Pretenţii. Sentința nr. 6753/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6753/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 6753/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6753
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A. P. SRL în contradictoriu cu pârâta E. C. SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform listei de ședință, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect pretenții; termenul de judecată a fost acordat pentru achitarea diferenței de taxă de timbru; la data de 13.08.2015, prin serviciul registratură al instanței, reclamanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care;
Instanța ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 al. 3 C.pr.civ.
Instanța constată că reclamanta s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin încheierea de ședință din data de 23.06.2015, sens în care s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile iar, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 15.12.2014 sub numărul de dosar_, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_,04 lei, reprezentând debit principal la care se adaugă dobânda legală pentru fiecare zi de întârziere, calculate conform circulației BNR începând cu data scadenței și până la data achitării intergrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale în baza facturilor fiscale aflate la dosarul cauzei. Se precizează că aceste facturi au fost accepatate la plată, însă pârâta nu a achitat debitul, astfel încât în prezent pârâta este debitoare față de reclamantă pentru suma de_,04 lei, aceasta constituind o creanță certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, se menționează faptul că pârâta a fost notificată în vederea achitării datoriei, însă demersurile initiate au rămas fără rezultat.
În concluzii se reiterează solicitarea de a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de_,04 lei, reprezentând debit principal la care se adaugă dobânda legală pentru fiecare zi de întârziere, calculate conform circulației BNR începând cu data scadenței și până la data achitării intergrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1350C.civ., art. 411, art. 453 al. 1 C.pr.civ.
În susținere, s-a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în copie conform cu originalul, respectiv facturile nr. APBF 9522/08.11.2013, nr. APBF 9524/11.11.2013, nr. APBF 9518/25.10.2013, fișă client, bilet la ordin RZBR3AB_ emis de pârâta ., chitanța nr. ABPC nr._/13.10.2014, nr._/01.08.2014, certificat constatator.
La data de 18.05.2015, prin serviciul registratură al instanței reclamanta a depus cerere precizatoare prin care s-a indicat calculul dobânzii legale aferente fiecărei facturi în parte. Reclamanta a specificat că acesta nu este definitiv, având în vedere că nu se cunoaște data concretă a plății debitului principal și că acesta continua să curgă până la achitarea acestuia. În final, s-a arătat că soldul rămas scadent și neachitat este 19.968,08 lei, despre care se menționează următoarea scadență astfel: factura nr. 9518/25.10.2013 cu suma de_,04 lei are scadență la 40 zile de la emitere, factura nr. 9522/08.11.2013 cu suma de 6899,36 lei are scadență la 45 zile de la emitere, iar factura nr. 9524/11.11.2013 cu suma de 3449,68 lei are scadență la 45 zile de la emitere.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat raporturi juridice care au avut ca rezultat vânzarea de către reclamantă a unor produse evidențiate in facturile fiscale nr. 9518/25.10.2013 în valoare de_,04 lei, cu scadență în termen de 40 zile de la livrare, nr. 9522/08.11.2013 în valoare de 6899,36 lei cu scadență în termen de 45 zile de la livrare și nr. 9524/11.11.2013 în valoare de 3449,68 lei cu scadență în termen de 45 zile de la livrare. Facturile au fost acceptate la plată de către debitoare prin semnarea acestora. În plus, reclamanta a învederat că s-au efectuat plăți parțiale imputate asupra facturii nr. 9518/25.10.2013 astfel: suma de 250 lei achitată la 05.05.2014, suma de 150 lei achitată la 01.08.2014, suma de 200 lei achitată la 29.08.2014 și suma de 130 lei achitată la 10.10.2014, rămânând un rest de plată în cuantum de 9.619,04 lei (f.10,11).
În drept, potrivit art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia și, întrucât acesta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de livrarea mărfurilor de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Conform art. 1350 C.civ., (în vigoare la data nașterii obligației), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. Instanța reține că facturile fiscale sunt acceptate la plată de către pârâtă, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă, conform art.663 Cod procedură civilă. În materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării în totalitate a obligației de plată a prețului și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea îndatoririlor asumate, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a debitoarei, motiv pentru care va admite acțiunea astfel cum a fost precizată și o va obliga la plata sumei de 19.968,08 lei reprezentând contravaloare marfă.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata dobânzii legale, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării facturilor emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței facturilor, scadență menționată în cuprinsul acestora. Astfel, conform calculului penalităților, pârâta datorează la soldul rămas de plată dobânda legală de la data de 01.01.2014 menționată de reclamantă și avută în vedere de către instanță conform principiului disponibilității, până la achitarea integrală a debitului (f.58).
Cuantumul dobânzii legale este cel prevăzut de art. 3 din O.G nr. 13/2011, având în vedere dispozițiile din acest act normativ care stipulează în esență faptul că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.103,40 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (f.28,64).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea precizată, formulată de reclamanta . cu sediul ales în Timișoara, ., ., jud. T. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București, sector 6, ., .>
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 19.968,08 lei reprezentând contravaloare marfă și la plata dobânzii legale calculate la debitul principal aferent fiecărei facturi, începând cu 01.01.2014 până la data plății efective și integrale, în raport de plățile parțiale efectuate.
Obligă pârâta la cheltuieli de judecată către reclamantă în cuantum de 1.103,40 lei.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaBradosu A.
Red. BV/Thn. AB/ 4 Ex /2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6682/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6687/2015. Judecătoria... → |
|---|
