009/20.07.2006 suma 5000 lei, chitanța nr._-52-0006/21.02.2007 suma 4859 lei, chitanța nr._-53 - 0010/22.02.2007 suma 5000 lei, în total_ lei.
Contestatoarea a precizat faptul că din luna martie 2007, a solicitat în scris ADP-ului sector 6, încheierea unui contract de închiriere, care a fost încheiat în data de 14.09.2007. Contestatoarea a achitat în luna februarie în avans, fără să știe că va fi nevoită să se prezinte la ADP sector 6 de 97 de ori pentru a se perfecta contractul de închiriere.
În luna februarie 2008, inspectorii de zonă N. L. F. și N. R. I., au venit la punctul de lucru și i-au spus că s-a emis un Titlu Executoriu și i l-au înmânat, fără a fi informată inițial de aceste datorii eronate și fără a fi chemată pentru o conciliere.
Din răspunsul la cererea contestatorului înregistrată cu nr. 018-8-_/2008, rezultă că tariful calculat așa cum a fost precizat este pentru „organizare de șantier”, deși în declarația de impunere a fost precizată activitatea de depozit, care are un tarif de 0,36 lei mp/zi.
Pentru perioada 15.03._07, DITL sector 6, a emis în anul 2008 titlul executoriu nr._/20.02.2008 și i-a impus să achite suma de_,86 lei.
În anul 2010, pentru aceeași perioadă, a fost emis titlul executoriu nr._/21.10.2010 pri care s-a impus suma de_,74 lei.
Până la data începerii Inspecției Fiscale, DITL sector 6 a calculat cu bună știință un tarif de chirie mai mare decât cel corect, în acest fel rezultând sume mai mari de plată.
Calculând 0,93lei/mp/zi pentru activitatea de organizare de șantier, deși activitatea declarată a fost depozitare și spații închise, tariful fiind 0,36 lei/mp/zi, aproape de trei ori mai mare, în anul 2010 a luat legatara cu numitul P. A., șef serviciu persoane juridice DITL și i-a explicat că pentru anul 2006-2007, tariful corect este 0.36 lei/mp/zi și nu 0,93 lei/mp/zi, dar acesta i-a răspuns că nu are declarațiile de impunere și că îi calculează taxa la tariful de 0.93 lei/mp/zi. Deși declarațiile de impunere erau în posesia DITL și la cerere i-au fost transmise, dar și în răspunsurile DITL au fost menționate (declarații impunere:_/2006 și_/31.01.2007).
Așa cum se poate observa suma impusă în raportul de inspecție fiscală, calculată în mod eronat de la 01.01.2006 până la data de 21.12.2013, după 2645 de zile la care se aplică penalități zilnice și majorări lunare, suma_,01 lei este mai mică decât suma_,86 fel din anul 2008, impusă prin titlul executoriu nr._/20.02.2008.
Contestatoarea a menționat că scopul acestor tergiversări a fost de a încasa de la aceasta sume de bani suplimentare, din penalizări 0,10%/zi și majorări 2%lună, pentru o perioadă prelungită, care fie din eroare sau intenție, i-au impus să le achite folosindu-se abuziv de Lege, posibil și pentru a obține stimulente nejustificate.
Taxa pentru utilizarea temporară a locurilor publice cu mijloace publicitare și taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate.
Contractul de ocupare temporară a domeniului public nr._/01.11.2010, valabil până la data 31.12.2011, nu a putut fi pus în aplicare datorită faptului că ADR sector 6 a încheiat acest contract, deși exista un altul anterior pentru societatea Danubiu SRL și ulterior încheierii contractului acesteia ADP sector 6 a reînnoit contractul societății Danubiu SRL care, și in prezent se află pe amplasamentul contestatoarei, în acest fel neavând posibilitatea să pună în aplicare acest contract.
Sancțiunea aplicată în sumă de 696,00 lei, pentru nedepunerea declarației de impunere pentru utilizarea locurilor publice cu mijloace publicitare, contestatoarea a considerat că este nefondată deoarece acest contract nu a fost pus în aplicare, neavând această posibilitate tehnică, DITL Sector 6 încasând dublu în acest fel.
