Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6762/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6762/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 6762/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6762
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 15.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, conform listei de ședință, părțile nu se prezintă.
Cauza se judecă cu citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect cerere de valoare redusă; pricina se află la primul termen de judecată, după care;
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție probele propuse de către părți și ia act că prin acțiunea introductivă filele 2-8 dosar, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar prin întâmpinare fila 41 dosar pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți, e admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.06.2015, reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat obligarea pârâtei la pata sumei de 5.226,88 lei, contravaloare facturi (prestări servicii de curierat conform contractului nr.1413/12.06.2008), la plata dobânzii contractuale de 0,15%, conform art.VI pct.5 din contract până la achitarea debitului, cu cheltuieli de judecată în valoare de 200 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 12.06.2008, în calitate de prestator și ., în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul nr.1413.
Potrivit contractului mai sus menționat, prestatorul s-a obligat să efectueze servicii de curierat, pentru care a emis factura către beneficiar, iar acesta din urmă s-a obligat să achite contravaloarea acestor servicii în termen de 7 zile de la data emiterii facturii (art.VI pct.3 și pct.5). În consecință, au fost emise facturile fiscale nr.DPD2082602/31.03.2015, în sumă de 3.447,10 lei și DPD8029775/30.04.2015 în sumă de 1,779,78 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.1270, 1350 și 1518 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: contractul nr.1413/12.06.2008, facturile fiscale nr.DPD2082602/31.03.2015 și DPD8029775/30.04.2015, decizia nr.1/05.02.2015 cu anexă, furnizare de informații de bază emise de ONRC, corespondență electronică purtată între părți.
Pârâta a depus întâmpinare, prin serviciul registratură al instanței, la data de 27._, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, pârâta a arătat că cererea formulată este nefondată – excepția de neexecutare a contractului – anterior emiterii facturilor dispus ce fac obiectul cererii reclamantei.
Pârâta a menționat că în data de 03.03.2015 a depus conform recomandării primite pe e-mail de A. M., angajat DPD (customer service internațional representative) o reclamație conform Mecanismul de soluționare al reclamanțiilor pentru D. P. Distribution SRL.
În continuare, pârâta a specificat că după o lună, D. P. Distribution SRL în data de 03.04.2015 a comunicat răspunsul anexat care este evaziv și fără nicio legătură cu reclamația făcută privind îndeplinirea obligațiilor contractuale, deși inițial recunoscuse că a fost o greșeală a biroului teritorial din C., sens în care s-a anexat e-mailul.
Pârâta a indicat faptul că au fost anexate întâmpinării, toate e-mailurile schimbate atât cu biroul DPD privitor la această expediție, cât și cele schimbate cu clientul din Elveția care a primit materialele cu 2 săptămâni după ce s-a desfășurat evenimentul pentru care au fost comandate și nu înțelegea cum DPD nu a depus nici un efort pentru a îndrepta propria greșeală.
Totodată, pârâta a apreciat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu poate solicita plata unor servicii neîndeplinite, mai mult prin neîndeplinirea conform obligațiilor contractuale, pârâta fiind prejudiciată cu cel puțin 1244 euro, valoarea acestei prime comenzi.
În final, pârâta a specificat că pentru ea, acest client nu reprezintă numai această primă comandă (după cum se vede în mail) aceasta a fost o comandă-test pentru o colaborare pe termen lung. De asemenea, pârâta a mai adăugat că toți clienții sunt agenții de revânzare, deși atunci când pierde un client, se pierd toți clienții finali ai acestuia.
La data de 14.09.2015, prin serviciul registratură al instanței, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Reclamanta a arătat că, în discuție este un contract sinalagmatic cu execuție succesivă în timp și nu un contract cu execuție uno ictu. Astfel, în data de 27.10.2008 între reclamantă, în calitate de prestator și .., în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul nr. 1473. Potrivit contractului menționat prestatorul se obliga să efectueze servicii de curierat, pentru care va emite factura către beneficiar, iar acesta din urmă se obliga să achite contravaloarea acestor servicii în termen de 7 de zile de la data emiterii facturii (art.VI pct.3 și pct.5). În consecință, au fost emise următoarele facturi, pentru serviciile prestate: factura fiscala nr. DPD2082602/31.03.2015 pentru suma de 3.447,10 lei, pentru expedițiile procesate în perioada 04.03._15; factura fiscala nr. DPD8029775/30.04.2015 pentru suma de 1.779,78 lei pentru expedițiile procesate în perioada 03.04._15.
