Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 68/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 68/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 68/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 68
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 13.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . SRL.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 1027 și art. 107 Cod procedură civilă, față de împrejurarea că pârâta are sediul în sectorul 6, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea.
De asemenea, instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Noul Cod de procedură civilă apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează 1zi.
Instanța, considerând proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar ca fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul 258 alin. 1 și art. 1029 alin. 9 Cod de procedură civilă, o încuviințează.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 7.08.2014, sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . SRL, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.372,08 lei, valoarea obligației de plată, la plata penalităților calculate de la data de 02.06.2012 până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat relații comerciale în cursul anului 2012, livrând acesteia produse preparate din carne, pe bază de facturi fiscale cu valoare de contract.
În data de 02.06.2012 au fost livrate produse fiind emisă factura fiscală nr.JRSF12012483, confirmată la plată prin semnătură de primire și ștampila societății. Societatea pârâtă a achitat doar parțial factura menționată, fără a face vreo obiecție privind calitatea produselor livrate,, rămânând neachitată suma de 1.372,08 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1025 și urm. Noul Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus, în copie, factura fiscală nr.JRSF12012483/02.06.2012.
Prin compartimentul registratură, la data de 18.09.2014, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță prin rezoluția din data de 05.09.2014.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1025 alin.1 Cod procedură civilă, dispozițiile cuprinse în Titlul X din codul de procedură civilă privitor la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Instanța constată că cererea de față se încadrează în prevederile art.1025 alin.1 Cod procedură civilă, și, de asemenea, nu face parte din sfera cererilor excluse de la aplicarea procedurii cererilor de valoare redusă, prevăzute în alineatul 2 și 3 al art.1025 Cod procedură civilă.
În speță, instanța reține că s-au derulat relații comerciale, creditoarea livrând debitoarei bunuri și în consecință, emițând factura fiscală nr. JRSF12012483/02.06.2012, care a fost semnată și ștampilată de către debitoare (f. 9). Pârâta a achitat doar o parte din valoarea acestei facturi, rămânând un rest de plată în cuantum de 1.372,08 lei
Având în vedere factura depusă în dovedirea pretențiilor și ținând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii integrale a obligației de plată sau stingerea obligației în altă modalitate prevăzută de lege, iar debitoarea nu a făcut nicio probă în acest sens (astfel cum prevede art. 249 Noul cod de procedură civilă), instanța mai reține că, deși a beneficiat de produsele livrate de creditoare, debitoarea nu a achitat, la scadență contravaloarea acestora, conform facturii emise de creditoare.
Conform art. 1350 Cod civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Ridicat la rang de lege, contractul este emanația voinței libere a părților, astfel că trebuie respectat prin executarea cu bună-credință a tuturor prestațiilor la care s-au obligat.
Pentru a fi în prezența răspunderii civile contractuale, pe lângă premisa existenței unui contract, este necesar a fi îndeplinite cele patru condiții, respectiv: existența unei neexecutări a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența raportului de cauzalitate între neexecutarea obligației contractuale și prejudiciu, precum și vinovăția debitorului. În materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de a da și de a face, creditorul trebuie să dovedească existența creanței, iar dacă el face această dovadă, neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că reclamantul a făcut dovada existenței creanței sale iar pârâta nu a făcut nicio probă în sensul îndeplinirii obligației de plată a sumei solicitate, pentru a răsturna prezumția de neexecutare, astfel încât instanța reține că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea privind plata contravalorii bunurilor livrate de către reclamantă (conform facturii semnate și ștampilate de către pârâtă). Condiția existenței prejudiciului este de asemenea îndeplinită în cauză, iar legătura de cauzalitate rezultă în mod direct.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, instanța reține dispozițiile art. 1535 alin. 1 Noul cod civil potrivit cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, precum și dispozițiile art. 1523 alin. 2 lit. Noul Cod Civil, conform cărora debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Părțile au convenit cuantumul daunelor moratorii, în cuprinsul facturii (semnate de către ambele părți) fiind menționat că „întârzierea la plată se penalizează cu de 0,5% pe zi din valoarea facturii”.
În cauză, scadența facturii a fost împlinită (la data de 02.06.2012, conform mențiunii exprese din cuprinsul facturii), motiv pentru care pârâta se află de drept în întârziere de la acea dată, conform dispozițiilor legale indicate.
Astfel, întrucât raporturile s-au desfășurat între profesioniști, instanța reține că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, potrivit dispozițiilor contractuale, calculate de la data scadenței și până la data plății efective, este întemeiată.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada plății la scadență a valorii facturii și nu a invocat neexecutarea de către reclamantă a obligațiilor ce reveneau acesteia conform contractului, în temeiul art.1030 Cod procedură civilă instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.372,08 lei (reprezentând rest contravaloare factură nr. JRSF12012483/02.06.2012) și penalități de întârziere aferente în cuantum de 0,5%, calculate de la data scadenței (02.06.2012), până la data plății efective.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, întrucât pârâta este în culpă procesuală, instanța o va obliga la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru aferentă cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta . (CUI RO_ și nr. ORC J_ ), cu sediul în Câmpina, . nr. 10B, județul Prahova, în contradictoriu cu pârâta . SRL (CUI_ și nr. ORC J_ ), cu sediul în București, ., ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.372,08 lei (reprezentând rest contravaloare factură nr. JRSF12012483/02.06.2012) și penalități de întârziere aferente în cuantum de 0,5%, calculate de la data scadenței (02.06.2012), până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei (reprezentând taxă judiciară de timbru).
Executorie de drept, potrivit art. 1030 alin. 3 Cod procedură civilă.
Cu drept doar de apel la Tribunal, în termen de 30 zile de la comunicare, potrivit art. 1032 Cod procedură civilă.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. M.M.
04 exemplare/23.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 54/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