Acest tandem al ADP - DITL SECTOR 6, în colaborare și în baza informațiilor eronate transmise la comandă, creează după bunul plac al unui grup de șefi de servicii, situații foarte grave contribuabililor induși în eroare, posibil în favoarea și interesul propriu și a altor societăți comerciale concurente.
D.I.T.L. sector 6 a procedat și în perioada anterioară anului 2006, în mod incorect și a încasat în mod repetat sume de bani pentru aceeași perioadă, somând-o să achite sume care deja erau achitate.
Contestatoarea a solicitat să se dispună anularea raportului de inspecție fiscală și procesul verbal nr. 269-13-_, acesta fiind făcut la comanda unor persoane din DITL Sector 6, cu scopul de a-i provoca prejudicii grave, datorii fiscale, în urma cărora ADP Sector 6 îi blochează activitatea firmei, solicitând certificat fiscal de la DITL, pentru orice capăt de cerere, deși contestatoarea a achitat chiria la zi.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri (filele 7-56).
La data de 27.08.2014, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar, în copie, Decizia de impunere nr. 269-13-_/21.12.2013 și Dispoziția nr. 269-14-_/10.03.2014 (filele 58-66).
Prin același compartiment, la data de 30.09.2014, contestatoarea a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri (filele 74-90).
La data de 16.12.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare la contestația la executare formulată de către E. - 2001 S.R.L., prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 6, în ceea ce privește contestația împotriva raportului de inspecție fiscală, competent fiind Tribunalul București - Secția de C. Administrativ, admiterea excepției tardivității formulării plângerii contravenționale, împotriva procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 269-13-_/16.12.2013, respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale, în ceea ce privește procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 269-13-_/16.12.2013 și menținerea amenzii contravenționale, în cuantum de 696 lei, admiterea excepției inadmisibilității privind anularea raportului de inspecție fiscală nr. 269-13-_/21.12.2013 și respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de impunere nr. 240-14-_/24.02.2014, cu obligațiile de plată aferente.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de impunere nr. 240-14-_/24.02.2014, cu obligațiile de plată aferente.
În fapt, E. - 001 SRL a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală nr.269-13-_/21.12.2013 și a procesului-verbal de constatare a contravenției nr.269-13-_/16.12.2013.
Perioada supusă inspecției fiscale a fost 01.01.2006 - 31.12._, pentru verificarea modului de respectare a obligațiilor fiscale privind declararea bunurilor impozabile și de achitare a impozitelor și taxelor locale, pentru perioada menționată anterior.
E. - 001 SRL a contestat cuantumul și perioada pentru care au fost calculate taxele pentru utilizarea temporară a locurilor publice.
Astfel, a fost contestată decizia de impunere nr. 269-13-_/21.12.2013, privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale, în anul 2013 de către E. - 001 SRL.
Împotriva deciziei de impunere nr. 269-13-_/21.12.2013, contestatoarea a depus contestația nr. 240-14-_/24.02.2014, solicitând anularea acestei decizii.
Prin dispoziția nr. 269-14-_/10.03.2014, a fost respinsă contestația formulată, ca neîntemeiată și au fost menținute obligațiile de plată stabilite prin decizia de impunere.
Intimata a menționat faptul că, Direcția de I. și Taxe Locale sector 6 este organ cu atribuții în domeniul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului local, respectiv declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului local.
Astfel, instituția intimata a procedat la urmărirea și încasarea debitului, în conformitate cu prevederile art. 136 alin 1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, „în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită”.
Conform dispozițiilor art. 110 alin. 1, 2 și 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, colectarea creanțelor fiscale constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale, și se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
În raportul de inspecție fiscală nr. 269-13-_/21.12.2013, sunt explicate atât modul de calcul pentru fiecare tip de impozit datorat, cât și perioada pentru care au fost calculate.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat un set de înscrisuri, în copie, filele 107-152.