Reclamanta a evidențiat că cele două expediții menționate de pârâtă prin întâmpinare, cu destinația Elveția, se referă la momentul 23.02.2015, deci fără nicio legătură cu expedițiile facturate potrivit celor două facturi emise și reclamate la plata în cauză. Dar și în acest caz, pârâta invoca propria culpa pentru a obține protecția unui drept. Aceasta întrucât obligația de a anexa la expediție documentele necesare efectuării formalităților vamale incumbă pârâtei în calitate de expeditor. În acest sens este și răspunsul reclamantei la reclamația pârâtei din data de 03.04.2015.
Reclamanta a reiterat că este vorba despre prestații succesive în timp, și nu despre prestații uno ictu, astfel încât excepția de neexecutare a contractului invocata de societatea pârâtă este neîntemeiată. Fiecare expediție efectuată de reclamantă este tarifată în mod separat, potrivit anexei nr.l la contractul încheiat. Acesta strategie procesuală constituie un mod abuziv și arbitrar de sustragere de la plata prețului pentru prestațiile succesive deja executate de reclamantă în beneficiul societății pârâte.
Factura fiscala nr. DPD2082602/31.03.2015 pentru suma de 3.447,10 lei și factura fiscala nr. DPD8029775/30.04.2015 pentru suma de 1.779,78 lei, reclamate la plata în prezenta cauză nu au legătură cu expedițiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv expediția nr._ și nr._. Astfel, în măsura în care pârâta are pretenții față de reclamantă în legătură cu expedițiile menționate prin întâmpinare, aceasta își poate valorifica eventualele pretenții utilizând mijloacele procesuale prevăzute de lege însă nu poate opune un refuz abuziv de plată neexistând identitate de cauză și obiect.
Reclamanta a mai indicat că excepția de neexecutare este un remediu preventiv, în sensul că preîntâmpină situația în care una dintre părți își vede executată propria obligație și nu mai poate obține nimic de la cealaltă parte, ceea ce nu este aplicabil în cauza dedusă judecății. Reclamanta a mai apreciat că pârâta se limitează să argumenteze sumar refuzul de plată, întemeiat exclusiv pe excepția neexecutării contractului, în contextul în care contractul de prestări de servicii de curierat este un contract sinalagmatic cu execuție succesivă în timp, format dintr-o multitudine de prestații luate separat în relația de interdependentă și reciprocitate și nu un complex de acte materiale cuprinse într-o prestație unică (întrucât fiecare livrare a unei trimiteri poștale se tarifează și se achita în mod separat).
În concluzie, reclamanta a menționat că factura fiscala nr. DPD2082602/31.03.2015 în valoare de 3.447,10 lei și factura fiscala nr. DPD8029775/30.04.2015 în valoare de 1.779,78 lei, reclamate la plata nu au legătură cu expedițiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În probațiune, s-au anexat următoarele înscrisuri factura nr.DPD8026848/28.02.2015, expediții nr._ și nr._, adresă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 12.06.2008, reclamanta și pârâta au încheiat contractul de curierat nr. 1413/12.06.2008 (f. 9-11 dosar), însușit de ambele părți prin semnare și ștampilare.
Obiectul actului juridic mai sus menționat l-a constituit colectarea și livrarea de documente, colete și alte mărfuri de către reclamantă, cu obligația corelativă a pârâtei de a plăti contravaloarea acestor servicii în termen de 7 zile de la data emiterii facturilor (potrivit art. VI.3 din contract). La art.VI.5 părțile au inserat clauza penală conform căreia, în caz de neplată a tarifelor de către client, se vor calcula penalități de 0,15% pe zi de întârziere.