La data de 05.01.2015, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr.269-13-_ din data de 16.12.2013, ca fiind neîntemeiat și anularea deciziei de impunere nr.240-14-_ din data de 24.02.2014.
Răspunsul la întâmpinare a fost însoțit de un set de înscrisuri, în copie, filele 177-192.
Urmare solicitării instanței, la data de 06.01.2015, prin compartimentul registratură, au fost înaintate la dosar relațiile comunicate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (filele 194-196), iar la data de 16.01.2015, au fost înaintate relațiile comunicate de Direcția de I. și Taxe Locale Sector 6 (filele 202-215).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Prin contestația promovată s-a solicitat de către contestatoarea E. - 001 S.R.L.în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice București, anularea raportului de inspecție fiscală nr. 269-13-_/21.12.2013, filele 16-32, în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. 269-13-_/21.12.2013 și a deciziei nr. 240-14-_/10.03.2014.
Împotriva deciziei de impunere nr. 269-13-_/21.12.2013 contestatoarea a depus contestația nr. 240—14-_/24.02.2014 soluționată prin dispoziția nr. 269-14-_/10.03.2014.
Împotriva acestei dispoziții contestatoarea poate formula calea de atac prevăzută de art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, prin care pot pune în discuție temeinicia deciziei de impunere emise de organele fiscale („ 2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”) dată de lege în competența instanței de contencios administrativ.
În conformitate cu art. 172 alin. 1 și 3 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Totodată, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În plus, art. 205 din același act normativ dispune că împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, fiind îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Instanța reține că, în cauză, se contestă un act administrativ, mai precis decizia nr. 269-13-_/21.12.2013 cu privire la care s-a pronunțat dispoziția nr. 269-14-_/10.03.2014 în procedura administrativ jurisdicțională, cu privire la care, instanța apreciază că, în interpretarea prevederilor art. 172 alin. 3 Cod procedura civila, prin sintagma „altă procedură” trebuie să se înțeleagă orice posibilitate legală aflată la îndemâna contestatoarei în vederea lămuririi aspectelor legale de procedura administrativă în cadrul căreia a fost dată. Astfel, în condițiile art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Prin urmare susținerile contestatoarei referitoare la dispoziția nr. 269-14-_/10.03.2014 emisă de A.N.A.F., de soluționare a contestației administrative împotriva deciziei de impunere nr. 269-13-_/21.12.2013 și a raportului de inspecție fiscală raportului de inspecție fiscală nr. 269-13-_/21.12.2013, urmează a fi cenzurate pe calea procedurii contestației împotriva acestor acte administrative fiscale, în legătură cu titlul de creanță prin care s-a stabilit obligația de plată a taxelor supus ulterior executării, reglementată de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală alin. 3 și 4, în caz contrar ajungându-se ca instanța de executare să se substituie instanței competente să cenzureze actele administrativ fiscale, aspect inadmisibil sub aspectul competenței materiale a acestei instanțe.
Or, pentru contestarea acestor acte administrative fiscale anterior menționate contestatoarea are deschisă procedura prevăzută la art. 205 alin. 1 Cod procedură fiscală, respectiv procedura jurisdicțională la instanța de contencios administrativ, aspect de altfel indicat și în cuprinsul deciziei contestate, potrivit art. 218 alin. 2, în temeiul căruia deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatoare la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Având in vedere, caracterul absolut al normelor ce reglementează acest competența materială a instanțelor, precum si faptul că litigiul are un caracter administrativ, potrivit celor reținute anterior, instanța va admite excepția necompetentei sale materiale, considerând-o întemeiată.
In consecința va declina competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului București – secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale, invocată de intimată.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de contestatoarea E. - 001 S.R.L., cu sediul în București, ., ., ., J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE I. ȘI TAXE LOCALE SECTOR 6, cu sediul în București, .. 18, sector 6, în favoarea Tribunalului București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1042/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1018/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