În temeiul acestui contract reclamanta a emis factura fiscală nr. DPD2082602/31.03.2015, cu scadență la 07.04.2015, în valoare de 3.447,10 lei reprezentând contravaloarea expedițiilor procesate în perioada 04.03._15 și factura fiscala nr. DPD8029775/30.04.2015, cu scadență la 07.05.2015, în valoare de 1.779,78 lei reprezentând contravaloarea expedițiilor procesate în perioada 03.04._15.
Cu privire la admisibilitatea cererii de valoare redusă, potrivit art. 1026 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În drept, potrivit art. 969 cod civil (în vigoare la data încheierii convenției), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
În plus, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât acesta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de executarea din partea reclamantei a serviciilor menționate în cele două facturi, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Instanța ia act că debitoarea nu contestă cuantumul datoriei, însă nu pot fi reținute apărările acesteia în sensul neexecutării propriei obligații de către creditoare deoarece, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate de parte, reclamația pârâtei privind executarea cu întârziere a serviciilor a vizat o altă factură fiscală - nr.DPD8026848/28.02.2015, care are în vedere expediții efectuate în perioada 02.02._15, printre care și cele înregistrate cu nr._ și nr._ cu destinația Elveția și care fac obiectul criticilor din întâmpinare.
Prin urmare, obligația reciprocă și interdependentă de plată a facturilor din acțiune este cea care derivă din expedițiile efectuate în perioadele menționate în cele două facturi, și nu obligația corelativă unui serviciu anterior, facturat în mod separat, în data de 28.02.2015 și care excede obiectului acestui litigiu. În plus, din motivarea expusă de pârâtă, coroborată cu înscrisurile atașate (corespondența cu reclamanta și cu partenerul străin) rezultă că din cauza unor proceduri de întocmire a actelor vamale a fost întârziată expedierea coletului către Elveția cu două săptămâni (provocând nemulțumirea destinatarului comenzii), împrejurare ce a adus pârâtei un prejudiciu de cel puțin 1244 euro. De aici rezultă că nu este vorba de o neexecutare a obligației de către creditoare, ci doar de executarea cu întârziere a serviciului de curierat, conduită ce nu se circumscrie apărării privind excepția de neexecutare a contractului, ci care poate atrage cel mult o răspundere contractuală pentru prejudiciul provocat printr-o îndeplinire defectuoasă a obligației. O astfel de pagubă, în măsura în care este dovedită (ceea ce nu s-a probat în speța de față) poate fi solicitată pe cale separată de către pârâtă (prin demararea unui alt litigiu în condițiile în care nu s-a formulat cerere reconvențională), fără a fi afectată obligația corelativă de plată a unui serviciu care totuși a fost executat de partea adversă.
În aceste condiții, constatându-se culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază întemeiată cererea, motiv pentru care o va admite, obligând debitoarea la plata sumei de 5226,88 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, debit principal către reclamantă.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata penalităților, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
În plus, potrivit art. 1087 v.C.civ., „Când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică”. Conform art. 1084 v. C. civ, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit afară de excepțiile prevăzute de lege.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă, în mod clar, faptul că un creditor, suferind o neexecutare din partea debitorului a obligației acesteia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitorul justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Având în vedere că suntem în prezența unei obligații bănești stipulată în contract și că părțile au stabilit penalitățile de comun acord (0,15%/zi de întârziere), instanța reține că debitoarea este datoare să plătească aceste daune moratorii creditoarei calculate de la data scadenței (7 zile de la data emiterii facturilor) până la plata efectivă a debitului principal, motiv pentru care va admite și acest capăt de cerere astfel cum a fost formulat.
În temeiul art. 1032 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (f.33).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . SA, cu sediul în B., ., hala 4A și 4B, județul Ilfov, J_, CUIRO9566918 în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ., județul D., J_, CUIRO17532177.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5226,88 lei reprezentând contravaloare servicii și la plata penalităților contractuale în procent de 0,15% calculate la debitul principal de la scadență până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata sumei de 200 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.VB/Thred.MM
4 ex/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6754/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6750/2015. Judecătoria... → |
|---|
